INCA adv. 1) Pana acum (pana atunci); in continuare. ~ dureaza. 2) (insotit de o negatie) Tot nu. ~ nu m-am dus. 3) De acum; deja. 4) In plus (peste ceea ce este); pe de-asupra. ~ o data. ◊ Ba ~ ba mai mult decat atat. (Si) ~ cum in mare masura; foarte tare. /<lat. unquam

baUTOR, -OARE, bautori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care are obiceiul sa consume mult alcool; betiv. [Pr.: ba-u-] – Bea + suf. -tor.

baTRAN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ Fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

corona (est) si coroana (vest) f., pl. e (pol. rus. vsl. korona, d. lat. it. corona; ngr. korona. V. cununa). Cununa. Ornament de metal care se pune in cap ca semn al suveranitatii: corona imperiala, regala, domneasca, ducala (V. diadema, mitra). Fig. A perde [!] corona, a perde domnia. Corona martiriului, aureola de martir. Mesagiu coroanei, mesagiu suveranului catre senat si camera. Coroana Romaniii, o decoratiune romaneasca cu trei clase infiintata la 1881. O moneta [!] engleza (5 fr. 75 b. antebelici). O foasta [!] moneta austro-ungureasca (1 fr. si 4 b.). Mold. Sodron [!] (fr. marelle), un joc copilaresc care consista dintr´o figura trasa pe pamint si impartita in mai multe despartituri pin [!] care baietii, stind intr´un picior, misca o bucatica de peatra [!] (mada) izbind-o cu virfu piciorului.

CHIAR¹ adv. 1. Tocmai, intocmai, exact. Acum hora era chiar in sosea (REBREANU). ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva. Copilul cu bobocii era chiar copilul lui (EMINESCU). 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn... isi urmarea gandul hotarat (C. PETRESCU). ♦ (Precedat de „ba”) ba inca, ce e mai mult. ♦ (Precedat de „nici”) Nici macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si daca. In casa unui prietin eu am sa ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni (SADOVEANU). 3. Inca (de pe vremea aceea). Chiar de-acum un an. 4. In realitate, de fapt, intr-adevar. Nu ca zic eu, dar chiar vine (CREANGA). – Lat. clarus.

baiera f., pl. e si baieri (d. lat. bajula, purtatoare, fem. de la bijulus, purtator, hamal. Intii s’a zis baiura, apoi baiera. D. rom. vine rut. baior, gaitan de lina. Cp. cu caier si germ. hosen-trager, cozondraci). Gaitan care stringe o haina la solduri sau la git ori un sac ori o punga la gura. Lucru purtat atirnat la git (un amulet, o cruce, niste canfora s.a.). Fig. baierele inimii, adincu inimii (mai mult iron.): a striga din baierele inimii. A stringe baierele pungii, a nu mai cheltui, a face economie.

ALbaTROS ~si m. Pasare palmipeda marina din emisfera australa, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta. [Sil. -ba-tros] /<fr. albatros

INCA adv. I. (Cu sens modal) 1. in plus, pe deasupra. Au venit inca doua persoane. ◊ Expr. ba inca (sau si inca) = chiar mai mult decat atat. Dar inca = a) cu atat mai mult; b) (dupa o propozitie negativa) cu atat mai putin. (Si) inca cum = foarte mult, in mare masura. Inca pe atat(a) = dublu. 2. (Reg.) De asemenea. 3. (Reg.) Chiar. II. (Cu sens temporal) 1. (Arata repetarea actiunii) Din nou, iarasi. 2. Si acum, in continuare, mai. Inca dureaza. 3. (In propozitii negative) Pana acum; pana atunci. Inca nu mi-a raspuns. ♦ Deja. – Lat. unquam.

stirb (-ba), adj. – 1. Caruia ii lipseste unul sau mai multi dinti. – 2. Ciobit, cu marginea sparta. – Megl. strib. Sl. strubu „incomplet” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 97), cf. bg. strab, ceh. sterb. Uz general (ALR, I, 69). – Der. stirbi, vb. (a-si pierde dintii, a se ciobi; a micsora, a reduce); stirbina, s. f. (ciobitura, stirbire), din sl. strubina, cf. pol. szczerbina, rus. sterbina; stirbutura, s. f. (stirbire, pierdere, imputinare; loc gol lasat de caderea dintilor; persoana stirba); nestirbit, adj. (integru, intreg).

besinos, -oasa adj. Est. Triv. Care trage multe besini. Fig. Fricos, pacatos, slab. – In vest ba-.

CELA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. multe cele(a) = multe si diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).

ba, adv. – 1. Dimpotriva (serveste la a raspunde invers). – 2. Nu. – 3. Mai mult, in plus, pe deasupra (mai ales in combinatii cu mai, inca). – 4. Sau... sau, cind... cind (exprima prin repetitie, o idee de alternanta sau de succesiune). Var. (Mold.) bai. Mr., megl. ba. V. bg. ba, de unde provin si bg., sb., ceh., pol., rut., rus. ba (Cihac; Hasdeu 2251; DAR). Var. bai provine din pol. baj. Pentru modismul care exprima contradictia, ba da, ba nu, cf. sp. que si, que no, it. maisi, maino.

cresc, -ut, a creste v. intr. (lat. crescere, it. crescere, pv. creisser, fr. croitre, sp. crecer, pg. crescer). Ma maresc, ma dezvolt: iarba, copilu, puterea creste. Ma unflu dospind: cozonacii cresc. A creste mare, a te dezvolta, a ajunge adult: sa cresti mare, baiete (formula de urare)! A-ti creste inima de bucurie, a te bucura foarte mult. V. tr. Ingrijesc, educ: a creste un copil. Cultiv: a creste pasari.

BINE¹ adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene

cobace (-e), s. f. – 1. Coliba. – 2. Dependinte. – Var. (Trans.) cobase. Sb. kobaca (Densusianu, Hateg, 56; DAR). In banat si Trans. de Sud. Din aceeasi familie par a face parte mai multe cuvinte, a caror legatura exacta este greu de definit: cobilcer (var. cobilser), s. n. (banat, scrumiera); cobilteata, s. f. (cotet de gaini), pe care DAR il pune in legatura cu germ. Kobel „coliba”; cobirlau, s. n. (cotet de gaini; vizuina de urs); cobirna, s. f. (coliba); cobilete (var. copilet), s. n. (nisa, firida; colt, ungher). Poate sint in legatura cu coliba (vezi cuvintul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun, cobil-.

1) coca f., pl. i (imit. inrudit cu vgr. kokkos, bobita, goaga, cocinila, lat. coccum, cocinila; ngr. kokki, kikki, koku, ou; alb. kok, kŏkie, bobita; mrom. coca, fruct comestibil; megl. coca, cap; it. cocco, ou, cocca, gaina; ven. coca, cuca, nuca, cap; sirb. koka, gaina; bg. koka, fetita, si cu rom. coc 1, cocon, copil bob, cocolos, cocoase, goaga, gogoasa, pupa 2 s. a. multe. V. si REW. 2009). Trans. Mold. Copil, mai ales fetita (mai mare de cit cocuta). Epitet alinator unui copil, chear [!] baiat.

BOAba ~e f. Fruct carnos al unor plante, avand in mijloc una sau mai multe seminte. ◊ A nu sti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu sti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-ba] /Din boabe

cravata f., pl. e (fr. cravate, d. Croat care in limba lui se numeste Hrvat. Supt [!] vechea monarhie franceza erau niste regimente de cavalerie usoara compuse mai mult din Croati, care purtau un fel de cravata). Bucata de stofa care se leaga ca ornament in prejuru gitului. V. baider.

CIORba ~e f. Fel de mancare lichida, pregatita din legume (uneori cu carne sau peste) si acrita cu bors. ~ de stiuca. ~ de pui. ◊ ~ lunga a) ciorba cu mult lichid; ciorba subtire; b) vorbarie multa, dar fara continut; palavrageala. A se amesteca in ~a altuia a se amesteca in treburi straine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-ba] /<turc. corba

MAI interj. (Fam.) 1. Cuvant de adresare catre una sau mai multe persoane de s*x masculin, mai rar feminin, care marcheaza intre vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; ba. 2. Cuvant folosit pentru a exprima admiratie; mirare, nedumerire; neincredere; nemultumire; ironie. [Var.: ma interj.] – Et. nec.

bogat, -a adj. (vsl. bg. rus. bogatu). Care are multa avere: om bogat. Abundant, imbelsugat: tara bogata. mult, des: par bogat. Limba bogata, fecunda in cuvinte si intorsaturi. Rima bogata, cind se potriveste sunetu mai sus de accent ca: nulitate, calitate. V. baib.

nu adv. – ba. – Mr., istr. nu. Lat. non (Puscariu 1196; Candrea-Dens., 1251; REW 5951), cf. it. no(n), prov., cat., sp. no, fr. non, port. nao. Comp. numai (mr. numa, istr. numai), adv. (doar, nimic mai mult), din lat. nōn magis (Puscariu 1202; Densusianu, Hlr., 171; REW 5228; Gazdaru, Espanol no mas y rum., numai en su desarrollo paralelo, Filologia, I, 23-42), cf. comel. noma, sp. no mas (Tagliavini, Arch. Rom., X, 147); numai atit, doar cit; numai cit, doar cit; numai decit, imediat. – Din rom. provine bg. din Trans. numai (Miklosich, Bulg., 129).

batjocura (batjocuri), s. f. – Luare in ris, bataie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). In vechime se folosea in acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre crestini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocura. In privinta asocierii ambilor termeni a bate si joc, explicatia pare dificila; exista si in mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicatia sugerata anterior de catre Puscariu 176, in legatura cu o combinatie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsita de fundament, si insusi autorul a renuntat la ea, in DAR. Mentionam ca Cihac, II, 638, se refera la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine sas. „bazokurin” „a-si bate joc”.

besica (est) si ba- (vest) f., pl. i (lat. vesica, besica; it. besciga si vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. masika. D. rom. vine sirb. besika). Receptacul membranos care contine u***a in corpu animalelor sau implineste alta functiune la pesti ori pasari. Unflatura pe corp produsa de arsura, de cizma care te roade ori pe palme de multa munca, de gimnastica s.a. Bulbuc, glob cav, unflatura formata de apa, mai ales de sapun: fericirea e ca besicile de sapun, ploua cu besici. Besica de bou, tipla pusa in loc de geam (in vechime).

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.