PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din faramitarea naturala a scoartei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vietuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfarama in bucati; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fara rost; c) (fam.) a invinge pe cineva intr-o discutie in contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf si pulbere sau a (se) preface in praf = a (se) distruge complet, a nu mai ramane nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu ramane nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf in ochii cuiva = a incerca sa insele pe cineva, dandu-i iluzia ca lucrurile sunt altfel decat sunt in realitate, a induce in eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grija, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe toba = nimic. 2. (De obicei urmat de determinari) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine si care sunt folosite in diferite scopuri. ◊ Praf de pusca = pulbere formata dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf si carbune de lemn, folosita ca explozibil. Praf de spuma = preparat care produce in contact cu apa o spuma si care se foloseste pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se intrebuinteaza in patiserie pentru a face sa creasca aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care il degajeaza. Lapte praf = lapte sub forma de pulbere, obtinut prin eliminarea apei din componenta lui. Praf de bronz = pulbere care se amesteca cu ulei sau cu lac si formeaza vopsele care imita metalul. Praf de matase = substanta cu aspect lucios, preparata din mica¹ pisata, folosita la zugraveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil si imputrescibil, obtinut din cenusa de la termocentrale cu adaosuri de pacura, folosit pentru hidroizolari. 3. Spec. Substanta toxica sau medicamentoasa in forma de pulbere; (pop.) doza dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = c*****a. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (inv. si reg.) prav s. n.] – Din sl. prachu.

AZOTAT s. (CHIM.) 1. nitrat. (~ul este o sare a acidului azotic.) 2. azotat de amoniu = salpetru de Leuna; azotat de argint = nitrat de argint, (pop.) piatra-iadului; azotat de calciu = nitrocalcit, salpetru de Norvegia; azotat de celuloza v. nitroceluloza; azotat de potasiu = nitrat de potasiu, salpetru de India, (pop.) silitra; azotat de sodiu = nitrat de sodiu, salpetru de Chile.

NITRAT s. (CHIM.) 1. v. azotat. 2. nitrat de argint v. azotat de argint; nitrat de celuloza v. nitroceluloza; nitrat de potasiu v. azotat de potasiu; nitrat de sodiu v. azotat de sodiu.

SALPETRU s. (CHIM.) 1. (pop.) silitra. 2. salpetru de Chile v. azotat de sodiu; salpetru de India v. azotat de potasiu; salpetru de Leuna v. azotat de amoniu; salpetru de Norvegia v. azotat de calciu.

SILITRA s. v. alica, azotat de potasiu, chibrit, nitrat de potasiu, praf de pusca, pul-bere, salpetru, salpetru de india.

GELINITA s.f. Substanta exploziva inalterabila in apa si putin sensibila la soc, formata din nitroglicerina, azotat de potasiu si rumegus de lemn. [< fr. gelinite].

salnitru s.n. sg. (inv. si reg.) silitra (azotat de potasiu).

SALPETRU s.n. Azotat de sodiu, de potasiu, de calciu si de amoniu; silitra. ♦ Salpetru de India = azotat de potasiu; salpetru de Chile = azotat de sodiu. [< fr. salpetre, cf. lat. sal – sare, petra – piatra].

GELINITA s. f. substanta exploziva inalterabila in apa si putin sensibila la soc, formata din nitroglicerina, azotat de potasiu si rumegus de lemn. (< fr. gelinite)

POTASIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemanator cu sodiul, foarte reactiv, care se gaseste in natura numai sub forma de combinatii; kaliu. 2. (In sintagma) azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitra. – Din fr. potassium.

SILITRA s. f. (Pop.) azotat de potasiu. ♦ (Inv.) Praf de pusca. – Din rus. selitra, pol. salitra, scr. salitra.

azotat ~ti m. Sare a acidului azotic; nitrat. ~ de potasiu. /<fr. azotat

nitrarie, nitrarii, s.f. (inv.) loc unde se fabrica nitrul (azotatul de potasiu).

nitriera, nitriere, s.f. (inv.) loc de unde se extragea nitrul (azotatul de potasiu).

silitra s. f. – azotat de potasiu. – Var. salitra, salitru. Pol. salitra (sec. XVII), cf. rus. selitra, sb. salitra.

AZOTAT¹, azotati, s. m. Sare a acidului azotic cu o baza; nitrat. ◊ azotat de potasiu = salpetru de Indii. Azotat de sodiu = salpetru de Chili. – Fr. azotate.

SILITRA f. 1) pop. azotat natural de potasiu. 2) inv. Praf de pusca. [Sil. -li-tra] /<rus. selitra, pol. salitra, sb. salitra, fr. salitre

SALPETRU s. n. azotat natural de sodiu sau de potasiu si sintetic, de calciu sau de amoniu. (< fr. salpetre)

SALPETRU s. n. azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folositi ca ingrasaminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpetre.