REFUGIAT, -A, refugiati, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adaposti, spre a gasi sprijin sau ocrotire in fata unei primejdii, a unei neplaceri etc. ♦ Refugiat politic = persoana care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. refugie.

REFUGIAT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) v. A SE REFUGIA. ◊ ~ politic persoana care a cerut azil politic intr-o tara straina. [Sil. -gi-at] /v. a se refugia

REFUGIAT, -A (‹ refugia) adj., s. m. si f. Persoana care a fost nevoita sa-si paraseasca patria din diferite motive. Spre sfarsitul sec. 19, cand frontierele nationale au devenit fixe si inchise, iar numarul de refugiati a crescut, a fost necesara ajutorarea lor prin actiuni speciale. In 1921, F. Nansen a creat pasaportul Societatii Natiunilor („pasaportul Nansen”) care sa le permita r. sa se deplaseze liber dincolo de granite. In acea vreme, statutul de r. era acordat numai celor care au fost siliti sa-si paraseasca patria impotriva vointei lor si isi cautau azil in alta tara. In 1938, definitia a fost largita incluzand si teama de persecutii din cauza originii etnice, religiei, nationalitatii, apartenentei la un anumit grup sau opiniilor politice. Ulterior, aparand si alte criterii, in categoria r. au fost si cei nevoiti sa-si paraseasca caminul in propria tara (cum s-a intamplat cu numeroase familii de romani care au parasit Transilvania de NV ocupata vremelnic de unguri, dupa Dictatul de la Viena). Statutul de r. inceteaza cand emigrantul se stabileste in alta parte sau se intoarce acasa. In prezent cei mai multi r. (peste 5 mil.) sunt in Africa, dar conflictele din fosta Iugoslavie si din alte locuri din Europa de dupa Razboiul rece au dus si ele la cresterea numarului de r. ◊ R. politic = persoana care cere azil politic in alta tara. In 1950 a fost creat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite in cadrul O.N.U. cu obiectivul de a realiza protectia refugiatilor politici, iar in 1951 O.N.U. a definit clar statutul de r. intr-o conventie semnata de membrii ei. Potrivit acesteia r. din cauze politice nu pot fi repatriati cu forta.

AZIL s.n. 1. (In trecut) Institutie cu caracter filantropic in care erau tinuti copii, batrani, invalizi, bolnavi incurabili. 2. (Fig.) Loc de refugiu inviolabil; adapost, refugiu. ◊ azil politic = acordare de catre un stat a dreptului de intrare si de stabilire pe teritoriul sau unei persoane straine persecutate in tara sa din motive politice. [Pl. -luri, -le. / < fr. asile, cf. it. asilo < lat. asylum – loc inviolabil, gr. asylos < a – fara, syle – jefuire].

azil ~uri n. 1) Asezamant filantropic in care sunt tinuti copiii (orfani), batranii, invalizii. 2) fig. Loc de refugiu. ~ politic.Drept de ~ acordare de catre un stat a dreptului de stabilire pe teritoriul altei tari a unor persoane urmarite in tara lor din motive politice. /<fr. asile, lat. asylum

azil, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva gaseste ocrotire, adapost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei tari, de care se bucura in virtutea legii un refugiat politic. 2. Institutie de asistenta sociala pentru intretinerea batranilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.

azil s. n. 1. institutie cu caracter filantropic pentru copii, batrani, invalizi. 2. loc de refugiu inviolabil; adapost. ♦ drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de catre un stat unei persoane straine persecutate in tara sa din motive politice. (< fr. asila, lat. asylum)