UNIAX, -A, uniacsi, -axe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singura axa optica. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe.

BASCULA s.f. 1. Aparat pentru cantarit greutati mari, de tipul balantei. 2. Parghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axa, asrfel incat sa permita o miscare oscilatorie libera. ♦ Aparat de gimnastica folosit pentru executarea diferitelor sarituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea pozitiei, in plan orizontal si vertical, in raport cu axa optica a unei parti a aparatului fotografic. 3. Partea metalica a armelor de vanatoare cu tevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla].

COLIMATIE s.f. Coincidenta dintre axa optica a lunetei unui aparat topografic si linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimatiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation].

UNIAX, -A (adj. (Min.; despre cristale) Cu o singura axa optica. [Pron. -ni-ax, pl. -acsi, -axe. / < fr. uniaxe].

BASCULA s. f. 1. balanta cu doua brate inegale, pentru greutati mari. 2. parghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axa, incat sa permita o miscare oscilatorie libera. ◊ aparat de gimnastica pentru executarea diferitelor sarituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea pozitiei in raport cu axa optica a unei parti a aparatului fotografic. 3. partea metalica a armelor de vanatoare cu tevi mobile. (< fr. bascule)

UNIAX adj. (despre cristale) cu o singura axa optica. (< fr. uniaxe)

ULTRAMICROSCOP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic in care iluminarea obiectelor se face in directie perpendiculara pe directia axei optice a instrumentului, astfel incat prin directia luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obisnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop.

CONOMETRU s. n. aparat pentru masurarea unghiului dintre axele optice ale unui cristal mineral. (< fr. conometre)

PARAXIAL, -A adj. (despre raze de lumina, puncte) in vecinatatea axei optice. (< fr. paraxial)

COLIMATIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice in scopul realizarii unei coincidente intre axa lor optica si cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.

COLIMATIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidenta dintre axa lor optica si linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)

PARAXIAL, -A, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumina) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial.

OPTIC, -A adj. Referitor la vedere, de vedere; in legatura cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata. [< fr. optique, cf. lat. opticus].

PARAXIAL, -A adj. (Despre raze de lumina, despre puncte) Situat in apropierea axei unui sistem optic. [Pron. -xi-al. / < fr. paraxial].

OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

APLANETISM s.n. Proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plana, perpendiculara pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe aceasta axa. [< fr. aplanetisme].

APLANETISM s. n. proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plana, perpendiculara pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe aceasta axa. (< fr. aplanetisme)

ABERATIE, aberatii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defectiune a unui sistem optic, care duce la obtinerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberatie vizuala = astigmatism. Aberatia luminii = variatia aparenta a pozitiei unui astru pe cer datorita miscarii Pamantului in jurul Soarelui, in jurul axei proprii, si faptului ca lumina se propaga cu viteza finita. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, ineptie, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.

axa s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)