BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesa mica, in forma de disc, care, prin apasare sau invartire, asigura un contact electric sau o actiune mecanica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Din fr. bouton.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta, astfel incat axa de rotatie a suprafetei supuse prelucrarii sa coincida cu axa de rotatie a sculei sau a axului principal al masinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce in pozitii corecte doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. 4. Intranz. si tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului in careul de la poarta. – Din fr. centrer.

CENTRIFUG, -A, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde sa se departeze de centru; centrifugal. ◊ Forta centrifuga = forta care actioneaza asupra unui corp aflat in miscare de rotatie, tinzand sa-l departeze de axa de rotatie. Miscare centrifuga = miscare a unui corp care se departeaza de centrul lui de rotatie. Pompa centrifuga = aparat bazat pe efectul fortei centrifuge si folosit la pomparea apei. 2. S. f. Aparat pentru separarea componentilor cu densitati diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul fortei centrifuge. – Din fr. centrifuge.

GIROVERTICAL, giroverticale, s. n. Giroscop cu axa de rotatie verticala. – Din fr. gyrovertical.

NUTATIE, nutatii, s. f. 1. Miscare oscilatorie periodica a axei polilor Pamantului, determinata de atractia variabila pe care o exercita Soarele si Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare a unor organe ale plantelor, constand in oscilatii laterale si in rotiri ale varfului organului respectiv in jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.

FULARE, fulari, s. f. Actiunea de a fula; miscare pendulara fata de un plan perpendicular pe axa de rotatie a unui corp rotitor; bataie frontala. – V. fula.

PARGHIE ~i f. 1) Bara mobila care se poate roti in jurul unei axe imobile sub actiunea fortelor situate intr-un plan perpendicular pe axa de rotatie. 2) Par sau drug care, avand un punct de reazem, serveste la ridicarea unei greutati. 3) Forta care stimuleaza o activitate. Reforma economica radicala este principala ~ a restructurarii. [G.-D. parghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.

BUTON s.n. 1. Piesa care, prin apasare, transmite comanda pentru o actiune mecanica sau electrica. ♦ Fus incastrat cu un capat in corpul unei piese in miscare circulara, excentric fata de axa de rotatie a acesteia, care serveste ca legatura de articulatie intr-un mecanism. 2. Mica papula, bubulita pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se incheie gulerul, mansetele etc. ♦ Capsa (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton].

NUTATIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilatia axei unui astru in cursul miscarii de precesiune; (spec.) oscilatia axei Pamantului intr-o perioada de 18 ani si 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare de oscilatie descrisa de plante in timpul cresterii. [Gen. -iei, var. nutatiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare].

PRECESIUNE s.f. Miscare a unui corp in timpul careia axa de rotatie a corpului descrie un con in jurul unei axe fixe. ◊ (Astr.) Precesiunea echinoctiilor = miscare foarte lenta de la rasarit spre apus a punctelor de echinoctiu ale Pamantului, care face ca anotimpurile sa revina inaintea indeplinirii revolutiei aparente a Soarelui. [Pron. -si-u-, var. precesie s.f. / cf. fr. precession, lat. praecessio].

GIROVERTICAL s.n. Giroscop cu axa de rotatie verticala. [Cf. fr. gyrovertical].

BUTON I. s. n. 1. piesa care, prin apasare, transmite o comanda mecanica sau electrica. 2. fus incastrat cu un capat in corpul unei piese in miscare circulara, excentric fata de axa de rotatie a acesteia, ca legatura de articulatie intr-un mecanism. 3. mica papula, bubulita de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsa (1). 2. motiv decorativ, in relief, de forma unei proeminente rotunjite. (< fr. bouton)

CARUSEL s. f. 1. instalatie din mai multi caluti de lemn, pe care incaleca copiii si care se invartesc pe o pista circulara; calusei. 2. dispozitiv circular pentru manutentiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat in vederea masurarii fortelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotatie verticala, la prelucrarea pieselor grele de inaltime mica. 3. reprezentatie a unui grup de calareti care executa o serie de miscari de dresaj. 4. circulatie intensa de vehicule in diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapida de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

GIROVERTICAL s. n. giroscop cu axa de rotatie verticala. (< fr. gyrovertical)

NUTATIE s. f. 1. oscilatia axei unui astru in cursul miscarii de precesie; (spec.) oscilatia axei Pamantului intr-o perioada de 1⁸ ani si 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie corpului. 3. (med.) basculare inainte a bazei sacrului si inapoi a coccisului, produsa spontan in cursul nasterii. ◊ oscilatie a capului. 4. miscare de oscilatie descrisa de plante in timpul cresterii. (< fr. nutation, lat. nutatio)

PAS² s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesa care, prin apasare sau invartire, transmite comanda pentru o actiune mecanica sau electrica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Fr. bouton.

PRECESIUNE, precesiuni, s. f. 1. (Fiz.) Deplasare lenta a axei de rotatie a unui corp care se roteste rapid si are doar un punct fix. 2. (Astron.) Deplasare lenta si in sens retrograd a punctelor echinoxiale pe ecliptica. [Var.: precesie s. f.] – Din fr. precession.

EXCENTRICITATE, excentricitati, s. f. 1. Originalitate; ciudatenie, bizarerie, extravaganta. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se gasi in afara centrului unei figuri. ♦ Distanta dintre centrele sau axele de rotatie a doua piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a doua piese care in mod normal trebuie sa fie concentrice sau trebuie sa aiba o axa comuna. – Din fr. excentricite.

EXCENTRICITATE ~ati f. 1) Caracter excentric. 2) mat. Pozitie a unui punct care se afla in afara centrului unei figuri. 3) Distanta dintre axele de rotatie a doua piese excentrice. /<fr. excentricite

NUTATIE ~i f. 1) Miscare oscilatorie a axei de rotatie a unui corp solid, care are loc concomitent cu precesia. 2) astr. Oscilatie a axei Pamantului, cauzata de atractia Soarelui si a Lunii. 3) Miscare latenta si in spirala a varfului unor plante in jurul axei lor. /<fr. nutation, it. nutazione

POL¹ ~i m. 1) geogr. Fiecare dintre cele doua puncte situate la capetele (de nord si de sud) ale axei de rotatie a Pamantului. 2) Regiune situata in jurul acestor puncte. ~ul nord. ~ul sud. ◊ ~ ceresc fiecare dintre punctele de intersectie a axei Pamantului cu sfera cereasca. 3) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet. 4) mat. Fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a unei sfere cu diametrul ei. 5) fiz. Fiecare dintre extremitatile unui circuit electric, una cu sarcina pozitiva, iar cealalta cu sarcina negativa. 6) fig. Parte extrema, opusa a ceva. ~ii unei discutii. /<fr. pole, lat. polus

EXCENTRICITATE s.f. 1. Situatia, insusirea unui punct de a nu fi in centrul unei figuri. ♦ (Mat.) Marime care caracterizeaza alungirea conicelor. ♦ Distanta dintre axele de rotatie a doua piese care au acelasi centru. ♦ Asamblarea defectuoasa a doua piese coaxiale sau concentrice. 2. Originalitate, bizarerie, extravaganta. ♦ Ticneala. [Cf. fr. excentricite].

MERIDIAN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pamantesc si determina gradele de longitudine. ◊ Plan meridian = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. Intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ◊ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta meridiana = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiana = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. meridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiaza].

EXCENTRICITATE s. f. 1. (mat.) insusirea unui punct de a nu fi in centrul unei figuri. ◊ raport constant al distantelor de la un punct al unei conice la focar si la directoarea corespunzatoare. 2. (tehn.) distanta dintre axele de rotatie a doua piese care au acelasi centru. ◊ asamblare defectuoasa a doua piese coaxiale sau concentrice. 3. originalitate, extravaganta; excentrism. (< fr. excentricite)

INSTANTANEU, -EE I. adj. 1. (si adv.) care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (fiz., despre marimi) referitor la un anumit moment. ◊ (tehn.; despre centre si axe de rotatie) cu pozitie variabila in timp fata de sistemul de referinta fix si mobil. II. s. n. fotografie luata cu expunere scurta. ◊ expunere foarte scurta a cliseului. (< fr. instantane)

MERIDIAN, -A I. adj. referitor la un meridian. ♦ cerc ~ = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (II, 1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta ~a = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie ~a = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ♦ plan ~ = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ ~ ceresc = cercul mare din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. 3. (in acupunctura) linie imaginara a suprafetei pielii care uneste diferite puncte corespunzand unui anumit organ. II. s. f. 1. intersectie a unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ (astr.) a locului = intersectia planului meridian cu planul orizontal intr-un loc dat; linie meridiana. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spatar si brate inegale, care tine loc de sezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. meridien)

PRECESIE s. f. 1. deplasare lenta a axei de rotatie a unui corp ce se roteste rapid si are doar un punct fix. 2. (astr.) a echinoctiilor = deplasare, in sens retrograd, a punctelor echinoctiale ale Pamantului, datorita atractiei exercitate de Luna si de Soare asupra Pamantului. (< fr. precession, lat. praecessio)

ROLGANG s. n. (tehn.) transportor care se deplaseaza pe un teren de role cu axele de rotatie perpendiculare pe directia de mers, antrenate de lanturi fara sfarsit. (< germ. Rolgang)

AXA², axe, s. f. Dreapta existenta sau imaginata care ocupa o pozitie particulara in raport cu un corp sau cu o figura. ◊ axa de rotatie = dreapta in jurul careia se roteste un corp sau o figura. Axa de simetrie = dreapta in raport cu care punctele unui corp sau ale unei figuri sunt simetrice. ♦ Dreapta inchipuita in jurul careia se face miscarea de rotatie a unui corp ceresc in jurul lui insusi. – Fr. axe (lat. lit. axis).

GIROSCOP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o miscare de rotatie in jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa incat sa nu modifice directia axei sale de rotatie. 2. Dispozitiv care asigura stabilitatea si orientarea in spatiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

TONOU, tonouri, s. n. Evolutie a unui avion aliat in zbor orizontal, in care acesta executa o miscare de rotatie in jurul axei sale longitudinale fara a-si schimba directia sau inaltimea de zbor. – Din fr. tonneau.

DERIVATIE, derivatii, s. f. 1. Ramificatie secundara, temporara sau permanenta, a unui curs de apa, a unei canalizari, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei cai de comunicatie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzata de rotatia in jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operatie in cadrul analizei matematice, folosita pentru a gasi derivata unei functii. [Var.: (inv.) derivatiune s. f.] – Din fr. derivation, lat. derivatio, -onis.

DERIVATIE ~i f. 1) v. A DERIVA. 2) Ramificatie secundara a unui curs de apa, a unei cai de comunicatie sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzata de rotatia in jurul axei sale. [Art. derivatia; G.-D. derivatiei; Sil. -ti-e] /<fr. derivation, lat. derivatio, ~onis

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

PRECESIE ~i f. 1) fiz. Miscare a unui corp solid (giroscop, titirez) in timpul careia axa lui de rotatie descrie un con cu varful intr-un punct fix. 2) astr. Miscare lenta a punctelor de echinoctiu ale Pamantului in sens retrograd pe ecliptica. /<fr. precession

TONOU ~ ri n. Figura de acrobatie aeriana a unui avion in zbor, care descrie o rotatie in jurul axei longitudinale, fara a-si schimba directia sau inaltimea de deplasare. /<fr. tonneau

VOLTA ~e f. 1) Miscare de rotatie in jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un calaret in manej. 3) sport Miscare de aparare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de directie a unei nave, astfel ca vantul sa loveasca in celalalt bord. /<fr. volte, it. volta

VRIE ~i f. Coborare a unui avion (in pierdere de viteza), prin miscari de rotatie in jurul axei verticale. [Art. vria. G.-D. vriei] /<lat. vrille

GIROSTAT s.n. Corp solid care are o miscare de rotatie in jurul axei sale. [< fr. gyrostat, cf. gr. gyros – cerc, statikos – care se tine].

ROLGANG s.n. (Tehn.) Transportor la care materialul e purtat de rulouri care nu se deplaseaza, ci primesc o miscare de rotatie in jurul axei, fiind antrenate de lanturi fara sfarsit; transportor cu rulouri. [< germ. Rolgang].

AXOIDA s. f. curba, loc geometric al axei instantanee de rotatie in miscarea unui corp rigid. (dupa engl. axoid)

GIROSTAT s. n. corp solid care are o miscare de rotatie in jurul axei sale. (< fr. gyrostat)

rotatie s. f. 1. miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe. 2. (mat.) transformare biunivoca a planului sau a spatiului in el insusi determinata de un punct fix (centru) sau de o dreapta (axa), printr-o rotatie (1) pastrand unghiurile si distantele; rotor (2). 3. miscare a corpurilor ceresti in jurul axei proprii. 4. schimbare alternativa. ♦ a capitalului = circuitul fondurilor de productie in sfera productiei si a circulatiei. ◊ alternare metodica pe acelasi teren a plantelor care se cultiva intr-un asolament. ◊ schimb alternativ de persoane sau de echipe in cursul unei activitati. (< fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)

ARBORE, arbori, s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta astfel incat axa ei de rotatie in masina sa coincida cu axa pe care trebuie sa o aiba piesa prelucrata. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Intranz. (La fotbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru (in apropierea portii adversarului). – Fr. centrer.

URANUS, planeta a sistemului nostru solar. Stralucirea ei pe cer se afla la limita vizibilitatii cu ochiul liber. Diametrul: 51.120 km. A saptea planeta de la Soare, situata la o departare de c. 2.870 mil. km. Revolutie: c. 84 ani. Rotatia: 17 ore si 54 minute. Magnitudine aparenta: 5,7. Atmosfera de hidrogen(82,5%), heliu si metan; norii de metan absorb radiatia rosie, dand planetei un aspect albastrui; se considera ca temperatura medie a suprafetei este de -215ºC. Are 21 de sateliti (10 fiind descoperiti de sonda „Voyager”) si 11 inele, situate la o distanta intre 40.000 si 55.000 km de planeta. A fost descoperita de W. Herschel (in 1781). si a fost botezata cu numele zeului grec al cerului. La suprafata este fluida iar interiorul este format din metan inghetat. axa ei de rotatie este paralela cu planul orbitei (caz unic in sistemul planetar). Are un camp magnetic foarte puternic. Survolata si fotografiata de sonda „Voyager” 2 in 1986.

axa, axez, vb. I. 1. Tranz. A aduce o piesa cilindrica in pozitia in care axa ei de simetrie sau de rotatie coincide cu o axa data. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) orienta, a (se) defasura intr-un anumit sens, a (se) concentra in jurul a ceva. – Din fr. axer.

BATANT ~ta (~ti, ~te) (despre usi, ferestre etc.) Care se inchide si se deschide printr-o miscare de rotatie in jurul unei axe verticale fixate la una dintre margini; cu proprietate de a se inchide si a se deschide singur. /<fr. battant

BATANT, -A adj. (Despre usi, capace etc.) Care se inchide singur printr-o miscare de rotatie in jurul unei axe situate la o margine. // s.n. Panou mobil la o poarta sau la o usa, servind la deschiderea sau inchiderea acestora. [< fr. battant].

CIRCUMDUCTIE s.f. (Fiz.) Miscare de rotatie in jurul unei axe sau al unui punct central. ♦ (Fiziol.) Miscare circulara a membrelor sau a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. circumduction].

CIRCUMDUCTIE s. f. 1. (fiz.) miscare de rotatie in jurul unei axe sau al unui punct central. 2. miscare circulara a membrelor sau a globilor oculari. (< fr. circumduction)

axa, axez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A aduce o piesa in pozitia in care axa ei de simetrie sau de rotatie coincide cu o axa data; a centra. – Fr. axer.

BATANT, -A, batanti, -te, adj. (Despre usi, ferestre, capace etc.) Care se inchide singur, printr-o miscare de rotatie in jurul unei axe situate la o extremitate. – Fr. battant.

PARABOLOID, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafata descrisa de o parabola¹ care se deplaseaza astfel incat planul ei ramane mereu paralel cu el insusi, iar varful ei descrie o parabola¹ fixa. 2. (In sintagma) Paraboloid de rotatie = suprafata generala prin rotatia unei parabole¹ in jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloide.

ROTOTRANSLATIE s.f. (Fiz.) Miscare complexa a unui corp, constand din rotatia sa in jurul unei axe si din translatia in jurul acelei axe. [< fr. rototranslation].

BASCULA vb. intr. a executa o miscare de rotatie limitata in jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)

BATANT, -A I. adj. (despre usi, ferestre) care poate executa o miscare de rotatie limitata in jurul unei axe verticale. II. s. n. panou mobil la o poarta sau usa. (< fr. battant)

ROTOTRANSLATIE s. f. miscare complexa a unui corp, constand din rotatia sa in jurul unei axe si din translatia in jurul acelei axe. (< fr. rototranslation)

A SUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii, sarme etc.) A invarti in jurul propriei axe. 2) A supune unei miscari de rotatie. 3) (obiecte de rezistenta redusa, materiale textile etc.) A infasura in forma de sul; a rula. ◊ ~ o tigara a infasura o foita cu tutun pentru a face o tigara. 4) (obiecte) A intoarce pe toate partile (cercetand cu privirea); a invarti. ◊ ~ si a rasuci (pe cineva) a) a necaji (pe cineva) cu intrebari pentru a afla ceva; a descoase; b) a examina pe toate fetele. 5) fam. (maini, picioare, degete) A scoate din incheietura; a scranti; a luxa. ◊ A-i ~ cuiva capul (sau mintile) a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata. 6) A face sa se suceasca. /<sl. sucon, sukati

ARBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].

GIROSCOP s. n. dispozitiv dintr-un disc care se roteste in jurul axei sale, mentinandu-si planul de rotatie, pentru orientarea in spatiu a avioanelor, a submarinelor etc. (< fr. gyroscope)

ROTOR s. n. 1. organ al unei masini de forta cu palete, cupe, roti, infasurari electrice, care se roteste in jurul axei arborelui pe care e montat. 2. rotatie (2). (< fr. rotor, /2/ germ. Rotor)

GIROSCOP s.n. Aparat constituit dintr-o roata care se poate misca rapid in jurul axei sale, astfel incat planul ei de rotatie ramane fix in spatiu. [Pl. -scoape. / < fr. gyroscope, cf. gr. gyros – cerc, skopein – a privi].

axa¹, axe, s. f. Dreapta care se considera orientata intr-un anumit sens. ♦ Dreapta (sau obiect in forma de dreapta) care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ Dreapta inchipuita in jurul careia se face miscarea de rotatie a unui corp in jurul lui insusi. ♦ axa lumii = prelungire a dreptei care uneste polii pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. – Din fr. axe.

ARTICULATIE, articulatii, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legaturi; incheietura. ♦ Legatura mobila a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide, care permite rotatia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau in jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis.

ARTICULATIE, articulatii, s. f. 1. Legatura (mobila) intre doua sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; incheietura; locul acestei legaturi. ♦ Legatura intre mai multe corpuri solide, care permite rotatia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis).

EXCENTRIC, -A I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat in afara centrului; (despre figuri geometrice) fara un centru comun. 2. neobisnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie alternativa si invers. (< fr. excentrique)

AX, axe, s. n. 1. Organ cilindric (din otel) care sustine elementele cu miscare de rotatie, ale unei masini; osie. 2. (In sintagma) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic si functional format din creier si maduva spinarii. [Var.: axa s. f.] – Din fr. axe, lat. axis.

DIURN, -A, diurni, -e, adj. De zi, din timpul zilei; care are loc in timpul zilei; care dureaza o zi. ◊ Miscare (sau rotatie) diurna = miscare aparenta de rotatie a sferei ceresti (impreuna cu astrii care par fixati pe ea) in jurul axei polilor, care dureaza o zi siderala. [Pr.: di-urn] – Din fr. diurne, lat. diurnus.

rotatie ~ i f. 1) Miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe; giratie. ◊ Prin ~ pe rand (in cerc inchis). 2) Alternare a culturilor agricole in cadrul unui asolament. 3) (in procesul unei activitati) Schimb alterna-tiv de persoane sau de echipe. [G.-D. rotatiei; Sil. -ti-e] /<fr. rotation, germ. Rotation

rotatie s.f. 1. Miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe. ♦ Miscarea corpurilor ceresti in jurul axei proprii. 2. Fenomenul pe care il prezinta unele procese din natura si din societate de a se repeta; revenirea periodica a unui fapt reiesit din desfasurarea unui astfel de proces. ◊ Rotatia capitalului = procesul de repetare periodica a circuitului capitalului, a miscarii sale in sfera productiei si a circulatiei. ♦ Alternarea metodica pe acelasi teren a plantelor care se cultiva intr-un asolament. 3. Schimb de persoane sau de echipe efectuat in cursul unei activitati. [Gen -iei, var. rotatiune s.f. / cf. fr. rotation, lat. rotatio].

REVOLUTIE² ~i f. 1) astr. Miscare completa de rotatie a unui corp ceresc in jurul altui corp ceresc. ◊ Perioada de ~ timp nece-sar unui corp ceresc pentru a parcurge in-treaga sa orbita. 2) geom. Miscare de rotatie a unui corp care parcurge o curba inchisa. 3) tehn. Miscare completa a unui corp in jurul axei sale. [G.-D. revolutiei; Sil. -ti-e] /<fr. revolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution

axa s.f. 1. Linie dreapta, reala sau inchipuita, care trece prin centrul unui corp si imprejurul careia acel corp se roteste sau se poate roti. ♦ Dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp ceresc. 2. Linie dreapta care delimiteaza parti simetrice pe un corp, pe o suprafata etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie].

axa s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)