DATORA, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de platit cuiva o suma de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morala sau legala fata de cineva, a-i fi indatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva fata de cineva. 3. Refl. A avea drept cauza. [Var.: datori vb. IV] – Din dator.

JURIDIC, -A, juridici, -ce, adj. Care tine de drept, privitor la drept. ◊ Persoana juridica = organizatie cu patrimoniu propriu si administratie de sine statatoare, care se bucura de capacitatea de a avea drepturi si obligatii. – Din fr. juridique, lat. juridicus.

URMARI, urmaresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi dupa cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A tine pe cineva sub observatie; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare impotriva cuiva. 2. A se conduce dupa un anumit principiu, dupa o anumita conceptie calauzitoare. 3. A insoti pe cineva sau ceva cu privirile, cu gandul. ♦ A privi ceva in miscare, in desfasurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problema, o tema, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atentie o expunere orala, executarea unei compozitii muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urma + suf. -ari.

SUPLEANT, -A, supleanti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Suplinitor. ♦ (In vechea organizare judecatoreasca) Judecator care ocupa prima treapta in magistratura si care avea anumite atributii secundare sau intra in compunerea completelor de judecata in cauze de importanta mai mica. 2. Adj. (Iesit din uz; in sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit intr-un comitet, intr-o comisie, intr-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea inlocui pe titular si care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppleant.

ATRAGE, atrag, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atractie (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitatile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin viclesuguri) pe cineva sa vina sau sa se duca undeva. ◊ Expr. A atrage atentia (cuiva) = a) a face ca atentia (cuiva) sa se indrepte intr-o anumita directie; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simti o atractie (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecinta; a determina. [Perf. s. atrasei, part. atras)] – A³ + trage (dupa fr. attirer).

MERITA, merit, vb. I. Tranz. A fi vrednic de rasplata sau de pedeapsa potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul sa primeasca o rasplata (buna sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a indreptati pretuirea, interesul sau grija care i se acorda. ♦ Spec. (Despre marfuri, obiecte de schimb) A justifica pretul cerut; a face, a valora. – Din fr. meriter.

LOC, locuri, s. n. I. 1. Punct, portiune determinata in spatiu. ◊ Loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se afla cineva, stand nemiscat, fara a se deplasa. In (sau pe) loc = a) pe aceeasi bucata de pamant, acolo unde se afla cineva sau ceva; b) neclintit; c) imediat, intr-o clipa. ◊ Expr. Pe loc repaus = comanda militara indicand iesirea din pozitia de nemiscare a soldatului si adoptarea unei pozitii mai libere. A-i sta cuiva mintea in loc, se spune cand cineva se afla in fata unui lucru de neinteles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea. A sta pe loc = a se opri (din mers). La loc = acolo unde era mai inainte, unde statea de obicei. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emotia, a se linisti; a-i trece spaima. A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lectie de buna-cuviinta, a arata cuiva ce se cuvine si ce nu. (Fam.) La loc comanda (sau miscarea), se spune pentru a reveni asupra unei dispozitii (sau asupra unei miscari gresite). La un loc = impreuna, laolalta. Pana intr-un (sau la un) loc = pana la un punct sau pana la un moment; intr-o masura oarecare. In (sau peste) tot locul = pretutindeni. Din loc in loc (sau dintr-un loc intr-altul) = a) de colo pana colo, incoace si incolo; b) din distanta in distanta, ici si colo. Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici si colo, pe alocuri. ◊ Expr. A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva. A nu-si (mai) afla (sau gasi) locul sau a nu-l (mai) tine (sau incapea) pe cineva locul = a nu mai avea astampar sau odihna; a fi nerabdator, nelinistit. A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri. A sta (sau a se tine, a ramane, a incremeni) tintuit locului (sau pe loc, in loc) = a sta neclintit, fara sa se miste. A sta la un loc = a sta linistit, a fi cuminte. A muta din loc = a duce in alta parte. (A merge, a veni, a pleca etc.) la fata locului = (a se deplasa) acolo unde s-a intamplat ceva (pentru a face cercetari). O palma de loc = o distanta mica. ♦ (Pop.) Bucata de pamant (cultivabil). ◊ Loc de casa = teren destinat pentru constructie. Loc de veci = teren intr-un cimitir aflat in proprietatea cuiva si destinat pentru morminte sau cavouri. ♦ Regiune; tinut; p. ext. tara. ♦ Asezare omeneasca, localitate; regiunea, tara, localitatea in care s-a nascut cineva. ◊ Expr. (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se afla cineva. 2. Spatiu ocupat de cineva sau de ceva. ◊ Loc de munca (sau de productie) = parte din suprafata unei unitati economice in care un lucrator sau un grup de lucratori executa anumite operatii in vederea obtinerii productiei, folosind in acest scop utilaj si echipament tehnic corespunzator. Loc de munca = intreprindere sau institutie in care o persoana isi desfasoara activitatea in mod obisnuit. ◊ Expr. A lua loc = a se aseza. Ia loc! = sezi! A-si face loc = a-si croi un drum, a razbate. A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva. (A fi) la locul lui = (a fi) asa cum se cuvine. 3. Pasaj intr-o scrisoare; publicatie in care a aparut un anumit lucru. II. 1. Slujba, post²; functie. 2. Situatie sociala a cuiva; p. gener. situatie. ◊ Loc comun v. comun. ◊ Expr. (A se pune) in locul cuiva = (a se inchipui) in situatia cuiva (pentru a-l putea intelege). III. Moment potrivit; prilej, ocazie. ◊ Expr. A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca. A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit. A avea loc = a se intampla, a se produce. Din capul locului = de la inceput. IV. (In expr.) In loc de... sau in locul..., se spune pentru a arata o inlocuire, o substituire. In loc sa... (sau de a...), se spune pentru a arata raportul de opozitie dintre doua idei, doua actiuni etc. – Lat. locus.

PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A atata, a intarata, a incita pe cineva (sfidandu-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenta, lezarea demnitatii sau alte fapte ilicite) intr-o stare de surescitare favorabila comiterii unei infractiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intentionat un eveniment, un proces, un fenomen; a starni. 3. A chema, a invita pe cineva sa participe la o competitie, la o intrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.

PUTERE, puteri, s. f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, insusire, posibilitate fizica, morala, intelectuala de a actiona, de a realiza ceva; putinta. 2. Mare forta fizica, tarie, puternicie. ◊ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate fortele, cu toata ravna. ◊ Loc. adv. si adj. In putere (sau in puteri) = puternic, sanatos, voinic. In (toata) puterea (varstei) = in plina vigoare, in floarea varstei. Cu puterea = cu sila, prin constrangere. ◊ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva in putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienta (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tarie. ♦ Grad mare de concentratie. Puterea unei bauturi. 5. Valoare, valabilitate. ◊ Putere de circulatie (sau circulatorie) a unei monede = insusirea monedei de a servi la vanzare-cumparare. Putere de cumparare (a banilor) = cantitatea de marfuri si de servicii care poate fi obtinuta in schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stapanire, dominatie; p. ext. influenta. ◊ Expr. A fi in puterea cuiva = a depinde de vointa, de bunul plac al cuiva. ◊ Mare putere = tara, stat care dispune de o mare forta economica, militara, politica etc. Puterile centrale = nume dat in primul razboi mondial Germaniei si Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, tara (suverana). 2. Conducere de stat, guvernare. ◊ Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al sau, infaptuieste conducerea societatii. Putere populara = regim social-economic in care conducerea politica, conducerea statului apartine clasei muncitore si aliatilor ei; stat cu un asemenea regim. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a detine (sau a ajunge sa detina) guvernarea intr-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, imputernicire legala de a face ceva. ◊ Loc. prep. In puterea... = in virtutea..., in baza... ◊ Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat si neconditionat de a actiona in numele cuiva. Cu de la sine putere = fara a fi autorizat de nimeni; in mod abuziv. 4. Capacitate, potential. Cresterea puterii economice. ◊ Putere de munca = capacitatea unui om de a lucra si de a realiza anumite produse intr-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materiala si sociala a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. In puterea noptii. ◊ Expr. In (toata) puterea cuvantului = in adevaratul inteles al cuvantului. III. 1. (Mat.) Rezultatul inmultirii unui numar cu sine insusi (de atatea ori de cate ori arata exponentul). ♦ Exponent care arata de cate ori trebuie inmultit un numar cu el insusi. ◊ Putere a unui punct fata de un cerc = valoarea absoluta a diferentei dintre patratul razei cercului si patratul distantei dintre punct si centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit intr-o unitate de timp; energie primita sau cedata intr-o unitate de timp; marime caracteristica unui sistem tehnic. ◊ Putere instalata = suma puterilor nominale ale masinilor unei instalatii producatoare de energie. Putere nominala = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.

OCUPA, ocup, vb. I. I. Tranz. 1. A pune stapanire pe..., a lua in stapanire cu forta armata un teritoriu, un oras etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) in stapanire, a avea in folosinta un imobil, un spatiu locativ. ♦ A se intinde pe o suprafata, a se situa. ♦ A retine, a rezerva. 3. A lua in primire, a detine un post, o functie etc. ♦ Fig. A detine un loc intr-o ierarhie. II. Refl. 1. A lucra intr-un anumit domeniu, a avea drept ocupatie sau profesiune; a se indeletnici cu... ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) A se consacra unei preocupari temporare. ♦ Tranz. (Inv.) A preocupa, a absorbi. 2. A se interesa, a se ingriji de cineva sau de ceva; a acorda atentie deosebita. – Din lat. occupare, fr. occuper.

DUCE¹, duc, vb. III I. Tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva intr-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc si a-l pune in altul. ◊ Expr. a duce (pe cineva) la groapa = a conduce un mort la locul de inmormantare. 2. A lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l indruma, a-l introduce undeva; a conduce. ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i promite (cuiva) mereu ceva, amanand indeplinirea promisiunii; a insela (pe cineva) facandu-i promisiuni mincinoase. (Fam.) A duce (pe cineva) cu zaharelul (sau de nas, cu cobza, cu presul) = a insela, a amagi (cu promisiuni mincinoase). A se lasa dus (de ganduri, de visare etc.) = a se lasa cuprins, coplesit de ganduri. A-l duce pe cineva gandul (sau mintea, capul la ceva) = a-i veni cuiva ceva in minte; a se pricepe (sa faca ceva); a face ceva. ♦ Intranz. (Despre un drum) A conduce sau a ajunge intr-un anumit loc, a da in... ♦ Intranz. Fig. A avea drept rezultat. 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva. Duce lingura la gura. 4. A transmite vesti, vorbe, raspunsuri, salutari etc. 5. A-si petrece viata, zilele etc. intr-un anumit fel; a trai. ◊ Expr. A o duce in... = a nu mai inceta cu..., a o tine in... A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trait, a fi pe moarte. 6. A indura, a suporta, a rabda, a suferi. ◊ Expr. A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi ingrijorat sa nu (i) se intample ceva rau; b) a se interesa, a se ocupa indeaproape (de cineva sau de ceva). A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simti lipsa unui lucru. 7. A purta razboaie, lupte, tratative etc. 8. A depune, a presta o munca. ◊ Expr. A (o) duce la capat (sau la indeplinire, la bun sfarsit) = a indeplini (in bune conditii) ceva. 9. A trage, a trasa linii. II. Refl. 1. A merge, a se deplasa, a se misca, a pleca undeva sau catre cineva. ◊ Expr. A se duce drept (sau intr-un suflet, glont, pusca, intins)= a merge undeva repede, fara ocol. (Pop.) A se duce dupa cineva = a se marita. A se tot duce = a merge fara incetare. A se duce cu Dumnezeu (sau in plata, in stirea lui Dumnezeu, in plata Domnului) = a merge unde vrea, unde poate, oriunde. A se duce de rapa = a se prapadi, a se distruge; a se cheltui; a decadea. Du-te-ncolo! = exclamatie prin care se exprima neincrederea fata de ceea ce spune cineva. (In imprecatii) Du-te (sau duca-se) d******i! (Substantivat) Du-te-vino = miscare continua (si intensa) incoace si incolo. (Pop.) Duca-se pe pustii = a) d****l; b) epilepsie. ♦ A colinda, a cutreiera (fara tinta). ♦ A pluti pe apa sau a zbura in aer. 2. (Despre vesti, zvonuri etc.) A se raspandi, a se imprastia. 3. Fig. A trece; a disparea. 4. A muri; a se sfarsi. III. Intranz. A rezista la... – Lat. ducere.

CUVENI, pers. 3 cuvine, vb. IV. Refl. unipers. 1. A-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva; a merita. 2. A fi conform cu cerintele morale; a se cadea. – Lat. convenire.

ECONOMAT, economate, s. n. (Iesit din uz) Magazin de aprovizionare in cadrul unei intreprinderi si institutii, care avea drept scop procurarea bunurilor de consum de prima necesitate pentru salariati si pentru familiile lor. – Din fr. economat.

CONTE¹, conti, s. m. 1. (In oranduirea feudala) Mare senior, conducator al unei provincii, care, pe pamanturile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz (in Occident) sau intre baron si print (in Rusia); persoana avand acest titlu. – Din fr. comte.

REZULTA, pers. 3 rezulta, vb. I. Intranz. A urma, a aparea ca o consecinta logica; a decurge din..., a reiesi, a izvori. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a iesi, a da. – Din fr. resulter.

SESIE, sesii, s. f. Denumire data in evul mediu, in Transilvania, lotului de pamant, parte dintr-un domeniu, asupra caruia taranul dependent avea drept de posesiune in schimbul rentei catre stapanul feudal si care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio.

SOLDA, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula soldul unui cont. ♦ Refl. Fig. (Despre tratative, intreceri sportive, actiuni etc.) A se incheia cu..., a avea drept rezultat.... 2. A lichida o socoteala, o datorie. 3. A vinde un rest de marfa cu reducere de pret. – Din fr. solder, it. soldare.

ADMINISTRATIE ~i f. 1) Totalitate a organelor care administreaza un stat. ~ centrala. 2) Organ de conducere al unei intreprinderi sau al unei institutii; directie; carmuire. 3) Totalitate a puterilor de guvernamant asupra unui teritoriu fara a avea dreptul de a dispune de acesta. [G.-D. administratiei; Sil. -ti-e] /<fr. administration, lat. administratio, ~onis

A ATRAGE atrag tranz. 1) A trage spre sine; a face sa vina spre sine (printr-o actiune materiala). Magnetul atrage fierul. 2) A face sa adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace sa participe la o actiune; a antrena. ◊ ~ atentia (cuiva) a) a face pe cineva sa-si concentreze atentia asupra cuiva sau a ceva; b) a face in prealabil atent; a preveni. 4) A face sa simta o atractie. Pictura il atrage mult. 5) fig. A face sa fie cuprins de uimire si admiratie; a fermeca; a fascina; a incanta; a vraji. Marea ma atrage mereu. 6) A avea drept consecinta. [Sil. a-tra-] /a + a trage

A DANSA ~ez 1. intranz. 1) A executa un dans. 2) A poseda bine tehnica dansului. 3) fig. poet. (despre fulgi, frunze si alte obiecte usoare) A face miscari ca de dans (prin aer); a pluti usor (in aer), saltand ca intr-un dans. 2. tranz. 1) (anumite feluri de dans) A executa dupa tehnica si regulile specifice. ~ un vals. 2) (persoane, mai ales de s*x feminin) A avea drept partener de dans. /<fr. danser

A SE DATORA se ~eaza intranz. A avea drept cauza; a fi urmarea. Succesul sau se ~eaza hazardului. [Var. a se datori] /Din dator

A DECURGE pers. 3 decurge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reiesi. 2) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul; a se desfasura; a evolua. /de + a curge

A DUCE duc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte) A cara dintr-un loc in altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomotie); a transporta. 2) (fiinte) A insoti mergand alaturi sau din urma. ~ copilul la scoala. ~ vitele la pascut. ◊ ~ pe cineva de nas (sau cu vorba, cu zaharelul) a minti pe cineva, amanand tot timpul indeplinirea unei promisiuni. A-l ~ capul (sau mintea) a se pricepe. 3) (linii) A imprima pe o suprafata plana; a trasa. ~ o perpendiculara. 4) (stiri, vesti, informatii) A comunica (printr-un intermediar); a transmite. 5):~ dorul a) a-i fi dor de cineva; b) a simti lipsa unui lucru. ~ grija a purta grija de; a avea raspundere pentru ceva sau cineva. ~ razboi, lupte a lupta; a se razboi. ~ la capat (sau la bun sfarsit) a indeplini; a termina. ~ in ispita a face pe cineva sa savarseasca fapte rele. 2. intranz. 1) (despre drumuri) A avea directia; a conduce; a indrepta. Soseaua duce la Chisinau. 2) (urmat, de obicei, de un circumstantial de mod) A avea un anumit mod de trai; a trai. A o ~ bine. A o ~ tot intr-un chef. ◊ A o ~ cu chiu cu vai (sau ca vai de lume) a trai foarte greu. A n-o mai ~ mult a nu mai avea mult de trait; a fi pe patul de moarte. 3) A avea drept rezultat. Aceasta nu duce la ceva bun. /<lat. ducere

ELECTOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care participa la alegeri; persoana cu drept electiv; alegator. 2) (in Germania feudala) Principe sau prelat care avea dreptul sa aleaga pe imparat. 3) (in trecut) Persoana care reusea sa adune un anumit numar de voturi pentru partidul sau. /<fr. electeur, lat. elector, ~oris

A FACE fac 1. tranz. I. 1) (bunuri materiale sau valori spirituale) A realiza prin efort fizic sau intelectual. ~o casa. ~ poezii. 2) (obiecte care necesita ingrijire) A aranja in ordinea cuvenita. ~ patul. 3) (avere, bani etc.) A aduna, sporind mereu. ◊ ~ banul cu ciocanul a castiga usor bani multi. 4) (urmat de o propozitie complementara cu verbul la conjuctiv) A determina actionand intr-un anumit fel. ~ sa plece. 5) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a califica; a eticheta; a considera; a taxa. ◊ A-l ~ (pe cineva) cum ii vine la gura a ocari (pe cineva), folosind cuvinte la intamplare. 6) (mai ales abstracte) A efectua, procedand intr-un anumit fel. ~ un bine. ◊ Tace si face se spune despre cineva care infaptuieste pe tacute un lucru surprinzator. Una zice si alta face spune intr-un fel si procedeaza altfel. Usor de zis, greu de facut (sau usor a zice, greu ~) nu e usor sa rezolvi o problema complicata. ~ pomana a) a darui cuiva ceva; b) a face cuiva un mare bine. ~ abstractie a nu lua in considerare; a ignora. ~ uz de forta a folosi puterea in scopuri nepermise. A nu avea ce face (sau ce sa faca) a) a nu fi ocupat cu ceva; b) a nu avea posibilitatea de a se impotrivi; a nu avea incotro. Ce are ~ ? a) ce importanta, ce legatura este? N-are ~ n-are importanta. 7) (suparari, necazuri, placeri, bucurii etc.) A avea drept efect; a pricinui; a cauza; a provoca; a produce. ◊ A-i ~ cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o ~ buna (sau lata) a pricinui un mare rau. 8) (pictura, stiinta, politica etc.) A practica in mod sistematic. 9) (in imbinari cu substantivul ce indica o institutie sau o forma de invatamant) A frecventa, studiind. ~ Universitatea. 10) (drumuri, distante) A strabate de la un capat la altul; a parcurge. ◊ A-si ~ drum (la cineva) a cauta pretext pentru a vizita pe cineva. 11) (intervale de timp, perioade) A consuma, efectuand un lucru. ◊ ~ chindia a se odihni la chindii. II. (in imbinari stabile) 1) (sugereaza ideea de semnalizare) ~ (cuiva) cu degetul. ~ (cuiva) cu ochiul (sau din ochi). 2) (sugereaza ideea de transformare) ~ om (pe cineva). ◊ ~ de ocara (sau de rusine) a compromite, atragand oprobriul public. ~ (pe cineva) din cal magar a-si bate joc de cineva, injosindu-l. ~ (pe cineva) cuc (sau tun) a-l imbata tare (pe cineva). ~ (cuiva) coastele pantece a bate tare pe cineva. ~ praf (pe cineva) a nimici, a distruge pe cineva. ~ ochii mari a se mira. ~ falci (burta sau pantece) a se ingrasa. ~ genunchi a se evidentia urmele genunchilor la pantalonii purtati mult. 3) (sugereaza ideea de imbolnavire) ~ galci. 4) (sugereaza ideea de perpetuare a speciei) ~ copii. ~ fructe. ~ floare. 5) (sugereaza ideea de relatie) ~ prietenie. ◊ ~ gura a face galagie. III. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ chef a chefui. ~ glume a glumi. A-si ~ griji a se ingrijora. ~ dragoste (sau s*x) a savarsi actul s*xual; a se imperechea. 2. intranz. I. 1) A actiona dupa cum dicteaza imprejurarile sau constiinta; a proceda. 2) (mai ales in superstitii) A vesti aparitia (unui fenomen sau a unui eveniment). ~ a ploaie. 3) (in povesti si in superstitii) A lega prin vraji; a vraji; a fermeca. ~ de dragoste. 4) A prezenta o anumita valoare (baneasca); a valora; a pretui; a costa. Cat face un palton? 5) A fi egal. Trei ori trei fac noua. 6) A prezenta interes. Face sa vezi acest oras. 7) A fi convenabil. Face sa zbori cu avionul. 8) (in vorbirea dialogata ca remarca a autorului) A exprima prin grai; a reda prin cuvinte; a zice; a spune. 9) (urmat de un complement circumstantial ce indica o directie) A lua directia; a se indrepta; a apuca. ~ la stanga. ~ spre sat. 10) A cauta sa apara altfel decat este. ~ pe desteptul. II. (impreuna cu onomatopeele formeaza locutiuni verbale intranzitive) ~ harsti! ~ zdup. /<lat. facere

A IMPLICA implic tranz. 1) A avea drept urmare; a contine in sine drept consecinta. 2) (persoane) A antrena in mod constient (intr-o chestiune sau intr-o situatie nedorita. ~ intr-un conflict. [Sil. im-pli-] /<fr. impliquer, lat. implicare

IREDENTISM n. 1) Miscare politica (aparuta in sec. XIX in Italia), care avea drept scop eliberarea unor teritorii aflate sub stapanire straina. 2) Miscare politica sovina ai carei adepti urmaresc anexarea la o tara a unor teritorii in care conationalii sunt in minoritate. /<it. irredentismo, fr. irredentisme

A ISCA isc tranz. 1) A face sa se iste. 2) A face sa se produca; a avea drept efect; a pricinui; a provoca; a produce; a cauza. /<bulg. iskam

A SE INCHEIA se incheie intranz. (despre actiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se termina; a se ispravi. 2) A avea drept sfarsit; a se sfarsi; a se termina. Sarbatoarea s-a ~t cu marsul fanfarelor. /<lat. inclavare

A MASURA masor 1. tranz. 1) (valori, marimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de masura etalon de aceeasi speta. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a masura cu aproximatie, fara a folosi instrumente sau aparate de masura; b) a privi (pe cineva) din cap pana-n picioare; a examina cu atentie. 2) (spatii, distante etc.) A strabate (pe jos) de la un capat la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza in mod echilibrat; a cumpani. 2. intranz. A avea drept masura. /<lat. mensurare

A PRESUPUNE presupun tranz. 1) (urmat, de regula, de o propozitie completiva) A admite ca adevarat sau posibil; a banui. 2) (lucruri sau actiuni prealabile) A avea drept conditie de baza. Creatia presupune inspiratie. /pre- + a supune

A PURTA port tranz. I. 1) (fiinte sau lucruri) A deplasa tinand (in brate, pe spate, intr-un loc special amenajat in acest scop etc.); a duce. ~ ghiozdanul. ◊ ~ (pe cineva) pe palme (sau ca pe palme) a avea o grija deosebita (fata de cineva). ~ arma a manui arma pentru a da onorul. 2) fig. (greutati de ordin moral) A rabda simtind inutilitatea protestului; a indura. Poarta cu greu ura dusmanului. ◊ ~ jugul a fi impilat, exploatat. 3) (fiinte sau lucruri) A duce dintr-un loc in altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a cara. Trenul l-a ~t prin multe orase. 4) (fiinte) A duce cu sine sau dupa sine. Poarta copilul la lucru. Il poarta de mana. ◊ ~ cu vorba (pe cineva) a taragana realizarea celor promise. 5) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte, podoabe etc.) A avea cu sine. El poarta barba. Port cercei de aur. ◊ ~ sarcina a fi gravida. 6) (acte, bani etc.) A tine la sine (pentru a fi folosit la necesitate). 7) A avea imprimat in calitate de semn distinctiv. Documentul poarta antetul institutiei. ◊ Poarta numele (sau porecla, titlul) a avea drept nume (sau porecla, titlu). 8) (corpul sau parti ale lui) A misca dintr-un loc in altul sau dintr-o pozitie in alta; a deplasa; a dirija. Isi purta mana deasupra capului meu. 9) (unelte si instrumente) A pune in functiune operand (dibaci) cu mainile; a manui; a manipula. Poarta cu iscusinta bisturiul. 10) A face sa se poarte. II. (in imbinari stabile) 1) (sugerand ideea de mentinere a unei stari de spirit). ~ (cuiva) de grija, ~ grija cuiva v. GRIJA. ~ raspunderea a raspunde de ceva. ~ dusmanie (sau pica) a dusmani. ~ cuiva sambetele a purta pizma cuiva. ~ interes v. INTERES. Interesul poarta fesul v. FES. A-i ~ frica cuiva a se teme de cineva. 2) (sugerand ideea de conducere si de organizare) ~ gospodaria a avea in grija sa treburile gospodariei. ~ razboi (sau lupte) a se razboi. ~ o discutie a discuta. ~ biruinta a birui. /<lat. portare

A SE REDUCE se reduce intranz. 1) A deveni mai mic la numar, dimensiune sau intensitate; a se micsora; a se imputina; a scadea; a descreste; a se diminua. 2) A avea drept esenta; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. reduire

A REZIDA pers. 3 rezida intranz. 1) A avea drept principiu de baza al existentei; a consta. 2) A se manifesta ca esenta; a consta; a consista. Dificultatea rezida in lipsa de timp. /<fr. resider, lat. residere

A SE REZUMA se rezuma intranz. A avea drept esenta; a se reduce. /<fr. resumer

SENIOR¹ ~i m. 1) (in evul mediu) Mare feudal, stapan al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor sai. 2) (in unele tari europene; folosit si ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore

A SE SFARSI ma ~esc intranz. 1) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se ispravi; a se termina. 2) A avea drept sfarsit; a se incheia; a se termina. 3) A pierde forta si energia ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se istovi. 4) (despre persoane) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a deceda; a raposa. /<sl. suvurusiti, svrusiti

A SE SOLDA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre operatii financiare) A se incheia cu un sold. 2) fig. (despre tratative, discutii, activitati, eforturi etc.) A avea drept rezultat. /<fr. solder

A SE TERMINA pers. 3 se termina intranz. 1) (despre actiuni, intervale de timp etc.) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se incheia; a se ispravi; a dovedi. 2) A avea drept terminatie; a se sfarsi; a se incheia. /<fr. terminer, lat. terminare

A URMARI ~esc tranz. 1) (fiinte) A tine mereu in campul vizual, mergand pe urma. ~ hotul. 2) A privi cu atentie. ~ o emisiune. 3) (despre ganduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa in permanenta si complet; a obseda; a stapani. 4) A supune unor observatii (cu gandul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urma + suf. ~ari

JUSTITIAR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a imparti dreptatea intr-o regiune (mai ales in oranduirea feudala). 2. (Cel) care iubeste dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ti-ar. / < fr. justicier].

EXTERN, -A adj. Aflat in afara, la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafata corpului. // s.m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau in afara locului unde invata meseria. 2. Student in medicina, admis prin concurs ca practicant intr-un spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].

MILITIE s.f. 1. Corp de armata nepermanent infiintat la inceputul republicii romane, care era chemat sub arme numai in timp de razboi. ♦ (In trecut) Armata neregulata de rezerva, compusa din oraseni si tarani, cuprinzand si unele corpuri de armata speciale. 2. (In fostele tari socialiste din Europa) Institutie care avea drept scop mentinerea ordinii si a securitatii publice. [Gen. -iei. / < rus. militiia, cf. lat. militia, fr. milice].

calator (calatoare), adj. – 1. Care calatoreste. – 2. (S. m.) Vizitator. – 3. Mobil, nomad, migrator. Origine incerta. Este considerat in mod normal a fi der. de la cale „drum, strada”; insa der. prezinta dificultati. Suf. -tor se aplica de obicei der. verbali; si, pe de alta parte, nu poate da nastere la rindul sau la un der. verbal, ca a calatori (verbi gracia, suparator este conceput numai ca un der. posterior de tipul *a suparatori). Puscariu 262 si DAR a incercat sa evite dificultatea, presupunind ca termenul calator ar fi provenit din cale, precum alb. udhetar „calator” de la udhe „drum”. La fel de justificat s-ar putea invoca lat. viator fata de via. Totusi, trebuie sa semnalam posibilitatea ca legatura intre cale si calator sa fi fost stabilita a posteriori de imaginatia populara. Calator ar putea fi un der. normal de la caballus sau, mai bine zis, de la o forma verbala der. de la acest cuvint. Ideea de „calatorie” era strins legata de cea de „a calari”, cf. germ. reisen si reiten. Daca presupunem ca lat. caballus a format aceeasi der. ca equus, vb. *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvintul calator „persoana care merge calare” si, mai tirziu, „persoana care calatoreste”. Der. calatoret, adj. (care calatoreste mult); calatori, vb. (a fi calator, a fi pe drum; refl., a se duce; refl., a muri, a deceda); calatorie, s. f. (actiunea de a calatori); calatorit, adj. (care a calatorit mult).

TERT, -A adj. Care vine in al treilea rand; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract sau intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul tertiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. [< lat. tertius, it. terzo].

da (dau, dat), vb. – 1. A dona. – 2. A s*****i, a se desprinde de. – 3. A imparti cartile de joc. – 4. A atribui, a acorda. – 5. A oferi, a procura. – 6. A exprima, a comunica, a spune: a da buna ziua. – 7. A trimite,a expedia: a da o telegrama. – 8. A vinde, a pune un pret. – 9. A oferi, a propune un pret. – 10. A plati, a suporta. – 11. A comanda, a insarcina. – 12. A creste o planta. – 13. A produce, a face, a stirni. – 14. A casatori, a incuvinta casatoria unei fiice. – 15. A lovi, a palmui, a trage. 15. bis A imprima o miscare unui obiect sau unei persoane: a da vint, a da afara; a da drumul. – 16. A executa o miscare in sensul indicat de complement: a da fuga; a da inapoi; a da in laturi; a da cu piciorul. 16. bis A oferi, a pune: a da fata; a da ochi. – 17. A prezenta: a da seama. – 18. (Cu prep. cu) A se servi de un instrument, a executa o actiune prin intermediul unui obiect: a da cu bobii. – 19. (Cu din) A misca, a clatina: a da din cap. 20. (Cu in) A cadea: a da in sant; a da in gropi. – 21. (Cu in) A impinge, a pune in miscare: a da in leagan. 22. (Cu in) A fi pe punctul: a da in copt; a da in foc; a da in mintea copiilor. – 23. (Cu de) A se pomeni, a se gasi: a da de bine; a da de d****l. – 24. (Cu de) A provoca ceva: a da de furca. – 25. (Cu de, drept) A (se) preface, a trece drept. – 26. (Cu peste) A lovi, a bate: a da peste nas. – 27. (Cu peste) A descoperi, a afla. – 28. (Cu in, spre, la) A comunica, a raspunde, a privi. – 29. (Cu prin, pe) A traversa, a trece peste. – 30. (Cu pe, peste) A aseza intr-un anume fel, a situa. – 31. (Cu cu) A vopsi, a acoperi. – 32. (Cu conj. sa) A fi gata de, a incepe, a fi pe punctul de face ceva. – 33. (In constructia a-i da cu) A continua, a insista, a starui, a bate la cap. – 34. (In constructia a-i da de) A ajunge la o rezolvare, a gasi pricina. – 35. (In constructia a o da pe) A vorbi in alta limba, a o rupe pe alta limba. – 36. A cadea, a surveni (vorbind despre intemperii). – 37. A ajunge, a veni. – 38. A navali, a se arunca, a asalta. – 39. (Refl.) A se aseza, a se pune. – 40. (Refl.) A se preda, a se declara batut. – 41. (Refl.) A face o miscare (indicata de complement): a se da jos. – 42. (Refl., cu pe, in) A se dedica exercitarii a ceva sau a unui sport: a se da pe ghiata; a se da peste cap. – 43. (Refl.) A se obisnui. – 44. (Refl.) A exista, a se afla, a se produce. – 45. (Refl.) A se apropia de, a se familiariza cu. – 46. A se dedica, a se consacra. – 47. (Refl.) A adula. – 48. (Refl., cu la) A se repezi asupra, a se napusti. – Mr. dau, ded, didei, dare, megl. dau, dare, istr. dǫu, dǫt. Lat. dāre (Puscariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476). Prez. presupune o forma lat. *dao in loc de do, cf. Densusianu, Hlr., 155. – Der. dare, s. f. (inv., dar, cadou; actiunea de a da; donare; farmec; bir; contributie, dijma); dat, s. n. (donare; farmec, vraja; obicei, uzanta; activ, la un bilant sau buget); datator, adj. (care da, donator; comanditar); datatura, s. f. (donare; vraja; lovitura); datina, s. f. (traditie, obicei vechi), pare a proveni din sl. dedina incrucisat cu dat, cf. dedina; indatina, vb. (a avea drept de obicei, a fi de uzanta veche). Cf. data, daravela, deda, trada.

ATRAGE vb. tr. 1. a trage, a duce la (catre) sine. ◊ a determina (pe cineva) sa faca ceva. 2. (fig.) a ademeni; a starni curiozitate, interes. 3. a avea drept consecinta. (dupa fr. attirer)

DEMOCRATIE s. f. forma de organizare politica a societatii care proclama principiul detinerii puterii de catre popor. ◊ ~ sclavagista = tip de democratie in care puterea era exercitata de stapanii de sclavi; ~ burgheza = forma specifica oranduirii capitaliste, prin care se incearca sa se asigure libertatea si egalitatea generala a cetatenilor in fata legilor; ~ populara = forma de democratie aparuta intr-o serie de tari din Europa si Asia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in care puterea apartine clasei muncitoare in alianta cu taranimea si alte categorii de oameni ai muncii; ~ interna de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit caruia toti membrii sai ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului si de viata interna de partid; ~ economica = democratie care presupune participarea sistematica directa sau prin reprezentanti (inclusiv manageri), liber si expres alesi ai poporului, la conducerea si realizarea procesului de productie, repartitie si schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. democratie, gr. demokratia)

ELECTOR, -OARE I. s. m. f. persoana care are dreptul de a participa la o alegere. II. s. m. (in Imperiul Romano-German) principe sau prelat care avea dreptul de a-l alege pe imparat. (< fr. electeur)

JUSTITIAR adj., s. n. 1. (cel) care avea dreptul de a imparti dreptatea intr-o regiune (in oranduirea feudala). 2. (cel) care face dreptate, iubitor de dreptate. (< fr. justicier)

TERT, -A I. adj. care vine in al treilea rand; al treilea. ♦ malarie (sau febra) ~a = forma clinica de malarie in care accesele febrile revin din trei in trei zile. II. s. m. (jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract ori intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. III. s. n. (log.) ul exclus = principiu fundamental potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. (< lat. tertius, it. terzo)

salahor (salahori), s. m. – 1. (Inv.) Slujbas la curte. – 2. (Inv.) Taran scutit de dari, care avea drept unica obligatie intretinerea anumitor cetati sau drumuri. – 3. Ziler, muncitor cu ziua. Tc. (per.) salahor „scutier” (Seineanu, II, 409; Lokotsch 1841), cf. ngr. σαραχόριδες. – Der. salahori, vb. (a munci din greu, a trudi); salahorie, s. f. (munca de salahor); salahoresc, adj. (de salahor).

tricapel adj. – Numele unui anumit fel de hirtie de birou, care avea drept marca trei palarii. It. tre cappelli (Tiktin). Sec. XIX, inv.

ATRAGE, atrag, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. Electricitatile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva sa vina sau sa se duca undeva. ◊ Expr. A atrage atentia (cuiva) = a face ca atentia (cuiva) sa se indrepte intr-o anumita directie; a face atent. 2. A aduce dupa sine, a avea drept consecinta. 3. A exercita o atractie asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrasei, part. atras] – Din a³ + trage (dupa fr. attirer).

BARON, baroni, s. m. (In oranduirea feudala din apusul si centrul Europei) Mare senior care avea drepturi absolute pe pamanturile sale; (mai tarziu) titlu de noblete intermediar intre titlul de cavaler si acela de viconte; persoana care are acest titlu. – Fr. baron.

CASATIE s. f. (Iesit din uz, in expr.) Inalta curte de casatie = for judecatoresc suprem, care avea dreptul, sa caseze o sentinta. – Fr. cassation.

Cyparissus 1. Fiul lui Telephus. Era un tinar de o rara frumusete, care avea drept tovaras nedespartit un cerb domesticit. Ucigindu-l din greseala, Cyparissus, de necaz, si-a pus singur capat zilelor. Dupa moarte a fost metamorfozat in chiparos. 2. Fiul lui Minyas si frate cu Orchomenus.

AGALACTIE s. f. Absenta a secretiei lactate la femeia care a nascut. ◊ Agalactie contagioasa = boala epizootica a oilor si a caprelor, provocata de un microb, care are drept consecinta lipsa laptelui la animalele bolnave; rasfug alb. – Din fr. agalactie.

ALEGATOR, -OARE, alegatori, -oare, s. m. si f. Persoana care are drept de vot, care voteaza. – Alege + suf. -ator.

AUTODETERMINARE, autodeterminari, s. f. Principiu potrivit caruia o natiune are dreptul sa-si aleaga singura statutul politic si calea de dezvoltare economica, sociala si culturala; p. ext. ansamblu de masuri care pun in practica acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + determinare (dupa fr. autodetermination, rus. samoopredelenie).

AXIOLOGIE s. f. Disciplina filozofica avand drept obiectiv studiul valorilor (morale). [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologie.

CASATIE s. f. Organ judecatoresc suprem, care are dreptul, in unele state, sa caseze o sentinta pronuntata de organele judecatoresti de grad inferior. – Din fr. cassation.

CASTING s. n. Concurs sportiv in care participantii au dreptul la un numar de aruncari la tinta, cu lanseta, intr-un timp limitat. – Din engl. casting.

CRIPTOGAMA, criptogame, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Grup mare de plante inferioare, lipsite de flori, care au drept caracteristica inmultirea prin spori; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. 2. Adj. Care apartine criptogamelor (1), privitor la criptogame. – Din fr. cryptogame.

ILUMINISM s. n. 1. Miscare ideologica si culturala, antifeudala, desfasurata in perioada pregatirii si infaptuirii revolutiilor din sec. XVII-XIX in tarile Europei, ale Americii de Nord si ale Americii de Sud si avand drept scop crearea unei societati „rationale”, prin raspandirea culturii, a „luminilor” in mase; luminism². 2. Conceptie religioasa care sustine existenta inspiratiilor directe de la divinitate. – Din fr. illuminisme.

INCOMPETENT, -A, incompetenti, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul sau caderea de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are puterea legala de a judeca, cerceta sau rezolva o anumita problema. – Din fr. incompetent.

INTEGRITATE s. f. 1. Insusirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Insusirea de a fi sau de a ramane intact, intreg. 3. (In sintagma) Integritate teritoriala = principiu de baza al dreptului international potrivit caruia fiecare stat are dreptul sa-si exercite deplin si nestingherit suveranitatea asupra teritoriului sau. – Din fr. integrite.

IPOTECAR, -A, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanta, un creditor) Care are drept de ipoteca, garantat printr-o ipoteca. 2. Privitor la o ipoteca. – Din fr. hypothecaire.

INdreptATIT, -A, indreptatiti, -te, adj. Care are dreptul la ceva; autorizat sa...; justificat; indrituit. – V. indreptati.

METAFIZIC, -A, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei avand drept obiect cunoasterea absoluta, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simturile noastre, care depasesc cadrul experientei. 2. S. m. (Inv.) Metafizician. 3. Adj. Care apartine metafizicii (1), privitor la metafizica; care nu poate fi perceput cu simturile noastre, depasind cadrul realitatii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisiki, metafisikos, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. metaphysique.

VASOCONSTRICTIE, vasoconstrictii, s. f. Micsorare a diametrului vaselor sangvine prin contractia fibrelor musculare netede din peretii lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sange). – Din fr. vaso-constriction.

VASODILATATIE, vasodilatatii, s. f. Marire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din peretii lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sange); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation.

ZOOTEHNIE s. f. Stiinta care are drept obiect cunoasterea, reproducerea, cresterea, alimentatia, ameliorarea si exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie.

ECHINISM s. n. Deformatie a piciorului la oameni, asemanatoare cu un picior de cal, care are drept consecinta calcarea numai pe varful degetelor. – Din fr. equinisme.

ARTA, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epoca, dintr-o tara etc.) care apartin acestei activitati. ◊ Loc. adj. De arta = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = in mod dezinteresat. 2. Indemanare deosebita intr-o activitate; pricepere, maiestrie. ♦ Indeletnicire care cere multa indemanare si anumite cunostinte. – Din fr. art, lat. ars, -tis.

EROIC, -A, eroici, -ce, adj. Care tine de erou, caracteristic eroilor, cu calitati de erou; p. ext. maret, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] – Din fr. heroique, lat. heroicus.

POLIGAMIE s. f. Forma de casatorie aparuta o data cu sclavia patriarhala, intalnita si astazi la unele popoare de religie mahomedana, in care un barbat are dreptul sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multe femei; situatie in care se gaseste un poligam. ♦ Infractiune comisa de barbatul casatorit in acelasi timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.

ROB, ROABA, robi, roabe s. m. si f. 1. (In evul mediu, in tarile romane) Om aflat in dependenta totala fata de stapanul feudal, fara ca acesta sa aiba dreptul de a-l omori. ♦ Om care munceste din greu. ♦ Persoana luata in captivitate (si folosita la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Detinut, intemnitat. ♦ Fig. Persoana foarte supusa, foarte devotata cuiva. ♦ (In limbajul bisericesc) Persoana credincioasa; crestin. 2. Om aflat in relatii social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoana subjugata de o pasiune, de o preocupare coplesitoare, de o obligatie. – Din sl. robu.

DEXTERITATE, (2) dexteritati, s. f. 1. Abilitate, dibacie, indemanare (fizica). 2. (Iesit din uz) Obiect de invatamant (desen, muzica, caligrafie, gimnastica, gospodarie, lucru de mana) avand drept scop sa dezvolte insusirile artistice si indemanarea practica a elevilor. – Din fr. dexterite, lat. dexteritas, -atis.

PLEDANT, -A, pledanti, -te, adj. Care pledeaza o cauza in fata unei instante judecatoresti. ◊ Avocat pledant = avocat care are dreptul sa sustina o cauza in fata unei instante judecatoresti, in schimbul unui onorariu. – Din fr. plaidant.

VOLVULUS s. n. Ocluziune intestinala provocata de o rasucire a intestinului subtire sau a colonului pelvian, care are drept consecinta tulburari grave ale circulatiei, necroza peretelui intestinal etc. – Din volvulus.

PROFESIONAL, -A, profesionali, -e, adj. Care tine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ◊ Secret profesional = informatie pe care o detine cineva gratie profesiunii sale si pe care nu are dreptul sa o divulge nimanui. Invatamant profesional = invatamant pentru pregatirea si pentru specializarea muncitorilor calificati. Boala profesionala = boala specifica unei profesiuni sau provocata de o anumita profesiune. ♦ (Adverbial) Cu obisnuinta unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel.

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de marfuri sau de persoane care se fac pe o anumita cale de comunicatie, cu anumite mijloace de transport, intr-un interval de timp si in conditii precizate. ♦ Totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in anumite conditii tehnice. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influenta = a trage foloase ilicite din influenta pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucura pe langa cineva. – Din fr. trafic.

PROPRIETAR, -A, proprietari, -e, s. m. si f. Persoana care are drept de proprietate asupra unui bun; stapan, posesor; spec. persoana care poseda un imobil (considerata in raport cu chiriasul ei). ◊ Mare proprietar = mosier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. proprietaire, lat. proprietarius.

PROTOS s. m. invar. (Inv.; la jocurile de carti) Cel care are dreptul sa deschida jocul. – Din ngr. protos.

PSEUDARTROZA, pseudartroze, s. f. Proces patologic care apare mai ales la batrani, din cauza neconsolidarii capetelor osoase ale unei fracturi, si care are drept consecinta crearea unei false articulatii. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudarthrose.

EUFONIE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasa de vocale si de consoane, care are drept efect o impresie acustica placuta. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

OBTURATOR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat in scopul micsorarii sectiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumina printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, avand drept scop sa opreasca sau sa permita caderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.

ORDONATOR, -OARE, ordonatori, -oare, s. m. si f. Conducator al unei institutii bugetare, centrala sau locala, care are dreptul sa dispuna de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri si de cheltuieli al institutiei. – Din fr. ordonnateur.

OROGENEZA, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc in zonele mobile ale scoartei terestre si care au drept rezultat formarea unui lant muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogenese.

LICITATIE, licitatii, s. f. Vanzare a unui bun facuta in public, dupa reguli speciale, avand drept rezultat atribuirea obiectului de vanzare persoanei care a oferit pretul cel mai mare; mezat. [Var.: licitatiune s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

LOMBARD, lombarduri, s. n. 1. Imprumut sau avans de bani avand drept garantie efecte publice (titluri de renta, actiuni, obligatiuni etc.), obiecte de valoare etc., depuse ca gaj. 2. Institutie de credit care acorda astfel de imprumuturi. – Din germ. Lombard, fr. lombard, it. lombardo.

MUNICIPIU, municipii, s. n. 1. Oras mare, avand un rol economic, social, politic si cultural insemnat; p. ext. administratia unui astfel de oras; municipalitate. 2. Nume dat oraselor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie in treburile interne. – Din lat. municipium.

MELINITA, s. f. Substanta chimica, avand drept component principal acidul picric, folosita la fabricarea fitilelor detonante si in imprimeria textila. – Din fr. melinite, germ. Melinit.

MILITIE, militii, s. f. 1. (In fostele tari socialiste din Europa) Institutie de stat avand drept scop mentinerea ordinii publice si respectarea regulilor de convietuire sociala; reprezentantii acestei institutii; p. ext. cladirea in care isi avea sediul aceasta institutie; politie. 2. (In vechea organizare militara) Armata nepermanenta sau de rezerva, care cuprindea si unele corpuri speciale de armata; p. ext. (pop.) serviciu militar, armata. – Din lat. militia, rus. milicya.

MITROFOR, mitrofori, adj. Care are dreptul sa poarte mitra¹ (1). – Din ngr. mitroforos.

NEINTERVENTIE, neinterventii, s. f. Lipsa de interventie. ♦ Principiu de drept international potrivit caruia nici un stat nu are dreptul de a se amesteca in treburile interne sau externe ale altui stat. – Ne- + interventie.

NECOMPETENT, -A, necompetenti, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau caderea de a face ceva; incompetent. – Ne- + competent.

EXPLORARE, explorari, s. f. 1. Actiunea de a explora si rezultatul ei; exploratie. 2. Complex de cercetari geologice care, in functie de obiectul studiat si obiectivul urmarit, are drept scop stabilirea limitelor, a conditiilor de zacamant, precizarea structurii, a calitatii unui corp de substanta minerala utila etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora.

EPIROGENEZA s. f. Proces de ridicare a unor portiuni mari din scoarta terestra deasupra nivelului marii, datorita miscarilor tectonice oscilatorii si care are drept rezultat formarea unor suprafete continentale. – Din fr. epirogenese.

DUEL, dueluri, s. n. Lupta care se desfasoara (dupa un anumit cod) intre doua persoane inarmate, in prezenta unor martori si care are drept scop transarea unui diferend personal. ♦ Lupta in care artileriile celor doua armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemica vie care are loc intre doua persoane, doua publicatii etc. – Din fr. duel, lat. duellum.

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma¹ (derivat regresiv).

EXORCISM s. n. Practica magica (rugaciuni, descantece etc.) care are drept scop alungarea duhurilor rele, a diavolilor etc. – Din fr. exorcisme.

DIVIZIUNE, diviziuni, s. f. 1. Impartire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obtine printr-o impartire. ◊ Diviziunea muncii = impartire, in cadrul unei intreprinderi, a procesului de creare a unui produs in mai multe operatii partiale, fiecare operatie fiind efectuata de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializati. Diviziunea sociala a muncii = impartire a productiei sociale pe ramuri de productie de sine statatoare (industrie, agricultura etc.), avand drept rezultat specializarea unor grupuri de producatori in anumite ramuri. ♦ Spec. Operatie logica de impartire a genului in specii. 2. Linioara care indica o anumita valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.

TITULATURA, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul sa le poarte o persoana, o institutie etc. – Din fr. titulature.

TUTELA, tutele, s. f. 1. Actiunea de a tutela; institutie legala avand drept scop ocrotirea si administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei institutii, organizatii etc. aflate in subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protectie. – Din fr. tutelle, lat. tutela.

TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastica format dintr-o bara mobila, legata la extremitati cu doua franghii sau cabluri egale in lungime, fixate de plafon sau de alta bara, fixa. ♦ Leagan improvizat pentru pasari si animale tinute in colivii sau custi. 3. S. m. Muschi in forma de patrulater asezat in regiunea spatelui, incepand de la ceafa. – Din fr. trapeze.

RAZIE, razii, s. f. Control inopinat al populatiei dintr-o anumita raza teritoriala, facut de organele politiei, avand drept scop descoperirea unor infractori, a unor contravenienti etc. – Din fr., it. razzia, germ. Razzia.

REVENDICA, revendic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra caruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al sau. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

RUTIERIST, rutieristi, s. m. Tractorist care are dreptul de conducere pe sosele. [Pr.: -ti-e-] – Rutier + suf. -ist.

DELIBERATIV, -A, deliberativi, -e, adj. Care delibereaza avand dreptul de a lua o hotarare. ◊ Vot deliberativ = vot al carui rezultat este obligatoriu. – Din fr. deliberatif, lat. deliberativus.

DENITRIFICARE, denitrificari, s. f. Descompunere, de catre bacteriile din sol, a protidelor si nitratilor, avand drept consecinta eliberarea azotului, proces care duce la scaderea fertilitatii solurilor. – Cf. fr. denitrification.

COMSOMOL s.n. a. Organizatie revolutionara a tineretului in fosta U.R.S.S.. b. Organizatie de masa, care a activat intre anii 1917-1990 in randurile tineretului din U.R.S.S., avand drept scop propagarea idealurilor comuniste. (din rus. komsomol < Kommunisticeskii Soyuz Molodeji = Uniunea Comunista a Tinerilor) [def. a. MDN, b. NODEX, et. MW]

SERIALISM s. n. Etapa in evolutia atonalismului si dodecafoniei, care are drept element ordonator al lucrarii muzicale seria de 12 sunete; muzica seriala. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. serialisme.

STRABISM s. n. Anomalie care consta in lipsa de paralelism a axelor vizuale, avand drept urmare privirea crucisa. – Din fr. strabisme.

SISTEMATIZARE, sistematizari, s. f. Actiunea de a sistematiza si rezultatul ei; aranjare, ordonare, clasare (a unui material) dupa un anumit sistem. ♦ Ansamblu de masuri tehnice, economice si legislative referitoare la spatiile de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor etc., care au drept scop asigurarea unor conditii de viata optime pentru populatia de pe un anumit teritoriu. ♦ Ramura a urbanismului care se ocupa cu proiectarea si reorganizarea stiintifica a asezarilor urbane si rurale in scopul crearii conditiilor optime de viata pentru populatie. – V. sistematiza.

COMPUNERE, compuneri, s. f. 1. Actiunea de a (se) compune si rezultatul ei; alcatuire, imbinare. 2. (Concr.) Bucata literara sau muzicala; compozitie. 3. (Concr.) Lucrare scolara asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte avand drept rezultat un cuvant nou. – V. compune.

ALEGATOR ~i m. Persoana care voteaza, care are drept de vot; elector; votant. /a alege + suf. ~ator

ASIGURARE ~ari f. 1) v. A ASIGURA si A SE ASIGURA. 2) Raport juridic in baza caruia cel asigurat are dreptul la o despagubire din partea asiguratorului in caz de accident, incendiu etc. ~ de bunuri. ~ de stat. ◊ ~ari sociale sistem de ocrotire materiala a oamenilor muncii, prin acordare de pensii, ajutoare materiale etc., in caz de pierdere temporara sau definitiva a capacitatii de munca. /v. a (se) asigura

A BAZA ~ez tranz. (teorii, argumente) A face sa aiba drept baza; a fonda. ~ argumentarea pe date concrete. /<fr. baser

BINAR ~a (~i, ~e) 1) Care consta din doua elemente; cu doua elemente in componenta. Compus ~. Aliaj ~. 2) (despre plante) Care are organele dispuse in perechi simetrice. 3) mat. Care are drept baza numarul doi. ◊ Relatie ~a relatie dintre doi termeni. /<fr. binaire

BRAHMANISM n. Religie originara din India, avand drept divinitate suprema pe zeul Brahma. /<fr. brahmanisme

CHIRURGIE f. Ramura a medicinei care se ocupa cu tratamentul bolilor prin interventii operatorii. ◊ ~ estetica chirurgie care are drept scop sa repare unele defecte nepatologice. [Art. chirurgia; G.-D. chirurgiei; Sil. -gi-e] /<lat. chirurgia, fr. chirurgie

COMSOMOL n. Organizatie de masa, care a activat intre anii 1917-1990 in randurile tineretului din U.R.S.S., avand drept scop propagarea idealurilor comuniste. /<rus. komsomol

DECAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui decagon; in forma de decagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un decagon; cu baza in forma de decagon. /<fr. decagonal

DEFECTOLOGIE f. Ramura a pedagogiei care are drept obiect de studiu metodele de educatie a copiilor cu defecte fizice sau intelectuale. [Art. defectologia; G.-D. defectologiei; Sil. -gi-e] /<rus. defektologhiia

DODECAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (de-spre suprafete) Care are forma unui dodecagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un dodecagon. Prisma ~a. /<fr. dodecagonal

DUODECIMAL ~a (~i, ~e) 1) (despre sisteme de numeratie) Care are drept baza numarul 12. 2) Care se imparte la 12. [Sil. du-o-] /<fr. duodecimal

A EMANCIPA ~ez tranz. 1) (persoane) A face sa se emancipeze. 2) A scoate de sub tutela, avand dreptul de a dispune de bunurile sale inainte de majorat. /<fr. emanciper, lat. emancipare

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

A FUNDA ~ez tranz. 1) (intreprinderi, grupuri, publucatii, teorii etc.) A face sa ia fiinta; a intemeia; a infiinta. ~ o teorie. 2) A face sa aiba drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare

GALA ~e f. Serbare mare, cu caracter solemn (cu sau fara reprezentatii artistice), avand drept scop punerea in evidenta a unor valori (materiale sau spirituale). ◊ De ~ de sarbatoare; solemn; de ceremonie. ~ de box spectacol de sport, constand din mai multe meciuri de box. [G.-D. galei] /<it. gala

GERMANIC ~ca (~ci, ~ce) Care apartine germanilor sau popoarelor inrudite cu germanii; propriu acestor popoare. ◊ Limbi ~ce grup de limbi indo-europene vorbite de o serie de popoare din centrul si din nordul Europei. Popoare ~ce familie de popoare cuprinzand vechile triburi din care isi au originea germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie ~ca filologie care are drept obiect de studiu limbile, literaturile si culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique, lat. germanicus

HEPTAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui heptagon; in forma de heptagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un heptagon; cu baza in forma de heptagon. /<fr. heptagonal

INDIVIZIUNE ~i f. Stare a unui bun material asupra caruia au dreptul mai multe persoane, fara a fi determinata cota-parte a fiecareia dintre ele. [G.-D. indiviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. indivision

INTENDENTA ~e f. 1) Functie de intendent. 2) Durata de exercitare a unei astfel de functii. 3) Serviciu administrativ in armata avand drept insarcinare aprovizionarea si intretinerea trupelor. /<fr. intendance

IPOTECA ~ci f. Garantie acordata unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar (egal in valoare cu un imprumut) care apartine debitorului. /<fr. hypotheque, lat. hypoteca

LOMBARD ~uri n. 1) Imprumut avand drept garantie obiecte sau titluri de valoare (actiuni, obligatii etc.). 2) Institutie care acorda astfel de imprumuturi; casa de amanet. /<germ. Lombard, fr. lombard

NEAMESTEC n. (negativ de la amestec): Politica de ~ principiu de drept international potrivit caruia nici un stat nu are dreptul sa se amestece in treburile altui stat. [Sil. ne-a-] /ne + amestec

NEINCREDERE f. (negativ de la incredere) Vot de ~ vot prin care parlamentul unei tari ia pozitie impotriva politicii guvernului sau a unui reprezentant al puterii de stat si care are drept urmare demisia acestora. [G.-D. neincrederii] /ne- + incredere

ORBITA ~e f. 1) Traiectorie curba a unui corp ceresc, avand drept sursa de miscare un alt corp ceresc. 2) Cavitate osoasa in care se afla globul ocular. 3) fig. Sfera de actiune sau de influenta. /<fr. orbite, lat. orbita

PARAZIT¹ ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) (despre organisme vegetale si animale) Care are drept sursa de hrana un alt organism. Insecta ~ta. Ciuperca ~ta. 2) fig. (despre persoane sau grupuri sociale) Care nu lucreaza, traind din munca altora. /<lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite

PARCHET³ ~e n. 1) Institutie judiciara speciala care are dreptul sa exercite actiuni penale si sa sustina acuzarea in procesele penale. 2) Totalitate a membrilor acestei institutii. 3) Cladire unde se afla aceasta institutie. /<fr. parquet

PLEDANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care pledeaza. Argument ~. 2) (despre avocati) Care are dreptul de a pleda in fata justitiei in schimbul unui onorar. /<fr. plaidant

PRESEDINTIE f. 1) Functie de presedinte. ◊ Sub ~a avand drept presedinte. 2) Durata de exercitare a acestei functii. 3) Sediul presedintelui. [G.-D. presedintiei] /presedinte + suf. ~ie

A PRETINDE pretind 1. tranz. 1) A solicita intr-o forma categorica. ~ ajutor. 2) A sustine cu insistenta si tarie. ~ ca-i adevarat. 3) A face sa fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind munca asidua. 2. intranz. A considera ca are dreptul (la ceva); a aspira in mod deschis. ~ un post. /<fr. pretendre

REALISM n. 1) filoz. Conceptie filozofica care sustine ca lumea externa este o realitate independenta de subiectul cunoscator. 2) (in arta si in literatura) Metoda artistica de creatie care are drept principiu esential reflectarea realitatii. 3) Intelegere clara a conditiilor de desfasurare a unei activitati; atitudinea celui care are simtul realitatii; spirit practic. 4) (in filozofia medievala in opozitie cu nomina-lism) Curent care considera ca notiunile generale (universale) sunt realitati de sine statatoare, anterioare atat intelectului, cat si obiectelor individuale. [Sil. re-a-] /<fr. realisme, germ. Realismus

REDUCERE ~i f. 1) v. A REDUCE si A SE REDUCE. 2) Operatie chirurgicala care are drept scop de a pune la loc un os luxat sau un organ deplasat. 3) Operatie logica prin care se verifica corectitudinea concluziei silogistice. ◊ ~ la absurd metoda de demonstrare a adevarului unei teze prin dovedirea ca teza contrara este falsa. /v. a se reduce

REZERVATAR ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre mostenitori) Care are dreptul la rezerva succesorala. 2) (despre state) Care formuleaza o rezerva la incheierea unui tratat. / <fr. reservataire

SACERDOT ~ti m. livr. Persoana care are dreptul sa oficieze actele cultului religios. /<lat. sacerdos, ~otis, it. sacerdote

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. Lumina ~a. ◊ Zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. Timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

SOCIETATE ~ati f. 1) Totalitate a oamenilor care traiesc impreuna si intre care exista anumite relatii bazate pe legi comune; colec-tivitate. 2) Organizatie (cu caracter national sau international) avand drept scop actiuni de interes comun. ~ stiintifica. ~ sportiva. 3) Intreprindere intemeiata pe investirea de capital de catre doua sau mai multe persoane, care desfasoara o activitate sociala sau lucrativa. 4) Grup de persoane care isi petrec timpul liber impreuna; companie. [G.-D. societatii; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. societe, it. societa

STATICA f. Ramura a fizicii care are drept obiect de studiu echilibrul sistemelor de forte. ◊ ~a lichidelor hidrostatica. ~a gazelor aerostatica. /<fr. statique, germ. Statik, statisch

SUPLEANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Judecator de rang inferior (cu atributii de mica importanta). 2) Persoana care suplineste temporar pe cineva intr-o functie. ◊ Membru ~ membru ales (sau numit) intr-un organ de stat, intr-un comitet, care poate inlocui pe titular, avand drept de vot consultativ. [Sil. -ple-ant] /<fr. suppleant

SURDOMUTISM n. Infirmitate caracterizata prin pierderea (totala) a auzului avand drept urmare imposibilitatea insusirii normale a vorbirii. /surdomut + suf. ~ism

TERT² ~i m. jur. Persoana care nu figureaza ca parte intr-un proces, dar are dreptul de a participa la un proces civil pentru a-si apara drepturile sale, ce nu coincid cu interesele celor doua parti (reclamant si reclamat).

TETRAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui tetragon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un tetragon. /<fr. tetragonal

TRAPEZOIDAL ~a (~i, ~e) geom. 1) (despre suprafete) Care are forma unui trapez. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un trapez. [Sil. -zo-i-] /<fr. trapezoidal

VOTANT ~ta (~ti, ~te) 1) Persoana care are drept de vot. 2) Persoana care participa la vot. /<fr. votant

CASATIE s.f. (In unele state) Organ judecatoresc suprem care are dreptul sa caseze o sentinta pronuntata de organele judecatoresti de grad inferior. [Gen. -iei, var. casatiune s.f. / < fr. cassation].

sociopatie s.f. Tulburare de comportament avand drept cauza deficientele educatiei intr-un mediu social nefavorabil. (< fr. sociopathie)

INVERSIE s.f. 1. Schimbare de semn a unui parametru fizic in functie de altul. 2. (Fot.) Operatie avand drept scop obtinerea unei imagini pozitive pe insasi emulsia fotosensibila folosita la fotografiere. 3. Transformare a unei substante optic-active intr-alta asemanatoare ca structura, dar care prezinta un efect de rotatie opus. ♦ Transformarea zaharazei in glucoza prin hidroliza. [Gen. -iei, var. inversiune s.f. / < fr. inversion].

MENISCITA s.f. (Med.) Stare patologica, avand drept cauza o inflamatie a meniscurilor (2) [in DN]. [< fr. meniscite].

TAIM s.n. (Sport) Timp de odihna la care au dreptul echipele de volei in afara pauzelor dintre seturi. ♦ Termen prin care se anunta inceputul sau sfarsitul unei reprize de box si al unei perioade de lupta. [Pron. taim, scris si time. / < engl. time].

TICHET s.n. Bilet-anexa la trenurile cu locuri fixe sau pe nave, pe care este consemnat numarul locului la care are drept calatorul. ♦ Imprimat care asigura posesorului dreptul de a cumpara anumite marfuri. [< engl., fr. ticket].

TRAPEZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. Aparat de gimnastica format dintr-o bara legata la capete cu doua franghii fixate de plafon. // s.m. Muschi asezat pe partea posterioara a gatului si a umarului. // (In forma trapezo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „patrulater avand baze neegale si paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapeze, cf. gr. trapezion].

TUTORE, -OARE s.m. si f. (Jur.) Cel care are drept, autoritate de tutela asupra cuiva. // s.m. (Agr.) Suport, proptea pentru pomi. [Var. tutor s.m. / < lat. tutor, cf. fr. tuteur, it. tutore].

APATRID, -A s.m. si f. Cel care nu are drepturi cetatenesti in nici o tara. [< fr. apatride, cf. gr. a – fara, patris, -idos – patrie].

AUTODETERMINARE s.f. Principiu potrivit caruia o natiune are dreptul sa-si aleaga singura statutul politic si calea de dezvoltare economica, sociala si culturala. [Pron. a-u-. / < autodetermina].

BANCA¹ s.f. Institutie financiara care executa operatii de plata si de credit. ◊ Banca de emisiune = institutie care are dreptul sa emita bancnote; bilet de banca = bancnota. [< fr. banque, it. banca].

BARAJ s.n. 1. Obstacol artificial ridicat pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. ♦ Lucrare provizorie intr-un put de mina, care opreste patrunderea apelor in timpul saparii acestuia. 2. Piedica; bariera. ♦ Lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 3. Foc dens si rapid de artilerie sau de arme automate, care are drept scop sa opreasca atacul inamicului. 4. (Sport) Intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sau concurenti aflati la egalitate intr-o categorie superioara sau pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. [Pl. -je, -juri. / < fr. barrage].

CHIRURGIE s.f. Ramura a medicinii care se ocupa cu tratamentul bolilor prin operatii. ◊ Chirurgie estetica = chirurgie care are drept scop sa repare unele defecte nepatologice. [Gen. -iei, var. hirurgie s.f. / cf. fr. chirurgie, it., lat. chirurgia, gr. cheirourgia < cheir – mana, ergon – munca].

aldamas (-suri), s. n. – Cinstire, bautura oferita dupa incheierea unei tranzactii. Mag. aldomas „cinstire”, de la aldani „a binecuvinta” (Cihac, II, 475; Berneker 27; Galdi, dict., 86); cf. rut. odomas „dar, cadou”, sb. aldumas „salariu”, slov. aldomas „salariu”. – Der. aldamasar, s. m. (Trans., persoana care are dreptul la o cinste). De la aldani exista in Trans. a aldui, vb. (a binecuvinta), alduiala, s. f. (binecuvintare), cf. Galdi, Dict., 100.

falchidion s.n. (inv.) partea legiuita din avere la care mostenitorii au dreptul.

ELECTOR, -OARE s.m. si f. 1. Persoana care are dreptul de a participa la o alegere. ♦ Fiecare dintre cei sapte principi care aveau dreptul de a-l alege pe imparat in Germania. 2. (Peior.) Persoana care reusea in vechile regimuri sa obtina foarte multe voturi prin diferite manevre. [< fr. electeur].

arta (arte), s. f. – 1. Activitate care are drept scop producerea unor valori estetice. – 2. Maiestrie, pricepere. It. arte, din lat. ars (sec. XIX). – Der. artist, s. m.; artista, s. f.; artistic, adj.

INSTITUTIONALISM s.n. Curent in economia politica burgheza care considera ca economia politica trebuie sa aiba drept obiect studierea anumitor categorii ale suprastructurii politice si juridice si unele fenomene social-economice, denumite impropriu „institutii”. [Pron. -ti-o-. / < fr. institutionnalisme].

IPOTECAR, -A adj. 1. Care are drept de ipoteca. 2. Privitor la o ipoteca. [Cf. fr. hypothecaire].

LOMBARD s.n. (Ec.) Imprumut avand drept garantie efecte publice (titluri de renta, actiuni etc.) depuse ca gaj. ♦ Institutie pe credit care acorda astfel de imprumuturi. [Cf. germ. Lombard, fr. lombard, it. lombardo].

MEDICINA s.f. Stiinta care studiaza prevenirea si vindecarea bolilor. ♦ Institutie de invatamant superior in care se studiaza aceasta stiinta. ◊ Medicina veterinara = stiinta avand drept obiect apararea sanatatii animalelor. [Gen. -nii. / < lat., it. medicina, cf. fr. medecine].

OFTALMOLOGIE s.f. Specialitate medicala care are drept obiect ochiul. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmologie, cf. gr. ophthalmos – ochi, logos – studiu].

ONTOLOGIE s.f. 1. Ramura a filozofiei avand drept obiect existenta ca atare, trasaturile si principiile comune oricarei existente. ♦ Teorie speculativa despre esentele sau principiile ultime ale tuturor lucrurilor. 2. Latura a materialismului dialectic care se refera la determinarile si la structura realitatii obiective. [Gen. -iei. / < fr. ontologie, cf. gr. on – fiinta, logos – studiu].

ORDONATOR, -OARE s.m. si f. Cel care are dreptul sa dispuna de fondurile bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli ale unei institutii. [< fr. ordonnateur].

PLEDANT, -A adj. Care pledeaza. ♦ Avocat pledant = avocat care are dreptul sa sustina o cauza in fata justitiei in schimbul unui onorariu. [< fr. plaidant].

PROFESIONAL, -A adj. Referitor la o profesiune, legat de o profesiune. ♦ Secret profesional = informatie pe care o detine cineva, legata de profesiunea sa, si pe care nu are dreptul s-o divulge; scoala profesionala = scoala medie tehnica care pregateste cadre de muncitori calificati. // adv. Cu obisnuinta unui profesionist. [Pron. -si-o-. / cf. fr. professionnel].

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

REZERVATAR, -A adj., s.m. si f. (Mostenitor) care are dreptul la rezerva succesorala. // s.n. Stat care formuleaza o rezerva la incheierea unui tratat. [Cf. fr. reservataire].

SINDICAT s.n. 1. Organizatie de masa care reuneste pe baza de adeziune voluntara oameni ai muncii din intreprinderi sau institutii si care are drept scop sa lupte pentru satisfacerea revendicarilor economice si politice ale membrilor sai. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1). ♦ Sediu al unei organizatii sindicale. 3. Organizatie economica monopolista in cadrul careia desfacerea marfurilor si uneori achizitionarea materiilor prime se fac in comun, cu scopul de a elimina pe concurenti si de a spori astfel profiturile. [Cf. fr. syndicat, rus. sindikat].

SOCIOPATIE s.f. (Liv.) Tulburare de comportament avand drept cauza defectele educatiei intr-un mediu social nefavorabil. [Gen. -iei. / < fr. sociopathie, cf. lat. societas – societate, gr. pathos – boala].

STAT¹ s.n. 1. Organizatia politica a clasei economiceste dominante in societate, care are drept scop apararea ordinii economice si politice existente si reprimarea impotriva claselor opuse; tara. 2. Unitate administrativ-teritoriala autonoma in unele republici din America si in Australia. 3. (La pl.; in oranduirea feudala) Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. [Pl. -te, -turi. / < lat. status, it. stato, fr. etat].

SUPLEANT, -A s.m. si f. (In trecut) Judecator care detinea prima treapta ierarhica in magistratura. ♦ Suplinitor. // adj. Membru supleant = membru al unui organ de partid sau de stat care exercita atributiile titularului in lipsa lui, avand drept de vot consultativ. [Pron. -ple-ant. / < fr. suppleant].

SOVINISM s.n. Nationalism extremist care are drept scop atatarea vrajbei nationale si a urii intre popoare sau intre nationalitati conlocuitoare, propagarea rasismului si exclusivismului national. [Cf. fr. chauvinisme].

TITULATURA s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul sa le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur].

TRAFIC s.n. 1. Transport de marfuri sau de persoane raportat la o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Trafic de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta, facuta in scopul unui castig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

desface (desfac, desfacut), vb. – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a s*****i. – 5. A dezghioca, a desfaca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crapa, a se farima. – Mr. disfac, disfeatire. Lat. disfacere (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. defaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfacut, s. n. (farmec sau descintec care are drept scop anihilarea influentei nefaste a altui descintec potrivnic); desfacatura, s. f. (veriga, farmec).

BANCA¹ s. f. 1. institutie financiara care efectueaza operatii de plata si de credit. ♦ ~ de emisiune = institutie care are dreptul sa emita bancnote; bilet de ~ = bancnota. 2. ~ de date (sau de informatii) = institutie specializata in stocarea si furnizarea de informatii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu intr-un spital care conserva organe anatomice in vederea utilizarii lor pentru transplant. (< it. banca, fr. banque)

CASTING s. n. 1. concurs sportiv in care participantii au dreptul la un numar de aruncari la tinta cu lanseta. 2. selectare a actorilor pentru un film, spectacol, emisiuni televizate. (< engl. casting)

CALINESCIANISM s. n. atitudine creatoare deschisa fata de fenomenul cultural-estetic, avand drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, in concordanta cu clasicitatea spiritului nostru latin, apartinand lui G. Calinescu. (< calinescian + -ism)

LOGOTERAPIE s. f. metoda psihoterapica avand drept scop corectarea limbajului oral sau scris. (< logo- + -terapie²)

LOMBARD¹ s. n. 1. imprumut avand drept garantie efecte publice (actiuni, obligatiuni, titluri de renta etc.) sau obiecte de valoare depuse ca gaj. 2. institutie de credit care acorda astfel de imprumuturi. (< germ. Lombard, it. lombardo)

MEDICINA s. f. stiinta care studiaza mijloacele de prevenire si tratare a bolilor. ♦ ~ veterinara = stiinta avand drept obiect apararea sanatatii animalelor; ~ judiciara = ramura a medicinei care se ocupa cu efectuarea expertizelor si examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc. (< lat. medicina, germ. Medizin)

MILITIE s. f. 1. armata nepermanenta sau de rezerva, cuprinzand si unele corpuri speciale. 2. (in unele tari si la noi pana in 1989) organ de stat avand drept scop apararea ordinii publice, a proprietatii de stat si a celei personale, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenesti. (< lat. militia, /2/ rus. militiia)

ORDONATOR, -OARE I. adj. care pune in ordine, organizeaza; care da o imagine sistematica, sintetica. II. s. m. f. ~ de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri si cheltuieli al unui stat, al unei institutii. (< fr. ordonnateur)

PENSIONABIL, -A adj., s. m. f. (om) in varsta de pensie, care are dreptul de a iesi la pensie. (< engl. pensionable)

PRIVA vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunta la ceva sau a impiedica pe cineva sa beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)

RASA s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea indelungata la mediul cosmogeografic si la conditiile istorice de viata economico-sociale, avand drept caractere distinctive culoarea pielii, a parului, trasaturile fetei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeasi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)

REZERVATAR, -A I. adj., s. m. f. (mostenitor) care are dreptul la rezerva succesorala. II. adj., s. n. (stat) care formuleaza o rezerva la incheierea unui tratat. (< fr. reservataire)

SEMEM s. n. (lingv.) unitate semantica avand drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme. (< fr. sememe)

SERIALISM s. n. (muz.) tehnica de compozitie care consta in utilizarea gamei de 1² semitonuri intr-un sistem avand drept element ordonator seria (8). (< fr. serialisme)

SINDICAT s. n. 1. organizatie profesionala de masa care are drept scop apararea intereselor salariatilor. 2. uniune monopolista in cadrul careia desfacerea marfurilor si, uneori, achizitionarea materiilor prime se face printr-un oficiu comun. (< fr. syndicat)

SOCIETATE s. f. 1. ansamblu unitar, sistem organic inchegat de relatii intre oameni, istoriceste determinate, al caror fundament il constituie relatiile de productie. ◊ formatiune social-economica. ◊ grup (organizat) in care traiesc unele fiinte. 2. asociatie de persoane organizata potrivit unui anumit scop. 3. categorie sociala; cerc limitat de oameni. ◊ anturaj; companie. 4. asociatie intre oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital social si in vederea unor profituri comune. 5. organizatie cu caracter (inter)national, obstesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau actiuni de interes general. (< fr. societe, lat. societas)

SUPERFICIAR s. m. f. (jur.) persoana care are drept de superficie. (< superficie + -ar)

SUPLEANT, -A I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercita atributiile titularului in lipsa lui, avand drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (in trecut) judecator care detinea prima treapta ierarhica in magistratura. (< fr. suplleant)

TAIM s. n. (sport) timp de odihna la care au dreptul echipele de volei in afara pauzelor dintre seturi. ◊ termen prin care se anunta inceputul sau sfarsitul unei reprize de box si al unei perioade de lupta. (< engl. time)

TIME-SHARE TAIM-SEAR/ s. n. cumparare a unei locuinte dintr-o statiune turistica de catre mai multi clienti, fiecare avand dreptul sa petreaca in ea un interval de timp proportional cu suma achitata. (< engl. time-share)

TRAPEZ¹ I. s. n. 1. patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. aparat de gimnastica dintr-o bara legata la capete cu doua franghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (muschi) inserat pe partea posterioara a gatului si a umarului. 2. (osul) cel mai din afara al carpului. (< fr. trapeze)

TUTORE/TUTOR, -OARE I. s. m. f. cel care are drept, autoritate de tutela (1) asupra cuiva. II. s. m. suport, proptea pentru pomi. (< it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur)

ULTIMOGENITURA s. f. regim al unor societati in care ultimul nascut dintre frati are drept de mostenire. (< fr. ultimogeniture)

ipoteca (ipoteci), s. f. – drept pe baza caruia creditorul poate vinde bunul imobil primit in garantie. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), si apoi din fr. hypotheque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipoteca); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipoteca).

ACTIONAR, -A (‹ fr.) s. m. si f. Posesor de actiuni (II). Intr-o societate financiara, comerciala, productiva, a. este un asociat si in aceasta calitate are dreptul: sa participe la beneficiile societatii sub forma incasarii dividendelor, sa participe la adunarea generala a societatii, sa primeasca rambursarea valorii nominale a actiunilor prin remize simple (titlu la purtator) sau prin transfer asupra registrului societatii (titlu nominativ).

ATTICA, faza ~, faza tectogenetica desfasurata in timpul Miocenului superior din bazinul Paratethys, care a avut drept efect paleogeografic major separarea ariei centrale a acestuia de cea estica.

ALEGATOR, -OARE, alegatori, -oare, s. m. si f. Persoana care are drept de vot, care voteaza. – Din alege + suf. -(a)tor.

APATRID, -A, apatrizi, -de, s. m. si f. Persoana care nu are drepturi cetatenesti in nici o tara. – Fr. apatride.

CASTILE ALBASTRE, unitati armate, constituite din Fortele de Urgenta ale O.N.U. (F.U.N.U.), a caror interventie decisa de Consiliul de Securitate, nu este ofensiva si nu poate avea loc fara acordul statelor aflate in conflict. Ele servesc ca „tampon” intre fostii beligeranti si nu au dreptul sa foloseasca armele decit in cazuri de legitima aparare. Au intervenit in Egipt (1956), Congo (1963), Cipru (1964), Kashmir (1965), Sinai (1973), Inaltimile Golan (1974), Liban (1978), Namibia (1989-1990). Premiul Nobel pentru pace (1988).

CA² conj. (Urmat, cu sau fara intercalari, de „sa”, introduce o propozitie subordonata cu predicatul la conjunctiv) 1. (Introduce o propozitie finala) Daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac (ISPIRESCU). 2. (Introduce o propozitie consecutiva) Auzi, dar cine-i el, paganul Ca sa-mi sarute fete-n drum? (COSBUC). 3. (Introduce o propozitie subiectiva) Ca sa trecem prin padure e peste poate (ISPIRESCU). 4. (Introduce o propozitie atributiva) Veti crede c-aveti dreptul si voi ca sa traiti (EMINESCU). 5. (Introduce o propozitie completiva directa) Am jurat ca peste dansii sa trec falnic, fara pas (EMINESCU). 6. (Introduce o propozitie completiva indirecta) Ma tem ca nu cumva sa ma cheme. 7. (Introduce o propozitie predicativa) Angajamentul nostru este ca pana maine sa terminam lucrarea. – Lat. qu[i]a.

apartament n., pl. e (fr. appartement, it. appartamento, care vine d. appartare, a desparti. V. de-partament). Grupa de camere: in aceasta casa apartamentu stapinilor e la dreapta, iar al servitorilor la stinga.

CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (C.A.E.R.), organizatie internationala de colaborare economica intre state socialiste. Creata in 1959 pe baza tratatului din 1949. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Ulterior, la C.A.E.R. au aderat Albania (in 1949; din 1962 nu mai participa la activitati), R.D.G. (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) si Vietnam (1978). Iugoslavia a avut un statut de observator. Constituit dupa modelul si teoriile economice sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea fata de Moscova a tarilor membre, atit in planul economic cit si in cel politic; desfiintat la 28 iunie 1991.

GADAMER, Hans Georg (1900-2002), filozof german. Discipol al lui Heidegger; creator al hermeneuticii, ca disciplina fundamentala in sistemul cunoasterii, avand drept obiect explicarea motivatiei ce determina orice demers stiintific („Adevar si metoda”, „Ratiunea in epoca stiintei”, „Istoria conceptelor si a limbajului filozofic”).

HALE [heil], Sir Matthew (1609-1676), jurist englez. Unul dintre marii istorici ai dreptului, cunoscut pentru impartialitatea sa judecatoreasca in timpul Revolutiei Engleze (1642-1649). Rol important in fundamentarea juridica a Restauratiei lui Carol II.

DAIMLER, Gottlieb (1834-1900), inginer german. Unul dintre inventatorii automobilului. Impreuna cu W. Maybach, a realizat (1885) primele motoare cu ardere interna cu viteze mari de rotatie, avand drept combustibil benzinele usoare. Firma fondata (1890) de cei doi inventatori a fuzionat (1926) cu firma creata (1883) de K. Benz, devenind unul dintre cele mai mari concerne industriale din Germania (Daimler-Benz).

RASPUNS (lat. responsum) s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreaba ceva. ♦ Expunere, dovedire a nivelului de cunostinte intr-un anumit domeniu in fata unui examinator. ♦ Replica, riposta. 2. (In legatura cu verbele „a duce”, „a aduce”) Stire, informatie. ♦ Solutie, dezlegare. 3. (TELEC.) Functia de timp reprezentand marimea de iesire a unui sistem de transmisiune cand la intrarea lui se aplica un anumit semnal in regim tranzitoriu sau in regim sinusoidal. 4. (BIOL.) R. imun = ansamblul reactiilor declansate de sistemul imun in momentul contactului organismului cu un agent strain (antigen), reactie care are drept scop neutralizarea si eliminarea agresorului. In cadrul r.i. globulele albe specializate (limfocite) sintetizeaza proteine numite anticorpi care interactioneaza cu antigenele, neutralizandu-le. Sin.: reactie imuna.

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. Cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.

Belus, presupus intemeietor al Babylonului. Era fiul lui Poseidon si frate geaman cu Agenor. Belus a avut drept fii pe Aegyptus si pe Danaus.

competent, -a adj. (lat. competens, -entis, d. petere, a cere. V. petesc). Care are drept sa cerceteze o afacere: tribunalu e competent sa judece acest proces. Apt, capabil: profesor competent.

comuna f., pl. e (fr. commune, d. lat. pop. communa, cl. communia, n. pl. d. communis, comun). Oras ori sat. (Orasu e comuna urbana, satu rurala). In evu mediu, in vestu Europei, asociatiune de burgheji din aceiasi localitate care aveau drept sa se guverneze singuri. Camera Comunelor, a doua camera in Anglia pe linga Camera Lorzilor.

REUMATISM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generica pentru o serie de afectiuni ale aparatului locomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare), avand drept cauze: o infectie (de obicei streptococica), o reactie inflamatorie articulara si periarticulara sau o patogenie inflamatorie alergica. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronica evolutiva (artrita reumatoida), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boala acuta, de natura infectioasa, frecventa la copii si la tineri, consecutiva amigdalitei si caracterizata prin transpiratii si tumefactii dureroase ale articulatiilor. Boala se complica frecvent cu imbolnavirea inimii (endocardita, pericardita etc.), pleurezie, nefrita etc. si evolueaza in puseuri, avand tendinta de rtecidiva. 2. Durere reumatica.

Chiron, fiul lui Cronus, era cel mai vestit si mai intelept dintre centauri, priceput in tainele lecuirii, iscusit la vinatoare si mester in arta muzicii. Locuia intr-o pestera, pe muntele Pelion. Intelept si bun din fire, Chiron era prietenul nepretuit al oamenilor. El a fost cel care l-a ajutat si aparat pe Peleus, i-a crescut si i-a educat pe Achilles, pe Iason si pe Asclepius. Se spunea ca insusi Apollo l-ar fi avut drept dascal pe Chiron. Cu ocazia luptei lui Heracles cu centaurii, Chiron a fost lovit din greseala de catre erou (v. si Centauri). Prada unor dureri ingrozitoare pe care, cu toata arta sa in ale lecuirii, nu le-a putut alina, Chiron s-a retras intr-o pestera, unde si-a asteptat sfirsitul. Fiind nemuritor, nu si-a putut gasi insa linistea decit dupa ce Prometheus, care era muritor, a primit sa faca schimb cu el, dezlegindu-l in felul acesta de nemurire.

BREVET, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se confera unei persoane o distinctie, o calitate in virtutea careia are anumite drepturi speciale. ◊ Brevet de inventie = document pe care organul de stat competent il elibereaza inventatorului sau persoanei careia acesta i-a transmis drepturile sale si prin care se recunoaste dreptul acestora de a exploata exclusiv inventia un anumit timp; patenta. – Din fr. brevet.

GEOCENTRIC, -A, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pamantului; care are Pamantul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Miscare geocentrica = miscare aparenta a unui astru imprejurul Pamantului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geocentrique.

HELIOCENTRIC, -A, heliocentrici, -ce, adj. Care apartine heliocentrismului, referitor la heliocentrism; care are soarele drept centru. ◊ Sistemul heliocentric = teorie fundamentata de Copernic, conform careia Soarele se afla in centrul sistemului nostru planetar, iar Pamantul si celelalte planete se rotesc in jurul sau; heliocentrism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliocentrique.

IMPLICA, implic, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage dupa sine, a include; a avea ceva drept consecinta. 2. A amesteca pe cineva intr-o afacere neplacuta, intr-un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare.

PALMIER, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali si subtropicali cu trunchiul drept, neramificat, avand in varf o coroana bogata de frunze penate sau palmate (1); (si la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier.

PROCEDURA, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor si a formelor indeplinite in cadrul activitatii desfasurate de un organ de jurisdictie, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramura a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat in unitati sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procedure.

CONCILIATIE, conciliatii, s. f. Conciliere, impacare. ♦ Procedura de impacare, in dreptul international, avand ca scop inlaturarea conflictelor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio.

METRIC, -A, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unitati de masura) Care are metrul (1) drept unitate fundamentala pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem international de masurare a lungimilor, a greutatilor si a capacitatilor bazat pe unitati fixe, care cresc si descresc din zece in zece. 2. S. f. Ramura a poeticii care se ocupa cu studiul structurii versului si al unitatilor prozodice; totalitatea regulilor privind masura versului; sistem de construire ritmica a versului. 3. Adj. Care se refera la metru (2), compus intr-un anumit metru; privitor la structura ritmica a versurilor. 4. S. f. Ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului (4). – Din fr. metrique, germ. Metrik.

NETED, -A, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafata dreapta, fara asperitati; p. ext. lucios, alunecos. ♦ Muschi neted sau musculatura, fibra (musculara) neteda = muschi sau musculatura, fibra (musculara) care nu prezinta striatii. ♦ (Despre piele; p. ext. despre parti ale corpului) Fara creturi, fara zbarcituri, intins, catifelat, matasos. ♦ (Despre par) Lins, intins. 2. (Despre suprafete, locuri, terenuri) Care este drept, fara asperitati, care este lipsit de denivelari, de accidente: intins, plan, ses. ♦ (Despre drumuri) Fara hopuri sau fagasuri; plat, drept, uniform; lin. ♦ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi usor, comod sa faca ceva, a-i veni la indemana. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslusit; p. ext. deschis, fatis, direct. – Lat. nitidus, -a.

EGALITATE, egalitati, s. f. 1. Faptul de a fi egal, stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situatie in care mai multi participanti realizeaza acelasi numar de puncte in cadrul aceluiasi concurs. 2. Principiu potrivit caruia tuturor oamenilor si tuturor statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri, prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. (Mat.) Relatie intre doua sau mai multe cantitati, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relatii, scrisa cu ajutorul semnului egal (2). – Din fr. egalite.

dreptAR, dreptare, s. n. Rigla, echer sau orice alt instrument folosit (in constructii, in dulgherie etc.) pentru verificarea suprafetelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – drept + suf. -ar.

COERCITIV, -A, coercitivi, -e, adj. (Livr.) Care are puterea, dreptul de a constrange. – Din fr. coercitif.

CAMPANULA ~e f. Planta erbacee, avand tulpina dreapta si inalta si flori albastre sau violete in forma de clopot; clopotel. /<fr. campanule

CETATEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. 1) Persoana care face parte din populatia stabila a unui stat, avand toate drepturile si obligatiile prevazute de lege. ~ cu drepturi egale. 2) fam. Persoana considerata ca unitate particulara distincta fata de alte persoane; individ; ins. /cetate + suf. ~ean

CETATEANCA ~ence f. Femeie care face parte din populatia stabila a unui stat, avand toate drepturile si obligatiile prevazute de lege. /cetatean + suf. ~ca

CLOPOTEL ~i m. (diminutiv de la clopot) Planta erbacee, avand tulpina dreapta si inalta, flori mari albe sau violete in forma de clopot. /clopot + suf. ~el

COERCITIV ~a (~i, ~e) jur. Care are puterea, dreptul sau menirea de a constrange. Masuri ~e. [Sil. co-er-] /<fr. coercitif

dreptAR ~e n. Rigla lunga sau coltar care se foloseste in constructie si in tamplarie pentru trasare sau pentru verificarea suprafetelor plane. /drept + suf. ~ar

EGAL² ~a (~i, ~e) 1) Care este la fel cu altul sau cu altcineva in ceea ce priveste anumiti parametri (cantitate, dimensiuni, calitate, valoare etc.). 2) (despre persoane, state) Care are aceleasi drepturi si indatoriri; de acelasi rang. ◊ Fara ~ care nu are asemanare; fara seaman; inegalabil. 3) Care ramane neschimbat in permanenta; constant. /<fr. egal

INTELEPT² ~eapta (~epti, ~epte) 1) (despre persoane) Care intelege si judeca drept; care are judecata sanatoasa; cuminte. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care este bine gandit; facut cu socoteala; chibzuit. /<lat. intellectus

METRIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de unitati de masura) Care are metrul drept unitate de baza; bazat pe metru. Sistem ~. 2) Care tine de metru; masurat in metri. Spatiu ~. /<fr. metrique, germ. Metrik

OBLU oabla (obli, oable) si adverbial 1) Care are aspect de linie dreapta; fara cotituri; drept. 2) (despre terenuri, campii) Care are suprafata dreapta; fara ridicaturi sau adancituri; plan; neted. 3) (despre inaltimi, urcusuri) Care este aproape vertical; cu panta repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu

PALMIER ~i m. 1) la pl. Specie de arbori exotici subtropicali cu tulpina inalta si dreapta, neramificata, avand in varf o coroana de frunze palmate sau penate (reprezentanti: cocotierul, curmalul, rafia etc.). 2) Arbore din aceasta specie. [Sil. -mi-er] /<fr. palmier

PLUTA² ~e f. 1) Varietate de plop, avand ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formand o coroana ingusta, piramidala. 2) Material poros si impermeabil, usor si elastic, extras din scoarta unor specii de stejar, avand diferite intrebuintari (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesa mica, confectionata dintr-un material usor (pana, lemn etc.), care se leaga de sfoara unei undite, pentru a o mentine la suprafata apei. /<sb. plut

A PUTEA pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simti in stare; a fi capabil sau apt. ◊ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzatie puternica; b) a nu-i pasa de ... A nu (mai) ~ fara (cineva sau ceva) a avea neaparat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi in drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinta. 3) v. A SE PUTEA. ◊ Poate ca e cu putinta; e posibil. Fara doar si poate fara nici o discutie; in mod sigur. /<lat. potere

RECTANGULAR ~a (~i, ~e) Care are unghiuri drepte; dreptunghiular. Coordonate ~e. /<fr. rectangulaire

TAPOS ~a (~i, ~e) 1) (despre coarnele unor animale) Care sunt drepte si ridicate in sus. 2) (despre vite) Care are coarne drepte si ridicate in sus. /tap + suf. ~os

ECHILATER, -A, echilateri, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Cu elemente liniare congruente. ◊ Con echilater = con circular drept care are generatoarea congruenta cu diametrul bazei; hiperbola echilatera = hiperbola cu asimptotele perpendiculare. (din fr. equilatere)

ORTOROMBIC, -A adj. (Despre o prisma dreapta) Care are ca baza un romb. [< fr. orthorhombique].

TRACTRICE s.f. (Mat.) Curba plana avand proprietatea ca, in fiecare punct al ei, segmentul de tangenta, cuprins intre punctul de tangenta si intersectia tangentei cu o dreapta fixa, are lungimea constanta. [< germ. Traktrix, cf. lat. tractare – a trage].

BELEMNIT s.m. Gen de molusca cefalopoda fosila, cu cochilie dreapta conica, avand un os intern de sustinere. [< fr. belemnite].

EGALITATE s.f. 1. Faptul de a fi egal; silarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuintelor si consumului personal al membrilor societatii. ♦ Stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Rezultat constituit dintr-un numar egal de puncte realizat de mai multi participanti la o competitie; situatie in care exista un asemenea rezultat. 2. Principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, tuturor statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 3. Grupare a doua expresii matematice legate prin semnul egal (=). [Cf. fr. egalite, lat. aequalitas].

IMPLICA vb. I. tr. 1. A cuprinde in sine, a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva intr-o afacere neplacuta, intr-un proces, intr-o infractiune etc. [P.i. implic. / < fr. impliquer, it., lat. implicare].

EGALITATE s. f. 1. stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ◊ (sport) rezultat constituit dintr-un numar egal de puncte. 2. principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 3. (mat.) echivalenta intre doua sau mai multe marimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relatii redata prin semnul egal (=). (< fr. egalite)

GEOCENTRIC, -A adj. care are Pamantul drept centru. ♦ sistem ~ = geocentrism; miscare ~a = miscare aparenta a unui astru in jurul Pamantului. (< fr. geocentrique)

IMPLICA vb. I. tr. 1. a atrage dupa sine, a include; a avea (ceva) drept consecinta imediata. 2. a amesteca pe cineva intr-o afacere neplacuta, intr-un proces. II. refl. a se angaja, a se amesteca intr-o afacere, intr-o situatie. (< fr. impliquer, lat. implicare)

IMUNITATE s. f. 1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine. 2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunite, lat. immunitas)

ORTOROMBIC, -A adj. (despre o prisma dreapta) care are ca baza un romb. (< fr. orthorhombique)

AMNESTY INTERNATIONAL [æmnəsti intənesənəl], organizatie internationala independenta, fondata in 1961, cu sediul in Londra. Militeaza pentru respectarea drepturilor omului, eliberarea detinutilor politici (care nu au folosit si nu au apelat la folosirea fortei), impotriva torturilor si a pedepsei cu moartea. Actioneaza pe baza Declaratiei universale a drepturilor omului, are statut consultativ in cadrul O.N.U., UNESCO si colaboreaza cu Consiliul Europei. Are aderenti in peste 150 de tari. Premiul Nobel pentru pace (1977).

BIOINDICATORI (‹ bio + indicatori ) s. m. pl. Organisme care, prin prezenta, numarul sau intensitatea dezvoltarii lor, servesc drept indicatori ai unor procese naturale sau anumitor conditii de mediu, ai prezentei anumitor substante in apa sau in sol, al gradului de poluare s.a.

CALAMITES ({s} gr. kalamos „trestie”) subst. Criptogama vasculara, din clasa articulatelor, cu rizomi subterani si tulpini formate din noduri pline si internoduri, cu cilindru medular gol, atingind inaltimea de 10 m. In dreptul nodulilor avea ramuri si frunze dezvoltate vertical (Annularia, Asterophyllites). Conservate in sisturi argiloase, caracterizeaza Carboniferul si, partial, Permianul.

COMUNITATE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor sotilor, in temeiul caruia bunurile dobandite cu titlu oneros in timpul casatoriei apartin, cu exceptiile prevazute de lege, ambilor soti, care au deopotriva, dreptul de a le administra si de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. ◊ C. lingvistica = grup de oameni care comunica intre ei folosind acelasi idiom (limba, dialect, grai). 3. Ansamblu de organisme vegetale si animale intre care se stabilesc relatii de existenta si interactiune.

NULLA DIES SINE LINEA (lat.) nici o zi fara o linie – Pliniu cel Batran, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercitiul zilnic esential pentru desavarsirea maiestriei artistice. Beethoven si Arghezi le-au luat drept deviza.

coclet m. (var. din goglet, gogleaza). Fir drept care are un lat pin [!] care trec firele urzelii si care, unindu-se cu alte fire, formeaza ita. Greseala la navadit cind firu trece pintre [!] ita si spata si formeaza ochiuri (noduri, inele). Fig. A cauta cuiva cocleti, a cauta nod in papura, a-i cauta defecte. – In Trans. coclet, corlet si coglet, n., pl. e; in Mold. nord. si cotlet. – P. int. de „diareie”, V. coleti, crimpita.

GUNOI¹, gunoaie, s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se arunca. 2. Baliga amestecata cu paiele care au servit vitelor drept asternut, intrebuintata ca ingrasamant agricol organic. 3. Fir de pai, scama, murdarie etc. care se depune pe haine, care cade in lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepadatura. – Din sl. gnoĩ.

INTALNI, intalnesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla in prezenta cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta intr-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva in urma unei intelegeri prealabile; a avea intrevedere cu cineva. 3. Tranz. A gasi; a descoperi. ♦ (De obicei in constructii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. si refl. A (se) gasi, a (se) afla. 5. Tranz. si refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar intr-o competitie sportiva; a se lupta, a se confrunta cu cineva intr-o competitie sportiva. – In + talni (Inv. „a intalni”, probabil < magh.).

ELECTIV, -A, electivi, -e, adj. Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din fr. electif, lat. electivus.

dreptUNGHI, dreptunghiuri, s. n. Patrulater care are toate unghiurile drepte si laturile opuse egale. ◊ (Adjectival) Triunghi dreptunghic = triunghi care are un unghi drept. ♦ Portiune delimitata de teren (in forma patrulaterului definit mai sus) la unele jocuri sportive. – drept + unghi (dupa fr. rectangle).

COLINIAR, -A, coliniari, -e, adj. (Mat.; despre puncte) Situat pe aceeasi dreapta. [Pr.: -ni-ar. – Var.: colinear, -a adj.] – Co- + liniar. Cf. fr. collineaire, germ. Kollinear.

SEPARATIE, separatii, s. f. Despartire, separare. ◊ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc. Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia. Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din fr. separation, lat. separatio.

SUDIT, suditi, s. m. Locuitor din tarile romanesti aflat sub protectia unei puteri straine, avand prin aceasta dreptul la o jurisdictie speciala, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pamantenii. – Din it. suddito.

CONCENTRA vb. 1. v. acumula. 2. a (se) masa. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.) 3. v. comasa. 4. v. prescurta. 5. a se incorda. (Se ~ pentru a urmari cele spuse.) 6. (fig.) a focaliza, a polariza. (El a ~ atentia tuturor.)

CLEMATITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina dreapta si inalta, avand flori mari albe sau violete in forma de clopotei; clopotel. /<fr. clematite

COLATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care, din punctul de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; de importanta mai mica; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este in linie dreapta. 3) fig. Care are tangenta cu ceva. Chestie ~a. /<fr. collateral, lat. collateralis

COLINIAR ~a (~i, ~e) mat. (despre puncte) Care este situat pe aceeasi dreapta. [Sil. -ni-ar] /co- + liniar

dreptATE ~ati f. 1) Principiu moral si juridic care cere respectarea drepturilor fiecaruia; echitate. Act de ~. ◊ A face (sau a da) ~ a indreptati. Pe buna ~ in mod intemeiat; pe drept cuvant. A avea ~ a fi intemeiat in ceea ce (se) spune sau in ceea ce (se) face. 2) la pl. drepturi recunoscute prin lege. [Art. dreptatea; G.-D. dreptatii] /drept + suf. ~ate

INTAIETATE f. Insusirea de a fi intaiul (in timp, in rang, in drepturi); prioritate. A avea ~. A da ~. A tine ~ea. [Sil. -ta-ie-] /intai + suf. ~etate

PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu

PROPAN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, aflat in stare naturala in titei sau obtinut in urma cracarii, avand diferite intrebuintari (drept combustibil pentru uzul casnic, in industria chimica etc.). /<fr. propane

SVASTICA ~ci f. 1) Cruce cu brate egale, indoite la varf in unghi drept. 2) Emblema nazista avand forma unei astfel de cruci. /<germ. Swastika, fr. svastika

A SE ZABOVI ma ~esc intranz. inv. A-si petrece timpul de munca sau de odihna; a avea o ocupatie drept distractie. /<sl. zabaviti

LIMB s.n. 1. Partea lata a unei frunze, legata de ramura prin codita. 2. Marginea gradata a scarii unui instrument de masura. ♦ Marginea unui astru. ♦ Creasta marginala a unei formatii anatomice circulare. 3. Nava pentru operatii de limbare. // s.m. (Teol.) Loc in cer unde catolicismul presupune ca ar sta sufletele dreptilor si ale copiilor morti nebotezati, inainte de venirea lui Cristos. [< fr. limbe, cf. lat. limbus].

ATRAGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (catre) sine. ♦ A hotari, a determina (pe cineva) sa faca ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecinta. [P.i. atrag, perf.s. atrasei. / < trage, dupa fr. attirer, it. attrarre].

COERCITIV, -A adj. Care are puterea sau dreptul de a constrange; constrangator. [Cf. fr. coercitif].

COLINIAR, -A adj. (Despre puncte) Pe aceeasi linie dreapta. [Pron. -ni-ar, var. colinear, -a adj. / < co- + liniar, cf. fr. collineaire].

CONVENT s.n. 1. Intrunire a membrilor cu drept de vot ai unei manastiri sau ai unui ordin calugaresc. ♦ For suprem in biserica protestanta, compus din clerici si laici. 2. Adunare generala a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent].

rendes, -a, rendesi, -e, adj. (pop.) (vita) care are coarne lungi, drepte.

PARIA s.m. 1. (In India, in conceptia brahmanilor) Om care nu face parte din nici o casta, fiind lipsit de orice drepturi. 2. Om dispretuit si ocolit de toti, care nu are nici un drept. [Pron. -ri-a. / < fr. paria, cf. hind. parayan].

PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].

GLISANT, -A adj. 1. (tehn.; despre o piesa, un corp etc.) care aluneca (cu ajutorul unui dispozitiv). 2. (despre sol) alunecos. 3. (mat.) vector ~ = vector sustinut de o dreapta care nu are decat libertatea de a aluneca de-a lungul acestuia. (< fr. glissant)

LIMB s. n. 1. partea latita a unei frunze, petale sau sepale; lamina (1). 2. marginea gradata a scarii unui instrument de masura. 3. marginea unui astru. 4. creasta marginala a unei formatii anatomice circulare. 5. nava folosita in operatii de limbare. 6. loc unde catolicismul presupune ca ar sta sufletele dreptilor decedati inainte de venirea lui Cristos si ale copiilor nebotezati. (< fr. limbe, germ. Limbus)

SPOLIA vb. tr. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prada. (< fr. spolier, lat. spoliare)

TRACTRICE s. f. (mat.) curba plana avand proprietatea ca, in fiecare punct al ei, segmentul de tangenta cuprins intre punctul de tangenta si intersectia tangentei cu o dreapta fixa sa aiba lungimea constanta. (< germ. Traktrix)

ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE SI COMERT (in engl.: General Agreement on Tariffs and Trade – G.A.T.T.), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Geneva, creata in 1947 (isi incepe activitatea in 1948), in scopul dezvoltarii comertului mondial prin reducerea taxelor vamale, acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate. Interzicerea restrictiilor cantitative la import si acordarea de concesii comerciale fara reciprocitate tarilor in curs de dezvoltare. Face parte din sistemul O.N.U. G.A.T.T., are 104 membri cu drepturi depline (1991), printre care si Romania (din 1971) si relatii speciale cu inca 31 de state.

CAZMA, cazmale, s. f. 1. Unealta de sapat pamantul, asemanatoare cu lopata, avand o coada dreapta de lemn si o lama metalica cu muchie ascutita. 2. (Reg.) Tarnacop. 3. Lovitura de cazma (1, 2). – Tc. kazma.

AGE, LIBERTATE DECEMBRI... UTERE (lat.) hai, foloseste-te de libertatea din decembrie – Horatiu, „Satirae”, II, 7, 4-5. Indemn la folosirea unei libertati temporare de actiune. In timpul Saturnaliilor, sarbatoare ce cadea la mijlocul lunii decembrie, la Roma, sclavii aveau, prin traditie, dreptul de a-si critica stapanii si chiar de a fi serviti de acestia.

COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE (C.S.I.), asociatie de state cu sediu la Minsk, creata in urma conferintelor de la Brest (8 dec. 1991), Ashabad (12 dec. 1991) si Alma-Ata (21 dec. 1991). La Brest, tratatul de infiintare a fost semnat de cele trei mari state slave; Federatia Rusa, Bielorusia si Ucraina si s-a stabilit ca Uniunea Sovietica isi inceteaza existenta ca subiect de drept international. Ulterior au aderat Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan. La Alma-Ata a fost creat un Consiliu al sefilor de state si un Consiliu al sefilor de guverne.

NECESSITAS NON HABET LEGEM (lat.) necesitatea nu are lege – Adagiu din dreptul roman. A avut o larga circulatie in forme usor modificate. Utilizat ca argument suprem in cazuri de forta majora, dar si pentru a justifica arbitrarul.

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arat altora calea dreapta, pe care am cunoscut-o tarziu cand eram obosit de ratacire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3.

Androgeos (sau Androgeus), fiul lui Minos si al Pasiphaei. Era un atlet celebru, despre care se spunea ca si-ar fi invins toti concurentii cu ocazia jocurilor date de Aegeus la Athenae. Din invidie, Aegeus l-a trimis sa lupte impotriva taurului de la Marathon, imprejurare in care Androgeos si-a gasit moartea. Pentru a-l razbuna, Minos a pornit razboi impotriva atenienilor. In cele din urma, prin pacea incheiata, s-a stabilit ca Aegeus sa-i dea anual lui Minos drept tribut cite sapte tineri si sapte tinere, care aveau sa serveasca drept hrana celebrului Minotaur, fiul monstruos al Pasiphaei.

conscienta si (ob.) constiinta f., pl. e (lat. con-scientia, fr. conscience. V. stiinta si inconscienta). Notiune, ideie, stiinta: a avea constiinta de drepturile tale [!]. Simtu binelui si a [!] raului: constiinta e judecatoru nostru. Simtu datoriii, moralitate, integritate: om fara constiinta. Libertate de constiinta, libertatea de a te inchina cui vrei, de a profesa ori-ce religiune. A avea pe constiinta, a te simti vinovat. Cu mina pe constiinta, cu toata sinceritatea. A avea constiinta larga, a ierta usor pacatele tale [!] sau ale altora. V. cunostinta.

GARNITA, garnite, s. f. Arbore inrudit cu stejarul, cu tulpina dreapta, a carei scoarta are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fara petiol (Quercus frainetto). [Var.: garneata s. f.] – Din bg., scr. granica.

PILDUITOR, -OARE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care serveste sau poate servi drept pilda; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Graitor, elocvent, ilustrativ; convingator. [Pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor.

PATRONAT s. n. 1. drept pe care il avea in trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva intr-o demnitate ecleziastica. 2. Calitatea de patron²; multime de patroni². totalitatea patronilor². – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat.

CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) Persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

SUSPENSIV, -A, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspenda punerea in executie, care opreste, care amana. ◊ (In sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care il are seful statului de a refuza sanctionarea unei legi votate de parlament. – Dupa fr. suspensif.

IMPUTERNICIRE s. 1. v. delegatie. 2. autorizatie, (inv.) isprava. (I-a dat ~ sa-l reprezinte.) 3. in-vestire, investitura. (A primit ~.) 4. drept, putere, (inv.) tarie. (Are ~ deplina pentru ...)

CONSTIINTA ~e f. 1) Forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, produs al activitatii creierului uman. 2) Capacitate de intelegere; simt de raspundere; cuget. ◊ ~ morala capacitate de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral a actiunilor savarsite. Mustrare de ~ parere de rau; remuscare. A fi fara ~ a nu avea scrupule. 3): Libertate de ~ dreptul de a se bucura de o deplina libertate in ceea ce priveste convingerile religioase, filozofice etc. [G.-D. constiintei; Sil. -sti-in-] /<fr. conscience, lat. conscientia

A EXERCITA exercit tranz. 1) (meserii, profesii, specialitati etc.) A pune in aplicare in mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influenta, drepturi) A face sa aiba efect. /<lat. exercitare

LINIAR ~a (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei si a compasului. ◊ Desen ~ desen executat numai din linii si contururi (fara umbre). 2) fig. Care nu patrunde in esenta lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuala; simplist. 3) mat.: Ecuatie ~a ecuatie de gradul intai. [Sil. -ni-ar] /<fr. lineaire, lat. linearis

PRUNDARAS ~i f. Pasare acvatica migratoare de talie mica, cu cioc drept, cu picioare lungi, avand penaj alb-negru sau variat colorat. /prund + suf. ~aras

RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis

BODONI s.n. (Poligr.) Caracter de litera cu contrast mare intre liniile de baza si cele secundare, avand piciorusele subtiri si drepte. [< it., germ. Bodoni, cf. Bodoni – tipograf italian].

CESIUNE s.f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are fata de datornicul sau. ♦ (Concr.) Bun cesionat. [Pron. -si-u-. / cf. fr. cession, it. cessione, lat. cessio].

VETO s.n. 1. (Ant.) drept pe care il aveau tribunii plebei in Roma antica de a se opune hotararilor senatului, folosind formula veto. 2. drept exceptional pe care il are cineva de a se opune unei hotarari folosind aceasta formula. [< lat. veto – ma opun].

AZIMUT s.n. Unghi cuprins intre meridianul unui loc si planul vertical al directiei respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecand printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept].

BARON s.m. Senior feudal care avea pe pamanturile sale drepturi absolute; titlu de noblete intre cavaler si viconte; persoana avand acest titlu. [< fr. baron, cf. it. barone, germ. Baron].

CREANTA s.f. drept pe care il are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datoreaza; (concr.) titlu, inscris care confirma acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. creance].

DELIBERATIV, -A adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care il are o adunare sau un membru al ei de a hotari ceva prin vot. [Cf. fr. deliberatif, lat. deliberativus].

IMUNITATE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri. 2. Situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunite, lat. immunitas].

RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].

UZUFRUCT s.n. drept pe care il are cineva de a se bucura de folosinta unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligatia de a le conserva substanta. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit].

APELLA s. f. adunare populara in Sparta antica, avand toti cetatenii cu drepturi depline, trecuti de 30 de ani. (< gr. apella)

BARON s. m. senior feudal care avea pe pamanturile sale drepturi absolute. ◊ titlu de noblete intre cavaler si viconte. (< fr. baron, germ. Baron)

BODONI s. n. inv. (poligr.) caracter de litera cu contrast mare intre liniile de baza si cele secundare, avand piciorusele subtiri si drepte. (< germ. Bodoni)

CEREALII s. f. pl. (ant.) sarbatori dedicate zeitei Ceres, venerata de romani drept „creatoarea recoltelor”, care aveau loc intre 12 si 19 aprilie. (< lat. cerealia)

CONCURENT, -A I. adj. 1. care face concurenta altuia. 2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreapta comuna, care se intersecteaza. 3. care tinde catre acelasi rezultat. II. s. m. f. 1. participant la o competitie sportiva. 2. negustor, producator care face concurenta altora. (< fr. concurrent, lat. concurrens)

DELIBERATIV, -A adj. 1. care delibereaza. ♦ vot ~ = drept pe care il are o adunare sau un membru al ei de a hotari ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (constructii) care exprima indecizia subiectului. (< fr. deliberatif, lat. deliberativus)

tartor (-ri), s. m. – 1. Seful demonilor si al duhurilor rele in general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. inv. si Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), partial prin intermediul sl. tartaru. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui sa se porneasca de la *tartar, caci tartar reprezinta pronuntia mold.). – Der. tartorita, s. f. (diavolita; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s. m. (spiridus pitic si rau in basme) poate fi si el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarca „tataroaica”. Bg. tartor, pe care Conev 107 il da drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.

CESIUNE, cesiuni, s. f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are fata de datornicul sau. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Fr. cession (lat. lit. cessio, -onis).

IN DUBIIS ABSTINE (lat.) abtine-te (sa judeci, sa decizi) daca ai indoieli – Maxima in dreptul roman.

Baucis, taranca din Phrygia de conditie umila, casatorita cu Philemon, alaturi de care a trait toata viata in cea mai armonioasa intelegere. Odata, pe cind Zeus si Hermes cutreierau tinutul sub chipul si infatisarea a doi calatori, ei le-au dat gazduire in modestul lor bordei. drept multumire zeii le-au transformat locuinta intr-un templu maret si le-au fagaduit sa le indeplineasca orice dorinta. Cum Philemon si Baucis au cerut sa nu se desparta niciodata, voia le-a fost indeplinita. Dupa ce au trait pina la adinci batrineti, au murit in aceeasi zi si au fost transformati, dupa moarte, in doi copaci, asezati unul linga altul, la intrarea templului.

ILOT, iloti, s. m. 1. (In vechea Sparta) Persoana care nu avea nici un fel de drepturi cetatenesti, cu o situatie sociala intermediara intre omul liber si sclav, apartinand statului si putand fi imprumutata proprietarilor de pamant. ♦ Persoana exploatata, asuprita. 2. (Rar) Om degradat, decazut. – Din fr. ilote.

VETO, vetouri, s. n. drept exceptional pe care il are cineva (recunoscut prin lege sau prin conventii) de a se opune adoptarii unei propuneri sau unei hotarari; formula prin care se exercita acest drept. – Din lat., fr. veto.

PATENTA, patente, s. f. 1. drept exclusiv pe care il are un inventator de a pune in fabricatie si in vanzare produsul inventiei sale; act, diploma prin care se acorda acest drept; brevet de inventie. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovada. ◊ Patenta de sanatate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adevereste starea sanitara buna a echipajului. Patenta consulara = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o actiune comerciala. 2. (Inv.) Impozit anual platit de negustori si de liberii-profesionisti; act prin care se confirma plata acestui impozit si dreptul de exercitare a comertului sau a profesiunii libere. [Var.: patent s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

OTOVA adj. invar. (Adesea adverbial) Uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia marcata; fara forma. ♦ Fig. Monoton, uniform. – Et. nec.

ORTOEDRIC, -A, ortoedrici, -ce, adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare intre ele, care are fetele intersectate in unghi drept. – Din fr. orthoedrique.

EMBATICAR, -A, embaticari, -e, s. m. si f. (In trecut) Persoana care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar.

DINTAR, dintare, s. n. 1. Unealta cu care se inclina dintii ferastraului de o parte si de alta a panzei lui. 2. Gratar in dreptul scocului morii. – Dinte + suf. -ar.

ADEVARAT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, incontestabil, neindoielnic, neindoios, nescornit, netagaduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. (interogativ) cert, serios, sigur. (- Asa s-au intamplat lucrurile! – ~ ?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaos, veritabil, (pop. si fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, taran ~ .) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Arta ~; bea o cafea ~.)

CALITATE s. 1. v. insusire. 2. insusire, natura. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. insusire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de pret.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mana. (Faina de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cadere, competenta, drept, indreptatire, (inv.) volnicie. (Nu am ~ sa ma pronunt.) 10. v. functie.

INCASA vb. 1. a lua, a primi. (Ti-ai ~ retributia?) 2. a primi, a ridica. (Si-a ~ drepturile de autor.) 3. a scoate. (Ai ~ banii din banca?) 4. v. primi. 5. v. capata. 6. v. percepe.

A SE BUCURA ma bucur intranz. 1) A fi cuprins de bucurie; a avea bucurie. 2) A manifesta bucurie; a-si arata bucuria. 3) A dispune tragand foloase, a avea parte; a beneficia. ~ de drepturi. ~ de libertate. /Cuv. autoht.

MERIDIAN ~e n. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin cei doi poli geografici ai Pamantului si care servesc drept punct de reper pentru determinarea longitudinii geografice. [Sil. -di-an] /<lat. meridianus, it. meridiano, fr. meridien

NORMATIV² ~a (~i, ~e) Care are putere de norma; considerat drept norma. Dictionar ~. /<rus. normativ, fr. normatif

ORTOEDRIC ~ca (~ci, ~ce) (despre poliedre) Care are fetele intersectate in unghi drept. /<fr. orthoedrique

SCATIU ~i m. Pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si drept, cu penaj verde-galbui, avand dungi negre pe aripi. /<ngr. skathi

A SPUNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevarul. ~ pe de rost. ◊ ~ drept a spune adevarul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut sa creada. A nu ~ nici carc a nu scoate nici o vorba. ~ verde in fata (sau in ochi) a da adevarul pe fata, fara ocolisuri. A-i ~ cuiva inima a presimti. Dupa cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a canta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag cu intentii rele; a pari; a denunta. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum iti ~? /<lat. exponere

UZUFRUCTUAR ~i m. Persoana care beneficiaza de dreptul de uzufruct. [Sil. -tu-ar] /<lat. usufructuarius

CONCURENT, -A adj. 1. Care face concurenta altuia. 2. Care tinde catre acelasi rezultat, catre acelasi scop. ♦ (Mat.; despre linii, planuri) Care au un punct sau o dreapta comuna. // s.m. si f. 1. Participant la un concurs sportiv. 2. Negustor sau producator care face concurenta altora. [Cf. lat. concurrens, fr. concurrent].

CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

METEC s.m. (Ant.) Nume dat la Atena strainilor stabiliti in acest oras, care nu aveau nici un fel de drepturi politice. [< fr. meteque, cf. gr. metoikos – strain].

STAT² s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. Stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

CONCURENTA s. f. 1. rivalitate intre industriasi sau comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. intrecere, lupta pentru intaietate. 3. (biol.) relatie interspecifica antagonista in care doua specii animale sau vegetale „lupta” pentru aceleasi resurse de mediu. 4. (mat.) proprietate a doua ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. ♦ punct de ~ = punct de intersectie a dreptelor concurente. (< fr. concurrence)

CONSTIINTA s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)

DAMENVALS s. n. drept, posibilitate pe care o au femeile si fetele de a-si alege singure partenerii la dans. (< germ. Damenwahl)

DIRECT, -A I. adj. 1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj., adv. (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept. III. adv. 1. fara inconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori. IV. s. n. (radio, tv.) in ~ = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct, lat. directus)

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

STAT² s. n. 1. tabel in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau institutii. ◊ tablou, lista. 2. ~ de organizare (sau de functii) = tabel cuprinzand posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutatiilor de serviciu ale unui angajat si actele acestuia. (< lat. status, it. stato, dupa fr. etat)

VETO s. n. inv. 1. cuvant folosit de tribunii plebei in Roma antica pentru a impiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit in interesele plebeilor. 2. drept exceptional pe care il are o persoana, un stat etc. de a se opune adoptarii unei propuneri discutate in organizatia din care face parte. (< lat., fr. veto)

ALDIN, -A. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are liniile mai groase, mai pline decit acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obisnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oara in 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine si numele.

BENEFICIA, beneficiez, vb. I. Intranz. A se bucura de un drept, a trage folos; a avea un castig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Fr. beneficier.

CASCAVAL s. n. Specie de branza fina preparata din lapte de oaie. ◊ Expr. A se intinde la cascaval = a avea pretentii exagerate fata de drepturile sau de posibilitatile sale. – Tc. kaskaval (<it.).