Rezultate din textul definițiilor
BANTUSTANE (Black Homelands), denumire data unor terit. din Africa de Sud rezervate unor grupuri etnice indigene de culoare si care beneficiaza de o anumita autonomie interna. Din 1976, guvernele sud-africane au proclamat „independenta” unor b: Bophuthatswana, Transkei, Venda, Ciskei s.a., nerecunoscuita de O.N.U. si O.U.A.
BERMUDE (BERMUDA ISLANDS), arh. in Oc. Atlantic la 965 km de tarmurile S.U.A., format din c. 360 ins., majoritatea coraligene, din care c. 20 sint locuite; 53,5 km2; 58,8 mii loc. (1988). Centrul ad--tiv: Hamilton. Ins. pr.: Great Bermuda, St. George‘s, Somerset. Legume, bumbac, tutun, ricin, citrice, bananieri, arbori de cafea. Floricultura. Pescuit. Turism. (0,6 mil. turisti in 1987). Din 1612, colonie britanica; din 1968 are autonomie interna.
CAICOS, mic arh. in SE Arh. Bahamas. Impreuna cu Arh. Turks, formeaza o posesiune britanica cu autonomie interna; 430 km2; 4 mii loc. (1980). Extragerea sarii marine. Pescuit de bureti si peste.
PROTECTORAT, protectorate, s. n. Forma de dependenta politica a unui stat fata de altul in virtutea unei conventii conform careia statul protector conduce politica externa a statului protejat, acesta pastrandu-si autonomia interna; conducere exercitata de statul protector. ♦ Teritoriu sau tara caracterizate printr-o astfel de forma de dependenta. – Din fr. protectorat.
ARUBA, ins. in M. Caraibilor (Antilele Mici); 193 km2; 62 mii loc. (1987). Oras pr.: Oranjestad. Expl. de fosfati si sare. Culturi de bumbac, legume, arahide, citrice. autonomie interna.
MUNICIPIU, municipii, s. n. 1. Oras mare, avand un rol economic, social, politic si cultural insemnat; p. ext. administratia unui astfel de oras; municipalitate. 2. Nume dat oraselor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie in treburile interne. – Din lat. municipium.
MUNICIPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat oraselor supuse autoritatii Romei, dar care isi pastrau dreptul de autonomie in treburile interne. 2. oras mare cu administratie proprie. (< lat. municipium)
INDEPENDENTA s. f. 1. Situatie a unui stat sau a unui popor care se bucura de suveranitate nationala; stare de neatarnare si drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din afara; autonomie. 2. Situatie a unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii. – Din fr. independance.
HOME-RULE s.n. autonomie, independenta legislativa, autoguvernare privind in special legislatia interna sau locala a unei tari dependente sau federala, a unui teritoriu sau colonii. [< engl. Home-Rule < home – casa, rule – guvernare].
