CALEDONIANA adj. (In sintagma) Orogeneza caledoniana = totalitatea miscarilor de cutare a scoartei terestre petrecute in timpuri stravechi si care au dat nastere muntilor din Scotia, Scandinavia etc. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. caledonienne.

POM, pomi, s. m. Nume generic pentru orice arbore salbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de iarna (sau de Craciun) = brad (sau alt conifer) impodobit cu daruri si ornamente, cu prilejul Craciunului si al Anului nou. Pomul mortului = copacel (mai ales brad) sau ramura impodobita cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poarta inaintea cortegiului mortuar (la mortii necasatoriti) pana la cimitir si se infige pe mormant dupa ce s-au dat de pomana fructele, zaharicalele etc. de pe el. ◊ Expr. (Fam.) A fi in pom = a se afla intr-o situatie dificila, precara (din punct de vedere material). – Lat. pomus.

ONOARE, (5, 6) onoruri, s. f. 1. Integritate morala, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ◊ Camp de onoare = camp de lupta pe care si-au dat viata cei care au luptat pentru apararea patriei. ◊ Loc. adj. De onoare = a) demn de incredere, cinstit, onest; b) care angajeaza cinstea, demnitatea cuiva; c) onorific. ◊ Expr. Pe cuvantul meu (sau tau etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formula folosita pentru a intari o afirmatie sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2. Reputatie, prestigiu, faima, vaza. ◊ Expr. A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre lauda, spre fala; a onora. ♦ Mandrie, demnitate. 3. Pretuire deosebita, consideratie, respect, stima. ◊ Garda de onoare = garda simbolica instituita in semn de respect cu ocazia unei anumite solemnitati. (Iesit din uz) Panou (sau tablou, tabel etc.) de onoare = panou cu numele (si fotografiile) salariatilor unei intreprinderi sau a unei institutii evidentiati in munca. Cavaler (sau domnisoara) de onoare = persoana care insoteste mirii la ceremonia cununiei. Doamna (sau dama) de onoare = doamna atasata unei regine, unei printese. ◊ Loc. adj. De onoare = de frunte, de cinste. ◊ Loc. adj. si adv. In onoarea cuiva (sau a ceva) = (care se face) pentru a cinsti pe cineva (sau ceva). 4. Favoare, cinste. ◊ Expr. (In formule de politete) A avea onoarea sa... (sau a...) = a avea cinstea sa... A face (cuiva) onoarea sa... (sau a...) = a face (cuiva) favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de... (Fam.) Am onoarea (sa va salut), formula respectuoasa de salut. Nu am onoarea = nu cunosc, nu stiu. 5. Manifestare a stimei, a consideratiei pentru cineva, exprimata prin semne de cinstire, de respect; p. ext. (la pl.) ranguri, demnitati. ♦ (Mil.; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; in forma onor) Prezentarea armei in semn de salut la intampinarea unei autoritati militare sau civile superioare, la parada, la inmormantare etc.; semnal de goarna care insoteste de obicei aceasta prezentare. ◊ Expr. Pentru onor! = comanda pentru darea onorului. A face onorurile casei = a-si indeplini indatoririle de gazda la o receptie, la un bal etc. 6. (Inv.; in forma onor) Pozitie sociala, rang. ♦ (La pl.) Figura mare (dama, valet, riga, as) la unele jocuri de carti. [Var.: onor s. n.] – Din lat. honor, -oris, fr. honneur, it. onore.

TERTIAR, -A, tertiari, -e, adj. 1. Care reprezinta stadiul al treilea sau faza a treia in dezvoltarea unui lucru. 2. (In sintagma) Era tertiara (si substantivat, n.) = perioada geologica caracterizata prin mari prabusiri ale scoartei terestre, care au dat nastere marilor de azi si au facut sa apara lanturi intregi de munti. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.

BUBA ~e f. 1) Umflatura purulenta, provocata de o infectie a tesutului celular subcutanat. ◊ ~-neagra boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului), manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; carbune. ~e-dulci bubulite contagioase, care apar la copii in jurul gurii si pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveala; au iesit toate la suprafata. 2) fam. Vatamare locala a unui tesut organic, cauzata de o trauma; rana; plaga; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil si delicat al unei discutii, probleme, situatii etc. [G.-D. bubei] /<ucr. buba

ISTORISM s.n. Principiu de baza al metodei dialectice in cercetarea stiintifica, potrivit caruia evenimentele si fenomenele se studiaza in procesul aparitiei, dezvoltarii si pieirii lor, in stransa legatura cu conditiile istorice concrete care le-au dat nastere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus].

chefni (-nesc, -it), vb. – A latra. Formatie expresiva. Se spune mai ales despre latratul ciinilor cind semnaleaza ca au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s. n. (latrat).

ISTORISM s. n. principiu de baza al metodei dialectice in cercetarea stiintifica, potrivit caruia evenimentele si fenomenele se studiaza in procesul aparitiei, dezvoltarii si pieirii lor, in stransa legatura cu conditiile istorice concrete care le-au dat nastere. (< fr. historisme, rus. istorizm)

intuneca (intunec, intunecat), vb. – 1. A (se) face intunecos, a (se) lipsi de lumina. – 2. A (se) umori, a face sa nu mai vada. – 3. A (se) posomori, a (se) intrista. – 4. A (se) inchide la culoare. – 5. (Refl.) A se acoperi cerul de nori, a se innora. – 6. (Refl.) A se insera, a se innopta. – Mr. antunic(are), megl. antunic(ari). Lat. *intunicāre de la tunica (Densusianu, Rom., XXXIII, 280; Byhan 25; Weigand, Jb., III, 26; Puscariu 895; Candrea-Dens., 892; Densusianu, GS, V, 19; Spitzer, Dacor., IV, 650; Graur, BL, V, 102), cf. it. intonicare, sp. entunicar, cu semantism diferit. Evolutia semantica a rom. nu prezinta dificultati, cf. sp. encapotarse ‹ capote „pelerina” si „ingramadire de nori”, entoldarse, si celelalte ex. aduse de DAR. S-au dat alte solutii, care nu par convingatoare: din lat. *innocticāre (Giuglea, Cercetari lexicografice, 10; cf. Puscariu, Dacor., I, 413), printr-o metateza care pare dificila; din lat. *intonicāre „a incepe sa tune” (Draganu, RF, II, 291; REW 4504a); sau din turco-tat. tunek ‹ tun „noapte” (T. Hotnog, Arhiva, XXXIV, 206). Ramine, totusi, o problema care pina acum n-a fost explicata satisfacator, si anume legatura lui intuneca cu vb. intunerica, avind acelasi sens, si cu intuneric (var. intunerec, inv. (un)tune(a)ric; mr. (i)ntunearic, megl. antuneric), s. n. (negura; inv., multime, puzderie). Acest ultim cuvint se considera der. de la tenebricus (Puscariu 896; REW 4484; Pascu, I, 129; Iordan, Dift., 114; Lowe 56; DAR) astfel incit intunerica ar proveni de la intenebricāre, care este atestat in texte lat. med. Pare surprinzator, in acest caz, ca intunerica nu coincide decit intimplator cu intuneca, asa cum presupun majoritatea filologilor; din aceste ratiuni, autorii Lexiconului de la Buda, Tiktin; Pascu, I, 130; si G. Ivanescu, BF, II, 143 au preferat sa considere ca intuneca nu este decit o forma redusa de la intunerica, prin intermediul unei haplologii a lui *intunenecare › intunerecare. Aceasta ipoteza nu pare naturala: forma *intuneneca nu putea asimila pe r › n, intrucit se sprijinea pe alta forma neasimilata, intuneric; iar, pe de alta parte, trebuie sa admitem si un tratament anormal al grupului lat. br din intenebricāre (rezultatul sau normal trebuia sa fie ur). Der. intunecator, adj. (care intuneca); intunecos, adj. (lipsit de lumina; incurcat, incilcit); intunecime, s. f. (lipsa de lumina, umbra; eclipsa; ignoranta); intunecaciune, s. f. (inv., intuneric); intunerecime (var. intunereceala), s. f. (intuneric), intunericos, adj. (intunecos).

viteza (-ze), s. f. – Iuteala. – Var. vitesa. Fr. vitesse, probabil asimilat der. de la teza (sinteza, ipoteza, proteza). Nu au dat rezultate eforturile, puristilor, pentru ca impune uzul lui vitesa, cf. cenzura.

AFRICA, al doilea continent, ca marime, al Pamintului, traversat de Ecuator si de cele doua tropice, cuprins intre Oc. Atlantic (la V), M. Mediterana (la N), Marea Rosie si Oc. Indian (la E); c. 30,3 mil² (cu insulele invecinate); c. 795 mil. loc. (1990). Se intinde intre 37º21’ lat. N (Capul Ras el-Abiad) si 34º52’ lat. S (Capul Acelor), pe c. 8.000 km, si intre 17º35’ long. V (Capul Verde) si 51º20’ long. E (Capul Ras Hafun), pe c. 7.400 km. A. este constituita dintr-un bloo masiv vechi, care a suferit putine modificari in perioadele geologice mai recente si unde structurile de platforma au o dezvoltare larga. Relieful. Forma tipica a reliefului A., mai putin variat ca al altor continente, este podisul tabular intins. Alt. medie a continentului: 750 m. Alt. max.: 5.895 m (vf. Kilimanjaro). Se deosebesc: Africa joasa (Sahara, Sudanul, Guineea si Depr. Zair) cu alt. in general sub 500 m. Africa inalta (Abisinia si Somalia) si Africa de Sud, constituita din podisurile inalte de peste 1.000 m. Doar sistemul montan al Atlasului este format prin cutare, restul muntilor africani reprezentind mari zone de fractura, in care se pot grupa atit marginile inaltate ale Marelui Graben Est-African (Pod. Abisiniei si Pod. Somaliei), cit si muntii, podisurile ridicate tectonic (Ahaggar, Air, Tibesti) si horsturile (Muntii de Cristal si Muntii Scorpiei). De formarea Marelui Graben Est-African sint legate puternice eruptii vulcanice, care au dat nastere vulcanilor Kilimanjaro, Kenya (5.199 m) si Elgon (4.322 m). Depr. sint largi si limitate de praguri: Kalahari, Zair, Ciad, Niger, precum si cele din Sahara. Cimpiile sint restrinse si de scufundare recenta (C. Senegalului, Guineei Superioare, Mozambicului si Somaliei). Resursele subsolului. Mari exploatari de min. auroargentifere in Rep. Africa de Sud (Witwatersrand), Zimbabwe, Zair (Shaba), Tanzania, Ghana s.a. Expl. de diamante in Rep. Africa de Sud (Kimberley) sau in Zair (Shaba), Angola, Ghana, Sierra Leone s.a. si de min. de fier concentrate mai ales in Liberia, Zimbabwe, Algeria si Rep. Africa de Sud. Zacaminte importante de petrol in Sahara algeriana (Hassi-Messaoud, Edjele, In Salah) si Libia (Zelten) si gaze naturale (Hassi-R’Mel). A. detine mari ponderi in productia de crom, cobalt, cupru, precum si de mangan, sitbiu, plumb, zinc, molibden, azbest etc. Clima. A. este continentul cu clima cea mai calda de pe glob, cu o zona de clima ecuatoriala (cu temperaturi medii anuale avind variatii sezoniere reduse si cantitati mari de precipitatii), doua zone dec clima subecuatoriala, doua zone tropicale cu precipitatii extrem de reduse (intre 50 si 150 mm anual) si doua zone subtropicale (cu doua sezoane opuse, umed si secetos). Temperatura cea mai ridicata (58ºC) s-a inregistrat la Azῑzῑyah (Libia) la 13 sept. 1922. Valorile termice de peste 40ºC sint frecvente in intreaga Sahara. Hidrografia. Se caracterizeaza prin fluvii si lacuri mari, dar si prin intinse zone endoreice (1/2 din continent). Cele mai importante fluvii sint: Nilul (cel mai lung fluviu al lumii), Zair, Niger, Zambezi, Orange, Limpipo si Senegal. Lacurile cele mai importante (jalonate pe linia Marelui Graben Est-African) sint tectonice si au apa dulce (Victoria, Malawi, Edward, Mobutu Sese Seko, Turkana, Kivu si Tana). L. Ciad, situat in zona semiarida, este putin adinc si are apa sarata.

CAROFITE (‹ fr.) s. f. pl. Grup de plante acvatice (de apa dulce, rar salmastra), verzi, cu corpul constituit dintr-o tulpina articulata, cu noduri, internoduri si verticile de frunze, la baza carora se gasesc fructificatiile pentru reproducere (Charophyta). Avind tulpina si fructele impregnate cu carbonat de calciu, au dat nastere, prin acumulare, in Jurasic si Eocen, la calcare.

CHANCELADE [sãsəlad], com. in Franta (Limousin); 3,3 mii loc. (1982). In apropiere a fost descoperit in 1888, intr-un mormint apartinind culturii magdaleniene din Paleoliticul superior, scheletul unui adult ale carui trasaturi specifice i-au dat denumirea de H**o de Chancelade.

HERCULANEUM, oras antic in Italia, pe coasta de SE a golfului Napoli, acoperit de lava in anul 79, in timpul eruptiei Vezuviului. Sapaturile arheologice, initiate la inceputul sec. 18, au dat la iveala stralucirea orasului din sec. 1 d. Hr. Azi, Ercolano.

mi-au pr. + vb. aux. (mi-au dat)

Baucis, taranca din Phrygia de conditie umila, casatorita cu Philemon, alaturi de care a trait toata viata in cea mai armonioasa intelegere. Odata, pe cind Zeus si Hermes cutreierau tinutul sub chipul si infatisarea a doi calatori, ei le-au dat gazduire in modestul lor bordei. Drept multumire zeii le-au transformat locuinta intr-un templu maret si le-au fagaduit sa le indeplineasca orice dorinta. Cum Philemon si Baucis au cerut sa nu se desparta niciodata, voia le-a fost indeplinita. Dupa ce au trait pina la adinci batrineti, au murit in aceeasi zi si au fost transformati, dupa moarte, in doi copaci, asezati unul linga altul, la intrarea templului.

PADUREA CRAIULUI, Muntii ~, culme muntoase in NV M-tilor Apuseni, orientata NV-SE, marginita de depr. Vad-Borod (in N) si depr. Beius (in S), alcatuita din calcare mezozoice si roci vulcanice neogene. Alt. max.: 1.015 m (vf. Hordincusa). Nod hidrografic. Depozitele calcaroase mezozoice au dat nastere unui relief carstic (pesterile Vadu Crisului, Meziad, Vantului). Expl. de bauxita (Zece Hotare, Rosia). Turism.

AVUTIE, avutii s. f. Avere. ◊ Avutie nationala = totalitatea valorilor materiale si spirituale de care dispune un popor, o tara la un moment dat. – Avut + suf. -ie.

daRAVERA, daraveri, s. f. 1. Patanie; incurcatura; bucluc, belea. 2. Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [Var.: daravela s. f.] – dare + avere (dupa it. dare et avere).

CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de roca sedimentara silicioasa, alcatuita din calcedonie, opal si cuart, care are proprietatea sa produca scantei atunci cand este lovita cu obiecte de otel. 2. Bucatica de cremene (1) folosita la scaparat cu amnarul. *Expr. Cat ai da in cremene = intr-o clipa. 2. Bucatica de cremene (1) care inlocuia la armele vechi capsa de aprindere si care, lovita de cocos, producea scantei si aprindea praful de pusca. – Din bg. kremeni.

CONJUNCTIE, conjunctii, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii intr-o fraza sau doua cuvinte cu acelasi rol sintactic intr-o propozitie. 2. Pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. [Var.: conjunctiune s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis.

EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. si fam.) a mesteri, a mesterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confectiona. 3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de facut.) 4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (~ o lucrare durabila.) 5. v. desfasura. 6. v. efectua. 7. v. canta. 8. a aplica, a indeplini. (~ o hotarare judecatoreasca.) 9. (JUR.) (pop.) a implini, (inv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a pali, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (A ~ drept in tinta.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treaba.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atat de bine?) 7. a se intampla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (inv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a talali, (prin Maram.) a se talni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ sa fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se intampla, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce a ~.) 9. v. cadea.

OARE adv. (interogativ) 1. poate?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, pai? (~ asa sa fie?)

POATE adv. 1. posibil, probabil. (~ sa vin.) 2. pesemne, probabil, (pop.) pasamite, (reg.) samite. (~ nu stie ce sa faca.) 3. cumva, eventual, (inv.) candai. (Aveti ~ o tigara?) 4. doar. (Asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. (interogativ) oare?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce-ai vrut?)

REALIZA vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a infaptui, (pop.) a ispravi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a fauri, a infaptui, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 5. v. crea. 6. v. desavarsi. 7. a se desavarsi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcatui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obtine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. infaptui. 16. v. fauri. 17. a se infaptui, a se produce. (Cand s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obtine, (pop.) a cunoaste, a vedea. (au ~ unele progrese.) 21. a implini, a indeplini, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 22. a se implini, a se indeplini, a se infaptui, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.

tot o data s. n. + num. (mananca tot o data), adv. + num. (tot o data am citit si eu cartea, nu de doua ori)

CAT² conj. 1) (introduce propozitii modale, temporale, atributive etc.). ◊ Cu cat... cu atat pe masura ce...; tot mai mult. Atat... cat si... nu numai... ci si... 2) (introduce propozitii completive directe) Am dat cat a cerut. /<lat. quantus

CHIAR¹ adv. 1) Tocmai; intocmai; anume; exact. ~ el. ~ acum. 2) Pana si; inca si. Si-ar da ~ si viata. 3) Intr-adevar; cu adevarat; in realitate. ~ pleaca! 4) Inca. ~ din prima zi. 5) (precedat de nici) Nici macar. Nici ~ parintii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propozitie concesiva introdusa prin daca) Si daca. Intru ~ daca nu ma pofteste nimeni. /<lat. clarus

daRAVERA ~e f. pop. Situatie complicata, fara iesire; belea; incurcatura; bucluc. [G.-D. daraverii] / dare + avere

care¹ pr. int. m. si f., sg. si pl.; g. sg. independent / postpus m. caruia, f. careia ( A caruia dintre ei este casa? / In casa caruia ai intrat?); antepus (al, a, ai, ale) m. carui, f. carei (In a carui casa ai intrat?); d. sg. m. caruia, f. careia (Caruia dintre ei i-ai dat?): g. pl. independent / postpus carora, antepus (al, a, ai, ale) caror; d. pl. m. si f. carora

ea [pron. ia] pr., g. ei [pron. iei]; d. acc. ei, neacc. ii, i, i- (iam dat), -i (dandu-i), -i- (dandu-i-se); ac. acc. ea (prep.+ ea), neacc. o, o- (o-nvata), -o (am dat-o), -o- (da-o-ar); pl. ele [pron. iele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le- (le-am dat), -le (da-le), -le- (da-le-ar), li, li- (li-i da), -li- (dandu-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- (le-am dat), -le (dandu-le), -le- (da-le-ar)

el [pron. iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. ii, i, i- (i-am dat), -i (dandu-i), -i- (dandu-i-se); ac. acc. el (prep.+ el), neacc. il, l- (l-a dat), -l (dandu-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (da-le), -le- (dandu-le-o), li, li- (li-i da), -li- (dandu-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. ii, i- (i-am dat), -i (dandu-i), -i- (da-i-ar)

CONJUNCTIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau cuvinte cu aceeasi functie sintactica. 2. (log.) conectiv („si”) caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si falsa, cand cel putin una dintre componente este falsa. 3. figura de stil care enunta o observatie din asocierea unor aspecte de viata contradictorii. 4. pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. (dupa fr. conjonction, lat. coniunctio)

avea² (a ~) vb.aux. pentru perf. comp. 1 am, 2 sg. ai, 3 sg. a, 2 pl. ati, 3 pl. au (am dat etc.); cond. 1 sg. as, 2 sg. ai, 3 ar, 1 pl. am, 2 pl. ati (as da etc.); (reg.) viit. 3 sg. a (a da)

adresa f., pl. e (fr. adresse). Aratarea numelui si locuintei cuiva ca sa i se trimeata ceva: a scrie pe plic adresa cuiva, i-am dat adresa, i-am scris pe (ori supt) adresa ta, scrisoarea s' a dus la o adresa gresita. Scrisoare de la o autoritate sau de la o societate, scrisoare oficiala: ministeru i-a trimes o adresa de multamire. La adresa cuiva, indreptat catre cineva: acolo s' au auzit multe laude la adresa lui, era o rautacioasa aluziune la adresa lui.

O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce fericiti ar fi taranii de si-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Taranii nu stiu cat de fericit e traiul lor patriarhal in comparatie cu viata agitata a cetatii. P. ext. Oamenii nu apreciaza binele pe care il au.

i-ar pr. + v.b aux. (i-ar da)

de ce³ (pentru ce) prep. + pr./adj, pr. (s-a intristat ~ i-ai spus/~ veste i-ai dat)

bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

cercetez si (vechi) cercet, a -a v. tr. (mlat. circito, -are, dau tircoale, d. lat. circare. V. cerc 2). Analizez, controlez, examinez: a cerceta o lucrare, o carte. Anchetez, supun interogatoriului: a cerceta niste acuzati. Explorez: a cerceta cimpu de lupta. Inspectez: a cerceta localurile scoalelor [!]. Fac inchizitiune. Fac perchizitiune [!]. Sondez.

mi-ar pr. + vb. aux. (mi-ar da)

daira si daira f., pl. ale si (vechi) dairea f., pl. ele (turc. [d. ar.] daiire; ngr. daires, sirb. daira). Un instrument muzical compus dintr’o pele intinsa pe o vacalie si care une-ori si niste tinichele zuruitoare. Il intrebuinteaza ursarii si dansatoarele. V. timpina.

CHIT¹ adv. (Fam.; in expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteala. Chit ca... = chiar daca..., indiferent daca... – Din fr. quitte.

PRICOPSEALA, pricopseli, s. f. (Pop.) 1. Situatie materiala buna, bunastare, bogatie; castig, profit (fara munca), chilipir. ♦ (Ir.) Isprava, scofala. 2. Stiinta de carte, invatatura. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseala = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [Var.: procopseala s. f.] – Pricopsi + suf. -eala.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

RETRAI, retraiesc, vb. IV. Tranz. A simti intens ceea ce a mai simtit o data; a avea impresia ca trece prin aceleasi intamplari prin care a mai trecut o data. ♦ A simti intens ceea ce a simtit altul, a avea impresia ca trece prin aceleasi intamplari prin care a trecut si altul. – Re¹- + trai.

PATI vb. 1. (Olt.) a o impatra, (inv.) a o implini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. v. indura.

GROZAV² ~i m. : A (o) face pe ~ul a-si da aere (avand o parere exagerata despre propria persoana). /<bulg. grozav

A SE GROZAVI ma ~esc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-si da aere (avand o parere exagerata despre propria persoana). /Din grozav

INTAIETATE f. Insusirea de a fi intaiul (in timp, in rang, in drepturi); prioritate. A avea ~. A da ~. A tine ~ea. [Sil. -ta-ie-] /intai + suf. ~etate

SFANT² sfinti m. 1) (la crestini) Persoana care si-a consacrat viata apararii religiei si care dupa moarte este considerata facatoare de minuni. ◊ La ~ul asteapta niciodata. Parca i-a iesit un ~ din gura se spune despre cineva care a enuntat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte cuminte. A se ruga la toti sfintii a) a se adresa cu rugaminti tuturor celor ce ar putea da un ajutor; b) a ruga insistent; a implora. 2) art. Fiinta suprema, care a creat lumea; Dumnezeu. ◊ Ferit-a ~ul in nici un caz. /<sl. sventu

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

RUSINA, rusinez, vb. I. ~ 2. Tranz. fact. ~ ♦ (Invechit si arhaizant) A face ca cineva sa se simta jenat, incurcat; a face de batjocura. Se adusera toti vracii... ramasera insa rusinati, care n-avura ce-i face. – Na, c-a spart ghergheful! Ei, da m-ai rusinat urat, mai badeo.

TAO s.n. invar. (Liv.) Principiu divin, nepersonal, ca un suflu, care ar fi dat nastere cosmosului, in doctrina filozofica-religioasa a lui Lao-dzi. [Pron. tao. / < fr., engl. tao < cuv. chinez].

acum, adv. – 1. In prezent, in momentul acesta. – 2. Inainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amo, megl. (a)cmo, mo(ti), istr. acmo(te). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum deriva de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; in sfirsit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Puscariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urma ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; si de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetica sintactica, la acu. Roesler 564 se gindea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -si) (cf. acelasi): acumusi, acusi, cu var. (fam.) acusa, acusica.

PEIORATIV, – A adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are , care da un sens defavorabil; depreciativ. [Pron. pe-io-, var. pejorativ, -a adj. / cf. fr. pejoratif, lat. peior – comparativ de la malus – rau].

noi pr., d. acc. noua, neacc. ne (ne da), ne- (ne-a dat), -ne (dandu-ne), -ne- (da-ne-ar), ni (ni se da), ni- (ni-l da), -ni- (dandu-ni-se); ac. acc. noi (prep. + ~), neacc. ne (ne vede), ne- (ne-a vazut), -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)

danac (danaci), s. m. – Tinar, flacau, june. – Megl. danac. Bg. danak „tauras” (Candrea; Scriban), din tc. dana „tauras”. Este gresita der. de la d’an ‹ de (un) an, propusa de Puscariu 1186. Probabil acelasi cuvint, prin intermediul tig., l-ar fi dat pe danciu, s. m. (flacau, baiat tigan), care s-a incercat sa se explice plecindu-se de la numele propriu Danciu (Seineanu; Candrea), din tig. den ci „donnez-moi quelque chose” (Graur 147), sau din mag. dancs „murdar” (Draganu, Dacor., IV, 1553); ultimele explicatii nu se potrivesc cu folosirea acestui cuvint chiar de tigani.

daravera (-re), s. f. – 1. Treaba, afacere comerciala. – 2. Incurcatura. – 3. (Arg.) Organ s****l. – Var. daravere, daravela. Mr. daravera. It. dare(e)avere „activ si pasiv”, termen comercial intrat prin filiera orientala, cf. ngr. νταραβέρι „miscare comerciala”, tc. dalavera „inselatorie”, iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi, Jb., XVI, 131; Wagner RFE, XXXIV, 40). In general se indica de obicei ipoteza unei combinatii interne intre dare si avere, pe baza modelului din tc. alisveris (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se refera gresit la tc. dever „miscare comerciala”, cf. dever. Sensul 3 apare si in tc. dalavera (Wagner, BF, X, 14).

TAO s. n. inv. principiu divin, nepersonal, ca un suflu, care ar fi dat nastere cosmosului, in doctrina filozofico-religioasa a lui Lai-dzi. (< fr., engl. tao)

mont (monturi), s. n. – 1. Capat al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Virf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresiva din bont (Scriban). Der. din mag. mont „tescovina, folostina” (Draganu, dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvintului. Cf. mot-.

parasi (parasesc, parasit), vb. – A abandona, a lasa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Puscariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lasa” (dupa Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde si mr. parnasire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. parasitura, s. f. (ou a*****t); neparasit, adv. (fara odihna, continuu), inv.

BLOCDIAGRAMA (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea in relief la scara mica a unui terit. care reda atit suprafata terenului cit si structura sa geologica. Introdusa in cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicatiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924).

acatist n., pl. e (ngr. si vgr. akathistos, neasezat, care nu sade in picioare. V. catizma). Bis. Imn bisericesc in timpu cintarii caruia se sta in picioare. Ceia ce se da preutului care cinta acest imn: am sa dau acatiste pe la toate bisericile, dor [!] mi-a ajuta Dumnezeu.

bat n., pl. bete (cp. cu bita si cu ung. bot, bat, daca nu mai degraba cu lat. vitium, care, daca s’ar fi pastrat, ar fi dat bat. P. int., cp. cu flagel). Baston, bucata de lemn cam ca un baston sau ca o varguta sau si mai mica: un bat de chibrit. Lovitura de bat: a trage cuiva un bat.

OMNIA MEA MECUM PORTO (lat.) tot ceea ce am duc cu mine – Versiunea latina a raspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetatenilor sai mirati ca paraseste cetatea (Priene), asediata de persi, fara sa-si ia nimic cu el. Spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot.

botei n., pl. eie. Vest si nord. Ciopor, turma: boteiu trecea de suta de oi (Sov. 168). Cird: ce gasca de tirg? da n’am eu boteiele mele? (Neam. Rom. Pop. 2, 142).

2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. Vreau, da nu pot. Multi, da prosti. da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? da lasa-ma’n pace! da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): Vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).

Flora, in mitologia romana, zeita florilor si a primaverii, identificata cu Chloris din mitologia greaca. Se credea ca le-ar fi dat oamenilor mierea de albine si semintele tuturor florilor, primite in dar de la sotul ei, Favonius. O legenda spunea ca prin atingerea unei flori cu seminte daruite de ea, Iuno l-ar fi zamislit pe Mars singura, fara ajutorul lui Iupiter. Serbarile celebrate in cinstea ei purtau numele de Floralia.

daravere si (mai des) daravera f., pl. i (d. dare si avere dupa turc. alysveris. V. alisveris). Fam. Afacere, negustorie, treaba. Belea: sa scap si de daravera asta! – Pop. si -vela, pl. e si i.

darim si daram, a -ima si (ob.) -ama v. tr. (lat. de-ramo, -are, a da jos ramurile, d. ramus, ramura. Formele cu acc. pe tulpina au a ori i, iar cele-lalte a, rar i. Cp. cu farim). Dau jos ramurile: am cules nucile fara sa darim nucu. Dobor, dau jos distrugind (vorbind de ziduri si de alte constructiuni): a darama casa, zidu, podu. Dobor, rapun, trintesc: sacu ma darama de greu ce e. Fig. Inving pin uneltiri: a darama un adversar politic. – Rar si lit. darm, a darma (nord), ca sfarm.

BIENAL, -A, bienali, -e, adj. 1. Care dureaza doi ani. ♦ (Despre plante) Care da recolte la doi ani dupa semanare. 2. Adj., s. f. (Intrunire, consfatuire etc.) Care are loc o data la doi ani. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biennal, lat. biennalis.

INTAIETATE s. f. Insusirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) intaietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -ta-ie-] – Intai + suf. -atate.

INTALNI, intalnesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla in prezenta cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta intr-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva in urma unei intelegeri prealabile; a avea intrevedere cu cineva. 3. Tranz. A gasi; a descoperi. ♦ (De obicei in constructii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. si refl. A (se) gasi, a (se) afla. 5. Tranz. si refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar intr-o competitie sportiva; a se lupta, a se confrunta cu cineva intr-o competitie sportiva. – In + talni (Inv. „a intalni”, probabil < magh.).

PASCALIE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul caruia se poate stabili cu mult inainte data Pastilor si a altor sarbatori religioase care nu au loc la date fixe. 2. Carte astrologica populara cu ajutorul careia se crede ca se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashalion.

ASTEPTA, astept, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de fata la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adasta. ◊ Loc. adv. La sfantu- (sau la mos-) asteapta = niciodata. 2. A avea rabdare, a da cuiva ragaz pentru a face ceva; a pasui. ♦ (In constructii negative) A sta la indoiala; a ezita; a zabovi. 3. A lasa sa treaca timpul sperand sa... sau ca... ♦ Refl. A crede, a-si inchipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

ANUAL, -A, anuali, -e, adj. Care are loc o data pe an; care dureaza un an; care corespunde unui an. Raport anual. Planta anuala. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis.

PIVNICER, pivniceri, s. m. 1. Persoana care are sub supravegherea sa o pivnita de vinuri; chelar. 2. Titlu dat boierului care avea in grija viile si pivnitele domnesti; persoana care purta acest titlu. – Pivnita + suf. -ar.

POSTELNIC, postelnici, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea in grija camera de dormit a domnului si organiza audientele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai tarziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atributii administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlniku.

PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.

PRIMITIV, -A, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la inceputul societatii umane; stravechi. ♦ Care se afla pe treapta cea mai de jos a dezvoltarii (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni si despre manifestarile lor) salbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se refera la inceputul istoric al existentei sale, care se afla in starea de la inceput; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveste ca element de baza pentru formarea de derivate; primar. ♦ (In sintagma) Culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire data pictorilor adepti ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.

OLIMPIADA, olimpiade, s. f. 1. (In Grecia antica) Interval de patru ani dintre doua serbari succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologica conventionala. 2. Competitie sportiva internationala cu caracter complex, care are loc o data la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialitati organizat anual pe plan local si national pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

SATRAR, satrari, s. m. 1. Tigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde in balciuri, la satra (3). 3. Titlu dat boierului care avea in paza corturile unei tabere in timp de razboi; persoana care avea acest titlu. – Satra + suf. -ar.

SPAN¹, spani, s. m. 1. (In oranduirea feudala din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea functia corespunzatoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care detinea acest titlu; stapanitor sau (mai tarziu) sef administrativ al unui tinut. 2. (Inv. si reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span.

ECUSON, ecusoane, s. n. 1. Ornament sculptat, pictat etc., de obicei in forma de scut, pe care sunt infatisate inscriptii, elemente heraldice etc. 2. Mica bucata de metal, de plastic sau tesatura atasata de imbracaminte, avand imprimate unele date despre persoana care o poarta. – Din fr. ecusson.

TRIMESTRIAL, -A, trimestriali, -e, adj. Care tine trei luni, care trebuie executat in timp de trei luni; care are loc o data la trei luni. [Pr.: -tri-al] – Din fr. trimestriel.

REZON, rezoane, s. n. (Inv.) 1. Indreptatire, justificare, cauza, motiv, temei. 2. Ratiune, judecata dreapta. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a invata minte (pe cineva), a pune la respect; a constrange sa judece mai bine, sa se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjectie) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.

RETUR, retururi, s. n. 1. Intoarcere, revenire (in punctul de plecare). ♦ Indicatie pentru serviciul postal pe un plic sau pe un colet, aratand ca obiectul trebuie inapoiat trimitatorului. 2. (Sport) Denumire data duratei unei competitii la care participa mai multe echipe care, dupa ce s-au intrecut o data fiecare, se intalnesc inca o data, in revansa. ♦ Intalnire sportiva revansa intre doua echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj aditional. 3. (Tehn.) Conducta de intoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalatie de incalzire, respectiv de racire, dupa ce acesta a trecut prin instalatie si a cedat sau a preluat caldura. – Din fr. retour.

DERBI, derbiuri, s. n. 1. Cursa speciala de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta si prestigiu intre doua echipe, pentru stabilirea clasamentului. – Din engl., fr. derby.

SALEP, salepuri, s. n. 1. Nume dat tuberculilor uscati ai unor specii de orhidee; p. ext. praf de amidon extras din acesti tuberculi si care, fiert in lapte sau in apa, se foloseste ca intaritor pentru copii sau convalescenti. 2. Bautura preparata de orientali din salep (1), miere si apa. [Var.: (reg.) salip s. n.] – Din tc. salep.

SENIORIE, seniorii, s. f. 1. Demnitatea de senior¹. ♦ Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Frantei si membrilor Camerei Lorzilor din Anglia. 2. Domeniul unui senior¹. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. seigneurie.

COTILEDONAT, -A, cotiledonati, -te, adj. (Despre plante) Care are unul, doua sau mai multe cotiledoane (1). ♦ (Substantivat, f. pl.) Nume generic dat plantelor care au cotiledoane. – Din fr. cotyledone.

NORMAL adj., adv. 1. adj. intreg, sanatos, zdravan. (Esti om ~, iti dai seama ce ai facut?) 2. adj. v. obisnuit. 3. adj. firesc, obisnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obisnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

ANUAL ~a (~i, ~e) 1) Care are loc o data pe an sau in fiecare an. Revista ~a. 2) Care traieste sau dureaza un an. Planta ~a. 3) Care corespunde unui an. Venit ~. [Sil. -nu-al] /<fr. annuel, lat. annualis

BIENAL ~a (~i, ~e) 1) (despre manifestatii) Care are loc o data la doi ani. Expozitie ~a. 2) (despre procese, activitati etc.) Care dureaza doi ani; de doi ani. Rotatie ~a. 3) (despre plante) Care infloreste si fructifica la doi ani; cu ciclu vital de doi ani. [Sil. bi-e-] /<fr. biennal

DECENAL ~a (~i, ~e) 1) Care dureaza un deceniu. 2) si adverbial Care are loc o data la un deceniu; din zece in zece ani. 3) Care este prevazut pentru un deceniu. Plan ~. /<fr. decennal, lat. decennalis

ISTORIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de istorie; propriu istoriei. Metoda ~ca. 2) (despre opere artistice) Care descrie evenimente din istorie. Nuvela ~ca. 3) (despre evenimente, fapte, date etc.) Care are o mare importanta; care trebuie sa intre in istorie. /<lat. historicus, fr. historique

A INARMA ~ez tranz. 1) A inzestra cu armament; a pregati pentru lupta. 2) fig. A dota cu ceva necesar (in vederea realizarii unei actiuni). ~ cu date. [Sil. in-ar-] /in + arma

A SE INCREDE ma incred intranz. 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

PARIU ~ri n. Intelegere intre doua sau mai multe persoane, care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; prinsoare. /<fr. pari

REZULTAT ~e n. 1) Fapt care rezulta dintr-o actiune; urmare; consecinta; efect. ◊ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fara ~ fara efect; zadarnic. 2) Cat obtinut in urma unor operatii matematice. /<fr. resultat, germ. Resultat

SAPTAMANAL ~a (~i, ~e) 1) Care cuprinde o perioada de o saptamana. 2) si adverbial Care are loc o data pe saptamana. 3) si substantival (despre publicatii periodice) Care apare o data pe saptamana. / saptamana + suf. ~al

TRIENAL ~a (~i, ~e) 1) Care dureaza trei ani; cu o durata de trei ani. Functie ~a. 2) si adverbial Care are loc o data in trei ani; din trei in trei ani. Expozitie ~a. 3) Care se dezvolta complet in trei ani; cu o durata de dezvoltare de trei ani. [Sil. tri-e-] /<fr. triennal

TRIMESTRIAL ~a (~i, ~e) 1) Care cuprinde o perioada de un trimestru. 2) si adverbial Care are loc o data in trimestru. 3) (despre publicatii periodice) Care apare in fiecare trimestru. [Sil. -mes-tri-al] /<fr. trimestriel

daIJA s.f. (Geol.) Depresiune inchisa, de forma circulara sau alungita, intalnita in rocile argiloase din regiunile aride sau semiaride. [Pron. dai-ja. / cf. ar., fr. daija – refugiul apelor].

DERBI s.n. 1. Mare cursa de cai care are loc anual la Epsom in Anglia; (p. ext.) cursa de cai speciala, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. [Pl. -iuri. / < engl., fr. derby, cf. Derby – lord englez].

HIDRAZONA s.f. Nume dat unor compusi ai glucidelor cu hidrazinele. [< fr. hydrazone].

PAPOLATRU s.m. Nume dat partizanilor ferventi ai papei sau ai catolicilor de catre disidenti. [< fr. papolatre].

SHOGUN s.m. (Ist.) Titlu dat dictatorilor militari ai Japoniei intre 1192 si 1867. [Pron. so-gun. / < shogoun < cuv. japonez].

TELOMOFITE s.f.pl. Nume dat plantelor care au telomi. [< fr. telomophytes].

EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].

PRIMIGESTA adj., s.f. (Femeie) care are pentru prima data sarcina. [< fr. primigeste].

span, spani, s.m. 1. (inv.; in oranduirea feudala din Transilvania) titlu dat nobilului care avea functia corespunzatoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care detinea acest titlu; stapanitor al unui tinut. 2. (inv. si reg.) administrator, intendent al unui tinut. 3. (reg.) prefect. 4. (reg.) subprefect. 5. (reg.) padurar.

RETROGRAda vb. I. tr. A trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte; a da inapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioara intr-una inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute si consemnate in clasament. [< fr. retrograder, cf. lat., it. retrogradare].

RETROGRESIV, -A adj. Care da indarat; care are o miscare de retrogresiune. [Cf. fr. retrogressif].

STRATEG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare in vechea Atena. 2. Comandant de osti cunoscator al strategiei. [Cf. fr. stratege, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armata, ago – a conduce].

TRAFIC s.n. 1. Transport de marfuri sau de persoane raportat la o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Trafic de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta, facuta in scopul unui castig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

curut (curuti), s. m. – Rebel, insurgent, rasculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Galdi, Dict., 123), nume dat taranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.

BIENAL, -A I. adj. 1. care dureaza doi ani; bi(s)anual. 2. care are loc o data la doi ani. II. s. f. expozitie, festival, targ care se organizeaza la fiecare doi ani. (< fr. biennal, lat. biennalis)

CLORHIDRINA s. f. denumire data esterilor clorhidrici ai glicerinei. (< fr. chlorhydrine)

DERBI s. n. 1. cursa de trap sau de galop care are loc o data pe an. 2. intrecere sportiva de mare importanta, ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. (< engl., fr. derby)

EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)

KAIZER¹ CAI-ZAR/ s. m. denumire data imparatilor germani (ai celui de-al doilea Reich). (< germ. Kaiser)

LOGARITM s. m. (mat.) putere la care trebuie ridicat un anumit numar (baza) pentru a obtine un numar dat. ♦ ~ zecimal = logaritm avand ca baza numarul 10. (< fr. logarithme)

MONSENIOR s. m. 1. titlu dat seniorilor feudali (in Apus); titlu de adresare catre un nobil. 2. titlu dat unor prelati ai bisericii catolice. (< fr. monseigneur, it. monsignore)

PAPOLATRU s. m. nume dat partizanilor ferventi ai papei sau ai catolicismului de catre disidenti. (< fr. papolatre)

SECULAR, -A adj. 1. de secole; stravechi. 2. care are loc o data la un secol. ♦ an ~ = an care incheie un secol. 3. (rar) laic. (< fr. seculaire, lat. saecularis)

SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

TRAIECTORIE s. f. curba deschisa de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafica a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs in spatiu de un corp in miscare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curba avand o proprietate data. (< fr. trajectoire)

TAR s. m. titlu dat vechilor imparati ai Rusiei si vechilor suverani ai sarbilor si bulgarilor. (< rus. tar)

ANUAL, -A, anuali, -e, adj. Care are loc o data pe an; care dureaza un an; care corespunde unui an. Raport anual. Planta anuala. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Fr. annuel (lat. lit. annualis).

ASTEPTA, astept, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de fata la ceva, pentru a vedea pe cineva etc. ◊ Expr. La sfantul- (sau la mos-) asteapta = niciodata. 2. A avea rabdare, a da cuiva ragaz; a pasui. ♦ A sta la indoiala; a ezita; a zabovi. ♦ (La imper., in amenintari) Stai (putin)! 3. A spera, a nadajdui. ♦ Refl. A crede, a-si inchipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

CHENZINAL, -A, chenzinali, -e, adj. Care are loc o data la 15 zile. – Din chenzina + suf. -al.

TITAN³, al saselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotatie egala cu cea de revolutie: 15,9 zile. Temperatura solului: -178ºC. date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) si „Voyager 2” (1981) si de sonda „Cassini”, realizata de N.A.S.A. in colaborare cu Agentia Spatiala Europeana. „Cassini” a intrat in orbita lui T. in 2004 si a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat in zona ecuatoriala a lui T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui T., densa si opaca, contine 98,4% azot si doar 1,6% metan si alte gaze. Suprafata satelitului prezinta zone netede, care alterneaza cu un relief mai accidentat si lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus in evidenta si existenta unei activitati vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens in 1655.

PLATINOIDE (‹ fr.) s. n. pl. Nume generic dat elementelor care au proprietati asemanatoare cu platina (ex. iridiu, osmiu, paladiu, rodiu, ruteniu) si care ii sunt asociate in zacamant.

animez v. tr. (lat. anima, -are; fr. animer). Dau viata. Fig. Incurajez, insufletesc: a anima soldatii la lupta. Dau vigoare: a anima stilu, sedinta.

climateric, -a adj. (fr. climaterique, d. vgr. klimakterikos, treptat, care vine d. klimakter, treapta, iar aceasta d. klimax, scara, inrudit cu klima, clima). Care arata o decadenta, un moment critic al vietii: an climateric. – Cei vechi credeau ca din sapte in sapte ani sau din noua in noua e un moment critic al vietii, iar 7 inmultit cu 9 (63) da anu cel mai critic al vietii. V. climatic.

comand, -a v. tr. (fr. commander, d. lat. commendare, pop. commandare. V. comind, mandat). Dau ordin, poruncesc. Am putere, conduc: a comanda o armata. Domin, predomin, amenint: fortu comanda orasu. Com. Fac o comanda, poruncesc marfa: comand un pahar de ceai.

dec, interj. de mirare si ironie ca si tronc: Dec! Nu cum-va ai pofti? Dec! da asta ce-a mai fi oare?

ACORdat, -A, acordati, -te, adj. (Despre unele parti ale propozitiei) Pus in acelasi caz, numar, gen sau persoana ca si cuvantul de care este legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile in consonanta. 3. dat, atribuit; ingaduit, asigurat. – V. acorda.

AIEST, AIASTA, aiesti, aieste, adj. dem. (Reg.: cand urmeaza dupa substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (cand are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-iest. – Var.: aiesta adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIST, aisti, adj. dem. m. (Reg.; cand urmeaza dupa substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg.: aistui, gen.-dat. pl.: aistor; (cand are forma aista) gen.-dat. sg.: aistuia, gen.-dat. pl.: aistora – Var.: aista adj. dem. m.] – V. aiest.

BELEA, belele, s. f. (Fam.) Intamplare neprevazuta care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o suparare, un necaz. ♦ Fiinta care provoaca numai neplaceri, necazuri, incurcaturi. – Din. tc. bela.

CauS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

DauNAS, -A, daunasi, -e, s. m. si f. (Reg.) Persoana care a suferit o pierdere; pagubas. [Pr.: da-u-] – Dauna + suf. -as.

GIRAVION, giravioane, s. n. Nume generic dat aeronavelor cu aripile avand o miscare giratorie. [Pr.: -vi-on] – Din fr. giravion.

HARdaIAS, hardaiase, s. n. Diminutiv al lui hardau. [Pr.: -da-ias] – Hardau + suf. -as.

HUGHENOT, -A, hughenoti, -te, s. m. si f. Nume dat adeptilor din Franta ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. – Din fr. huguenot.

IMUNOGEN, -A, imunogeni, -e, adj. (Biol.; despre substante) Care are proprietatea de a da imunitate (1). – Din fr. immunogene.

INTERESA, interesez, vb. I. 1. Tranz. A starni, a trezi interesul cuiva; a retine atentia cuiva. ◊ Expr. Ce te intereseaza? = ce-ti pasa? ce importanta are? ce te priveste? ♦ A face pe cineva partas la o actiune, la un castig. 2. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. „de”, mai rar „la”) A arata interes pentru cineva sau ceva, a-si da (tot) interesul, a avea grija, simpatie. ♦ A se informa, a intreba despre cineva, despre ceva, a cauta sa afle. – Din fr. (s')interesser, it. interessare.

INSPICAT, -A, inspicati, -te, adj. 1. Care a dat in spic; care are spice. 2. (Despre par) Cu fire albe; carunt; p. ext. (despre parul sau blana unor animale) cu varful de culoare mai deschisa; cu varful in forma de spic. ♦ (Despre tesaturi, p. ext. despre obiecte confectionate din tesaturi) Cu fire de alta culoare, impestritat. – V. inspica.

CONSTIENT, -A, constienti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care isi da seama de realitatea inconjuratoare, care are constiinta. 2. Care isi da seama de posibilitatile sale, de rolul care-i revine in societate; ♦ Care realizeaza scopuri dinainte stabilite; care actioneaza pe baza cunoasterii legilor obiective ale vietii sociale si isi da seama de consecintele sociale ale actiunilor sale. [Pr.: -sti-ent] – Din fr. conscient (dupa sti).

VISTIER, vistieri, s. m. (In evul mediu, in tarile romanesti) Titlu dat marelui dregator care avea in sarcina sa administrarea financiara a tarii si a vistieriei statului; persoana care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.

MEZOZOIC, -A, mezozoici, -e, adj., s.n. (Din) a treia era geologica, intre paleozoic si neozoic, in care au aparut pentru prima data mamifere, pasari si pesti ososi; era secundara. (din fr. mesozoique)

OdaIAS, odaiasi, s. m. 1. (Iesit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectura etc.; camerist. 2. (Inv. si reg.) Om care locuieste afara din sat, intr-o odaie (2). [Pr.: -da-ias] – Odaie + suf. -as.

ZETETIC², zetetici, s.m. Nume dat filozofilor greci, discipoli ai lui Pyrrhon. (din fr. zetetique) [morf. DOOM]

FECUND, -A, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt sa se reproduca; (sens curent) care se inmulteste usor si repede; prolific. ♦ (Despre pamant, terenuri) Care da multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, manos. 2. Fig. (Despre idei, imaginatie etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publica mult, care are capacitatea de a da, usor si repede, opere de creatie, productii artistice sau stiintifice. – Din fr. fecond, lat. fecundus.

MUCEA s. m. art. Copil caruia ii curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tanar care are pretentii nepotrivite cu varsta. – Muc + suf. -ea.

EMIR, emiri, s. m. 1. Titlu dat descendentilor lui Mahomed; persoana avand acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor in unele tari musulmane; persoana avand acest titlu. – Din fr. emir.

ENDOTOXINA, endotoxine, s. f. Substanta toxica a carei eliberare nu are loc decat o data cu dezintegrarea celulei in care se afla. – Din fr. endotoxine.

TEU, teuri, s. n. 1. Rigla de desen prevazuta la un capat cu o rigla mai mica, perpendiculara pe prima. 2. Dispozitiv indicator in forma de T, folosit pe un aeroport pentru a arata directia si sensul vantului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. te.

TUNAR, tunari, s. m. Militar care serveste intr-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un sut foarte puternic (si marcheaza multe goluri). – Tun + suf. -ar.

REIONISM s. n. Miscare in artele plastice din Rusia, la inceputul sec. XX care isi propunea sa sugereze in pictura a patra dimensiune, sa dea impresia ca opera ar fi atemporala si aspatiala. – Din fr. rayonnisme.

REZILIERE, rezilieri, s. f. Actiunea de a rezilia si rezultatul ei; desfacere a unor contracte, in cazul in care una dintre obligatiile reciproce nu a fost executata, mentinandu-se acele efecte ale contractului care s-au produs pana la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e- – Var.: (inv.) reziliare s. f.] – V. rezilia.

ROTOCOL, -OALA, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figura sau corp in forma de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. In rotocol = in spirala. 2. S. n. Miscare circulara; rotire, invartire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva)= a se invarti in jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da tarcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogol, -oala adj., s. n.] – Roata + ocol.

SANHEDRIN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formeaza un cerc inchis, avand pretentia de a da, intr-un anumit domeniu, sentinte infailibile. – Din fr. sanhedrin.

ACID² ~da (~zi, ~de) Care are gust acru si intepator. Bautura ~da. /<fr. acide, lat. acidus

ADENOID ~da (~zi, ~de) Care are aspectul unui tesut glandular; privitor la tesutul glandular. /<fr. adenoide

AFUND² ~da (~zi, ~de) Care are fundul departat (mult) de suprafata; adanc. Apa ~da. /a + fund

ALBUMINOID² ~da (~zi, ~de) Care are aspect de albumina; asemanator albuminei. /<fr. albuminoide

A AZVARLI azvarl 1. tranz. 1) A face sa ajunga printr-o miscare brusca la o oarecare departare; a arunca. ~ mingea. 2) A indeparta considerand inutil; a arunca. Paharul s-a stricat si l-am azvarlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a arunca. ~ cu bolovani in gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urma); a da cu copita. /v. a zvarli

BARBAR² ~i m. 1) (in antichitate) Nume dat de greci si de romani celor care apartineau unei populatii straine. 2) la pl. Nume dat popoarelor migratoare care au invadat Europa la inceputul evului mediu. 3) Individ care apartinea unui asemenea popor. 4) fig. Persoana care se comporta in mod necivilizat. /<lat. barbarus, fr. barbare

CONSULTANT ~ti m. Persoana care activeaza intr-o institutie, avand misiunea de a da consultatii intr-un anumit domeniu. /<fr. consultant

CRISTALOID ~da (~zi, ~de) Care are aspect de cristal. [Sil. -lo-id] /<fr. cristalloide

daR¹ conj. 1) (exprima un raport adversativ si leaga doua propozitii sau doua parti de propozitie) da; insa; iar. El are dorinta de a lucra, dar nu are conditii. 2) (exprima un raport conclusiv si leaga propozitii sau fraze) Deci. Vom incerca, dar sa solutionam problema. /Orig. nec.

DELTOID¹ ~da (~zi, ~de) Care are forma triunghiulara; asemanator cu litera greceasca delta. [Sil. -to-id] /<fr. deltoide

HEXAPOD ~da (~zi, ~de) si substantival (despre fiinte) Care are sase picioare. Insecta ~da. /<fr. hexapode

LIVID ~da (~zi, ~de) 1) Care are fata palida din cauza unor emotii negative, de oboseala sau de frig. 2) (despre lumina) Care este foarte slab; care abia licareste. /<fr. livide, lat. lividus

NAIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

OCTOPOD² ~da (~zi, ~de) Care are opt picioare. /<fr. octopode

OVOID ~da (~zi, ~de) Care are forma unui ou; oviform. /<fr. ovoide

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

A SE REPETA ma repet intranz. A avea loc inca o data (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. repeter, germ. repe-tieren

ROMBOID¹ ~da (~zi, ~de) Care are asemanare cu un romb. /<fr. rhomboide, germ. rhomboid

ROTUND ~da (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcatuit din unitati fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg. ◊ Suma ~da suma considerabila. 3) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care este grasut. /<lat. retundus

SANHEDRIN n. 1) (la vechii evrei) Tribunal suprem. 2) fig. Cerc restrans de persoane care au pretentia de a da sentinte infailibile in anumite probleme. /<fr. sanhedrin

SOPARLA ~e f. Reptila de talie mica, cu corpul cilindric acoperit cu solzi, cu coada lunga, regenerabila si cu patru picioare scurte. ◊ ~ verde specie de soparla cu spatele verde si cu coada foarte lunga, care se hraneste cu insecte; guster. Cine a fost muscat de sarpe se teme si de ~ cel care a avut de suferit o data se fereste si de lucruri inofensive. /Cuv. autoht.

BAIONETA s.f. 1. Arma alba cu lama scurta, taioasa, ascutita la varf si prevazuta la maner cu un dispozitiv care o poate fixa la teava pustii, pentru a putea fi folosita in lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baioneta = lupta corp la corp cu baioneta, pusa la pusca. ♦ (Fig.; la pl.) Purtatori ai acestor arme; (p. ext.) armata, trupa, efectiv de soldati. 2. Taietura in segmentii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oras in Franta, unde s-ar fi fabricat prima data aceasta arma].

GAZ² s.n. 1. Nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculara foarte mica. 2. Denumire populara pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanatii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas].

MICROSPOR s.n. Nume dat anumitor spori masculini ai criptogamelor vasculare. [< fr. microspore, cf. gr. mikros – mic, spora – samanta].

REIONISM s.n. Miscare in artele plastice din Rusia de la inceputul sec. XX, care isi propunea sa sugereze in pictura a patra dimensiune, sa dea impresia ca opera ar fi atemporala si aspatiala. [Scris si rayonnism, pron. -re-io-. / cf. fr. rayonnisme].

ACEL², ACEA, acei, acele, adj. dem. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina este (mai) departat de subiectul vorbitor; cand urmeaza dupa substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cand are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acela, aceea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

ACEST, ACEASTA, acesti, aceste, adj. dem. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; cand urmeaza dupa substantiv are forma acesta, aceasta) Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor; (cand are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora. – Var.: acesta, aceasta adj. dem.] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.

anghilest (-te), s. n. – Octoih. Probabil din sl. angeli jest „ingerul este”, care trebuie sa fie inceputul unuia din imnurile octoihului. Hadeu 1203 il considera un sing. de la *anghilesti, din rus. angeliskaja „(cinturi) angelice”; dar un astfel de sing. ar fi trebuit sa dea in mod normal *anghilesc. Sec. XVI-XVIII, astazi inv. Nu este atestata folosirea sa in limba vorbita.

beci (beciuri), s. m. – Berbec tinar, de doi ani. – Mr. beci. Bg., sb. bice „taur tinar”, sb. bicij „taurin”. Schimbarea semantica, desi curioasa, este aceeasi ca in cazul lui buhai, care inseamna totodata si „taur” si „berbec”. Diculescu, Elemente, 444, crede ca este reprezentant al gr. βηϰίον „oaie tinara” si legat de it. becco. Puscariu 198 de asemenea il lega de it., dar il considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit sa dea *bechi; insusi autorul si-a abandonat ipoteza in DAR; cf. REW 9270 si 1020a. Capidan, Dacor., IV, 444, se refera la sl. belce, de la belu „alb”, ipoteza putin verosimila. Cf. bic.

LOGARITM s.m. (Mat.) Putere la care trebuie ridicat un anumit numar (numit baza) pentru a obtine un numar dat. ◊ Logaritm zecimal = logaritm avand ca baza numarul 10. [< fr. logarithme, cf. gr. logos – proportie, arithmos – numar].

PEPINIERA s.f. 1. Plantatie pe care se cresc plante erbacee sau lemnoase pana la timpul cand pot fi transplantate. ♦ Intreprindere care produce rasaduri sau puieti. 2. (Rar) Crescatorie de animale (de rasa), de pesti etc. 3. (Fig.) Totalitatea celor care pot deveni la un moment dat membri (de frunte) ai unei organizatii, ai unei profesiuni etc.; institutie, organizatie etc. care pregateste astfel de oameni. [Pron. -ni-e-. / < fr. pepiniere].

SENAT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. senat, it. senato, lat. senatus < senex – batran].

BIMESTRIAL, -A adj. care are loc, apare o data la doua luni. (< fr. bimestriel)

HERCINIC, -A adj. orogeneza ~a = cutare a scoartei terestre care a avut loc in carbonifer, dand nastere la o serie de munti, din Apalasi pana in Asia Centrala si traversand Europa. (< germ. herzynisch)

OFICIALIZA vb. tr. a da, a face sa aiba un caracter oficial. (< fr. officialiser)

SENAT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, din membri alesi sau de drept. ◊ loc unde se aduna senatorii. 3. consiliul profesoral al unei institutii de invatamant superior. (< fr. senat, lat. senatus)

ANTITauRUS, lant muntos (alt. max.: Erclyas dag, 3.917 m) in Turcia asiatica, de-a lungul tarmului M. Mediterane, alcatuit din roci sedimentare, format din doua culmi paralele: Tahtali daglari (Bey dag, 3.054 m) si Binboga dag (2.830 m). Pantele nordice au o vegetatie de stepa, iar cele sudice sint acoperite cu paduri subtropicale.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

AIEST, AIASTA, aiesti, aieste, adj. dem. (Reg.; cand urmeaza dupa substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei; gen.-dat. pl. aiestor; (cand are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora. – Var.: aiesta, aiasta adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIST, aisti, adj. dem. m. (Reg.; cand urmeaza dupa substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor; (cand are forma aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. – Var.: aista adj. dem. m.] – V. aiest.

ANUAR, anuare, s. n. Publicatie periodica anuala care prezinta activitatea unei institutii, intreprinderi etc. sau care contine studii stiintifice. ◊ Anuar astronomic = publicatie in care se dau, pe o perioada de un an, diferite date astronomice. [Pr.: -nu-ar] – Dupa fr. annuaire.

APLECATOARE adj. f. (Despre animale) Care da sa suga, care are lapte. – Din apleca + suf. -(a)toare.

AST, ASTA, asti, aste, adj. dem. (Cand urmeaza dupa substantiv are forma asta, asta) 1. Acest, aceasta. 2. Acesta de aici, de dincoace. 3. Prezent, de acum (sau dintr-un viitor apropiat). Ziua asta. ◊ Loc. adv. (De) asta data = de data aceasta; acum. 4. (In expr.) Asta-noapte (sau iarna, primavara etc.) = in noaptea (sau iarna etc.) precedenta. [Gen.-dat. sg.: astui, astei si astei, gen.-dat. pl.: astor; (cand are forma asta, asta) gen.-dat. sg. astuia, asteia, gen.-dat. pl. astora. – Var.: asta, asta adj. dem.]. – Lat. istum, ista.

BOIERIE, boierii, s. f. (In oranduirea feudala) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; functia detinuta de un boier. ♦ (In regimul burghezo-mosieresc) Pozitie inalta in ierarhia sociala; putere sau avere pe care a da aceasta pozitie. – Din boier + suf. -ie.

CauS, cause, s. n. Vas in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra in vasul descris mai sus. – Din *cau (< lat. cavus) + suf. -us.

apoi adv. (lat. ad, la, si post, pe urma, dupa. V. poi). Pe urma, dupa aceia: a venit, si apoi s' a dus. Din apoi, de dinapoi, posterior: partea din apoi, partea din apoia casei. V. ainte). De apoi, ultim: ziua, vremea, judecata de apoi. In cea de apoi (Let.), in cele din urma, in sfirsit. S' apoi (din si apoi), si daca, chear asa sa fie, nu-mi pasa, si ce e cu asta? De ex.: Te va prinde! S' apoi! Apoi de! Apoi da! loc. care arata incurcatura sau ironia: Te-am prins, hotule! Apoi da! Iarta-ma si dumneata! D' apoi cum (din da, dar apoi cum), dar cum, poi dar, poi cum alt-fel? De ex.: Te duci si tu? D' apoi cum?! (adica: „se' ntelege ca ma duc!”). D' apoi cum nu?! dar cum nu, poi cum alt-fel (ironic ori serios): L-ai prins? D' apoi cum nu?! (adica: se' ntelege!„). Mai apoi, mai pe urma. Adj. Cel din urma: multi vor fi intiii si apoii intiii (Cor.).

CONVEX, -A (‹ fr., lat.) adj. 1. Care prezinta o proeminenta. 2. (MAT.; despre un arc de curba in raport cu un punct exterior) Ale carui coarde sint situate, toate, in intregime pe partea opusa punctului dat; (despre o curba inchisa) care este situata, in intregime, pe aceeasi parte a oricarei tangente a sa. ◊ Multime c. (de puncte din plan sau din spatiu) = multime care are proprietatea ca, o data cu fiecare doua puncte, contine intregul segment ce le uneste.

capusa (est) si -use (vest) f., pl. i (d. cap cu sufixu -usa, adica „cu capu mare, unflat [!]”; mrom. cipusa, capusa, capsuna. D. rom. vine alb. kapusa, sirb. krpusa, bg. kapus. V. capsuna). Un arahid (ixodes ricinus) care se prinde de vite si de alte animale (mai ales pe la urechi) si se desprinde greu. (Cind e flamind, e turtit ca o foaie; cind e satul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichirita. 2). Mugur (mai ales la vita): i-a dat capusa. Fig. Ce are´n gusa, si´n capusa, ce are´n inima, are si pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. capusesc.

Rau TARGULUI, rau, afl. stg. al Raului Doamnei, in amonte de Maracineni; 67 km. Izv. din m-tii Iezer, de sub vf. Papusa, de la 2.050 m lat., strabate zona montana pe directie N-S, pe o panta medie de 50‰, la Campulung patrunde in zona Muscelelor Argesului, iar in aval de Mihaiesti dreneaza partea de V a piem. Candesti, separand-o de dealurile Argesului. In cursul superior, in satele Leresti si Voinesti au fost construite si date in folosinta (1987) cate o hidrocentrala cu puteri instalate de 19 MW si, respectiv, 5,2 MW.

colorez v. tr. (lat. coloro, -are). Vapsesc [!], boiesc, dau coloare: a colora o stofa. Fig. Dau aparenta frumoasa unui lucru rau: a colora o minciuna.

1) bucium n., pl. e (lat. bucina, probabil din bovicina, d. bos, bou, si canere, a cinta. V. zbucium). Mare trimbita (de peste doi metri) facuta din doage suptiri legate cu coaja de tei ori de altceva (azi facuta si din tinichea), intrebuintata la dat semnale la munte, iar in vechime si la razboi. S.m. Vechi. Trunchi, butuc, tulpina: buciumu vitei. – Vechi bucin, buciun si bucim. Azi in Maram. bucin, in Ml. bucen. In Trans. si tulnic.

comunic, a -a v. tr. (lat. communico, -are. V. cuminec). Transmit, dau: soarele comunica caldura. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intr. Is in comunicatiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunica cu orasu.

EFECT, efecte, s. n. 1. Fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; rezultat, urmare, consecinta. ◊ Expr. A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinta scontata. 2. Impresie produsa de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atentia, care produce o impresie puternica. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (In sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerand ascultatorului senzatia unui sunet real sau oferindu-i sonoritati inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Imbracaminte militara, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hartii de valoare. Efecte de comert. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).

GARANTA, garantez, vb. I. Tranz. si intranz. A da cuiva siguranta ca va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a raspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja sa mentina in stare de buna functionare, pe o durata determinata, un aparat, un mecanism etc. vandut. ♦ A raspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurari ca... ♦ Intranz. A-si lua raspunderea cu averea sa ca datoria facuta de altul va fi achitata conform obligatiilor stabilite. – Din fr. garantir.

INSURGENT, -A, insurgenti, -te, s. m. si f. Persoana care participa activ la o insurectie. ♦ Spec. Nume dat colonistilor americani care s-au ridicat impotriva Angliei in sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.

INGADUI, ingadui, vb. IV. 1. Tranz. A da voie, a permite, a admite, a incuviinta, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lasa sa... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se invoi, a se intelege unul cu altul, a trai in armonie. 2. Tranz. si intranz. (Pop.) A avea rabdare; a astepta; a da ragaz; a amana, a pasui. ♦ (Reg.) A intarzia, a zabovi. [Prez. ind. si: ingaduiesc] – Din magh. engedni.

PARTID, partide, s. n. (Adesea urmat de determinarea „politic” sau de alte determinari care arata caracterul, structura etc.) Grupare de oameni uniti prin comunitatea conceptiilor politice, ideologice, a intereselor sociale. Partide istorice = nume dat partidelor politice care s-au succedat la conducerea tarii noastre pana la instaurarea regimului democrat-popular. – Dupa fr. parti.

PEDUNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codita a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire data formatiilor din creier care au aspectul unor cordoane si sunt constituite din substanta nervoasa alba. – Din lat. pedunculus, fr. pedoncule.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!

ARGONauT, argonauti, s. m. 1. (Mitol.) Nume dat eroilor antici greci care au calatorit pe corabia Argo spre Colchida. ♦ Fig. Navigator indraznet. 2. Specie de molusca cefalopoda din apele tropicale (Argonauta argo). – Din fr. argonaute.

ARTROPATIE, artropatii, s. f. Nume dat mai multor boli articulare, avand cauze diverse. – Din fr. arthropathie.

CUVIOSIE, cuviosii, s. f. Buna-cuviinta; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Insotit de un pronume posesiv) Titlu dat calugarilor si altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marca etc.), pastrat intr-o colectie. 2. Fiecare dintre cuvintele cu acelasi etimon, dar cu aspect fonetic si uneori cu sens diferit, care au intrat intr-o limba data in momente sau pe cai diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda apropiate. – Din fr. doublet.

DECEMVIR, decemviri, s. m. Fiecare dintre cei zece magistrati romani ce au alcatuit comisia care a dat Romei (in anii 451 si 450 a. Cr.) un cod de legi („cele 12 table”). – Din lat. decemvir, fr. decemvir.

SAPTAMANAL, -A, saptamanali, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Si adverbial) Care are loc cu regularitate o data pe saptamana; care cuprinde acest interval. 2. Adj., s. n. (Publicatie periodica) care apare o data pe saptamana; hebdomadar. – Saptamana + suf. -al.

CULT², -A, culti, -te, adj. 1. Care are un nivel inalt de cultura si de cunostinte; instruit. 2. (Despre manifestari ale oamenilor) De care da dovada omul cult (1); care are caracter savant, carturaresc. 3. (In opozitie cu popular; despre muzica, poezie, literatura etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus.

BANCA s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~.) 2. banca de date v. banca de informatii; banca de informatii = banca de date. 3. (rar) sueta. (~ la unele jocuri de carti.)

PREda vb. 1. v. inmana. 2. a depune, a inainta, a inmana, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a baga. (I-a ~ intreaga documentatie.) 3. a incredinta, a lasa, (frantuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. depune. 5. (MIL.) a se inchina, a se pleca, a se supune, (inv.) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-au ~ inamicului.) 6. (inv.) a darui, a trada. (Il ~ pe cineva dusmanului.) 7. v. capitula. 8. (MIL.) a inchina. (au ~ cetatea.) 9. (inv.) a se da. (Hotul s-a ~) 10. (inv.) a paradosi, a propune, a teslimarisi. (A ~ o anumita disciplina.)

BOGdaPROSTE interj. pop. (se foloseste pentru a multumi unei persoane care da de pomana) Multumesc. ◊ De ~ a) care este cerut de pomana; b) care este capatat pe degeaba. Ca un pui de ~ se spune despre cineva care are o infatisare nenorocita. [Sil. -da-pros-] /<bulg. bog da prosti

CHITIBUSAR ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care da importanta chitibusurilor. /chitibus + suf. ~ar

CUM¹ adv. (cu sens interogativ) 1) In ce mod? in ce fel? in ce chip? ~ ai venit? ◊ ~ si in ce fel (~ si in ce chip?) se spune cand cineva reuseste sa faca ceva greu de realizat. (da) ~ sa (sau de) nu! se spune atunci cand interlocutorul nu este de acord cu ceea ce spune cel care vorbeste. Apoi (pai) ~ se spune atunci cand totul este foarte clar; desigur; se intelege! 2) Este adevarat? ~, nu v-ati intalnit? 3) Ce? Poftim? Ce ai spus? 4) Cu ce pret? ~ dai marfa? /<lat. quomo (do)

A datA ~ez 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza in timp, stabilind data exacta. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea inceputul; a-si trage existenta. /<fr. datez

DIADOH ~i m. 1) Nume dat marilor comandanti de osti ai lui Alexandru Macedon. 2) (in Grecia moderna) Mostenitor al tronului. [Sil. di-a-] /<fr. diadoque, germ. Diadoche

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

INSIPID ~da (~zi, ~de) 1) Care nu are nici un gust; fara gust; fad; searbad. 2) fig. Care este lipsit de interes; fara spirit; anost. /<fr. insipide, lat. insipidus

A INTERPELA ~ez tranz. 1) (persoane) A intrerupe printr-o adresare brusca pentru a cere explicatii sau pentru a insulta. 2) (membri ai guvernelor) A impune sa dea explicatii asupra unui fapt. /<fr. interpeller, lat. interpellare

A INCOLTI² pers. 3 ~este intranz. 1) (despre seminte, tuberculi, bulbi etc.) A da colt; a germina. Plantele au ~it. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei etc.) A incepe sa se contureze; a prinde consistenta; a inmuguri; a se destepta; a se infiripa. ~ un graunte de speranta. /in + colt

NUD¹ ~da (~zi, ~de) 1) Care nu are nici o haina pe el; neimbracat; dezbracat; gol. 2) (despre plante si despre parti ale lor) Care nu are peri sau puf. ◊ Floare ~da floare fara petale si sepale, numai cu stamine. 3) si fig. (despre materiale din natura) Care este lipsit de artificiu; natural; simplu. Piatra ~da. 4) fig. Care este exprimat direct, fara ocolisuri; nevoalat. Afirmatie ~da. /<lat. nudus, it. nudo

OCURENT ~ta (~ti, ~te) 1) inv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unitati de limba) Care se intalneste intr-un text. /<fr. occurrent

SPERTAR ~i m. pop. Persoana care ia sau care da spert; ciubucar. /spert + suf. ~ar

TRICUSPID ~da (~zi, ~de) anat. Care are trei varfuri; cu trei ascutisuri. /<fr. tricuspide

ARGONauT s.m. 1. (Mit.) Nume dat eroilor antici greci care au plecat in Colchida (pe corabia „Argo”) sa aduca lana de aur. ♦ (Fig.) Navigator, indraznet. 2. (Zool.) Specie de molusca cefalopoda care traieste in marile calde. [Pron. -na-ut, pl. -uti. / < fr. argonaute, cf. gr. argonautes < Argos – polis in Grecia antica, nautes – corabier].

CONSTIENT, -A adj. 1. Care are constiinta treaza, care isi da seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care isi da seama de posibilitatile proprii, de rolul care ii revine in societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprima ceea ce omul infaptuieste in conformitate cu un anumit scop. [Pron. -sti-ent. / < fr. conscient].

DECEMBRIST, -A s.m. si f. Nume dat revolutionarilor rusi care s-au ridicat in decembrie 1825 impotriva tarismului; decabrist. [< decembrie + -ist, cf. rus. dekabrist].

apostol (-li), s. m. – 1. Nume dat fiecaruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzind faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis”, in parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s. n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care apartine apostolilor); apostol(ic)este, adv. (in chip apostolic; ca saracii; mergind pe jos); apostolie, s. f. (apostolat).

INFANTE, -A s.m. si f. Titlu dat copiilor regilor Spaniei (si ai Portugaliei) in afara de primul nascut. [< sp. infante].

INSURGENT, -A s.m. si f. Participant la o insurectie; rasculat; (spec.) nume dat colonistilor americani care s-au ridicat impotriva Angliei in sec. XVIII. [Cf. fr. insurge, it. insurgente].

PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

REVEREND s.m. Titlu dat membrilor clerului catolic sau ai unor confesiuni reformate; cuvios, cucernic. ♦ Titlu dat pastorilor anglicani. [Cf. fr. reverend, lat. reverendus].

STAT² s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. Stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

constient (constienta), adj. – Care isi da seama de realitate, care are constiinta. Fr. conscient, cu fonetismul influentat de stiinta. – Der. constiinta, s. f., din lat. conscientia (sec. XIX); constiut, adj. (cunoscut); constiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; constiinciozitate, s. f. (scrupulozitate); inconstient, adj.; inconstient, s. n.; subconstient, s. n. din fr.

ASTEROID s. m. nume dat unor planete mici, sateliti ai Soarelui, care se rotesc in apropierea planului elipticii, intre orbitele lui Marte si Jupiter; planetoid. (< fr. asteroide)

DECEMBRIST¹, -A s. m. f. nume dat revolutionarilor rusi care s-au ridicat in decembrie 182⁵ impotriva absolutismului tarist; decabrist. (dupa rus. dekabrist)

EGEEAN, -A adj. referitor la popoarele de la Marea Egee. ◊ civilizatie egeeana = nume dat civilizatiilor preelenice care s-au dezvoltat intre anii 2600 si 1200 i. Chr. in insulele si pe coastele Marii Egee. (< fr. egeen)

LATICE s. f. adunarea intr-o retea a mai multor date. ◊ mat.) multime ordonata care are proprietatea ca orice parte finita a sa are un majorant si un minorant. (< engl. lattice)

MAIEUTICA s. f. (la Socrate) arta de a scoate la iveala in discutiile filozofice, prin intrebari dibace, adevarurile pe care se presupune ca interlocutorul le-ar poseda fara sa-si dea seama. (< fr. maieutique, gr. maieutike)

REGULARIZA vb. tr. 1. a supune unor norme, unor reguli. ◊ a pune in ordine, in concordanta. ◊ a cerceta erori de inregistrare prin stornari, virari etc. ◊ a stabili si a achita suma in contul careia s-au facut plati provizorii. 2. a da o forma geometrica regulata unui obiect. 3. a modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. (< fr. regulariser)

tartor (-ri), s. m. – 1. Seful demonilor si al duhurilor rele in general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. inv. si Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), partial prin intermediul sl. tartaru. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui sa se porneasca de la *tartar, caci tartar reprezinta pronuntia mold.). – Der. tartorita, s. f. (diavolita; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s. m. (spiridus pitic si rau in basme) poate fi si el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarca „tataroaica”. Bg. tartor, pe care Conev 107 il da drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.

AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!

BACTERIOFAG, bacteriofagi, s. m. Nume generic dat unor organisme microscopice care au insusirea de a distruge bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Fr. bacteriophage.

BIENAL, -A, bienali, -e, adj. 1. Care dureaza doi ani; care se dezvolta sau se termina in doi ani. Plan bienal. ♦ (Despre plante) Care da recolte la doi ani dupa semanare. 2. Care are loc sau apare o data la doi ani. [Pr.: bi-e-] – Fr. biennal (lat. lit. biennalis).

BOALA, boli, s. f. 1. Tulburare a sanatatii, datorita unor agenti din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = tifos. Boala seaca = tuberculoza. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga rufele in boala = a spala rufele prost, de mantuiala. A scoate rufele din boala = a spala rufele bine dupa ce mai intai au fost prost spalate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Pofta, dorinta; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boala sa... = a avea o dorinta, o pofta chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciuda, necaz; pornire, pica, invidie. [Pl. si: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

MES¹, mesi, s. m. Un fel de cizmulite din piele subtire, fara toc, purtate altadata peste ciorapi (sub incaltaminte); (astazi, reg.) papuci de pasla. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mesii sa... = a avea curaj sa..., a cuteza. A-l tine pe cineva mesii = a fi in stare, a putea. – Tc. mest.

abilitez v. tr. (lat. habilito, -are. V. reabilitez). Fac abil, dau abilitate (putere) pin [!] lege sau examin [!]: a abilita pe cineva ca docent.

binete f. pl. (din bine ati venit). Trans. Ban. A da binete, a saluta, a ura fericire. A-si lua binete, a-si lua ramas bun. – Si pl. n. bineturi (Vlah.).

capras m. (d. capra trasurii). Birjar care nu e stapinu birjii, ci numai o mina in schimbu lefii, iar ceia ce incaseaza [!] da stapinului.

GARANTA (< fr.) vb. I tranz. 1. A da cuiva siguranta ca va avea ceva, ca se va bucura de ceva; a asigura respectarea unui principiu (ex. a libertatii), a unui drept (ex. a dreptului la munca, a dreptului de aparare etc.). 2. (Dr.) A da asigurare unui creditor pentru executarea unei obligatii, prin constituirea unei garantii reale (gaj, ipoteca) sau per¬sonale (fidejusiune / cautiune). 3. A raspunde de valoarea, de calitatea unui lucru sau a unei fiinte, de autenticitatea unei afirmatii.

CRECY-EN-PONTHIEU [cresi-ã-potio], localit. in N Frantei (Picardia); 1,6 mii loc. (1982). Aici, la 26 aug. 1346, in timpul Razboiului de 100 de Ani, oastea franceza a regelui Filip VI a fost infrinta de cea engleza, condusa de Eduard III. In aceasta lupta au fost folosite pentru prima data in Occident armele de foc.

bot n., pl. uri (cp. cu fr. bout, capat). Gura animalelor si (fam.) a omului impreuna cu buzele: vulpea are botu acutit, stiuca are botu lat, mierla are botu galben. Fam. Sarutare: da-mi un bot, ca nu mai pot! Virf orizontal: botu corabiii (prova), al ghetei. A da (a cadea, a veni) in bot (de osteneala sau alunecind, ca o vita), a cadea in brinci (V. berbeleacu). A te sterge pe bot, a-ti pune pofta’n cui, a-ti margini pofta. La botu calului, in graba, fara sa lasi calu de bot (de friu): a bea un pahar la la botu calului. Cu botu pe labe, linistit, ca cinele dupa ce l-ai batut. A avea puf (pufusor) pe bot (botisor), a fi vinovat, a fi furat, ca vulpea din fabula dupa ce mincase gaina si-i ramasese pe bot niste puf care trada ce facuse. V. tic 1.

datornic, -a s., pl. i si e dator, debitor: Erau acolo trecuti datornicii cu numaru meselor de cind si pina aveau de platit (J. Bt. dat. uit. 69). De la un datornic rau te multumesti si c’un sac pe paie. L.V. Vinovat, care a gresit. Creditor: parindu-i-se niscariva datornici, s’a ascuns in podul casii (Mag. ist. 1, 351).

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar crestin de la inceputul crestinismului. 2. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual crestin, cuprinzand fapte atribuite Apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati. – Din sl. apostolu.

CAPITALUTA, capitalute, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleasi dimensiuni cu literele obisnuite din corpul respectiv. – [Litera] capitala + suf. -uta.

GERMAN, -A, germani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumire generala data unor popoare indo-europene care au locuit, in antichitate, in centrul, vestul si nordul Europei; (si la sg.) persoana apartinand unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Germaniei sau este originara de acolo. 3. Adj. Care apartine Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania sau la germani; nemtesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba germana. – Din lat. Germanus.

ZESTRE s. f. 1. Avere (mobila sau imobila) care se da unei fete cand se marita. ♦ Bunuri pe care le aduce o calugarita la intrarea ei in manastire. ♦ (Fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunitati, a unei institutii etc.; inventar. – Lat. dextrae „fagaduinta solemna”.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.

PAREA, par, vb. II. Intranz. si refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparenta de... ◊ Loc. vb. A-i parea (cuiva) bine = a se bucura. A-i parea (cuiva) rau = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare ca = parca¹. ◊ Expr. Pe cat se pare = pe cat se vede, pe cat se intelege. (Rar) (Impers., introduce o propozitie subiectiva) Parea ca ma aflam intr-un mare oras. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atentia, a impune. 2. A avea impresia, a-si inchipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a gasi. 3. A se insela; a i se nazari. [Var.: (rar) pare vb. III] – Lat. parere.

SCORPION, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide avand la extremitatea posterioara glande veninoase, care se deschid in varful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de carti =scorpion minuscul, fara coada si fara glande veninoase, avand patru perechi de picioare si o pereche de foarfece lungi, care traieste printre filele cartilor (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelatii zodiacale din emisfera sudica; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis.

APROXIMATIV, -A, aproximativi, -e, adj., adv. 1. Adj. Care este aproape de o marime data, aproape adevarat. ♦ (Ir.) Vag, imprecis. Are cunostinte aproximative. 2. Adv. In jur de..., cam, aproape, vreo, circa. – Din fr. approximatif.

CONFEDERATIE, confederatii, s. f. 1. Uniune de state independente sau de unitati teritoriale autonome, infiintata pe baza unui acord international, prin care se determina conditiile de asociere a statelor si de functionare a acestora. 2. Denumire data unor asociatii de organizatii care au teluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [Var.: confederatiune s. f.] – Din fr. confederation, lat. confederatio, -onis.

NADRAGAR, nadragari, s. m. Nume depreciativ dat de tarani orasenilor. – Nadrag + suf. -ar.

REZULTA, pers. 3 rezulta, vb. I. Intranz. A urma, a aparea ca o consecinta logica; a decurge din..., a reiesi, a izvori. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a iesi, a da. – Din fr. resulter.

RIMELAT², -A, rimelati, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardati cu rimel. – V. rimela.

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. si tranz. A creste sau a face sa creasca; a (se) mari, a (se) inmulti. 2. Intranz. A progresa, a inainta, a avea spor². 3. Intranz. (Inv.) A-si da silinta, a se zori. ♦ Tranz. A impinge, a imboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerand); a flecari, a sporovai. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.

CVADRATURA s. f. 1. Construire exclusiv cu rigla si cu compasul a unui patrat care sa aiba aria egala cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problema (nesolutionabila) care consta in gasirea unui patrat care sa aiba aceeasi suprafata cu un cerc dat si a carui latura sa aiba un raport rational cu raza cercului; fig. problema imposibil de rezolvat. 2. Pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe pamant au o diferenta de longitudine de 90º. [Var.: cuadratura s. f.] – Din fr. quadrature.

CREZAMANT, crezaminte, s. n. (Inv.) 1. Crezare, incredere. ◊ Loc. adv. Cu crezamant = cu adevarat, intr-adevar. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezamant = a da crezare. A afla (sau a avea) crezamant = a se bucura de incredere, a fi crezut. 2. Intelegere, fata de cineva sau de ceva; consideratie, mila. – Crede + suf. -amant.

APAREA vb. 1. a se arata, a se ivi, a se vedea, a se zari, (italienism inv.) a spunta. (Nu ~ cu saptamanile la biblioteca.) 2. a se arata, a se ivi, a pica, (inv. si reg.) a se scociori, (inv.) a se sfeti. (Atunci a ~ si el.) 3. v. infatisa. 4. a se arata, a se ivi, (inv.) a mijloci, (fig.) a incolti, a se infiripa, a inflori, a se naste. (Un zambet ~ pe fata lui.) 5. a se arata, a se ivi, a se infatisa, a se revela, (inv. si pop.) a se dezveli. (Campia ~ in toata splendoarea ei.) 6. a se arata, a iesi, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i iesi. (Copacului i-au ~ frunzele.) 8. v. rasari. 9. a se arata, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iti, a (se) slomni. (au ~ zorii.) 10. v. starni. 11. v. produce. 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a iesi, a se publica, a se tipari. (A~ un nou dictionar.)

EXISTA vb. 1. v. afla. 2. v. avea. 3. v. trai. 4. v. dainui. 5. v. data. 6. v. consta.

RAND s. 1. (inv. si pop.) sir, (livr. inv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) sir, (inv. si reg.) stroi. (Un ~ de ostasi aliniati.) 3. v. convoi. 4. sir, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5. (inv.) oranduiala. (~ intr-o succesiune.) 6. v. tagma. 7. data, (reg.) vers. (In trei ~uri am fost la el.) 8. serie. (Closca scoate un nou ~ de pui.)

APOSTOL ~i m. 1) (in religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus Hristos. 2) fig. Propagator al unei idei, al unei cauze, al unei doctrine. /<sl. apostolu

BINETE f. pop. : A(-si) da ~ a (se) saluta. /Din bine ati (venit)

BLAND ~da (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care are multa bunatate; bun la suflet; blajin; clement. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste bunatate si caldura sufleteasca; blajin. 3) (despre animale) Care nu se teme de oameni. 4) (despre animale) Care nu face rau oamenilor; neagresiv. 5) (despre fenomene ale naturii) Care nu provoaca senzatii violente sau dezagreabile; domol. /<lat. blandus

CAMATAR ~i m. Persoana care da bani cu camata. /camata + suf. ~ar

DIPLOMA ~e f. 1) Document prin care se certifica faptul ca o persoana are o calificare profesionala ce ii da dreptul sa poarte un anumit grad sau titlu. 2) Document de distinctie pentru merite deosebite obtinute de un participant la un concurs sau la o expozitie. 3) ist. Act prin care se acorda sau se recunostea un drept sau un privilegiu. /<fr. diplome, lat. diploma

FLAMAND ~da (~zi, ~de) 1) si substantival Care are senzatia de foame; caruia ii este foame. Animal ~. 2) fig. fam. Care este dornic de ceva. ~ de lucru. /Orig. nec.

FLUID² ~da (~zi, ~de) (despre corpuri) Care are o coeziune slaba intre molecule; care poate curge. /<fr. fluide, lat. fluidus

A INCREDINTA ~ez tranz. 1) A face sa se incredinteze. 2) (fiinte sau obiecte) A da sa ingrijeasca sau sa pazeasca (avand incredere deplina). 3) (ganduri, framantari sufletesti, intimitati etc.) A comunica in mod confidential; a destainui; a confia. ~ cuiva secretul. /in + credinta

NETED ~da (~zi, ~de) 1) (despre suprafete) Care nu are ridicaturi sau adancituri. 2) (despre piele sau parti ale corpului) Care nu are zbarcituri; lipsit de riduri. Fata ~da. 3) (despre par) Care este neondulat; lins. 4) fig. Care este ajustat; fara asperitati. /<lat. nitidus, ~a