PATINOAR s. patinaj. (S-au cunoscut la ~.)

STADIAL, -A adj. 1. Care creste, care se desfasoara in stadii, in etape. 2. Referitor la stadiile de dezvoltare a organismelor. // s.n. Interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand ghetarii au cunoscut o extindere maxima. [Pron. -di-al. / < germ. stadial, cf. lat. stadialis].

STADIAL, -A I. adj. 1. care creste, care se desfasoara in stadii, in etape. 2. referitor la stadiile de dezvoltare a organismelor. II. s. n. interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand ghetarii au cunoscut o extindere maxima. (< germ. stadial, lat. stadialis)

ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).

ARAB, -A (‹ fr., lat.) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (la pl.) Popoare din grupa limbilor semitice care locuiesc in tarile din Orientul Apropiat si in N Africii. A. sint de religie musulmana (majoritatea sunniti, iar o parte insemnata, in Siria, Liban, Iraq si Yemen, siiti) si crestina (coptii din Egipt, maronitii din Siria, Liban si Iordania etc.). A. au avut un rol important in istoria si cultura evului mediu. In sec. 7-8 au cucerit un teritoriu vast, de la M-tii Pirinei pina la hotarele Indiei, influentind modul de viata, cultura, arta, stiinta popoarelor supuse si a celor invecinate. Dupa primul si mai ales dupa al doilea razboi mondial, s-au constituit ca state independente: Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Sudan, Siria, Liban, Iraq, Iordania, Arabia Saudita, Yemen, Mauritania, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman, Bahrain, Somalia, Djibouti. ♦ Persoana apartinind unuia dintre aceste popoare. 2. Adj. Care apartine arabilor sau tarilor arabe, privitor la arabi sau la tarile arabe; arabic, arabesc. ♦ Arta a. = arta la baza careia se afla sinteza originala dintre elementele bizantine, mesopotamiene si iraniene la care s-au adaugat influentele traditiei locale. Principale constructii (moschei, palate, mausolee, fortarete) au trasaturi caracteristice proprii, printre care curtea interioara incadrata de porticuri. S-au dezvoltat artele decorative (mozaicul, ceramica, prelucrarea metalelor, covoarelor etc.), cultivind cu precadere ornamentul pur geometric si floral. O deosebita inflorire au cunoscut miniatura si caligrafia. Centre renumite: Bagdad, Cairo, Granada, Cordoba. Sin. arta musulmana sau islamica. ♦ Cifra a. = simbol grafic, reprezentind unul din elementele sistemului de numeratie cel mai utilizat (zecimal). Alfabet a. = alfabet propriu limbii arabe, alcatuit din 28 de litere care noteaza consoanele; pentru vocale se folosesc accente deasupra sau dedesubtul consoanelor. Cuvintele sint scrise cursiv de la dreapta la stinga. ♦ (Substantivat, f.) Limba din familia afro-asiatica, ramura semitica (cu scrie proprie) vorbita de arabi. Ca limba de cult este raspindita indeosebi in Asia si in unele tari africane. ♦ (Despre cai) Care apartine unei rase pentru calarie si tractiune usoara, originara din Pen. Arabia.

CIAD (TCHAD) 1. Stat in Africa central-nordica; 1,3 mil. km²; 5,54 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: franceza si araba. Cap.: N’Djamena. Orase pr.: Sarh, Moundou, Abeche. Eset impartit in 14 prefecturi. Relief variat cu munti semeti in N in plin desert al Saharei (M-tii Tibesti, 3.415 m alt. max. din tara), cimpii acoperite de dune de nisip, podisuri (Ennedi, in NE), munti mai scunzi (1.300-1.600 m) in S. Clima ecuatorial musonica in S si tropical desertica in rest, ariditatea accentuindu-se spre N. Vegetatie xerofita in Sahara, de stepa in Sahel, savana si paduri tropicale in S. Expl. de sare; resurse de uraniu, staniu, bauxita. Se cultiva bumbac (125 mii t, 1989) si arahide (80 mii t, 1989) pentru export, iar pentru consumul local manioc, sorg, mei, porumb, batate s.a. Pomicultura (curmali, citrice, mango). Se cresc bovine (4,1 mil. capete, 1989), caprine (2,3 mil. capete, 1989), ovine (2,3 mil. capete, 1989), camile. Pescuit: 110 mii t (1988). Se produc tesaturi din bumbac, ulei de arahide, tigarete, zahar (28 mii t, 1989) s.a. Nu are cai ferate. Cai rutiere: 40 mii km. Moneda: 1 franc C. f. a. = 100 centimes. Exporta bumbac (c. 90%), carne, produse din piele s.a. si importa utilaje si mijloace de transport, produse alim., bunuri de larg consum, combustibili. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri stravechi, s-au constituit statele Kanem (sec. 9; din sec. 14, Bornu), Wadai (sec. 14) si Bagirmi (sec. 16). La sfirsitul sec. 19, terit. C. a fost ocupat de francezi, care l-au transformat in colonie, inclusa pina in 1958 in Africa Teritoriala Franceza. In 1958, C. a devenit republica in cadrul Comunitatii Franceze, avind doar autonomie interna; la 11 aug. 1960 si-a proclamat independenta de stat. Intre 1960 si 1975, seful statului si guvernului a fost F. Tombalbaye ucis in urma unei lovituri militare. Conflictul politic, etnic si religios, inca din 1963, se accentueaza in perioada dupa 1975, cind ciocnirile dintre factiunile militare rivale iau forma unui razboi civil. In ciuda unor repetate tentative de mediere ale Organizatiei Unitatii Africane intre 1978 si 1982, luptele dintre fortele fidele presedintelui Goukoni Oueddei (sef al statului in 1979-1982) si cele ale generalului H. Habre (prim-min. in 1978-1979 si presedinte din 1982) provoaca importante pagube materiale si dezorganizeaza complet economia tarii. Tensiunile cu Libia si Sudanul, precum si instabilitatea interna au cunoscut o recrudescenta in anii 1989-1990. Fortele armale ale C., cu ajutorul unui contingent francez, au alungat trupele libiano-sudaneze din tara (1990). Potrivit Constitutiei din 1989, puterea executiva este detinuta de presedintele republicii, iar cea legislativa de Adunarea Nationala. 2. Lac cu apa dulce in partea centrala a Africii Ecuatoriale pe terit. Nigeriei, Ciadului, Camerunului si Nigerului, intr-o regiune endoreica, la 240 m alt.; in C. se varsa riurile Chari si Logone; supr. variabila; 10-26 mii km². Ad. max.: 4-11 m. Tarmuri mlastinoase. Fauna avicola si piscicola bogata.

KGB (prescurtare de la Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnoti – Comitetul Securitatii Statului), denumire adoptata in 1954 de structurile de securitate ale statului sovietic, create in 1917, sub denumirea de Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si a Sabotajului in Rusia (CEKA) si care au cunoscut mai multe restructurari si denumiri in cursul existentei lor. Au indeplinit functii de represiune interna si de spionaj extern, fiind o componenta fundamentala a regimului sovietic. Printre conducatorii cei mai cunoscuti ai acestor structuri s-au numarat Felix E. Dzerjinski (1917-1926), Nikolai I. Ejov (1936-1938), Lavrenti P. Beria (1938-1941, 1953), Iuri V. Andropov (1967-1982).

COMENIUS (Jan Amos KOMENSKY) (1592-1670), pedagog ceh. Episcop al comunitatii protestante a „fratilor boemi”. Fondatorul pedagogiei moderne si al didacticii ca disciplina de sine statatoare. A conceput procesul instructiv-educativ ca un sistem in patru trepte, potrivit virstelor de dezvoltare a a omului, pentru fiecare grupa de sase ani de viata, pina la 24 de ani; scoala materna, scoala elementara, gimnaziul si invatamintul academic. A introdus invatamintul colectiv pe clase si a stabilit sistemul de predare pe lectii, cu orare si planuri zilnice, lunare si anuale („Didactica magna”). Cartile sale au cunoscut numeroase editii si in Romania.

HAGGARD [hægə:d], Sir Henry Rider (1856-1925), romancier englez. Reprezentant tipic al literaturii de aventura, caracterizata prin exotism si mister („Ea”, „Inelul Reginei din Saba”, „Cleopatra”, „Fiica lui Montezuma”); romanele sale au cunoscut versiuni cinematografice de mare succes.

RENASTEREA, epoca in istoria Europei, care cuprinde, in linii generale, sec. 14-16, perioada de tranzitie de la societatea medievala la cea moderna. R. a inceput in Italia, unde au aparut mai intai germenii relatiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curand sau mai tarziu, in cadrul societatii medievale, cunoscand deosebiri de la o tara la alta, in functie de etapa istorica si de situatia specifica, de traditie etc. In epoca R., se dezvolta burghezia, incepe emanciparea taranimii, iar nobilimea pierde treptat suprematia economica, pastrandu-si doar preeminenta politico-sociala. Cu exceptia Italiei si a Germaniei, de exemplu, in care faramitarea politica s-a mentinut multa vreme, se formeaza statele centralizate in jurul monarhiei (Franta, Spania, Anglia), care incurajeaza expansiunea comerciala, protejeaza creditul si sprijina industria. In epoca R. au loc marile descoperiri geografice (calatoriile lui Henric Navigatorul, Vasco da Gama, Cristofor Columb, Fernando de Magellan s.a.), care au spart limitele vechii lumi cunoscute, punand bazele comertului mondial si grabind, prin exploatarea noilor teritorii cucerite, procesul acumularii capitalului. Ca urmare a acestor schimbari din economie si din structura sociala, incep sa apara statele nationale moderne, care corespund cel mai bine cerintelor de dezvoltare a relatiilor capitaliste si a noii clase burgheze. Statele moderne cu interesele lor nationale se substituie pe arena europeana celor doua mari entitati cu vocatie universala – Biserica catolica si Imperiul – a caror rivalitate pentru hegemonie dispare. Acestor transformari social-economice si politice profunde le-a corespuns un avant fara precedent si in domeniul culturii, o perioada de inflorire a artei, literaturii, stiintei, gandirii social-politice si filozofice. Purtatorii noii culturi si ideologii, ei, umanistii, au considerat epoca lor o epoca de „renastere” spirituala, intemeiata pe reinvierea culturii antice greco-romane, dupa o lunga perioada de intuneric si de decadere. Umanistii au creat o cultura noua, profana, in centrul careia se afla omul, opusa culturii impregnate de dogmele si invataturile ecleziastice ale societatii medievale. Ascetismului si pesimismului medieval, R. i-a opus o conceptie noua, optimista, despre lume, patrunsa de increderea in om si in natura, de idealul unei fericiri terestre. Invatatii R. au facut elogiul culturii, al studiilor umaniste ca mijloc de innobilare si de desavarsire a omului, au formulat idealul unei dezvoltari multilaterale a personalitatii, a omului universal, intruchipat in figura unor titani ai creatiei si ai actiunii, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Durer. R. a promovat spiritul critic, asezand ratiunea mai presus de credinta si de traditie. Ea a pus bazele stiintelor moderne ale naturii, a initiat istoriografia moderna, intemeiata pe o conceptie laica si pe studiul critic al izvoarelor, a asigurat triumful limbilor „vulgare” in literatura. Stiintele naturii au cunoscut in epoca R. un puternic avant. Din aceasta epoca dateaza inceputurile stiintelor moderne ale naturii, intemeiate pe experiment si pe aplicarea matematicii. Ramurile stiintei care se dezvolta cu precadere sunt: mecanica cereasca si terestra si, in stransa legatura cu ele, disciplinele matematice. Cea mai mare realizare stiintifica a epocii o constituie crearea sistemului heliocentric de catre Copernic, care a dat o lovitura decisiva viziunii traditionale, care plasa Pamantul in centrul Universului. Galilei pune bazele cinematicii, iar Kepler descopera legile miscarii planetelor. In matematica se dezvolta mai cu seama algebra si geometria (Tartaglia, Ferrari, Cardano). In domeniul medicinii, A. Vesalius pune bazele anatomiei moderne, iar M. Serveto descopera circulatia mica a sangelui. Un progres considerabil au inregistrat cunostintele tehnice; se raspandesc armele de foc, de dezvolta considerabil industria textila, mineritul, metalurgia, fabricarea hartiei, constructiile de corabii (in legatura cu exploatarile geografice). Tot din aceasta perioada dateaza inventia tiparului in Europa (sfarsitul sec. 15), a telescopului (sfarsitul sec. 16 si inceputul sec. 17). In filozofie, trasatura caracteristica generala a R. a constituit-o orientarea sa antiscolastica. In cursul sec. 14-15 a predominat reluarea si dezvoltare, potrivit cu conditiile specifice ale epocii, a curentelor filozofice antice. Ganditorii R. au apelat la stoicism pentru a crea o o morala independenta de rigorile preceptelor religioase, bazata cu precadere pe ratiune si pe natura, pentru a proclama triumful omului asupra „Fortunei” („sortii”). Ei au indreptat epicureismul impotriva ascetismului medieval (L. Valla), scepticismul impotriva dogmelor bisericii (Montaigne). Reprezentantii Academiei florentine (Marsilio Ficino, Pico della Mirandola) au pornit de la Platon si neoplatonism pentru a fundamenta teza unitatii dintre om si natura, dintre spirit si corp, cultul frumosului ca intruchipare sensibila a divinului, conceptie care a influentat arta R. Neoaristotelicienii de la Universitatea din Padova au tras chiar concluzii ateiste din doctrina Stagiritului (P. Pomponazzi). Umanistii R. au dezvoltat o noua conceptie despre om, promovand ideea demnitatii omului ca fiinta libera, autonoma, creatoare (Pico della Mirandola, T. Campanella). Conceptiei pesimiste despre om, ca faptura supusa permanent pacatului, i-au opus teza „naturii bune” a omului (Erasm, Rabelais, Vittorino da Feltre), fundamentand astfel pedagogia umanista. In filozofia naturii, conceptia despre insufletirea intregului cosmos exprima, intr-o forma naiva, fantastica, ideea unei materii active, care isi desfasoara prin sine insasi bogatia formelor (G. Bruno); conceptiile magice si astrologice sugerau ideea conexiunii universale (Paracelsus). Filozofia R. culmineaza cu conceptiile legate nemijlocit de stiintele noi ale naturii. Aceste concepte fundamenteaza metodele cercetarii experimentalo-matematice a naturii (Leonardo da Vinci, Galilei), opun finalismului determinismul, formuleaza conceptul modern al legilor naturii (Galilei, Kepler). Formarea statelor nationale s-a oglindit in epoca R. in conceptiile politice care au negat caracterul divin al puterii de stat, marcand emanciparea teoriei politice si juridice de sub tutela teologiei (Machiavelli, Bodin). In epoca R. apar si primele doctrine utopice; ele zugravesc imaginea unei societati viitoare in care proprietatea privata va fi desfiintata (T. Morus, T. Campanella). Istoriografia R. a impus o viziune laica asupra evolutiei societatii, incercand, pe baza studiului critic al izvoarelor, sa detecteze raportul dintre social si individual in desfasurarea procesului istoric (Machiavelli, Guicciardini). Umanismul renascentist a avut ecouri puternice si in tarile Europei Centrale (istoricul A. Bonfini in Ungaria, marele pedagog J.A. Komensky in Cehia, ganditorul A. Modrzewski-Frycz si poetul J. Kochanowski in Polonia etc.). Literatura R. a pus bazele creatiei literare europene moderne. Dante a promovat in opera lui, alaturi de elementele mistico-fantastice, un filon umanist. Creatia prin excelenta satirica la adresa principiilor etice ale societatii medievale a unor scriitori ca Villon sau Chaucer apartine aceleiasi perioade de tranzitie spre modernitate. Petrarca ilustreaza prin versurile sale, pentru prima data in literatura, bogatia eului, Boccaccio opune bigotismului medieval spiritul laic, burghez si popular, exalta dragostea descatusata de prejudecatile ascetice. Lorenzo de Medici, Angelo Poliziano, Luigi Pulci, Lodovico Ariosto si Torquato Tasso au cultivat o poezie a temelor mitologice si cavaleresti impletite cu cele de inspiratie populara, care celebreaza placerea si bucuria de a trai. In Franta, realismul satiric al R. este reprezentat in primul rand de creatia lui Rabelais, strabatuta de un optimism si de un umor de resurse populare. Clemont Marot si poetii Pleiadei au inaugurat o poezie de inspiratie pastorala si contemporana, cu bogate referiri la mitologia greco-romana. In Spania, literatura R. este ilustrata indeosebi prin romanul picaresc, ai carei reprezentanti au fost Mateo Aleman y de Enero, Quevedo y Villegas Francisco Gomez s.a Filonul realist-satiric al literaturii spaniole renascentiste este stralucit valorificat de Cervantes in „Don Quijote”, primul roman al literaturii moderne. Epopeea „Luisiadele” a portughezului Luis de Camoes cuprinde, alaturi de idei cu caracter renascentist, aluzii polemice ale vremii. In Anglia, R. este dominata de personalitatea lui Shakespeare, a carui opera oglindeste dramatic atat crepusculul societatii medievale cat si tensiunile embrionare ale societatii moderne. In Germania, datorita unor conditii specifice, umanismul R. (Ulrich von Hutten, Hans Sachs s.a.) s-a dezvoltat si sub haina reformei religioase in lupta cu Biserica catolica, impunandu-se prin spiritul sau pronuntat popular si prin ideea unitatii nationale. Cartile populare care au circulat in sec. 15-16 („Burghezii din Schilda”, „Doctor Faust” si „Till Eulenspiegel”) au contribuit la raspandirea in mase a spiritului R. In arhitectura, artele plastice si decorative, stilul R. a aparut intai in Italia in sec. 15. In concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat dupa modelul operelor clasice greco-romane, dar fara a le copia, au detinut un rol hotarator. Viziunea unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structura a imaginilor artistice si orientarea lor spre oglindirea realitatii obiective si concrete, spre figurarea spatiului real. cunoasterea artistica si cea stiintifica se impletesc in activitatea multor creatori de seama (L.B. Albertini, Leonardo da Vinci, A. Durer s.a.). Incercand sa patrunda legile frumusetii (de structura, proportii, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea stiintelor ajutatoare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistica etc.). In aprecierea operelor de arta, principalele criterii aveau in vedere claritatea, echilibrul si armonia ansamblului. In epoca R., rolul artistului a evoluat de la cel al mestesugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semneaza opera, proclamandu-si astfel individualitatea artistica. Sculptura si pictura se desprind de arhitectura si, pe langa arta monumentala (pictura murala si decoratiile sculpturale), se dezvolta pictura de sevalet si sculptura de postament. Desenul este apreciat ca opera de sine statatoare, iar gravura cunoaste o mare raspandire, raspunzand prin posibilitatea de multiplicare, ca si textul tiparit in noile tipografii, necesitatilor publicului numeros al oraselor. In Italia, R. cuprinde urmatoarele perioade: Prerenasterea (sec. 14), R. timpurie (sec. 15), R. (c. 1500-1530), R. tarzie (sfarsitul sec. 16) si are urmatoarele centre principale: in sec. 15 numeroase scoli locale la Florenta, Siena, Venetia, Padova, Urbino etc., iar in sec. 16 la Roma si Venetia. Arhitectura R. se caracterizeaza prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanta orizontala si zidurile pline. In sec. 15 s-au adoptat (prin renumitii arhitecti L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc. In sec. 16 s-a dezvoltat tema planului central cu elevatie piramidala (D. Bramante, Michelangelo), desavarsindu-se compozitia ritmica a fatadelor (ex. Palatul Pitti din Florenta). In sculptura, opera lui Donatello rezuma evolutia artei sec. 15, de la statuile care impodobeau biserica, la portretul laic si monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopa della Quercia, Verocchio, Luca della Robbia s.a.). In sec. 16, Michelangelo realizeaza deplina dezvoltare a sculpturii de ronde-bosse. In pictura, trasaturile innoitoare din creatia lui Giotto sunt dezvoltate, la inceputul sec. 15, in pictura murala de florentinul Masaccio, alaturi de Fra Angelico, Uccello etc., apoi, in a doua jumatate a sec., de Piero della Francesca, Mantegna, Botticelli, Signorelli etc., iar pictura de sevalet este ilustrata cu precadere la Venetia (familia Bellini). In sec. 16, apogeul picturii R. este atins in operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarotti (ultimul lucrand mai ales la Roma) si in cele ale venetienilor Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto. Artele decorative au atins un inalt nivel artistic (matasurile si catifele venetiene si genoveze, majolica din Faenza sau din Urbino, sticlaria de Murano etc.). Evolutia generala a stilului a fost de la simplitate (sec. 15) spre fast si maretie (sec. 16). In Tarile de Jos, inceputurile R. au loc in sec. 15 in pictura fratilor Van Eyck, a lui Memling etc. In arhitectura si in decoratie persista inca stilul gotic. In sec. 16, sub influenta artei italiene, ia nastere curentul romanist, cei mai de seama pictori raman insa credinciosi traditiilor populare locale, folosindu-le in largirea tematicii sau in crearea unei viziuni artistice moderne (H. Bosch, Pieter Brueghel cel Batran, Lucas van Leyden). In Germania, R. a avut loc la sfarsitul sec. 15 si in prima jumatate a sec. 16 numai in cateva orase, printre care Nurnberg. In arhitectura, in sculptura si in decoratie, fondul traditional gotic este asimilat in noua structura constructivista renascentista. In pictura, limbajul gotic expresionist ramane determinant in opera lui A. Durer, H. Holbein cel Tanar si L. Cranach se remarca o eliberare sub semnul tendintei de laicizare. Gravura are un rol major in concretizarea noilor conceptii artistice, opera lui A. Durer fiind in aceasta privinta reprezentativa. In Franta, arta R. se dezvolta abia in sec. 16 la Curtea regala, primele ei elemente apar in miniaturile lui Fouquet (sfarsitul sec. 16). Castelele de pe Loara reprezinta sinteze intra traditia gotica si influenta italiana, asimilata treptat in cadrul scolii de la Fontainebleau. Apare stilul original al R. franceze (aripa palatului Louvre, construita de arhitectul P. Lescot, si opera sculptorului J. Goujon). In artele plastice se remarca portretul (in sculptura G. Pilon, in desen si in pictura Jean si Francois Clouet s.a.). In artele decorative capata o mare dezvoltare tapiseria si ceramica (B. Palissy). In Spania, influenta artei italiene s-a manifestat direct, prin import de opere de arta, sau prin formarea unor artisti locali (Juan de Juanes, Alejo Fernandez etc.). In tarile din centrul si rasaritul Europei, stilul R. se manifesta mai ales in arhitectura. In Polonia este reprezentat prin Castelul Wawel din Cracovia (1507-1563) si prin capela funerara a lagełłonilor, capodopera a R. polone, prin loggia primariei din Poznań etc. In Cehia prin Pavilionul Belvedere din Praga, in Ungaria prin vestigiile palatului lui Matei Corvin de la Buda, iar in Rusia prin unele elemente integrate unor constructii din Kremlinul Moscovei, ca Palatul cu fatete dupa modelul Palatului diamantelor din Ferrara. In muzica, R. incepe in sec. 14, prelungindu-se pana spre sfarsitul sec. 16. Influenta R. se manifesta pentru prima oara in Italia, in „Ars nova florentina”, in care stilul polifonic devine caracteristic si pentru lucrarile laice, iar muzica, emancipandu-se de comandamentele ecleziastice, devine expresia sentimentelor laice. Poezia lirica a lui Dante si Petrarca e talmacita in muzica de Fr. Landino, Ghirardello, G. da Cascia etc. Forma muzicala predominanta este madrigalul. In Franta, P. de Cruce, G. de Machault, Cl. Janequin, Cl. de Jeune, G. Costeley sunt reprezentantii cei mai de seama ai spiritului R. In scoala franco-flamanda, in special compozitorii de origine franceza sunt exponentii idealului estetic al R., intruchipat in chansonul francez. O pregnanta nota individuala caracterizeaza influenta R. in lucrarile maestrilor stilului cromatic (L. Marenzio, G. di Venosa si C. de Rore). In muzica scolii venetiene (Andrea si Giovanni Gabrielli si A. Willaert) se observa diminuarea rolului polifoniei in favoarea armoniei. Palestrina si O. di Lasso (care a activat si in Germania, alaturi de H.L. Hassler), reprezentand culmea polifoniei vocale, exprima atat in lucrarile laice, cat si in cele liturgice, in modul cel mai cuprinzator, umanismul R. In epoca R. apar primele suite si sonate instrumentale. R. tarzie cunoaste aparitia genului inovator al operei, iar in domeniul muzici corale de ample proportii, cantata si oratoriul. In Tarile Romane, R. s-a manifestat prin umanismul transilvanean (sec. 15-16), iar mai tarziu in Moldova si in Tara Romaneasca, prin marii carturari din sec. 17 si inceputul sec. 18, umanismul romanesc, avand trasaturi specifice, generate de caracterul sau mediat si tardiv. Prin mijlocirea inaltului cler si a marii nobilimi, aflate in stranse relatii cu Roma, R. a influentat puternic arhitectura transilvaneana. Caracteristic stilului R. este capela Lazoi a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. In acelasi stil au fost transformate, in sec. 16, si castele nobiliare. S-au construit pe plan dreptunghiular, cu curte interioara, castelele din Vintu de Jos, Cris si Sanmiclaus, cel din urma avand doua loggia suprapuse, formate din arcade in semicerc. Casele burgheze din orase au adoptat formele noi in special in decoratia portilor si a ferestrelor (casa Gollner din Sibiu, casa Halphard din Cluj s.a.).

SALBA (lat. subalba) s. f. 1. Podoaba care se poarta la gat, alcatuita dintr-unul sau mai multe siraguri de monede, medalii, margele etc. S. au cunoscut o larga raspandire in Romania, inca din sec. 16-17. Cele mai vechi sunt s. facute din monede de aur si argint, gaurite si insirate pe ata. Mai tarziu, au fost insirate sau montate pe lantisoare, betite, fasii de catifea si combinate cu margele colorate sau alte piese metalice. 2. (ZOOT.) Fanon (2). 3. (BOT.) Salba-moale = arbust din familia Celastracee, inalt pana la 6 m, cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu flori verzi-galbui si cu fructe capsule rosii cu patru lobi (Evonymus europaea); voniceriu. Raspandit in Europa, este mai putin pretentios la sol si clima. Din lemn se prepara un carbune fin, folosit la desen. ◊ Salba-raioasa = arbust inalt de 1-3 m, cu frunze ovate sau eliptice. cu flori mici de culoare bruna si cu fructe capsule cu patru lobi (Evonymus verrucosa). Ramurile prezinta mici verucozitati brune-negricioase, caracter care o diferentiaza de specia precedenta si care explica numele plantei. Scoarta radacinilor contine 9-18% gutaperca. Creste spontan in padurile din reg. de campie si coline.

SATCHINEZ, com. in jud. Timis, situata in SV C. Vingai, in zona de confl. a raului Sicsa cu raul Apa Mare; 4.606 loc. (2005). Statie (in satul S.) si halte de c. f. (in satele Barateaz si Hodoni). Expl. de petrol. Satul S. apare mentionat documentar in 1230, iar satele Barateaz si Hodoni in 1441 si, respectiv, in 1480. Conform legendei, numele actual al localitatii deriva de la Pavel Chinezul (?-1494), comite de Timis (1478-1494) si biruitor in luptele cu turcii la Campul Painii (1479). Conac (sec. 18), in satul Hodoni. In arealul com. S. se afla un complex de lacuri si mlastini, ramasita a vastei arii mlastinoase care a existat in trecut in C. Banatului, in cadrul caruia vegeteaza numeroase specii de plante acvatice si palustre, printre care Lemna minor, Trapa natans, Glyceria aquatica s.a. In perimetrul acestei zone exista o rezervatie ornitologica (236 ha) inclusa in reteaua europeana a ariilor de importanta avifaunistica, in care cuibaresc numeroase specii pasari de apa; multe alte specii poposesc in timpul migratiilor sau sunt oaspeti de iarna. Efectivele diverselor specii au cunoscut fluctuatii de-a lungul anilor; printre cele mai abundente se numara diverse specii de rate salbatice, egreta (Egretta garzetta), carstelul de balta (Rallus aquaticus), starcul de noapte (Nycticorax nycticorax), starcul rosu (Ardea purpurea), starcul galben (Ardeola ralloides), alaturi de care intalnesc barza alba (Ciconia ciconia), eretele de stuf (Circus aeruginosus), corcodelul mic (Podiceps ruficollis), nagatul (Vanellus vanellus) s.a.

FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.

SCAIETE, scaieti, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscuta are flori rosii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai¹ + suf. -ete.

FIZIONOMIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Persoana care pretinde ca ar cunoaste caracterul oamenilor dupa fizionomie. /<fr. physionomiste

BOMBYX s.m. Gen de fluturi a caror specie foarte cunoscuta are ca omida viermele de matase. [Pl. -ycsi. / < fr., lat. bombyx].

AMARNIC, -A, amarnici, -e, adj. 1. Neindurat, grozav, strasnic, crunt. N-ai cunoscut decat truda amarnica (DESLIU). ♦ (Adverbial) Foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici is cavalerii din ziua de astazi (ALECSANDRI). – Din amar² + suf. -nic.

HAST DU DIE SORGE NIE GEKANNT? (germ.) n-ai cunoscut grija niciodata? – Goethe, „Faust”, II, 5. Grija, infatisata sub chipul unei batrane, ii arata lui Faust ca este ominprezenta, nimeni neputandu-se feri de ea.

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arat altora calea dreapta, pe care am cunoscut-o tarziu cand eram obosit de ratacire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3.

CACI conj. (Introduce propozitii explicative) Pentru ca, deoarece, fiindca. Eu ii cunosc caci am trait cu ei. – Ca + ce.

ANAMNEZA s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut intr-o existenta anterioara. 2. Totalitatea datelor pe care medicul le capata interogand bolnavul cu privire la aparitia si evolutia bolii de care sufera, la antecedentele ei etc. – Din fr. anamnese.

POSEDA vb. 1. a avea, a detine, a stapani, (inv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. v. avea. 3. v. cunoaste. 4. v. sti.

STIINTA ~e f. 1) Sfera de activitate umana a carei functie consta in dobandirea si sistematizarea teoretica a cunostintelor despre realitate. ~e sociale. ~ele naturii. ◊ Om de ~ invatat; savant. 2) Totalitate a cunostintelor dintr-un anumit domeniu; disciplina. Cibernetica este o ~ recenta. ◊ ~ de carte a) cunostinte elementare (de a scrie si de a citi); b) eruditie. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoastere. ◊ A avea ~ despre ceva a avea cunostinta despre ceva. Cu (sau fara) ~a cuiva cu (sau fara) stirea cuiva. Cu buna ~ in mod constient. [G.-D. stiintei; Sil. sti-in-] /a sti + suf. ~inta

HALE [heil], Sir Matthew (1609-1676), jurist englez. Unul dintre marii istorici ai dreptului, cunoscut pentru impartialitatea sa judecatoreasca in timpul Revolutiei Engleze (1642-1649). Rol important in fundamentarea juridica a Restauratiei lui Carol II.

TABARIN [tabarẽ], Antoine Girard, zis ~ (1584-1663), saltimbanc in balciuri si autor de farse francez. Personajele jucate de trupa sa au fost cunoscute sub numele de „tabarin”. Este considerat unul dintre precursorii introducerii modelului teatrului italian in cel popular francez.

RECVIEM (< lat. requiem „odihna”) s. n. (In cultul romano-catolic) Slujba religioasa pentru pomenirea mortilor; muzica corala compusa pentru aceasta slujba. ♦ Compozitie muzicala pentru solisti, cor si orchestra, alcatuita din mai multe parti, scrisa pe textul liturgic al misei funebre. Cele mai cunoscute r. au fost compuse de Cherubini, Mozart (terminat de elevul sau Franz Sussmayr), Verdi (dedicat memoriei poetului Manzoni), monumentalele r. ale lui Berlioz, Faure, Brahms, Britten.

INTELECT, intelecte s. n. Capacitatea de a gandi, de a cunoaste, de a avea o activitate rationala, de a opera cu notiuni; minte, gandire, ratiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus.

CORONIU s. n. Element chimic ipotetic aflat in coroana solara, caruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse in realitate de atomii puternic ionizati ai unor elemente cunoscute. – din fr. coronium.

CUNOSTINTA, cunostinte, s. f. 1. cunoastere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor. In cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva. A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune. 2. (La pl.) Totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare. 3. Persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ Expr. A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (Fam.) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Inv.) Multumire, recunostinta. – cunoaste + suf. -inta (cu sensul 3 dupa fr. connaissance).

OBTINE vb. 1. v. primi. 2. v. capata. 3. a capata, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (au ~ o recolta bogata.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobandi. 8. a capata, a castiga, a dobandi. (A ~ o mare faima, o mare experienta.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaste, a vedea. (au ~ unele progrese.) 11. v. intruni. 12. v. lua.

REALIZA vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a infaptui, (pop.) a ispravi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a fauri, a infaptui, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 5. v. crea. 6. v. desavarsi. 7. a se desavarsi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcatui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obtine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. infaptui. 16. v. fauri. 17. a se infaptui, a se produce. (Cand s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obtine, (pop.) a cunoaste, a vedea. (au ~ unele progrese.) 21. a implini, a indeplini, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 22. a se implini, a se indeplini, a se infaptui, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.

ETIMOLOGIE s.f. 1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu istoria cuvintelor, stabilind originea si evolutia formei si a sensului lor. 2. Explicare istorica a sensului si a formei unui cuvant. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populara = modificare a unui cuvant sub influenta unui alt cuvant mai cunoscut, cu care are asemanari si de la care s-ar putea crede ca deriva; etimologie multipla = explicarea originii unui cuvant prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. etymologie, lat., gr. etymologia – studiul intelesului adevarat < etymos – adevarat, logos – studiu].

cuta (cute), s. f. – 1. Pliu, indoitura. – 2. Zbircitura, incretitura, rid. – 3. Punga sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucata taiata. Origine incerta. Pare a fi vorba de lat. cutem „piele” (Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Puscariu 469; Lausberg 42; cf. parerea contrara la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestatura, incizie”. Cealalta explicatie, bazata pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingatoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu il cunoastem, si care ar putea proveni din rom., daca este cuvint atit de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a indoi, a face cute).

ETIMOLOGIE s. f. 1. stabilire a originii unui cuvant prin explicarea evolutiei lui fonetice si semantice. ♦ ~ multipla = explicarea originii unui cuvant prin mai multe etimoane. ♦ ~ populara = modificare a formei unui cuvant sub influenta unui alt cuvant mai cunoscut, cu care are asemanari si de la care s-ar putea crede ca deriva. 2. etimon. 3. ramura a lingvisticii care studiaza istoria cuvintelor, stabilind originea si evolutia formei si a sensului lor. (< fr. etymologie, lat., gr. etymologia)

RELATIE s. f. 1. legatura, conexiune, raport. ◊ complement circumstantial de relatie = complement care arata obiectul la care se refera o actiune, o calitate; propozitie de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune intre doi, trei sau mai multi termeni. ◊ judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 3. (mat.) conditie care leaga valorile a doua sau mai multe marimi. 4. (pl.) legatura intre oameni, popoare, state etc. ◊ relatii de productie = raporturi care se stabilesc intre oameni in procesul productiei bunurilor materiale, a repartitiei, schimbului si consumului; relatii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relatii = a cunoaste, a frecventa persoane influente; a da relatii = a informa. 5. legatura feroviara, rutiera sau aeriana regulata intre doua puncte; traseu. 6. informatie; expunere, relatare. ◊ a da relatii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

RETABLU (‹ fr.) s. n. Partea din spate, din lemn, decorata (pictata sau sculptata), a unui altar. De origine paleocrestina, capata o mare dezvoltare in Ev. med. si in special in Renastere. Printre cei mai cunoscuti artisti care au pictat r. se numara J. van Eyck.

INFINIT, -A, (1, 3) infiniti, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfarsit², nemarginit, nemasurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decat... 2 S. n. Categorie care exprima natura absoluta a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitata in spatiu si in timp si inepuizabila pentru cunoastere; ceea ce nu are sau pare ca nu are limita in spatiu sau in timp; nesfarsit¹. ◊ Loc. adv. La infinit = in chip nelimitat, fara incetare. 3. S. m. (Mat.) Marime variabila care poate lua valori mai mari decat orice marime data. – Din. infinitus, fr. infini.

POPULAR, -A, populari, -e, adj. 1. Care apartine poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcatuit din oameni din popor si lucreaza pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este facut pentru popor, creat pentru necesitatile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrari) Care poate fi inteles cu usurinta de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucura de simpatia, de consideratia opiniei publice; p. ext. cunoscut de toti. ♦ Care are o comportare prietenoasa, c******a, atenta fata de toata lumea. – Din fr. populaire.

FIZIONOMIST, -A, fizionomisti, -ste, s. m. si f. Persoana care are (sau pretinde ca are) insusirea de a cunoaste caracterul oamenilor dupa trasaturile fetei lor. [Pr.: – zi-o-] – Din fr. physionomiste.

CUNOSCATOR, -OARE, cunoscatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care poseda cunostinte speciale, temeinice intr-un domeniu; expert. ♦ (Persoana) care are un gust rafinat. – cunoaste + suf. -ator.

PERSOANA s. 1. chip, fata, figura, individ, ins, om, (pop.) crestin, suflet, (Ban. si Transilv.) nat, (inv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutra, tip, (peior.) creatura, specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubita.) 3. cap, individ, ins, om, (fig.) caciula. (Cate 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.

CUNOSCATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care are cunostinte speciale, temeinice intr-un domeniu oarecare. 2) Care are gust rafinat. /a cunoaste + suf. ~ator

minavet (minavete), s. n. – Flasneta. Origine nesigura. Dupa Tiktin (urmat de Candrea si Scriban) din fr. menuet, prin intermediul pol. menwet, care pare sa corespunda cu sensul cuvintului, cunoscut numai in Mold. Ar putea fi vorba si de un der. din ngr. μαναβέλλα „caterinca, flasneta”, cf. liver. Scriban mentioneaza sensul de „menuet”, care nu apare la noi.

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM (lat.) nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea – Adagiu din dreptul roman. Necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei.

POSEDA, posed, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva in proprietatea sau in stapanirea sa, a dispune de ceva; a stapani. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stapanit de... 3. A avea anumite insusiri, caracteristici. 4. A cunoaste bine un lucru; spec. a sti bine o limba, o disciplina stiintifica etc. – Din fr. posseder.

MUZICANT, -A, muzicanti, -te, s. m. si f. 1. Persoana care canta la un instrument muzical. 2. (Inv.) Persoana care cunoaste, se ocupa cu muzica, are aptitudini pentru muzica; p. ext. compozitor. – Din it. musicante, germ. Musikant.

AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.

STI vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)

DECEMVIR ~i m. ist. (in Roma antica) Fiecare dintre cei zece magistrati care in anii 451-450 i.e.n. au intocmit codul de legi, cunoscut sub numele de „cele 12 table”. /<lat. decemvir, fr. decemvir

INFINIT² ~uri n. 1) Insusire fundamentala a materiei de a fi nelimitata in timp si in spatiu si inepuizabila pentru cunoastere; marime abstracta care nu are sau pare sa nu aiba nici inceput, nici sfarsit. ◊ La ~ la nesfarsit; intruna. 2) mat. Marime variabila care poate exprima valori mai mari decat orice marime data. /<lat. infinitus, fr. infini

NOSTRU¹ noastra (nostri, noastre) adj. pos. 1) Care apartine grupului in care se include si vorbitorul. 2) Care se afla in anumite relatii (de prietenie, de inrudire etc.) cu cel caruia i se adreseaza vorbitorul. Mama noastra. 3) (in naratiuni) Despre care s-a mai vorbit; pomenit, amintit mai sus; cunoscut de noi. Eroul ~ a avut multe de infruntat. 4) (se foloseste ca plural al modestiei in stilul oficial, administrativ, solemn, avand valoare de singular) Meu. Opinia noastra. /<lat. noster, nostra

FAMILIAR, -A adj. 1. Neafectat, prietenos; nepretentios. ♦ Intim, de-al familiei. 2. cunoscut, stiut, obisnuit. [Pron. -li-ar. / cf. fr. familier, lat. familiaris].

duluta s. f. – (In expresia a fugi duluta) A fugi iute. Origine necunoscuta. Dupa Seineanu, Chien, 258 si Puscariu, Dimin., 77, de la dulau „ciine”. Pascu, Beitrage, 40, pleaca de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluta. In sfirsit, Scriban il considera un vocativ, de la un nume Duluta care nu apare. Stabilirea unui etimon este si mai dificila daca se are in vedere ca nu se cunoaste valoarea exacta a cuvintului. Ar putea fi o der. umoristica de la du-l (cf. ia-l si du-l), cu suf. dim. -uta.

CACI conj. 1. (Introduce propozitii explicative) Pentru ca, deoarece, fiindca. Eu ii cunosc pre boierii nostri, caci am trait cu dansii (NEGRUZZI). 2. (Rar) De ce nu! cum! Caci nu pot eu s-o ajung, sa-i dau o scarmanatura buna! (CREANGA). – Din ca + ce.

MERCUR (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80, m. at. 200,59, gr. sp. 13,59, p. t. -38,87ºC, p. f. 356,58ºC); este un metal lichid (cel mai greu lichid), de culoare alba-argintie, cu luciu puternic destul de volatil, care se gaseste in natura sub forma de sulfura (cinabru) si mai rar in stare nativa. In combinatii functioneaza mono- si bivalent; cu unele metale formeaza aliaje, numite amalgame. Se intrebuinteaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre, barometre s.a.), la extragerea aurului si argintului, in medicina etc. M. si unii compusi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argint-viu.

INTRODUS, -A, introdusi, -se, adj. (Despre oameni) Care are relatii cu multa lume. ♦ Care cunoaste bine si amanuntit o problema. – V. introduce.

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

A DECLARA declar tranz. 1) A aduce la cunostinta (pe cale orala sau scrisa). 2) (intentii, actiuni) A comunica in mod oficial. 3) (sentimente, atasamente, atitudini) A face sa fie cunoscut; a marturisi. 4) (persoane) A califica, avand la baza anumite circumstante sau motive. 5) (persoane) A invinui printr-o declaratie; a pari; a denunta; a turna. /<fr. declarer, lat. declarare

DAIMIO s.m. Nume sub care sunt cunoscuti principalii feudali japonezi care si-au pierdut privilegiile prin revolutia din 1868. [Pron. da-i-mi-o. / < fr. daimyo < cuv. japonez].

RATIONALISM s. n. 1. incredere in ratiune, in capacitatea acesteia de a cunoaste realitatea. 2. conceptie potrivit careia ratiunea ar fi unicul izvor al cunoasterii autentice si certe. (< fr. rationalisme)

pritoci (pritocesc, pritocit), vb. – A transvaza, a deserta. – Var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. Sl. pritociti, cuvint citat de Miklosich, Lexicon, 685, fara sens cunoscut, dar care trebuie sa-l aiba pe cel din rom., din sl. tociti „a agita”, cf. bg. pretoci, slov. pritociti, cu acelasi sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), si bg. tocam › megl. tutǫs, tutiri „a scoate moare de varza” (Capidan 306). Pascu, I, 62, deriva in mod gresit mr. din piatra. – Der. pritoaca, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceala, s. f. (transvazare).

TIMEO HOMINEM UNIUS LIBRI (lat.) ma tem de omul unei singure carti – Cugetare a lui Toma d’Aquino, avand initial sensul ca cel care cunoaste o singura carte, dar temeinic, este un adversar de temut. Astazi se aplica celor limitati si fanatici.

OBSERVA vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a retine, a sesiza, a vedea, a zari, (inv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaste. 8. v. semnala.

STIRE ~i f. 1) Informatie care devine cunoscuta de cineva; mesaj; noutate; veste. Ultimele ~i. ◊ A da de ~ a comunica; a anunta. A sti de ~ea cuiva (sau a-i sti (cuiva) de ~) a avea vesti despre cineva. 2) Posedare de informatii; cunoastere. ◊ Cu (sau fara) ~ea cuiva cu (sau fara) aprobarea sau invoirea cuiva. In ~ea cuiva in grija cuiva. /v. a sti

balaci (-cesc, -it), vb. – A se zbengui in apa, a (se) balacari. Creatie expresiva (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bg. balakam, care poate fi imprumutat sin rom. (dupa Cihac si DAR, cuvintul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus ca var. balacari, vb. (a (se) balaci; a sta la taclale, a birfi, a indruga verzi si uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are in comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaste sensul de „a (se) balaci” al acestui cuvint, cu toate ca este mai comun decit celelate. – Der. balaceala, s. f. (zbenguiala prin apa); balacitura, s. f. (balaceala).

sur (-ra), adj. Gri. Sl., cf. bg., sb., cr. sur, rus. ser (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 380; Conev 97). Dupa Tiktin, din lat. syrus „sirian”, legat de it. soro, fr. saure; dar nu este sigur ca cuvintele it. si fr. au aceasta origine si nici nu se cunoaste o culoare gri specifica Siriei. Der. suraia, s. f. (nume de vaca); suran, s. m. (nume de bou); suriu, adj. (gri, cenusiu, incaruntit, inspicat); surchea, s. f. (nume de animal), din mag. szurke „gri” (Ruffini 101); suri, vb. (a colora in gri); surila, s. m. (nume de bou); insuri, vb. (a incarunti).

FORTRAN (‹ engl. For[mula] Tran[slation]) s. n. (INFORM.) Limbaj de programare introdus in 1956; conceput pentru calcule tehnico-stiintifice, dar cu utilizari si in alte domenii. Are diverse versiuni, dintre care cea mai cunoscuta este F. IV.

ODOLEAN (‹ scr.) s. m. Planta erbacee perena din genul Valeriana, familia valerianaceelor, cu tulpina inalta pana la 150 cm, cu flori mari liliachii sau albe; valeriana. Intreaga planta are un miros caracteristic. Radacinile si rizomii speciei Valeriana officinalis, cultivata ca planta medicinala, contin ulei de valeriana, care are proprietati sedative, tonice si antispasmodice. Se cunosc peste 150 de specii de Valeriana.

HAOS, haosuri, s. n. 1. Stare primitiva, de neorganizare, in care, dupa cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia inainte de aparitia universului cunoscut de om; (in unele conceptii teogonice) spatiu nemarginit, cufundat in bezna si umplut de „neguri”, in care s-ar fi gasit, intr-un amestec confuz, elementele si materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatiu nemarginit sub forma unei divinitati. 2. Stare generala de mare confuzie, dezordine mare, invalmaseala, neorganizare^{Vezi nota}. [Var.: (inv.) caos s. n.] – Din fr., lat. chaos.

STIINTA, stiinte, s. f. I.1. Faptul de a avea cunostinta (de ceva), de a fi informat; cunoastere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fara) stiinta = (ne)stiind; (in)constient; cu (sau fara) voie. Cu buna stiinta = constient, avand cunostinta deplina a faptelor. Cu (sau fara) stiinta cuiva = cu (sau fara) consimtamantul ori aprobarea cuiva. Spre stiinta = ca sa se stie. ♦ Veste, stire. 2. Constiinta. II.1. Pregatire intelectuala, instructie; invatatura, eruditie. ◊ Stiinta de carte = cunostinte de scriere si de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunostinte despre natura, societate si gandire; ansamblu de cunostinte dintr-un anumit domeniu al cunoasterii. ◊ Om de stiinta = savant, invatat. [Pr.: sti-in-] – Sti + suf. -inta (cu unele sensuri dupa fr. science).

STAPANI, stapanesc, vb. IV. Tranz. A detine un bun in calitate de proprietar, a avea ceva in proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaste foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrina; a poseda cunostinte temeinice (teoretice si practice) intr-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stapani o limba (straina) = a vorbi corect si curent o limba (straina). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se retine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se infrana, a se domina; a avea stapanire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a inabusi o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a impiedica pe cineva de la ceva; a tine in frau, a struni. 4. Intranz. A domni intr-o tara, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A tine pe cineva sub influenta sau stapanirea sa; a domina. – Din stapan.

VODEVIL ~uri n. Comedie usoara (de proportii mici), avand intercalate in text cuplete cantate pe melodii cunoscute. /<fr. vaudeville

PATISON s.n. Leguma, putin cunoscuta in Romania, din aceeasi familie cu dovleacul, avand marimea unui mar si forma unei farfurii rasturnate, cu marginile dintate. [< fr. patisson].

cazarma (cazarmi), s. f. – Ansamblu de cladiri afectate militarilor. Germ. Kaserne, prin intermediul rus. kazarma (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 200); cf. ngr. ϰαζάρμα. – Der. cazarmagiu, s. m. (veteran, soldat care are mai multe luni de cazarma si isi cunoaste bine obligatiile); cazarmamemt, s. n. (cazarma); (in)cazarma, vb. (a instala in cazarma).

ULTRAMARIN s. n. Colorant mineral sau sintetic obtinut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, carbune de lemn si sulf, care are diverse culori dupa conditiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastra. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine.

PROBABILITATE ~ati f. 1) Caracter probabil. ◊ Dupa toate ~atile dupa cat se pare. 2) mat. Caracteristica numerica a gradului posibilitatii de realizare a unui eveniment sau fenomen. ◊ Teoria ~atilor ramura a matematicii care, dupa probabilitatile unor evenimente intamplatoare, permite aflarea probabilitatilor altor evenimente intamplatoare, legate de primele. Calculul ~atilor calcul matematic care da posibilitatea sa se afirme daca un eveniment va avea loc sau nu, in functie de alte evenimente cunoscute. /<fr. probabilite, lat. probabilitas, ~atis

EMERIT, -A adj. 1. Care cunoaste foarte bine o anumita stiinta sau disciplina. 2. Care are multe merite intr-o activitate. ◊ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins in mod deosebit in arta, in stiinta, in invatamant etc. [< fr. emerite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat].

CESALPINO, Andrea (1519-1603), botanist, medic si filozof renascentist italian. A criticat magia, punind la baza procesului de cunoastere inductia si observatia. Unul dintre primii fiziologi care au studiat circulatia singelui. A propus prima clasificare a plantelor dupa structura semintelor si a fructelor.

CIRENAICA (CYRENAICA), reg. istorica in Africa de Nord, pe terit. actual al Libiei. Colonizata de greci, care, au fundat orasele Cirene, Arsinoe, Benerice, Ptolemaios si Apollonia, cunoscute in antic. sub numele de Pentapolis. Cucerita de romani si transformata in prov. romana, cu cap. la Cirene (74 i. Hr.). Terit C., cunoscut si sub numele de Libia, a fost cucerit de arabi (641), apoi impreuna cu Tripolitania a fost anexat de catre Imp. Otoman (sec. 16). Sub dominatie italiana (1912-1942). Aici au avut loc importante lupte (1940-1942) in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din 1951 a intrat in componenta Libiei.

PAPARA s. f. 1. Mancare preparata din felii de paine (prajita) presarate cu branza si oparite in apa, in supa, in lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A manca (o) papara sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papara = a) a manca bataie sau a fi aspru certat; b) a fi invins (in lupta, intr-o intrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papara = a invinge, a distruge, a nimici pe cineva. A sti papara cuiva = a cunoaste felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papara = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omleta (din oua). [Var.: (reg.) papara s. f.] – Din bg. popara.

PARCA¹ adv. Se pare ca..., s-ar crede ca..., s-ar zice ca...; (in constructii negative) nu prea. Parca il cunosc. ♦ Este posibil, se pare ca da. Ma cunosti? – Parca. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Ca si cum, ca si cand. Imi raspunde parca n-ar avea gura. ♦ Ca si cum ar fi, ca si cand ar fi. Venea parca o adiere. – Parea + ca.

SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprima atitudinea omului fata de realitate; simtamant. ♦ Afectiune. 2. Facultatea de a simti, de a cunoaste, de a aprecia ceva; constiinta. ♦ Credinta, impresie intima; convingere. avea sentimentul ca l-a mai vazut undeva. [Var.: (inv.) simtiment s. n.] – Din fr. sentiment.

ARISTOTELISM s.n. Conceptia filozofica a lui Aristotel, care, avand ca punct de plecare recunoasterea primordialitatii naturii fata de cunoastere, arata ca generalul exista in lucrurile individuale, ca esenta exista in obiecte si ca adevaratele „substante” (realitati primordiale si independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simturi. [< fr. aristotelisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate].

BIOGNOZA s.f. Studiul cunoasterii proceselor care au loc in materia vie. [Cf. gr. bios – viata, gnosis – cunoastere].

ARISTOTELISM s. n. conceptie filozofica a lui Aristotel, care, avand ca punct de plecare recunoasterea primordialitatii naturii fata de cunoastere, arata ca generalul exista in lucrurile individuale, ca esenta exista in obiecte si ca adevaratele „substante” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simturi. (< fr. aristotelisme)

EMERIT, -A adj. 1. care cunoaste foarte bine o anumita stiinta sau disciplina; competent. 2. care are multe merite intr-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins in mod deosebit in arta, stiinta, invatamant etc. (< fr. emerite, lat. emeritus)

POSEDA vb. tr. 1. a avea in proprietate; a detine, a stapani. 2. a sti, a cunoaste bine (o limba, o disciplina). 3. (despre idei, sentimente etc.) a urmari necontenit; a domina, a subjuga. 4. a avea raporturi s*****e cu o femeie. (< fr. posseder)

GOLEM, substanta informa, embrionara. Potrivit unei legende iudaice, reprezenta un robot neinsufletit, care l-ar fi slujit pe Rabin si i-ar fi protejat pe evrei de toate persecutiile. Cel mai cunoscut G. a fost plamadit din lut de rabinul Low (1525-1609) din Praga; devenit primejdios, a fost distrus de autor. Mitul despre G. l-a inspirat pe scriitorul austriac G. Meyrink („Golemul”).

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

RAZBOI DE SECESIUNE (1861-1865), denumirea Razboiului civil din S.U.A. purtat intre coalitia statelor din nord (abolitioniste) si a celor din sud (sustinatoare ale sclavagismului), care s-au desprins din „Uniune” si au format o confederatie. In urma alegerii ca presedinte a lui A. Lincoln, cunoscut pentru convingerile sale abolitioniste, statele din S tarii s-au rasculat (apr. 1861) cu scopul de a mentine sclavia. Dupa victoriile de la Gettysburg si Vicksburg, nordistii au silit pe rebeli sa capituleze la Appomattox. In urma razboiului, sclavajul (abolit inca de la 1 ian. 1863) a fost desfiintat de pe intreg terit. S.U.A.

comunic, a -a v. tr. (lat. communico, -are. V. cuminec). Transmit, dau: soarele comunica caldura. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intr. Is in comunicatiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunica cu orasu.

PAROLA, parole, s. f. 1. Cuvant conventional secret sau formula conventionala secreta folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificati de alti militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvantul secret sau formula secreta de recunoastere. ♦ Cuvant secret de recunoastere folosit de membrii unei organizatii conspirative. 2. (Rar) Promisiune, legamant, angajament; cuvant de onoare. ◊ Loc. vb. A-si da parola (de onoare) = a se angaja in mod solemn; a promite. 3. (Inv.) Cuvant, vorba; afirmatie, spusa. 4. (Inv.) Numele unui dans; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.

BREAZ ~a (breji, breze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pata alba sau o dunga alba pe bot. ◊ A cunoaste pe cineva ca pe un cal ~ a cunoaste pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea mintii; istet. ◊ A (nu) fi mai ~ decat altii a nu se deosebi de altii; a (nu) fi mai presus decat altii. [Monosilabic] /<bulg. breaz

TEMEINIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial Care are un temei serios; fondat pe o baza solida; sanatos. ◊ A cunoaste ceva ~ a cunoaste foarte bine. /temei + suf. ~nic

VIZITA, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva in scopul unei intrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizita = bucata mica de carton, dreptunghiulara, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea si titlurile sale, adresa etc., si pe care titularul o inmaneaza sau o trimite unor cunoscuti, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi in vizita cu cineva = a avea relatii de prietenie cu cineva, a-si face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplaseaza la domiciliul unui bolnav sau care primeste un pacient pentru consultatie. ♦ Deplasare zilnica facuta in saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de catre medici, insotiti de personalul auxiliar. ◊ Vizita medicala = control medical (periodic) facut salariatilor, elevilor etc. 3. Deplasare la fata locului intr-o localitate, intr-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaste, de a le controla etc. – Din fr. visite.

MOARE s. f. (Reg.) Apa cu sare sau cu otet (folosita la conservarea legumelor); lichid acru in care se tin ori s-au tinut muraturi; spec. zeama de varza. ◊ Expr. A sti (sau a cunoaste) moarea cuiva = a cunoaste firea, obiceiurile cuiva. A manca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supararea, toanele cuiva. ♦ Fel de mancare preparat cu saramura. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria.

PRIVILEGIU s. 1. v. prerogativa. 2. drept. (S-a folosit de ~ pe care il are.) 3. v. avantaj. 4. avan-taj, favoare. (Ma bucur de ~ul de a-l cunoaste.) 5. v. cinste. 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (~iile tehnicii moderne.)

METAGALAXIE f. 1) Sistem ipotetic in care ar fi inglobate galaxiile. 2) Parte a universului in care se afla galaxiile cunoscute pana in prezent de om. /<fr. metagalaxie

A STAPANI ~esc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A detine in calitate de stapan; a avea in posesie; a poseda; a detine. 2) (activitati, specialitati, doctrine etc.) A cunoaste bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limba. 3) (tari, imparatii) A conduce in calitate de stapan. 4) fig. (despre ganduri, idei, sentimente etc.) A preocupa in permanenta si complet; a urmari; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face sa nu se manifeste; a domoli; a potoli; a infrana. 6) (persoane) A face sa se stapaneasca. 2. intranz. A se afla in fruntea unei tari; a fi domn al unei tari; a domni; a guverna. /Din stapan

REcunoaste vb. 1. a cunoaste, a identifica, a sti. (Cum il poti ~.) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am ~ imediat pe X.) 3. v. regasi. 4. (JUR.) a confirma, a intari, a valida. (L-a ~ in functie.) 5. (inv.) a cunoaste. (Isi ~ greseala.) 6. v. marturisi. 7. v. declara. 8. a accepta, a admite, a marturisi. (Pana la urma a ~ ca asa este.)

A POSEDA posed tranz. 1) (bunuri materiale) A tine in calitate de proprietar; a avea in stapanirea sa; a stapani; a detine. 2) (activitati, specialitati, doctrine etc.) A cunoaste bine; a stapani. ~ bine o limba straina. Acest medic poseda o experienta bogata. /<fr. posseder

ARTICOL s.n. 1. Expunere facuta intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtand de obicei un numar de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care contine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comert, lucru care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire care insoteste substantivul, avand rolul de a arata in ce masura obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate intre ele care alcatuiesc diferite parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. [< lat. articulus, cf. it. articolo, fr. article].

CauZA s.f. 1. Ceea ce determina, provoaca aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca in anumite conditii aparitia altui fenomen. 2. Problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. ◊ In cunostinta de cauza = cunoscand bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Pricina, proces. ◊ A avea castig de cauza = a castiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause].

breaz, -a adj. pl. breji, breze (bg. briez, d. brieza, sirb. breza, rus. bereza, vsl. berza, mesteacan, a carui scoarta e breaza. Corespunde fonetic cu litv. berzas, germ. birke, mesteacan si lat. fraxinus, frasin [Bern. si Meyer.]. V. barz, brad). C’o pata alba din frunte pina la bot: cal breaz. Fig. Iron. Distins, ilustru: nici tu nu esti mai breaz decit el, te-ai gasit si tu mai breaz ca sa faci gura! Prov. A fi cunoscut ca un cal breaz, a fi foarte cunoscut. S.f. (dupa numele satului Breaza din Prahova). Un dans popular si melodia lui: a cinta breaza (sau ca la Breaza!). V. baltat, cacir, peag, stranut 2 si tintat.

CUC cuci m. Pasare migratoare cu penele cenusii, avand coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburile altor pasari, cunoscuta dupa strigatul sau caracteristic. ◊ De flori de ~ in zadar; degeaba. I-a cantat ~ul din fata se spune despre cineva care prospera. Asa are sa-i cante ~ul se spune despre cineva care nu se va intoarce niciodata. /< lat. cucus

A cunoaste cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere

auTOS SACRAMENTALES, drame alegorice intr-un act, cu subiect religios, mitologic, istoric sau biblic, ilustrind concepte morale sau dogme ale catolicismului. Genul, specific dramaturgiei spaniole medievale, avea un caracter popular, piesele jucindu-se in piete publice, pe scene improvizate. A cunoscut triumful prin Calderon de la Barca, autor peste 80 de a.s., Lope de Vega si Tirso de Molina.

CHILAM-BALAM, opera fundamentala a literaturii maya, compusa din mai multe manuscrise cunoscute sub denumirea de Cartile lui ~. Contine texte istorice, religioase, astronomice si medicale si are un pronuntat caracter mitologic si profetic.

QING [tsing], dinastie chineza de origine manciuriana (1644-1911), succesoare a dinastiei Ming. In timpul ei tara a cunoscut o expansiune teritoriala importanta si un reviriment intelectual deosebit. Cele mai importante domnii au fost ale imparatilor Kangxi (Shengzu) (1662-1722) si Qianlong (Gaozong) (1736-1795). A fost inlaturat de revolutia din 1911.

ROMANASI, com. in jud. Salaj, pe raul Agrij, la poalele M-tilor Meses; 2.960 loc. (2005). In satul Romita, atestat documentar in 1408, au fost descoperite (1969) urmele unui castru roman (130 x 158,5 m) datand de la inceputul sec. 3, cunoscut sub numele de Largiana. Satul R. apare mentionat documentar in 1310. In satul Pausa se afla biserica de lemn cu dublu hram – Sf. Nicolae si Nasterea Domnului (1730), cu picturi pe peretii interiori si exteriori din 1800. Bisericile cu acelasi hram – sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, in satele Chichisa (sfarsitul sec. 17), Poarta Salajului (1670) si Ciumarna (1771, cu picturi pe peretii interiori din 1801). In arealul satului Poarta Salajului se afla o poiana naturala cu lalele pestrite (Fritillaria meleagnis).

PERCEPTIE, perceptii, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele si fenomenele din lumea obiectiva care actioneaza nemijlocit asupra organelor de simt sunt reflectate in totalitatea insusirilor lor, ca un intreg unitar; imagine rezultata in urma acestei reflectari; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; intelegere, cunoastere. 2. (In trecut) Institutie care incasa impozitele sau taxele oficiale; cladire, birou in care isi avea sediul aceasta institutie, ♦ Incasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception.

auSTRALOPITECUS (‹ fr. {i}; {s}lat. australis „de sud” + gr. pithekos „maimuta”) s. m. Reprezentant al unui grup eterogen antropomorf, cunoscut exclusiv in Africa de SE, aparut in urma cu 4 mil. de ani ♦ A. gracilus, avea talie mica (1,30 m, 30 kg), schelet alcatuit din oase subtiri, capacitate craniana de 450 cm³, caractere ce il apropie de genul h**o. A. robustus, prezenta forme de talie mare (1,60 m, 60 kg), capacitate craniana de 530 cm³, bolta craniana aproape plata, caninii mai dezvoltati decit ceilalti dinti si schelet alcatuit din oase mai groase.

Abyla, promontoriu situat in Mauritania. Impreuna cu muntele Calpe, din Hispania, alcatuia actuala strimtoare a Gibraltarului, pe care cei vechi o cunosteau sub denumirea de „Coloanele lui Heracles”. Legenda spune ca cei doi munti, initial uniti, au fost separati de erou, care in felul acesta a facut sa comunice apele Mediteranei cu cele ale Atlanticului.

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

POSEDA vb. I. tr. 1. A avea in proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva. 2. A cunoaste, a sti bine o limba, o disciplina stiintifica etc. [P.i. posed, conj. 3 -de. / < fr. posseder, cf. it. possedere < lat. possidere].

coptura (copturi), s. f. – 1. Prajitura. – 2. Puroi. – Var. (Trans., rar) coptatura. Lat. coctūra (Puscariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020; DAR); cf. it. cottura, v. fr. cuiture, prov. coiture, sp. cochura. Cf. si coace. Fonetismul nu este normal, caci rezultatul ar trebui sa fie *cutura; Puscariu, Lr., 18, admite influenta unei analogii cu copt. Este cuvint general cunoscut, dar rar in nord-est (ALR, I, 130).

STIRE, stiri, s. f. 1. Veste, informatie; noutate. ◊ Expr. A sti de stirea (cuiva) sau a-i sti (cuiva de) stire = a avea vesti despre cineva, a sti unde se afla, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursa de informatie. 2. cunoastere, cunostinta. ◊ Loc. adv. cu (sau fara) stirea cuiva = cu (sau fara) stiinta cuiva; p. ext. cu (sau fara) invoirea, incuviintarea cuiva. In stirea cuiva = in grija sau in paza cuiva. A da (cuiva) de stire = a vesti, a anunta. – V. sti.

METAFIZIC, -A I. adj. referitor la metafizica. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, avand ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simturi, care depasesc cadrul experientei. 2. metoda de cunoastere, opusa dialecticii, care considera fenomenele izolate unele de altele si imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de crestere si neaga contradictiile interne ale fenomenelor. (< fr. metaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)

LEGIST I. s. m. cel care cunoaste si studiaza legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist in medicina legala. III. s. m. pl. 1. adepti ai unei scoli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, in opozitie cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe baza de legi si nu de traditii. 2. grupare a unei scoli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalitatii laice impotriva pretentiilor de hegemonie ale papalitatii. (< fr. legiste)

DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus

avint (avinturi), s. n. – Pornire, elan, insufletire. Din vint, cu prep. adv. a-. Daca aceasta ipoteza nu este gresita, avint trebuie sa fi fost la inceput inteles ca adv. (aceasta valoare nu apare in niciun text cunoscut, dar este cert ca acest cuvint nu apare in texte anterioare sec. XIX, si nici in dialecte). Constructia ar fi identica, deci, cu acasa, afund, aminte etc; expresia a da avint poate fi foarte bine interpretata a da a vint. Apoi, cuvintul fiind simtit ca un s., s-a putut deriva de la el vb. avinta, formatie probabil artificiala si moderna, motivata de paralelismul fr. elan-elancer, germ. Schwung-schwingen. Dupa DAR, avint este formatie postverbala de la avinta, si acesta este o compunere interna, pe baza lui vint. Der. avinta, vb. (a impinge, a lansa, a arunca).

pedestru (pedestra), adj. – 1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. si V.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pedestrem (Puscariu 1295; Meyer, Alb. St., IV, 95; Candrea). In general e considerat un imprumut tirziu (Tiktin; REW 6346) pentru ca l-a conservat pe d si pentru ca nu a diftongat f., *pedeastra (nu cunoastem f. de la sensul 2). In ciuda acestor dificultati, prezenta in mr., sensul popular din Trans. si expresiile cum ar fi carare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui imprumut tirziu, care ar fi trebuit sa pastreze nuanta militara. Der. pedestri, vb. (a cere sa descalece; refl., a descaleca); pedestras, s. m. (drumet, persoana care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s. f. (infanterie).

FELIX QUI POTUIT RERUM COGNOSCERE CauSAS (lat.) fericit cel ce a putut cunoaste cauzele lucrurilor – Vergiliu, „Georgica”, II, 490. Probabil elogiu al lui Lucretiu; versul exprima admiratia fata de spiritele cutezatoare care au reusit sa patrunda tainele naturii.

BILINGV ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care cunoaste si vorbeste in mod curent doua limbi. 2) Care este facut in doua limbi. Invatamant ~. Dictionar ~. 3) (despre medii sociale) Care are doua limbi de comunicare; cu doua limbi de comunicare. /<fr. bilingue

PROGNOZA s.f. 1. Previziune, prevedere bazata pe date stiintifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text in care se arata modul cum va evolua vremea intr-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfasurarii in viitor a unor fenomene si procese din domeniul economiei, tehnologiei, stiintei, societatii in ansamblul ei etc., plecand de la experienta anterioara si folosind metode si tehnici necesare obtinerii de cunostinte privind evolutia acestora intr-o perspectiva mai indepartata. 3. Prevedere a aparitiei unor boli criptogamice sau a unor daunatori ai plantelor in vederea luarii din timp a masurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – inainte, gnosis – cunoastere].

pricepator, pricepatoare, adj. (inv.) 1. (despre oameni) care are pricepere, care pricepe si patrunde cu mintea; priceput. 2. (despre oameni) care poseda cunostinte temeinice intr-un domeniu, care isi cunoaste bine meseria; competent, iscusit, indemanatic, abil.

constient (constienta), adj. – Care isi da seama de realitate, care are constiinta. Fr. conscient, cu fonetismul influentat de stiinta. – Der. constiinta, s. f., din lat. conscientia (sec. XIX); constiut, adj. (cunoscut); constiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; constiinciozitate, s. f. (scrupulozitate); inconstient, adj.; inconstient, s. n.; subconstient, s. n. din fr.

ALEXANDRIA, roman popular. Scris in Egiptul elenistic (c. sec. 3 i. Hr.) si atribuit istoricului Callisthenes, evoca, apelind adesea la elemente miraculoase, fantastice, razboaiele lui Alexandru Macedon. Raspindit in toata Europa, A. a patruns in literatura romana printr-o traducere in slavona sirbo-croata. Aceasta versiune sta la baza primei prelucrari romanesti cunoscute, datind din a doua jumatate a sec. 16 si pastrata in copii manuscrise, in toate provinciile romanesti. Elemente din A. au intrat in folclor (colinde, oratii etc.) si in onomastica populara.

BUMERANG (< fr., engl., germ.) s. n. 1. Arma de lupta si de vanatoare, din lemn, folosita de aborigenii australieni; are o forma speciala de baston indoit si, aruncata fiind, revine la locul de pornire daca n-a atins tinta. cunoscut in antichitate si de alte popoare. 2. Efect b. = reactie de aparare activa a indivizilor si colectivitatilor impotriva opiniilor si atitudinilor pentru care s-a facut propaganda, putand duce la formarea unor opinii si atitudini contrare.

IRISH [airiʃ], Cornell George Hopley-Woolrich (zis William) (1903-1968), scriitor american. Maestru al romanului politist. S-a facut cunoscut pentru faptul ca a plasat crima la sfarsitul actiunii, accentuand suspansul dramatic („Mireasa era in negru”, „Ora palida”, „M-am casatorit cu o umbra”). Ecranizari.

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De⁴ + intre.

A IMPARTASI ~esc tranz. 1) (ganduri, idei etc.) A face cunoscut (pentru a gasi sprijin spiritual sau moral). Sa-ti ~esc unele impresii. 2) (bucurii, necazuri etc.) A suporta impreuna; a imparti. au ~it aceeasi soarta. 3) (pareri, opinii etc.) A primi ca bun; a accepta; a admite. ~este opiniile lui. 4) rel. A supune ritualului de impartasanie; a cumineca; a griji. /in + partas

berc (bearca), adj. – Cu coada scurta sau fara coada. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. breche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvint sl. pe care nu il cunoastem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lina creata”, ceh. birka „oaie obisnuita”, pol. bierka „oaie fara coada” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). Dupa Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. berca, s. f. (oaie cu lina creata si scurta); birca, s. f. (oaie cu lina creata); bircaci, s. m. (cioban).

LACROIX [lakroa], Christian (n. 1951), designer francez. A devenit cunoscut prin colectia lansata la Paris, in 1982, ale carei caracteristici – culori frapante, linia extravaganta, accesorii frivole – il situeaza printre principalii exponenti ai curentului avangardist in moda.

Cupido, cunoscut si sub numele de Amor, era, in mitologia romana, zeul dragostei. Era fiul lui Venus. Tatal sau se credea ca ar fi fost Iupiter, Mars sau Mercurius (v. si Eros).

NEMARGINIT, -A, nemarginiti, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se intinde, se continua la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaste limite in intensitate; netarmurit, imens, extrem. – Ne- + marginit.

INTELECTUALISM s.n. 1. Conceptie care afirma capacitatea intelectului, a ratiunii de a cunoaste lumea. V. rationalism. 2. Conceptie care sustine preeminenta inteligentei asupra sentimentelor si vointei. 3. Doctrina care reduce actul moral la cunoasterea binelui, care ar duce la savarsirea lui. [Cf. fr. intellectualisme].

KANTELE s.n. a. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republica autonoma din NV Rusiei, din partea europeana; in trecut (1940-1956) cunoscuta drept Republica Karelo-Finlandeza) cu coarde, intinse deasupra unei mici cutii de rezonanta, care se ating cu degetele. b. Titera traditionala finlandeza, avand la origine cinci coarde, iar in prezent putand ajunge pana la treizeci. (cf. germ. Kantele < cuv. fin.) [def. b. MW]

CINE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la intrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarat) Fiecare, oricine, oricare. Zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

VECHI veche (vechi) 1) (in opozitie cu nou) Care este facut demult; care este in intrebuintare de mult timp. Oras ~. Haina veche. Cuvant ~. ◊ Vorba veche vorba din batrani; proverb. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anilor trecuti. Grau ~. Cartofi ~. ◊ Vin ~ vin avand calitati deose-bite, datorita pastrarii indelungate. 3) (despre alimente, medicamente etc.) Care si-a pierdut proprietatile pozitive; alterat; stricat. Carne veche. 4) (despre persoane) Care este cunoscut de multa vreme. Prieten ~. Colaborator ~. ◊ Lumea veche a) lume care a existat in antichitate; b) oranduire sociala perimata. 5) ( mai ales despre specialisti) Care are experienta bogata intr-un domeniu de activitate; care activeaza de multa vreme. Medic ~. 6) Care vine din vechime; ramas din batrani; batranesc. Idee veche. Metode ~. /<lat. veclus

CauZA s. f. 1. ceea ce determina aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca, in anumite conditii, aparitia altui fenomen. 2. problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni. ♦ in cunostinta de ~ = cunoscand bine problema despre care este vorba; a face ~ comuna = a lupta impreuna (cu altii) pentru aceeasi cauza. ◊ motiv, ratiune. 3. (jur.) pricina, proces. ♦ a avea castig de ~ = a castiga. (< lat., it. causa, dupa fr. cause)

CauZA, cauze, s. f. 1. Fenomen care preceda si, in conditii determinate, provoaca aparitia altui fenomen, caruia ii serveste ca punct de plecare; pricina, motiv. 2. Problema sociala care intereseaza o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. Cauza pacii. ◊ Expr. In cunostinta de cauza = cunoscand bine chestiunile despre care este vorba. A face cauza comuna (cu cineva) = a-si uni interesele (cu ale altuia). 3. (Jur.) Proces. ◊ Expr. A avea castig de cauza = a castiga, a invinge. A da (cuiva) castig de cauza = a se pronunta in favoarea cuiva. A pleda cauza cuiva = a apara interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Lat. lit. causa (fr. cause).

CETATEAN, -A, cetateni, -e, s. m. si f. Locuitor al unui stat, care se bucura de drepturi civile si politice si care are anumite obligatii fata de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvant cu care ne adresam unei persoane al carei nume nu-l cunoastem. – Cetate + suf. -ean.

COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).

CURZON [cə:zn], George Nathaniel, Marchiz ~ of Kedleston (1859-1925), om politic conservator britanic. Vicerege al Indiei (1898-1905). Ministru de Externe (1919-1924); unul dintre principalii organizatori ai compromisului in razboiul sovieto-polon (1919-1920). A cerut printr-o nota adresata guvernului sovietic oprirea ofensivei Armatei Rosii in Polonia, pe o linie de demarcatie cunoscuta sub numele de linia C.

NASTUREL (‹ nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, ramificata, cu frunze alterne penate si cu flori mici, albe, dispuse in raceme (Nasturtium officinale). cunoscuta din Antichitate ca planta medicinala si condiment, creste in locuri cu exces de umiditate. Si astazi este intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (are actiune diuretica, depurativa, expectoranta, afrodisiaca etc.). Sin. cardama, macris de balta, iarba voinicului s.a.

LACLOS [laklo], Pierre-Ambroise-Francois CHORDERLOS [ʃoderlo] de (1741-1803), scriitor francez. cunoscut indeosebi pentru romanul epistolar „Legaturi primejdioase”, o riguroasa analiza psihologica, relevand cu acuitate p*********a sentimentala. autor al unui tratat „Despre educatia femeilor”. Scrierile sale au avut o puternica influenta asupra literaturii romantice din sec. 19.

RETROVIRUS (GENET.) (‹ fr. retro + virus) s. n. Oricare dintre virusurile al caror material genetic este reprezentat de ADN. Denumirea provine de la faptul ca r., folosind enzima numita reverstranscriptaza, sunt capabile sa sintetizeze ADN pornind de la ARN (invers fata de succesiunea normala a proceselor care au loc in celule). In acest fel genomul viral se poate integra in ADN-ul celulei gazda si este replicat de catre acesta. Cele mai cunoscute r. sunt virusul HIV (care provoaca SIDA) si oncovirusurile (responsabile pentru unele forme de cancer la om si animale).

SauROPODE s. f. pl. Subordin de dinozauri ierbivori patrupezi care au trait in Jurasic si Cretacic (Sauropa). Unele s. atingeau dimensiuni uriase (ex. Diplodocus, care depasea 20 m lungime), fiind cele mai mari animale de uscat cunoscute.

PREZENTAT, -A, prezentati, -te, adj. 1. Care este cunoscut celor de fata prin nume, ocupatie, grad de rudenie etc. 2. (Despre spectacole, activitati, cercetari etc.) Care este infatisat publicului, specialistilor etc. 3. Care este infatisat ca..., avand aparenta de... – V. prezenta.

ZEUS (in mitologia greaca), divinitate suprema, „tatal zeilor si al oamenilor”, Zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. Fiu al Geei si al lui Cronos, l-a detronat pe tatal sau, instaurand stapanirea zeilor olimpieni. Tatal lui Apolo, al Atenei si al lui Artemis, al lui Ares si Hefaistos si a numerosi eroi (semizei), dintre care cel mai cunoscut este Heracles. Reprezentat cu o coroana din frunze de maslin sau stejar, tinand in mana un sceptru cu capul lui Nike (Victoria) si la picioare avand un vultur. I-au fost inchinate temple in Dikte (Creta), Olimpus (Tesalia), Dodona (Epir), Olimpia (Elida), unde se tineau Jocurile Olimpice si unde Fidias ii inaltase, in templul sau, o statuie-colos, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Identificat la romani cu Jupiter.

CUADRATURA (CVADRATURA) (‹ germ., lat.) s. f. 1. (MAT.) Problema construirii unui patrat cu o arie data. ♦ Metoda de calcul a ariei unui domeniu marginit de o curba inchisa plana cu ajutorul unei integrale. ◊ Cuadratura cercului = problema construirii, cu rigla si compasul, a unui patrat cu arie egala cu a unui cerc dat. cunoscuta din antic., imposibilitatea rezolvarii ei a fost demonstrata in sec. 19; fig. problema insolubila, irealizabila. 2. (FIZ.) Pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe Pamint au o diferenta de longitudine de 90º. V. conjunctie.

CauZA, cauze, s. f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care preceda si, in conditii determinate, provoaca aparitia altui fenomen, denumit efect, caruia ii serveste ca punct de plecare; motiv. 2. Problema sociala care intereseaza o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. Cauza pacii. ◊ Expr. In cunostinta de cauza = cunoscand bine chestiunile despre care este vorba. A face cauza comuna (cu cineva) = a-si uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Proces, pricina. ♦ Expr. A avea castig de cauza = a i se da cuiva dreptate (intr-o disputa etc.; a castiga, a invinge. A da (cuiva) castig de cauza = (despre un organ de jurisdictie) a se pronunta in favoarea uneia dintre partile aflate in proces. (A fi) in cauza = (a fi) interesat, implicat intr-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apara interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause.

HAKUSAN, vulcan stins in Japonia, in partea central-vestica a ins. Honshū, la c. 50 km SE de orasul Kanazawa. Are cinci varfuri, intre care cel mai inalt atinge 2,702 m. Inclus in Parcul National Hakusan (474 km²) impreuna cu Fuji Yama (Fuji San) si Tateyama reprezinta cei mai cunoscuti munti vulcanici din Japonia. Ceremonii religioase. Obiectiv turistic.

SOFIST, -A (‹ fr., gr.) subst. 1. S. m. Denumire data in Grecia antica, in perioada clasica (sec. 5 i. Hr.) filozofilor presocratici care ii invatau pe tinerii atenieni cum sa foloseasca logica si retorica pentru a-si invinge oponentii in orice controversa. Folosirea mai mult a retoricii si unei logici precare si pline de tertipuri argumentative impreuna cu perceperea de bani le-au adus dezaprobarea din partea lui Socrate si Planton. Pe de alta parte, este evident aportul lor in ce priveste incurajarea gandirii independente in lumea greaca. Cei mai cunoscuti s. sunt Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias si Antifon. 2. S. m. si f. Persoana care, intr-o discutie, intr-o demonstratie, uzeaza de sofisme.

mereu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fara intrerupere. – 2. Incontinuu, neintrerupt. – 3. Totdeauna, fara incetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, linistit. Origine necunoscuta. Cuvint putin studiat. Unica ipoteza cunoscuta, care-l pune in legatura cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivita. Se foloseste in toate provinciile rom., dar nu se afla in dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectala a lui merge „a pasi; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curenta. Pentru sensul adj., cf. Pasca, Dacor., X, 315.

CETACEE (‹ fr. {i}; {s} lat. cetus) s. n. pl. Ordin de mamifere placentare care include speciile cele mai vechi si bine adaptate la mediul acvatic (ex. balena, delfinul, casalotul). au membrele anterioare transformate in palete inotatoare, iar cele posterioare sint de regula absente. Tipurile primitive pastreaza unele caractere ancestrale, probabil de carnivor terestru. In Romania, resturi fosile se cunosc in depozitele sarmatiene.

POPOCATEPETL (in azteca: „muntele care fumega”), vulcan activ in Mexic (statul Puebla), in S Pod. Mexican, sa 65 km SE de Ciudad de Mexico. Alt.: 5.452 m. Craterul are o circumferinta de 820 m si o adancime de 76 m. Intre 3.800 si 4.560 m, versantii sunt acoperiti cu strjari si pini, iar mai sus sunt zapezi persistente si ghetari. Eruptii cunoscute din sec. 16, apoi in anii 1802, 1947, 1994, 1996. Emite permanent fum si vapori de sulf, de unde i se trage si numele. Pe versantii vulcanului se afla 14 manastiri ridicate la inceputul perioadei coloniale spaniole, cu rol major in convertirea la crestinism a populatiilor indigene. Fac parte (din 1994) din patrimoniul cultural universal.

prepune, prepun, vb. III (inv. si reg.) 1. a pune, a aseza inainte. 2. a pune, a aseza in loc; a inlocui. 3. a adauga, a innadi. 4. (fig.) a intreba. 5. (despre texte originale) a copia. 6. (despre opere scrise, texte) a traduce (in alta limba). 7. a presupune, a banui; a suspecta. 8. a nu avea incredere in cineva sau ceva; a se indoi. 9. a prevesti. 10. (despre oameni) a investi, a insarcina cu o anumita functie, misiune; a numi intr-un post. 11. (despre oameni) a cunoaste (de mai inainte). 12. (refl.) a se lasa antrenat la ceva. 13. (despre cereale) a semana a doua oara.

BAEDEKER, Karl (1801-1859), librar si scriitor german. cunoscut prin colectia de ghiduri de calatorie initiata la Koblenz, in 1829. Fiul sau, Friedrich (1843-1925), i-a continuat opera la Leipzig. Primul itinerar descris a fost Mainz-Koln. Treptat, ghidurile au descris toate tarile Europei si, apoi, ale lumii.

COGNITIV, -A (‹ fr.) adj. Referitor la cunoastere, la capacitatile si mecanismele invatarii si accederii la cunostinte. ◊ (PSIH.) Psihologie c. = disciplina situata la intersectia biologiei, psihologiei, lingvisticii si informaticii, avind ca obiect mecanismele gindirii prin intermediul carora are loc cunoasterea, de la perceptie la rationament logic. ◊ Teste cognitive = probe psihometrice administrate subiectilor in vederea evaluarii nivelului de cunostinte (ex.: teste de cunostinte tehnice aplicate in vederea selectiei profesionale). ◊ (LOG.) Propozitii cognitive = propozitii care redau cunostinte sau informatii despre proprietatile unor obiecte (propozitii de predicatie) sau despre relatiile dintre anumite obiecte (propozitii de relatie).

APROAPE¹ adv. 1. La o distanta mica; in preajma, in vecinatate. Pe aproape. De aproape.. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = a cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. Peste putin timp. Vara este aproape. ♦ (In expr.) Aproape de... = cu putin timp inainte de... Era aproape de sfarsitul anului (C. PETRESCU). 3. Cam, mai, aproximativ. N-am mai putut manca aproape nimic (CAMIL PETRESCU). ♦ Gata, mai-mai, cat pe-aci. Cand aproape-aproape sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma (CREANGA). – Lat. ad-prope.

HABERMAS [ha:bərmas], Jurgen (n. 1929), filozof si sociolog german. Continuator as Scolii de la Frankfurt. A elaborat o „teorie critica” de sorginte marxista, pe care a opus-o atat pozitivismului, cat si hermeneuticii („Teorie si practica”). A clasificat stiintele potrivit raportului dintre cunoastere si interesul fata de actul cognitiv („cunoastere si interes”). A propus o teorie numita „pragmatica universala” („Teoria actiunii comunicative”).

RADIOTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. Primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. Intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.

MINUNE, minuni, s. f. 1. Fenomen iesit din comun, surprinzator, atribuit fortei divine sau altor forte supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o data, pe neasteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobisnuit, extraordinar; minunatie. ◊ Cele sapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute sapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni si realizare tehnica. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare, exclamatie care exprima uimire, admiratie, neincredere etc. fata de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = m-as mira sa... Minunea minunilor, formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insusiri exceptional de frumoase, care uimeste, produce admiratie; minunatie. ◊ Loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoana cu calitati (fizice sau morale) exceptionale. – Lat. *mirio, -onis.

ASTA², ASTA, astia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu forma feminina si sens neutru) Lasa astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. Pentru asta = de aceea. Cu asta = in acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iata care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) asa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotarator! Ce-i asta (de...)? = ce inseamna lucrul acesta? cum se explica? Asta-i stiut (sau stiuta) = este lucru bine cunoscut. 2. Asa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia, gen.-dat. pl.: astora] – Lat. istum, ista.

CUCUTENI 1. Com. in jud. Iasi; 1.438 loc. (1991). 2. Cultura neolitica (milen. 4-3 i. Hr.) raspindita in Moldova, Muntenia de NE, Transilvania de SE si in reg. dintre Prut si Nipru. Are mai multe faze de dezvoltare, notate cu A, A-B si B, si se caracterizeaza printr-o ceramica de foarte buna calitate, bogat si variat pictata, predominind decorul in spirala. Pe terit. Transilvaniei este cunoscuta sub numele de Ariusd, iar la E de Prut sub cel de Tripolie.

Amphiaraus, vestit prezicator si erou grec care a domnit in Argos. Era fiul lui Oecleus si al Hypermnestrei. A participat la vinatoarea mistretului din Calydon si la expeditia argonautilor. S-a casatorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus (v. si Adrastus), cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, Amphilochus, Eurydice si Demonassa. Indemnat de Eriphyle, careia Polynices ii cistigase complicitatea daruindu-i colierul Harmoniei, Amphiaraus il insoteste pe cumnatul sau Adrastus in expeditia organizata de acesta impotriva cetatii Thebae, desi cunostea dinainte sfirsitul ei tragic si faptul ca-i va aduce moartea. La plecare, ii cere insa fiului sau Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle de indata ce-i va sosi vestea mortii lui (v. si Alcmaeon). In luptele de la portile cetatii Thebae Amphiaraus savirseste minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. Urmarit de Periclymenus, el incearca sa scape fugind. Cind e gata sa fie insa ajuns din urma, dispare din ochii dusmanului sau, fiind inghitit, impreuna cu car, cai si vizitiu, de pamintul care se deschisese inaintea lui. Dupa moarte, Amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea ca Zeus i-ar fi daruit nemurirea. I s-a ridicat un templu si i s-a instituit un oracol in Attica, la Oropos.

URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.

cifra f., pl. e (it. cifra, fr. chiffre, mlat. cifrum, cifra, d. ar. sifr, zero, tradus dupa indianu sunya, desert, vid. V. zero). Numar (semn): cifrele arabe le-au inlocuit pe cele romane. Suma (valoarea) unui lucru: cifra cheltuielilor. – Si tifra (rus. cifra, germ. ziffer). Cifrele arabe fura cunoscute in Francia in sec. 10. Cifrele romane sint reprezentate pin [!] literele I, V, X, L, C, D, M, care valoreaza 1, 5, 10, 50, 100, 500, 1000.

SABAR, rau, afl. stg. al Argesului, pe terit. com. Hotarele (jud. Giurgiu); 144 km. Izv. din SE piemontului Candesti, de la 450 m alt., curge mai intai pe directia N-S, iar pe terit. com. Crangurile (jud. Dambovita) isi schimba directia catre SE, avand, pe tot parcursul, albia paralela cu aceea a raului Arges, cuc care formeaza o lunca comuna, folosita cu precadere in legumicultura. Afl. pr.: Potopul (considerat de unii geografi ca izvor pr. al Sabarului, cu o lungime de 45 km), Suta, Ciorogarla. cunoscut (in cursul superior) si sub numele Rastoaca.

fa interj. – Formula generica de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, fai. Origine incerta. Dupa Puscariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR si Scriban, ar fi abreviere de la fata, prin analogie cu ma. Pare mai probabila der. de la fie, dialectal fiia, cf. forma inv. fa-sa „fie-sa” citata de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai putin probabila. Cuvint cunoscut in Munt., Mold. si Bucov. (ALR, I, 199); in Mold. mai ales fa. Curent la tara, se considera vulgarism in limba literara.

fior (-ri), s. m. – Senzatie usoara de frig, insotita de tremur. Lat. febris (Puscariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febra”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (dupa Puscariu si Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. infiora, vb. (a scutura; a face sa tremure, a speria; a agita, a scutura usor; a nelinisti, a tulbura); infiorator, adj. (cumplit, inspaimintator, cutremurator). Pentru fioros, cf. fiara. Infiora nu pare a fi cunoscut in Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explica printr-un lat. *infebrāre.

ANONYMUS (sec. 12), nume sub care este cunoscut notarul regelui ungur Bela III. autor al cronicii „Gesta Hungarorum”, care atesta prezenta romanilor in Transilvania in vremea invaziei si stabilirii ungurilor in Pannonia si a expansiunii lor in teritoriile invecinate; el mentioneaza si existenta unor formatiuni politice in spatiul romanesc, ai unor conducatori, Menumorut, Glad si Gelu, au opus o rezistenta puternica cuceririi ungare.

A auZI aud 1. tranz. 1) A percepe cu ajutorul auzului. ~ un zgomot. ◊ Sa ma (te...) auda Dumnezeu! sa mi (ti...) se implineasca cele dorite. 2) (vesti, noutati etc.) A cunoaste pe baza unor informatii capatate; a afla. ◊ A nu (mai) voi sa auda de cineva a rupe relatiile cu cineva. Sa (ne) auzim de bine formula de ramas bun. 3) (mai ales interogativ) A patrunde cu mintea; a intelege; a pricepe. 2. intranz. 1) A avea simtul auzului. 2) A capata informatii curente (despre ceva sau despre cineva); a afla. /<lat. audire

biblie f. (vgr. biblos, carte [carte pin excelenta], dim. biblion, pl. biblia). Colectiune de carti sfinte (sfinta scriptura) care cuprinde Testamentu Vechi si Nou. Cel vechi cuprinde trei grupe de carti (Pentateucu, Profetii, Agiografii), relative la religiunea, istoria si institutiunile si obiceiurile Jidanilor. Cel nou contine cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsu; el a fost scris intii pe greceste, afara de Evanghelia lui Matei, care a fost pe limba ebraica. Supt Ptalemeu Filadelfu, Testamentu Vechi a fost tradus pe greceste de 72 de Jidani invatati; traducerea lor e cunoscuta supt numele de Septuaginta. In secolul IV, Biblia intreaga a fost tradusa pe latineste de Sfintu Ieronim; aceasta traducere, singura admisa in biserica catolica, se numeste Vulgata, iar pe romaneste s’a tradus la 1688 din ordinu domnului Serban Cantacuzino. Traducerea numita Septuaginta are mai multe opere considerate de Jidani ca apocrife, intre altele cele cinci carti ale Macabeilor, din care cele doua dintii is admise de biserica catolica ca autentice. Se numeste exegeza biblica studiu Bibliii din punctu de vedere al interpretarii intelesului. Fig. Cartea cea mai insemnata a unei literaturi.

AVANTAJ s. 1. beneficiu, castig, folos, profit, (inv. si reg.) seama, (inv.) folosinta, (inv.,in Transilv.) dobanda, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, castig, folos, pricopseala, profit, (Transilv. si Maram.) hazna, (fam. si ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa ...) 3. favoare, inlesnire, privilegiu, usurinta, (pop. si fam.) hatar. (I-a facut unele ~e.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucura de ~ul de a-l cunoaste.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.) 6. v. superioritate.

A SEMANA¹ seaman tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a insamanta. ~ grau. ◊ Culege ce-ai semanat se spune, cand cineva trebuie sa suporte consecintele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presara cu seminte de cereale dorind fericire in Noul An. 3) fig. A imprastia uniform pe o suprafata. ~ flori in calea cuiva. 4) fig. (idei, ganduri, intrigi etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. /<lat. seminare

RENGA, poeme japoneze inlantuite, formate din 31 de silabe in grupe de cate 5, 7, 5 si 7, 7, la care isi aduc de obicei contributia doi poeti. Genul literar a cunoscut o deosebita inflorire intre sec. 13 si 16, atingand punctul culminant in sec. 15. In zilele noastre se considera ideal un grup de 7-8 persoane care sa compuna aproximativ 100 de strofe. Regulile de compozitie sunt stricte, deoarece importanta nu este legatura, ci efectul general creat de poem. Se aleg teme traditionale cum ar fi: particularitati ale anotimpurilor, florile de cires, luna plina, dragostea etc.

DESCOPERI, descopar, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Lat. disco(o)perire.

BOTANICA (‹ fr. {i}) s. f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul plantelor, cercetind structura, activitatea vitala si dezvoltarea lor, relatii cu mediul, repartizarea lor in spatiu si timp, clasificarea, originea si evolutia lor. Primele consemnari cunoscute despre plante dateaza din timpul lui Teofrast (c. 372-287 i. Hr.) si Discoride (sec. 1 i. Hr.). Datorita descoperirii microscopului (sec. 17) si dezvoltarii metodei experimentale, b. marcheaza un salt calitativ; in cadrul ei isi delimiteaza aria de cercetare, separindu-se, o serie de discipline: anatomia si fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetatorii romani s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcatuit cea mai veche harta geobotanica de la noi), Tr. Savulescu, I. Prodan, D. Brandza, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyarady.