MITA, mite, s. f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formand un carliont; smoc de par sau de lana. ♦ Lana tunsa pentru prima oara de pe miei; lana (de calitate inferioara) tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.

LAN s. 1. holda, ogor. (Un ~ de secara.) 2. (la pl.) grane (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)

CONCRESCUT, -A adj. (Despre fructe, seminte etc.) Care au crescut impreuna. [< con- + crescut].

Amalthea, capra care l-a hranit in copilarie pe Zeus cu laptele ei. Mai tirziu Zeus a daruit nimfelor care l-au crescut unul dintre coarnele Amaltheei. Dupa o alta legenda, Amalthea ar fi fost o nimfa care, ascunzindu-l pe Zeus de furia tatalui sau Cronus, l-a crescut in taina pe muntele Ida, hranindu-l cu laptele unei capre. Zeus i-a dat Amaltheei in dar unul din coarnele caprei. Acest Corn al Amaltheei, denumit si Cornul Abundentei, avea darul sa ofere posesorului lui orice si-ar fi dorit acesta. Originea Cornului Abundentei e legata – intr-o alta versiune – si de legenda lui Achelous (v. si Achelous).

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. Cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.

Helice 1. Una dintre nimfele care l-au crescut pe Zeus. Ca sa o fereasca de razbunarea lui Cronus, care voia s-o pedepseasca pentru ca l-a ocrotit pe Zeus, acesta din urma a transformat-o pe Helice intr-o constelatie, numita Ursa Mare. 2. Fiica lui Selinus si sotia lui Ion (v. si Ion).

Hera, fiica lui Cronus si a Rheei, a fost si ea inghitita, imediat dupa nastere, impreuna cu ceilalti frati ai ei, de catre Cronus (v. si Cronus). In timpul luptei dintre Zeus si Cronus, Hera a fost incredintata zeitei Tethys si lui Oceanus, care au crescut-o. Mai tirziu, ea s-a casatorit cu fratele ei Zeus, devenind „sotia legitima” a stapinului lumii. In aceasta calitate ea era considerata drept protectoarea caminului, a casatoriei si, in general, a femeilor maritate. Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hephaestus si Hithyia. Impartind tronul, dar nu si puterea marelui ei stapin, Hera e adesea infatisata ca o sotie geloasa si nesabuit de violenta, care usor se simte jignita si nu pregeta sa se razbune crunt pentru toate infidelitatile savirsite de sotul ei. Adeseori minia ei se vadeste capricioasa si nejustificata. Jignirea adusa de judecata lui Paris frumusetii ei, de pilda, a contribuit in cea mai mare masura la declansarea razboiului troian (v. Paris), iar pe Tiresias l-a lipsit de vedere pentru simplul fapt ca a indraznit sa-si exprime o parere care nu a fost pe placul ei (v. Tiresias). Hera urmareste si pedepseste in egala masura atit pe muritoarele iubite de parintele zeilor, ca de pilda pe Io, pe Semele sau pe Callisto, cit si pe copiii acestora: Heracles, Dionysus etc, (v. numirile respective). Rareori ii sprijina pe muritori, ca, de pilda, pe Achilles, Menelaus, argonauti etc. In mitologia romana Hera era identificata cu Iuno (v. si Iuno).

MALTHUSIANISM s. n. Teorie potrivit careia populatia globului ar creste in progresie geometrica, in timp ce mijloacele de existenta cresc in progresie aritmetica. [Pr.: -tu-si-a-] – Din fr. malthusianisme.

MALTHUSIANISM s. n. teorie social-politica potrivit careia populatia ar creste in proportie geometrica, in timp ce mijloacele de subzistenta sporesc doar in proportie aritmetica, asadar cauzele suprapopulatiei si mizeriei maselor ar fi de ordin natural. (< fr. malthusianisme)

VARSTA s. 1. etate, (inv. si reg.) timp, (inv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seama. (Copii de ~ lui.)

GRIJA ~i f. 1) Gand ce provoaca neliniste, cauzat de o eventuala neplacere sau primejdie. 2) Atitudine binevoitoare, plina de atentie si de interes fata de cineva sau de ceva; preocupare pentru cineva sau ceva. ~a fata de generatia in crestere. ◊ A avea ~ sa..., a fi atent sa..., a baga in seama sa... A purta ~a cuiva, a purta ~ de cineva (sau de ceva), a purta cuiva de ~ a se preocupa de cineva (sau de ceva). A da (sau a lasa) in ~a cuiva (pe cineva sau ceva) a da insarcinare cuiva sa supravegheze ceva sau pe cineva. [G.-D. grijii] /<bulg. griza

Cynosura, nimfa de pe muntele Ida care, dupa unele versiuni, l-ar fi crescut pe Zeus. Ca s-o scape de urmarirea lui Cronus, Zeus a transformat-o mai tirziu intr-o constelatie.

GEAMAN, -A, gemeni, -e, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Care a fost nascut odata cu alta fiinta si de catre aceeasi mama sau femela. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelatie care apartine Caii-Laptelui, formata din doua stele principale (numite Castor si Polux) si un numar de stele mai putin stralucitoare. ♦ (Despre plante) Care are doua tulpini crescute din aceeasi radacina; (despre fructe) crescute lipite cate doua. 2. (Anat.; in sintagma) Muschii gemeni = muschii, dispusi pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gemen, -a adj.] – Lat. geminus.

PORTULACA ~ci f. 1) Planta erbacee decorativa (care creste printre pietre), avand tulpina ramificata, frunze carnoase, paroase si flori mari de diferite culori, care se desfac numai la soare; agurijoara. 2) Floare a acestei plante. /<lat. portulaca

INFLATIE s.f. Fenomen constand in cresterea cantitatii de hartie-moneda mult peste necesitatile reale ale circulatiei marfurilor, crestere care nu are suficienta acoperire in aur si marfuri, ducand astfel la scaderea puterii de cumparare a banilor. [Gen. -iei, var. inflatiune s.f. / cf. fr. inflation < lat. inflatio].

cazna (cazne), s. f. – 1. Tortura, chin, supliciu. – 2. Suferinta, durere, neliniste. – 3. Truda, munca, stradanie. Sl. kazni (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsa”, pol. kazn „pedeapsa”. – Der. cazni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se stradui; a ingriji; a avea grija, a creste, cind este construit cu prep. cu), din sl. kazniti „a pedepsi”.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

ACRESCENT ~ta (~ti, ~te) bot. (despre un organ) Care are tendinta de a creste mereu. [Sil. a-cres-] /<fr. accrescent

MALAOI, malaoi, s. m. Numele a doi arbusti care cresc pe stanci si au flori galbene si frunze liniare, acoperite cu peri. (Helianthemum alpestre si rupifragum).

naravos, naravoasa, adj. (reg.) 1. care are deprinderi rele; prost crescut, grosolan; artagos, cicalitor. 2. (despre cai) naravas.

Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.

NARAVIT, -A, naraviti, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucaturi rele: prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Naravas. ♦ Care este deprins, obisnuit cu ceva. – V. naravi.

RANDAMENT s. 1. potential. (A crescut ~ul productiei.) 2. spor. (Nu avea ~ la lucru.) 3. v. productivitate. (Sporirea ~ului la hectar.) 4. v. eficacitate.

ARIN ~i m. Arbore sau arbust ce creste in locuri umede si are frunze ovale, dintate, flori verzui-rosietice, dispuse in amenti. /<lat. alninus

PEDICUTA ~e f. Planta erbacee cu tulpina culcata si ramificata, avand frunze mici, aciculare, ce creste in padurile montane; bradisor. /pedica + suf. ~uta

STUFOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) rar (despre terenuri) Care este acoperit cu stuf; pe care creste stuf. 2) (despre arbori) Care are ramuri (si frunze) multe si dese; cu ramuri (si frunze) multe si dese. 3) (despre barba, mustati etc.) Care are par mult si des; cu par mult si des. /stuf + suf. ~os

HIDROMORFOZA s. f. totalitatea modificarilor structurale care au loc la plantele care cresc in apa. (< fr. hydromorphose)

CARPEN (lat. carpinus) s. m. Arbore din familia betulaceelor, inalt pina la 28 m, cu frunze ovale dintate si cu flori grupate in amenti (Carpinus betulus). Lemnul c. este dens, rezistent si are o mare putere calorica. creste in Europa si Asia Centrala.

HIPERTONIE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei solutii hipertonice. 2. crestere a tonusului muschilor scheletici sau ai diferitelor organe interne si a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

LATOS, -OASA, latosi, -oase, adj. (Despre animale si despre coama sau blana lor; p. ext. despre lucruri confectionate din blana sau din lana) Cu late multe, cu par ori fir lung si mitos. ♦ (Despre parul sau barba oamenilor) Cu suvite lungi, care atarna in dezordine; neingrijit; (despre oameni) care are parul sau barba lasate sa creasca lungi si neingrijite. – Late + suf. -os.

DEPRESA, depresez, vb. I. Tranz. 1. A desface cu presa un ansamblu de doua piese care au contact fortat. 2. A rari puietii crescuti prea des, pentru a se dezvolta normal. 3. A modifica proprietatile superficiale ale minereurilor cu ajutorul depresantelor. – Din fr. depresser.

CIUCURAS ~i m. (diminutiv de la ciucure) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze late, in forma de inima, si cu flori dispuse in inflorescente umbeliforme, care creste in regiuni montane. /ciucure + suf. ~as

GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

A SEMANA¹ seaman tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a insamanta. ~ grau. ◊ Culege ce-ai semanat se spune, cand cineva trebuie sa suporte consecintele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presara cu seminte de cereale dorind fericire in Noul An. 3) fig. A imprastia uniform pe o suprafata. ~ flori in calea cuiva. 4) fig. (idei, ganduri, intrigi etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. /<lat. seminare

FREATOFIL, -A adj. (despre plante) 1. care creste in bazinele de apa. 2. care are nevoie de apa subterana foarte aproape de suprafata. (< fr. phreatophile)

Acca La(u)rentia, nevasta pastorului Faustulus si doica lui Romulus si Remus, pe care i-a crescut alaturi de ceilalti doisprezece copii ai ei. Romanii o cinsteau ca pe o divinitate.

MARI vb. 1. v. creste. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) intinde, a (se) largi, a (se) lati. (Si-a ~ stapanirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a creste, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ in matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. inmulti. 9. a creste, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Si-a ~ averea.) 11. a creste, a se inmulti, a se ridica, a spori, a se urca, (inv.) a prisosi, a se multi, a se umnoji. (S-a ~ numarul participantilor.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a creste, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a creste, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adanci. 19. v. glorifica. 20. v. preamari.

GALBENEA ~ele f. 1) Planta erbacee, cu tulpina groasa si inalta, avand frunze crestate si flori galbene, care creste in locuri umede. 2) la pl. Planta erbacee cu frunze palmate si cu flori galbene-aurii, cultivata in scopuri decorative si medicinale. /galben + suf. ~ea

PERISOR ~i m. (diminutiv de la par) Planta erbacee cu tulpina subtire, avand frunze late, ovale si paroase, care creste in regiunile cu clima temperata. /par + suf. ~isor

TUFAR ~i m. Orice arbore de talie mica cu ramuri dese, care cresc de la baza tulpinii. /tufa + suf. ~ar

SALIN, -A adj. 1. care contine sare. 2. (chim.) care are caracter de sare. 3. (despre plante) care creste pe un teren care contine sare. (< fr. salin, lat. salinus)

STILAT, -A adj. (despre oameni) care are o comporare eleganta, corecta; manierat, bine crescut, instruit. (< fr. style)

TRESTIE, trestii, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida; a) planta erbacee care creste pana la 4 sau 5 m inaltime, cu tulpina avand numeroase noduri, cu frunze verzi-albastrui si cu flori verzi-galbui, patate cu violet, dispuse in spice, a carei tulpina se intrebuinteaza la impletituri, ingradituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de camp(uri) (sau mica, noduroasa) = planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina inalta si puternica, cu frunze lungi si inguste, cu inflorescenta un panicul, cultivata in tarile calde ca planta industriala, pentru fabricarea zaharului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniola = planta din familia palmierilor, cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, din care se fac bastoane si impletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.

GEAMAN geamana (gemeni, gemene) 1) (despre fiinte) Care a fost nascut in acelasi timp cu altul (sau cu altii) de o mama. 2) (despre tulpini) Care a crescut impreuna cu o alta tulpina din aceeasi radacina. 3) (despre plante) Care are o asemenea tulpina. 4) (despre fructe) Care a crescut lipit de alt fruct. /<lat. geminus

PATRAR ~e n. pop. v. PATRIME. ◊ ~ de Luna faza de crestere sau de descrestere a Lunii cand ea are forma de secera. [Sil. -trar] /patru + suf. ~ar

VITELAR² ~i m. Planta erbacee cu frunze inguste si lungi, cu radacini puternice si ramificate, care creste, mai ales pe locurile nelucrate. /vitel + suf. ~ar

ras- Prefix care arata ca actiunea unui verb revine la situatia dinainte (raspopi, rasgindi), se diversifica (rastalmaci) sau se intensifica (rasputea). Cind se foloseste cu repetitia vb. la forma sa simpla, echivaleaza cu „o data si inca o data”. Sl. razu „des-”. In unele cazuri s-a presupus posibilitatea de a reprezenta un lat. re-ex-, care poate n-ar fi necesara, desi pref. sl. e productiv in rom. Trebuie scris raz- inainte de b si m, v, ca in sl. Cf. Miklosich, Lexicon, 781; Tiktin; Rosetti, III, 70. Nu mai mentionam der. cu repetitie, care nu au circulatie independenta si al caror numar poate creste nelimitat.

calin m. (d. calina). Un copacel caprifoliaceu care creste pin [!] paduri si tufisuri umede si care are flori albe si bobite rosii zemoase si acrisoare (viburnum opulus). Adj. Bou calin, cam cenusiu cu botu, coada si picioarele negricioase (Est. Rar).

cinci num. (lat. quinque, pop. cinque, vgr. pente, eolic pempe, got. fimf, germ. funf, vsl. penti; it. cinque, pv. cinc, fr. cinq, sp. pg. cinco). Numar egal cu suma degetelor de la o mina, patru plus unu. Al cincilea: anu 5 (al erei), regimentu 5, pagina 5. Cinci-coade, caldarusa, o planta; cinci-degete, o planta rozacee tiritoare ([potentilla reptans]. V. scrintitoare); cinci-foi, o planta umbelifera care creste pin [!] padurile umbroase si umede si care are proprietati astringente ([sanicula europaea]. V. sanicioara).

HEREFORD [herifəd] 1. Oras in SV Marii Britanii, pe raul Wye, la N de C*****f; 47,7 mii loc. (1994). Renumit centru de crestere a bovinelor (rasa H.). Catedrala (sfarsitul sec. 11). 2. (ZOOT.) Rasa de taurine precoce, formata in Anglia, crescuta si in Romania pentru productia de carne. Are culoarea rosie (cu exceptia capului, abdomenului si extremitatilor membrelor, care sunt albe).

COLEMIE s. f. crestere a cantitatii de bilirubina sau a altor compusi ai bilei in sange; trecere a bilei in sange. – Din fr. cholemie.

KAVA s.f. 1. Planta exotica din familia piperaceelor, care creste in numeroase insule polineziene si a carei radacina are miros placut si gust acru. 2. Bautura preparata din radacina acestei plante. (cf. fr. kava, kawa < cuv. tong. = amar) [def. MDN, NODEX]

IARBA ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba

PANUSITA ~e f. reg. (diminutiv de la panusa) Iarba cu tulpina inalta de tip pai, avand frunze filiforme si spiculete cu tepi lungi, ce creste in stepe si pe coline uscate; nagara. /panusa + suf. ~ita

TRIFOIAS ~i m. (diminutiv de la trifoi) Planta erbacee cu tulpina culcata, cu frunze trifoliate si cu flori galbene, care creste in pasuni si in locuri cultivate. /trifoi + suf. ~as

KAVA s.f. Planta exotica din familia piperaceelor, care creste in numeroase insule polineziene si a carei radacina are miros placut si gust acru. ♦ Bautura facuta din radacina acestei plante. [< fr. kawa < cuv. polinezian].

KAVA s. f. planta exotica din familia piperaceelor, care creste in numeroase insule polineziene si a carei radacina are miros placut si gust acru. ◊ bautura din radacina acestei plante. (< fr. kawa)

NONIUS (‹ magh.) s. m. Rasa de cai crescuta in Romania, indeosebi in Banat si in Transilvania. Are talie mare (1,50-1,70 m), o buna dezvoltare corporala (c. 600 kg) si culoare dominant neagra.

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.

OSTFRIZA (‹ germ.) s. f. Rasa de vaci originara din Germania, crescuta si in Romania, specializata in productia de lapte; are culoare baltata, negru cu alb.

PauNAR, paunare, s. n. (Rar) Loc unde se cresc sau se tin pauni. [Pr.: pa-u-] – Paun + suf. -ar.

POPANDAC, popandaci, s. m. (Mai ales la pl.) Formatie vegetala alcatuita din rogoz, care creste in grupuri in mocirlele sau in baltile din campie, avand din departare aspectul unor mici insule. – Et. nec.

TUFAR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese crescute de la radacina, ca o tufa; tufan (2). – Tufa + suf. -ar.

ANTICICLON s. n. regiune in care presiunea atmosferica creste de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare divergenta, producand vreme senina. (< fr. anticyclone)

an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. ano). Timpu cit se invirteste pamintu in prejuru soarelui. A fi de atitia ani, a avea cutare etate. A fi mare sau mic de ani, a fi mare sau mic in etate. An adv. Anu trecut, acu un an: asa a fost si an. La anu, la anu viitor, (si iron.) nici-odata: ai sa capeti la anu! An tart, acu doi ani in urma. An cu an sau (mai rar) an de an, in fie-care an pe rind: datoria a crescut an cu an. – Anu crestinesc incepe la 1 Ianuariu si are 12 luni de cite 30 si 31 de zile, afara de Februariu, care are 28, iar din 4 in 4 ani 29. Anu turcesc are 12 luni lunare de cite 29 si 30 de zile. Epoca inceputului anului a variat la toate popoarele; Egiptenii, Haldeii, Persii s. a. incepeau anu la echinoctiu de toamna (21 Septembre), alte popoare la solstitiu de iarna, altele la cel de vara. La Franceji, la suirea lui Carol IX, incepea la Paste. Un edict al acestuia, la 1564, ordona sa inceapa la 1 Ianuariu, data pur civila. Anu financiar sau bugetar incepe la 1 April, cel scolar, de de ordinar [!], la 1 Septembre.

TABAGISM (‹ fr.) s. n. Stare toxica cronica a organismului datorata fumului. T. poate determina o gama larga de afectiuni, de la bronsite cronice, care pot evolua spre emfizem pulmonar si insuficienta respiratorie la cancer pulmonar, bucal, laringeal etc., dar si la boli c*************e si ulcer. La femeile gravide t. creste riscul de a***t spontan si determina nasterea copiilor subponderali. Femeile fumatoare prezinta un risc crescut de osteoporoza. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca anual au loc la nivelul Globului c. 3 mil. de decese ce pot fi atribuite t.

INDESI vb. a creste, a se ingrosa, a se inmulti, a spori. (Randurile s-au ~.)

GHEBE f. pl. Specie de ciuperci comestibile, avand picior galbui sau brun cu un inel alb imprejur si palarie galbena-bruna, care creste pe tulpina arborilor, provocand putrezirea lemnului. ~ de brad ciuperca comestibila, avand picior lung, subtire si palarie alba, carnoasa. ~ de padure ciuperca comestibila cu palarie de culoare rosiatica sau bruna, catifelata. /Din gheb

PELINARITA ~e f. Varietate de pelin, avand frunze adanc crestate si paroase pe partea din dos, care creste pe marginile drumurilor si a ogoarelor si este folosita in medicina. /pelin + suf. ~arita

MALTHUSIANISM s.n. Teorie reactionara care sustine teza falsa ca, in timp ce mijloacele de existenta nu pot spori decat in progresie aritmetica, populatia creste in proportie geometrica si ca deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural si biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog si economist englez].

CURCAN (‹ curca) s. m. (ZOOT.) Pasare din ordinul galiformelor, care traieste in stare salbatica in S.U.A. si Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lata, ce o desfasoara sub forma de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasare domesticita de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasare domestica; este crescut pentru productia de carne; p. restr. masculul curcii.

RUJA¹, ruje, s. f. 1. (Reg.) Maces. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roseata, rumeneala in obraz. 3. Planta erbacee cu frunze carnoase si flori galben-purpurii, grupate intr-un buchet, care creste pe stancile din regiunea alpina (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = planta avand tulpina fara peri, cu frunze ovale si cu flori galbene; marita-ma-mama (Rudbeckia laciniata). [Pl. si: ruji] – Din bg., scr. ruza.

MANIERAT, -A, manierati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleasa si cuviincioasa; (despre comportamentul oamenilor) care dovedeste buna crestere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat, cautat. [Pr.: -ni-e-] – Din maniera. Cf. fr. maniere.

ADANCI vb. 1. v. afunda. 2. a se afunda, a se cufunda, a se infunda, (Transilv.) a se zgaura. (Ochii i s-au ~ in cap.) 3. v. casca. 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a creste, a (se) intensifica, a (se) mari, a spori, (fig.) a (se) ascuti. (Disensiunile s-au ~.)

SPINOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre plante) Care are (multi) spini; cu (multi) spini; ghimpos; tepos. 2) (despre terenuri) Pe care cresc plante cu multi spini. 3) fig. Care se face cu mari eforturi; greu; dificil. /spin + suf. ~os

VEGETA vb. I. intr. 1. (Despre plante) A trai, a creste. 2. (Fig.; despre oameni) A trai fara a realiza nimic, fara a avea o activitate dinamica. [< fr. vegeter, cf. lat. vegetare].

VEGETA vb. intr. 1. (despre plante) a trai, a creste. 2. (fig.; despre oameni) a trai fara a realiza nimic, fara a avea o activitate dinamica. (< fr. vegeter, lat. vegetare)

alfa f. (fr. alfa, d. ar. halfa). O planta graminee din care se fac impletituri si hirtie. creste pin [!] nordu Africii si sudu Europei.

civil, -a adj. (lat. civilis, d. civis, cetatean. V. cetate). Cetatenesc: drepturi civile. Se zice in opoz. cu militar si ecleziastic [!]: functiune, autoritate civila. Fig. Cioplit, civilizat, bine crescut. Moarte civila, perderea [!] drepturilor de cetatean. Razboi civil, intre cetatenii aceluiasi stat. Dreptu, codu civil, cel relativ la drepturile si datoriile cetateanului. Casatorie, inmormintare civila, facuta numai cu actele oficiului starii civile, deci fara preut [!]. Stare civila, situatiunea unui om conform actelor de la oficiu starii civile (la primarie), de ex. daca e barbat, femeie, insurat ori nu, viu sau mort: ofiteru starii civile. Biurou in care se tin hirtiile acestei situatiuni. S. m. Un civil, o persoana civila (nu militar, nici preut). Adv. A te cununa civil, fara preut, ci numai la primarie. Cu politeta [!]: a te purta civil. – Vechi, azi pop. tivil (germ. zivil).

PRISACAR, prisacari, s. m. Persoana care creste albine (pentru a obtine miere si ceara); stupar, albinar; apicultor. – Prisaca + suf. -ar.

ZEGISM s.n. Teorie filozofico-economica de esenta neomalthusianista, potrivit careia populatia globului, cererea de produse alimentare si poluarea ar inregistra cresteri intr-un mod progresiv, amenintator, in timp ce resursele globului s-ar afla in cantitati limitate. (din engl. z/ero/ e/economic/ g/rowth/ = crestere economica zero + suf. -ism)

MUSCHI¹, muschi, s. m. (La pl.) Clasa de plante criptogame fara radacina, care cresc in grupuri de fire vesnic verzi in locurile umede si umbroase si au ca organe de reproducere anteridii si arhegoane; (si la sg.) planta din aceasta clasa. ♦ Numele unor licheni asemanatori cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (din musculus).

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. si tranz. A creste sau a face sa creasca; a (se) mari, a (se) inmulti. 2. Intranz. A progresa, a inainta, a avea spor². 3. Intranz. (Inv.) A-si da silinta, a se zori. ♦ Tranz. A impinge, a imboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerand); a flecari, a sporovai. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.

CALCE¹ f. : ~ea calului planta erbacee perena, toxica, avand tulpina ramificata la baza, flori mari galbene si frunze groase lucitoare, care creste prin balti si locuri umede. /<lat. calx, calcis

PIEPTANARITA ~e f. Planta erbacee avand tulpina asemanatoare cu paiul, cu frunze liniare si cu inflorescenta cilindrica, care creste prin fanete. /pieptene + suf. ~arita

PROPORTIE s. f. 1. raport intre partile unui intreg si intre acestea si intreg; raport stabilit intre lucruri comparabile. 2. (pl.) dimensiune, amploare, marime. ♦ a lua ĩi = a) a se dezvolta, a creste foarte mult; b) (fam.) a se ingrasa. 3. (mat.) egalitate intre doua rapoarte, avand patru elemente constitutive. (< fr. proportion, lat. proportio)

GREPFRUT uri n. 1) Arbore citric care creste in regiunile subtropicale. 2) Fruct al acestui arbore, asemanator cu portocala dar mai mare, avand gust acrisor-amarui. /<fr., engl. grape-fruit

PALAMIDA² ~e f. Planta erbacee cu tulpina inalta, ramificata, avand frunze, de obicei, adanc crestate, spinoase imprejur, si flori de culoare liliachie, care creste prin semanaturi. /<bulg. palamida

SOIMAR ~i m. 1) Persoana care creste si dreseaza soimi de vanatoare. 2) Persoana care vaneaza cu ajutorul soimilor. /soim + suf. ~ar

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

Aristaeus, fiul lui Apollo si al nimfei Cyrene. Casatorit fiind cu autonoe, fiica lui Cadmus, cu care a avut la rindul lui un fiu, pe Actaeon, Aristaeus s-a indragostit de Eurydice, sotia lui Orpheus. In timp ce o urmarea fugarind-o de-a lungul unui riu, Eurydice a fost muscata de un sarpe. Moartea ei a atras asupra lui Aristaeus minia zeilor. Ispasindu-si vina, el a fost in cele din urma iertat si primit in rindul semizeilor. Aristaeus era considerat ca protector al pastorilor si se spunea ca i-ar fi invatat pe oameni cum sa planteze vita de vie si cum sa creasca albinele.

GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin¹. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuita^{Vezi nota 1} nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepii^{Vezi nota 2} care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.

PAIS ~uri n. 1) Iarba cu tulpina de tip pai, avand frunze liniare, de obicei cu marginile rasucite, si inflorescenta in forma de panicul, care creste, mai ales, prin locuri umede. 2) Loc unde sunt adunate multe paie. 3) Multime de paie. /pai + suf. ~is

ANTILELE OLANDEZE, grup de cinci insule din Antilele Mici (Curacao, Bonaire, Sint Maarten, Sint Eustatius si Saba) in bazinul sudic si estic al M. Caraibilor; 800 km²; 183 mii loc. (1989). Limba oficiala: olandeza; alte limbi: engleza si dialectul papiamento. Centrul ad-tiv: Willemstad (in ins. Curacao). Relief muntos; clima subecuatoriala umeda: vegetatie luxurianta. Expl. de fosforite. Mici culturi tropicale. Se cresc caprine, ovine, bovine. Mari rafinarii de petrol (capacitatea de prelucr. c. 40 mil. t). Nu au c. f. Moneda: 1 florin = 100 cents. Export (valoric, 1987); produse petroliere (95 la suta), produse chimice, alim., fosfati. Import (valoric, 1987); petrol (din Venezuela, 70 la suta), produse alim., bunuri de larg consum. Turism. Colonie olandeza din 1634. Din 1954 are statut de terit. nemetropolitan al Olandei.

bambu m. (fr. bambou, sp. it. bambu, d. maleazu bambu). Un fel de planta graminee gigantica (pina pe la 25 m.) care creste pe la tropice si din care se fac bastoane, prajini, mobile s.a. – Gen. ar fi bambuului, pl. bambui.

ACCELERATIE s. f. crestere a vitezei unui corp in miscare in unitatea de timp. ♦ ~ gravitationala = acceleratia pe care o au corpurile in cadere libera. (< fr. acceleration, lat. acceleratio)

URZICAR¹, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Panza cu care se acopera fata si trupul mortului. – Din urzica + suf. -ar.

UMFLAT, -A, umflati, -te, adj. 1. (Despre obiecte cu pereti elastici sau plianti) Care si-a marit (la maximum) volumul prin umplerea cu aer sau cu alt fluid. ♦ (Despre organe anatomice, mai ales despre stomac) Care si-a marit volumul; (despre oameni) care are o senzatie de balonare (in urma mancarii excesive). ♦ Infoiat, rasfirat (de vant). 2. (Despre ape) Care a crescut, si-a marit nivelul (si a iesit din albie). 3. (Despre piele, tesuturi, organe etc.) Inflamat. 4. Fig. (Fam.; despre cifre, preturi etc.) Care este exagerat de mare, de ridicat. 5. Fig. (Fam.; despre felul de a se exprima al cuiva) Afectat, bombastic, emfatic. – V. umfla.

POLITICOS, -OASA, politicosi, -oase, adj. Care are o atitudine amabila, binevoitoare, indatoritoare, care se poarta cuviincios, delicat cu cei din jur; cuviincios, bine-crescut, manierat, civilizat, curtenitor. ♦ Care arata, demonstreaza politete. Purtare politicoasa. – Din ngr. politikos.

PASTITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a, scunda, avand frunze lunguiete si flori de culoare galbena-aurie, acoperite pe din afara cu peri moi, care creste prin locuri umbroase. /Pasti + suf. ~ita

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

NASTUREL (‹ nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, ramificata, cu frunze alterne penate si cu flori mici, albe, dispuse in raceme (Nasturtium officinale). Cunoscuta din Antichitate ca planta medicinala si condiment, creste in locuri cu exces de umiditate. Si astazi este intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (are actiune diuretica, depurativa, expectoranta, afrodisiaca etc.). Sin. cardama, macris de balta, iarba voinicului s.a.

ACCELERATIE, acceleratii, s. f. crestere a vitezei unui corp mobil in raport cu unitatea de timp. ♦ Acceleratie gravitationala = acceleratia pe care o au corpurile in cadere libera. [Var.: acceleratiune s. f.] – Din fr. acceleration, lat. acceleratio, -onis.

MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.

EXPLOZIV, -A, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoana) exploziv(a) (si substantivat, f.) = consoana care produce, la deschiderea brusca a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoana ocluziva. ♦ (Despre aparate, masini etc.) Care actioneaza prin explozia unor substante speciale cu care este incarcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declansa consecinte grave. 2. S. n. Substanta sau amestec de substante care, sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare de caldura, lumina si gaze, provocand o crestere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

EXTINDE vb. 1. a (se) intinde. (Se ~ pe o suprafata tot mai mare.) 2. a creste, a (se) largi, a (se) mari, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafetele cultivate s-au ~ la ...) 3. a (se) intinde, a (se) largi, a (se) lati, a (se) mari. (Si-a ~ stapanirea peste ...) 4. a se intinde, a se lati, a se propaga, a se raspandi, (rar) a palalai, (pop.) a merge, (inv. si reg.) a palai, (inv.) a sari. (Focul s-a ~ si la curtea vecina.) 5. v. raspandi.

PIR m. Iarba cu rizom ramificat si cu tulpina de tip pai, avand frunze liniare, aspre pe fata, si flori in forma de spic, dispuse distantat pe axa tulpinii, care creste printre plantele de cultura, impiedicand dezvoltarea acestora. /<bulg. pir

ACCELERATIE s.f. crestere a vitezei unui corp in miscare intr-o unitate de timp. ◊ Acceleratia gravitatiei = acceleratia pe care o au corpurile in cadere libera in vid. [Gen. -iei, var. acceleratiune s.f. / cf. fr. acceleration, it. accelerazione, lat. acceleratio].

RAMURELE (‹ ramura) s. f. pl. Ciuperca comestibila, inalta de 7-15 cm, cu fructificatii carnoase, ramificate coraliform avand aspectul unei conopide (Ramaria botrytis). De culoare alba sau galbuie, cu extremitatile ramurilor roz, rosii sau purpurii, creste in paduri de foioase sau conifere izolata sau formand grupuri numeroase in jurul arborilor.

Chiron, fiul lui Cronus, era cel mai vestit si mai intelept dintre centauri, priceput in tainele lecuirii, iscusit la vinatoare si mester in arta muzicii. Locuia intr-o pestera, pe muntele Pelion. Intelept si bun din fire, Chiron era prietenul nepretuit al oamenilor. El a fost cel care l-a ajutat si aparat pe Peleus, i-a crescut si i-a educat pe Achilles, pe Iason si pe Asclepius. Se spunea ca insusi Apollo l-ar fi avut drept dascal pe Chiron. Cu ocazia luptei lui Heracles cu centaurii, Chiron a fost lovit din greseala de catre erou (v. si Centauri). Prada unor dureri ingrozitoare pe care, cu toata arta sa in ale lecuirii, nu le-a putut alina, Chiron s-a retras intr-o pestera, unde si-a asteptat sfirsitul. Fiind nemuritor, nu si-a putut gasi insa linistea decit dupa ce Prometheus, care era muritor, a primit sa faca schimb cu el, dezlegindu-l in felul acesta de nemurire.

REDUCE vb. 1. v. descreste. 2. v. micsora. 3. a (se) mici, a (se) micsora, a scadea. (S-a ~ ratia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreste, a (se) diminua, a (se) imputina, a (se) micsora, a scadea, (inv.) a (se) putina. (Numarul lor se ~ continuu.) 7. v. imputina. 8. a (se) imputina, a (se) micsora, a (se) restrange, a scadea, (inv. si reg.) a (se) stramta. (Locurile de pasune s-au ~.) 9. a descreste, a se mici, a se micsora, a scadea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creste.) 10. v. incetini. 11. v. atenua. 12. a mic-sora, (inv. fig.) a ingusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lasa, a micsora, a scadea. (A mai ~ din pret.) 14. v. ieftini. 15. a micsora, a scadea, (fig.) a indulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinta.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se margini, a se multumi, a se restrange, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrange, a obliga, a sili. (L-a ~ la tacere.)

leurda s. f. – Varietate de usturoi salbatic (Allium ursinum). Origine necunoscuta. S-a incercat explicarea acestui cuvint prin intermediul alb. hudere „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar aceasta ipoteza pare insuficienta. Dupa Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; dupa Scriban, in legatura cu lat. luridus. Der. par sa arate ca sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „padure mlastinoasa”, cum sint cele in care creste in mod spontan aceasta planta; din aceasta cauza e posibil sa ne gindim la o origine expresiva: leurda ar putea fi o var. a lui leopa, leoarba, leoarca, cu sensul de „loc unde bolboroseste”. – Der. leurdeasa, s. f. (padure); leurdar, s. m. (tilhar). – Din rom. provine rut. levurda.

SAXIFRAGACEE (lat. saxum) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, adesea cu rozete bazale, cu flori avand 5 (4) petale libere. Cuprinde 75 de genuri cu peste 800 de specii, printre care unele plante scunde din genul Saxifraga care cresc pe stancarii (de ex. ochii soricelului) sau in etajul alpin si in tundra, dar si plante de ghiveci (ex. Saxifraga sarmentosa) si arbusti decorativi ca lamaita (Philadephus coronarius) sau Deutzia.

POLIPLOIDIE s. f. crestere a numarului de cromozomi in celulele organismelor animale sau vegetale fata de numarul de cromozomi caracteristic unei anumite specii, avand ca rezultat marirea taliei sau a unor organe ale individului respectiv. [Pr.: -plo-i-] – Din fr. polyploidie, germ. Polyploidie.

CORNISH (c uv. engl.) [co:nis] subst. Rasa de gaini grele, originara din Marea Britanie, crescuta in special pentru productia de vcarne (3,5-4,5 kg). In Romania, doua linii c. impreuna cu doua linii plymouth rock alb, au participat la formarea a doi hibrizi de gaini, exploatati pentru productia de carne: robro 69 si robro 70.

EDUCATIE, educatii, s. f. Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societatii etc.; rezultatul acestei activitati pedagogice; buna crestere, comportare civilizata in societate. ◊ Loc. vb. A face educatie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatie fizica = ansamblu de masuri care au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperii si deprinderilor de miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva. [Var.: (inv.) educatiune s. f.] – Din fr. education, lat. educatio, -onis.

BAIAS², -A, baiesi, -e, s.m. si f., adj. 1. S.m. si f. Persoana nascuta si crescuta in municipiul Baia Mare. 2. Adj., s.m. si f. (Locuitor) din municipiul Baia Mare. (din Baia (Mare) (n. pr.) + suf. -as)

CHILIA VECHE, com. in jud. Tulcea, pe bratul Chilia; 2.919 loc. (1991). Fabrici de brinzeturi si de conserve din peste. Morarit; abator. Complex de crestere a porcilor. Pe terit. ei a existat o veche cetate ridicata de bizantini la sfirsitul sec. 10; in ev. med., a avut un rol comercial si strategic. Stapinita de genovezi (mijlocul sec. 14), a intrat inainte de 1372 sub autoritatea Tarii Romanesti; cucerita de Alexandru cel Bun, apoi din nou de Tara Romaneasca (in 1447), a fost dobandita de Stefan cel Mare in 1465; in 1479 a fost demantelata.

Asclepius (sau Aesculapius), fiul lui Apollo cu muritoarea Coronis si zeul medicinei. A fost crescut de mic de centaurul Chiron, care l-a initiat in tainele lecuirii si l-a deprins sa vineze. Asclepius a avut doi fii: pe Machaon si pe Podalirius, vestiti datorita priceperii lor in arta tamaduirii, si patru fete, printre care se numara si Hygiea, zeita sanatatii. Datorita faptului ca nu s-a multumit sa vindece numai bolile, ci a readus si mortii la viata, Asclepius si-a atras minia lui Zeus, care l-a ucis cu trasnetul sau. Dupa moarte el a fost pus printre constelatii. I se aduceau onoruri divine, in special la Epidaurus, si i se sacrifica, de obicei, un cocos. Atributele sale erau toiagul si sarpele.

cresteRE, cresteri, s. f. Actiunea de a creste. Dezvoltare, marire treptata. 2. Sporire, marire a numarului, volumului, intensitatii, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prasire, inmultire. ◊ cresterea animalelor = ramura a agriculturii care are ca obiect inmultirea si cresterea animalelor si pasarilor, a viermilor de matase, a pestilor si stuparitului. 4. Educare, educatie. ◊ Loc. adj. Fara crestere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Buna crestere = educatie aleasa. – V. creste.

MAJORA vb. a creste, a (se) mari, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ pretul; preturile s-au ~.)

cas n., pl. uri, si rar m. (lat. caseus si caseum, cas, brinza; it. cacio, sard. l. kasu, sp. quejo, pg. queijo; germ. kase). Brinza dulce nescursa de zer, asa cum se afla in zagirna sau dupa ce o scoti de acolo (V. telemea). Dunga galbena pe care o au puii de pasari la incheietura ciocului. Fig. A avea cas la gura, a fi cu casu la gura, a fi inca copil. Casu popii, un fel de nalba mica care creste ca o tufusoara si pe ale carei fructe le maninca copiii (malva rotundifolia). – Casi se zice cind e vorba de bucati de cas. Dar si in acest caz se poate zice casuri.

BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba

LICHENI s.m.pl. 1. Grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci si a unei alge, care cresc pe scoarta copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) planta din acest grup. 2. (Med.; la sg.) Boala de piele caracterizata prin mici papule, avand cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].

ZEGISM s.n. Teorie filozofico-economica de esenta neomalthusianista limitativa, potrivit careia populatia globului, cererea de produse alimentare si poluarea ar inregistra cresteri intr-un mod progresiv, amenintator, in timp ce resursele globului s-ar afla in cantitati limitate, lumea indreptandu-se astfel rapid spre autodistrugere. [Var. zeghism s.n. / < engl. z(ero) e(conomic) g(rowth) – crestere economica nula + -ism].

COPIL ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.

METRIC, -A, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unitati de masura) Care are metrul (1) drept unitate fundamentala pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem international de masurare a lungimilor, a greutatilor si a capacitatilor bazat pe unitati fixe, care cresc si descresc din zece in zece. 2. S. f. Ramura a poeticii care se ocupa cu studiul structurii versului si al unitatilor prozodice; totalitatea regulilor privind masura versului; sistem de construire ritmica a versului. 3. Adj. Care se refera la metru (2), compus intr-un anumit metru; privitor la structura ritmica a versurilor. 4. S. f. Ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului (4). – Din fr. metrique, germ. Metrik.

FAVORIT, -A adj. Iubit, preferat. // s.m. si f. 1. Cel iubit cu predilectie de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ♦ Cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. // s.m. (De obicei la pl.) Barba lasata sa creasca de o parte si de alta a fetei. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

PATRAR, patrare, s. n. 1. (Inv. si pop.) Patrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele doua faze ale lunii cand aceasta, aflandu-se in crestere sau in descrestere, apare luminata numai pe jumatate (in forma de semicerc); perioada de timp corespunzatoare fiecareia dintre aceste doua faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.

GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. Gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.

A SUI sui 1. intranz. 1) A se deplasa in sensul urcusului, in panta ascendenta; a se ridica in sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune (pe scara sociala); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. ~ sacii in pod. 2) (forme de relief ridicate, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a urca. ~ dealul. 3) (preturi, tonuri etc.) A face sa creasca calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire

A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare

STADIAL, -A adj. 1. Care creste, care se desfasoara in stadii, in etape. 2. Referitor la stadiile de dezvoltare a organismelor. // s.n. Interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand ghetarii au cunoscut o extindere maxima. [Pron. -di-al. / < germ. stadial, cf. lat. stadialis].

BUMBAC, (1) s. m., (2) s. n. 1. Planta textila tropicala si subtropicala in forma de arbust, care creste, aclimatizata, si in regiunile temperate (Gossypium). 2. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semintele bumbacului (1), folosit in industrie si comert; (in special) vata. ◊ Expr. A avea bumbac in urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir rasucit de bumbac (2), intrebuintat la tesut sau la cusut. ♦ Tesatura din fire de bumbac (2). – Comp. sb. bumbak, bg. bubak.

GHEARA, gheare, s. f. 1. Formatie cornoasa ascutita, curbata, crescuta la varful degetelor unor reptile, pasari si mamifere, servind mai ales la aparare si la atac. ◊ Expr. (Fam.) A fi lung in (sau la, de) gheare = a avea obiceiul sa fure. A-si scoate( sau a-si arata) ghearele = a-si arata fondul ascuns si rau al firii. A fi ( sau a cadea, a incapea etc.) in ghearele ( sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) in posesiunea, in puterea sau sub autoritatea absoluta a cuiva, la discretia cuiva; a fi prins (si tinut inchis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stapanire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi ( sau a se zbate) in ghearele mortii = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesa (1) asemanatoare cu o gheara (1), care serveste la apucat, impiedicat etc. – Et. nec.

PUF², (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) Parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. Obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf² (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.

STADIAL, -A I. adj. 1. care creste, care se desfasoara in stadii, in etape. 2. referitor la stadiile de dezvoltare a organismelor. II. s. n. interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand ghetarii au cunoscut o extindere maxima. (< germ. stadial, lat. stadialis)

adaug, a adauga si (est) -gesc, a adaugi si (vechi) a adauge, part. adaus v. tr. (lat. adaugere, pop. adaugere, part. adauctum, id., d. augere, a mari. V. augment). Pun ceva pe linga altu sau altele: a adauga un franc la suta, sare ciorbei. Fig. Mai spun ceva: nu mai adaug nimic la cele spuse. Vechi. Maresc, sporesc: a adauga banii, averea. Incarc la plata birului: sa n' aiba voie a-i scadea, nici a-i adaugi. L-a adaugat cu pira, l-a incarcat cu pira. I-a adaugit pintecele, a lasat-o gravida. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Ma unesc. Trans. Ma recasatorec. Ma inmultesc: pacatosii se adaug [!]. Ma compar, ma aseman (Cor.). Ma adaug la masa cuiva, ma pun la masa lui. V. intr. Boala adaogea, se agrava. – Forme vechi: adao-: sa-si adaoga, Domnu sa va adaoga, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, au adaos (adauga), il adaosera (adaugara).

Erichthonius, unul dintre primii regi ai cetatii Athenae. Era fiul lui Hephaestus (dupa o versiune cu Atthis, dupa o alta cu Gaea sau cu zeita Athena). Se spunea ca Athena, ca sa nu afle ceilalti zei de nasterea copilului, l-ar fi inchis pe Erichthonius intr-un cufar, pe care l-a dat, in mare taina, in pastrare fetelor lui Cecrops. Impinsa de curiozitate, una dintre fete a deschis cufarul, fapt pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita (v. Aglauros). Mai tirziu Erichthonius a fost luat si crescut de insasi divina lui mama, in templul acesteia de pe Acropolis. Murind, Cecrops l-a lasat urmas la tron. Erichthonius s-a casatorit cu nimfa Praxithea si a avut un fiu, Pandion, care a domnit dupa el in cetatea Athenae.

PADUCEL (lat. peducellus) s. m. 1. Arbust din familia rozaceelor, inalt de c. 8 m, cu frunze ovale sau rombice si flori albe (Crataegus monogyna). Se cultiva uneori in scopuri ornamentale sau in perdele de protectie. este raspandit in Europa, Africa de Nord, V Asiei. In Romania creste frecvent, in toate regiunile, de la campie pana la alt. de 1.400 m. Fructele sunt comestibile si sunt folosite in ind. alimentara la prepararea marmeladelor. Frunzele, florile si fructele au utilizari in medicina ca hipotensive, vasodilatoare si sedative. 2. (Pop.) Boala de piele la talpile picioarelor si intre degetele de la picioare, care se manifesta prin mancarimi.

SPOR², (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa usor, de a avea randament in munca; progres. ◊ Loc. adj. si adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fara spor = fara randament; putin; incet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult in timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formula de urare adresata cuiva care lucreaza sau merge la lucru. 2. Abundenta, belsug, prosperitate; folos, castig. 3. crestere, marire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezinta o crestere, o marire, un adaos. – Din sl. sporu, bg. spor.

POLARITATE s. f. 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea, in doua puncte ale sale, caracteristici de aceeasi natura, dar opuse una celeilalte. 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei parti din el de a forma doua puncte de crestere cu proprietati diferite. 3. (Fil.) Specie a contradictiei constand in relatia dintre doi termeni care prezinta cel mai mare grad de opozitie posibil si totodata se presupun reciproc, ca polii unui magnet. – Din fr. polarite.

DIVERGENT, -A, divergenti, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se departeaza dintr-un punct comun in directii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a carui sectiune creste pe masura departarii de un punct de referinta; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumina ce se departeaza unele de altele. ♦ (Mat.; despre siruri de numere) Care nu are o limita finita, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre pareri, conceptii, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic intre ele; care urmaresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.

TURTA-DULCE s.f. 1. Prajitura din aluat crescut (cu praf de copt sau alta substanta chimica) facut din faina, miere si diverse mirodenii (scortisoara, nucsoara, cuisoare, anason, chiar si piper), uns cu sirop gros si copt la cuptor; fiecare tara are specialitati proprii, preparate mai ales de Craciun, numite foarte sugestiv: fr. pain depice, it. pane di spezie = „paine cu mirodenii”, germ. Pefferkuchen = „prajitura piperata”. 2. Produse comerciale realizate din turta dulce, sub forma de diverse figurine (stelute, inimioare, mos Craciun etc.), initial vandute la targurile germane de Craciun, exportate acum in toata lumea.

SPIN ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele si pe fructele unor plante; ghimpe. ◊ Cununa de ~i suferinta neintrerupta; chin. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe niste) ~i a nu avea liniste; a fi nerabdator. A fi (sau a sta) ca un ~ in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata si ghimpoasa, cu frunze adanc crestate si cu flori rosii sau albe, dispuse in inflorescente. 3) pop. Orice planta erbacee, care are asemenea prelungiri intepatoare. 4) Varful carligului de undita. /<lat. spinus, ~a

brad m., pl. i (lat. bratus, un copac perpertuu verde, care, ca si vgr. brahty, un fel de ienupar, si alb. breth, art. bredhi, vine d. ebr. beros, sirian berot, ar. brot, chiparis, inrudit cu vsl. berza, mesteacan. Ar putea veni si din alb. bredhi, rom. pl. brazi, apoi sing. brad. V. breaz). Un mare si impunator copac conifer rasinos perpetuu verde care-si inalta trunchiu vertical pina la 50 de metri si creste mai ales ma munte (abies alba sav abies pectinata). Lemnu lui: o masa de brad. Fig. Un brad de flacau, un flacau inalt, drept si robust. V. molid, pin, cetina, sihla, cucuruz, rasina, terebint.

METAFIZIC, -A I. adj. referitor la metafizica. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, avand ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simturi, care depasesc cadrul experientei. 2. metoda de cunoastere, opusa dialecticii, care considera fenomenele izolate unele de altele si imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de crestere si neaga contradictiile interne ale fenomenelor. (< fr. metaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

IZMA s. f. Planta erbacee perena din familia labiatelor, cu frunzele petiolate si florile rosii-violete dispuse in spice la varful tulpinilor sau ramurilor, intreaga planta avand un miros placut caracteristic; menta (Mentha piperita). ◊ Izma creata = specie de izma cu frunzele petiolate si crete, folosita la prepararea unor medicamente; menta creata (Mentha crispa). Izma-broastei = planta erbacee cu frunze dintate si cu flori roz, care creste prin locurile mlastinoase (Mentha aquatica). – Et. nec.

NAP, napi, s. m. 1. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute in forma de rozeta si cu radacina carnoasa, de forma aproximativ sferica, comestibila (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbracat; p. ext. foarte sarac. 2. Planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, avand tuberculii cu un continut nutritiv bogat, folosita ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.

PEPINIERA s.f. 1. Plantatie pe care se cresc plante erbacee sau lemnoase pana la timpul cand pot fi transplantate. ♦ Intreprindere care produce rasaduri sau puieti. 2. (Rar) Crescatorie de animale (de rasa), de pesti etc. 3. (Fig.) Totalitatea celor care pot deveni la un moment dat membri (de frunte) ai unei organizatii, ai unei profesiuni etc.; institutie, organizatie etc. care pregateste astfel de oameni. [Pron. -ni-e-. / < fr. pepiniere].

GAINA, gaini, s. f. Specie de pasare domestica, crescuta pentru carne si oua (Gallus domestica); pasare care face parte din aceasta specie; p. restr. femela cocosului. ◊ Expr. A se culca (odata) cu gainile = a se culca foarte devreme. Canta gaina in casa, se zice cand intr-o casnicie cuvantul hotarator il are femeia. ♦ Compus: gaina-salbatica (sau -de-munte) = femela cocosului-de-munte. – Lat. gallina.

CURCA, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curca bronzata = rasa de curci crescuta si in tara noastra, cu greutate corporala mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curca plouata (sau beata) = a fi (sau a sta, a umbla) abatut, dezorientat, zapacit. Nici curca, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situatie precisa. Rad si curcile = e din cale-afara de caraghios. – Din bg. kurka.

CULTURA s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale si spirituale acumulate de omenire in decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramica, podoabe, arme, locuinte, asezari etc.) si spirituale (manifestari artistice, magice-religioase si funerare) pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. ♦ Totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ◊ Om de cultura = persoana care are un nivel intelectual ridicat; cultura de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrarile efectuate asupra solului pentru a face posibila cresterea plantelor cultivate. ◊ Plante de cultura = plante cultivate de om. ♦ crestere a anumitor animale. ♦ crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 3. Cultura fizica = dezvoltarea corpului prin gimnastica si sport; stiinta care se ocupa cu aceasta dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture].

Amphitryon (sau Amphitruo), fiul lui Alcaeus si sotul Alcmenei (v. si Alcmene). In timp ce Amphitryon era plecat sa lupte cu teleboenii, Zeus, imprumutindu-i infatisarea, s-a unit cu Alcmene. In aceeasi noapte s-a reintors si Amphitryon. Din dubla unire cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene a nascut doi fii: pe Heracles si pe Iphicles. La interventia lui Zeus, Amphitryon a iertat-o pe Alcmene. Pentru a-si recunoaste insa fiul adevarat, si imboldit de Hera, se spunea ca ar fi introdus in incaperea in care se aflau copiii doi serpi. La vederea lor Iphicles s-a tras inapoi ingrozit. Heracles in schimb, desi in virsta de numai 10 luni, i-a sugrumat, dovedindu-si prin aceasta originea divina. La inceput Amphitryon l-a crescut pe Heracles in casa sa. Mai tirziu temindu-se de forta eroului, a cautat sa-l indeparteze, trimitindu-l la tara sa-i pazeasca cirezile de vite. Amphitryon a murit luptind alaturi de Heracles impotriva lui Erginus, regele din Orchomenus.

urca (-c, at), vb. – 1. A sui, a se catara. – 2. A se ridica. – 3. A se mari, a creste. – 4. (Refl.) A insuma. Origine incerta. Pare un lat. *oricāre ‹ ǒrior (Puscariu 1824; Tiktin; REW 6098; Candrea; Rosetti, I, 172), sau mai putin probabil de la ora „margine” (Tiktin) sau din gr. ὄρος „munte” (Pascu, Etimologii, 49; Pascu, Beitrage, 11); dar cf. aburca. O confirmare a etimonului s-ar putea gasi in lat. *ortiāre ‹ ǒrtus, deja afirmata de Cipriani, Rom., XXXI, 587-90). Der. din sb., cr. nukati „a e*****” (Candrea, II, 440) nu este probabila. – Der. urcat, s. n. (suit); urcator, adj. (care urca, ascendent); urcus, s. n. (drum, loc in panta, repezis).

HIDRA, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capat, gura inconjurata de 6-8 tentacule si, la celalalt capat, un fel de disc cu care se fixeaza pe un suport (Hydra); (si la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos inchipuit ca un sarpe urias cu mai multe capete, care, taiate, cresteau la loc. [Var.: idra s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.

RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.

spor (-ruri), s. n. – 1. Prosperitate, progres, abundenta, belsug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporu „uger”, sporinu „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mari, a creste, a majora; a se intinde; a se intensifica, a se mari; a se inmulti, a se multiplica, a se largi, a se derula; a trancani; a flecari; a prospera; a inainta, a progresa; a folosi); sporis, s. n. (verbina, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporis; sporitor, adj. (prosper, care sporeste); spornic, adj. (care are spor, care progreseaza; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fara folos).

Coronis 1. Fiica lui Phlegyas, regele din Orchomenus. A fost iubita de Apollo, cu care a avut un fiu, pe Asclepius (v. si Asclepius). De teama ca imbatrinind va fi parasita de catre zeu, Coronis a preferat sa se casatoreasca cu un muritor de rind. 2. Fiica lui Coroneus, transformata in cioara de catre zeita Athena pentru a o scapa de urmarirea lui Poseidon, care se indragostise de ea. 3. Nimfa care l-a crescut pe Dionysus.

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas si frate cu Numitor. Dupa moartea tatalui sau, Amulius reuseste sa-si goneasca fratele, pe Numitor, care mostenise de drept coroana, si sa se inscauneze el rege. Temindu-se de urmasii regelui detronat, el il ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestala pentru a o impiedica sa aiba copii. Iubita in taina de zeul Mars, Rea Silvia naste insa doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Aflind de existenta lor, Amulius o arunca in inchisoare si porunceste ca cei doi copii sa fie inecati in fluviul Tiber. Scapati ca prin minune de la moarte de niste pastori (dupa o alta varianta, de o lupoaica), Romulus si Remus cresc in salbaticie. In cele din urma ei il detroneaza pe Amulius, inscaunind in locul lui din nou pe bunicul lor Numitor (v. si Romulus).

TRAI vb. 1. a vietui, (pop.) a haladui, a salaslui, (reg.) a labadui, a salasi, (Olt.) a sufleti, (inv.) a custa, a locui, a salasui, a via. (au ~ fericiti pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a vietui, (rar) a fiinta, (reg.) a labadui, (inv.) a dainui. (Cat ~, omul invata.) 3. a o duce, a vietui. (Cum ~?) 4. v. coabita. 5. a vietui, (rar) a misca. (Nu mai ~.) 6. a petrece. (A ~ acolo o buna parte din viata.) 7. v. apuca. 8. a se tine, a vietui. (~ de azi pe maine.) 9. v. intretine. 10. v. creste. 11. v. simti. 12. v. dainui.

PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin¹ (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.

BARBA, barbi, s. f. 1. Parul care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. Rade in barba. ◊ Expr. A trage nadejde ca spanul de barba = a nadajdui ceva ce nu se poate realiza. (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = planta erbacee cu flori galbene-deschise (Tragopogon major); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative (Mirabilis Jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = planta erbacee a carei tulpina se intrebuinteaza in medicina si in industrie (Equisetum arvense). 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care-l au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

creste vb. 1. a se dezvolta, a se inalta, a se mari, (inv. si pop.) a odrasli, (pop.) a se ridica, a salta, a (se) zburataci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trai, a vegeta. (Ciupercile ~ in sol bogat.) 3. v. inalta. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. inmulti. 9. v. extinde. 10. a (se) mari, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. indesi. 12. a se mari, a se ridica, a se umfla. (au ~ apele in matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mari, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mari, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. inteti. 19. v. adanci.

Hermaphroditus, fiul lui Hermes si al Aphroditei. A fost crescut de nimfe pe muntele Ida pina la virsta de cincisprezece ani, cind a pornit sa cutreiere prin lume. O data, pe cind se scalda in apele unui lac, nimfa lacului Salmacis s-a indragostit de frumosul tinar si a vrut sa se uneasca cu el. Hermaphroditus a respins-o. Atunci ea l-a cuprins in brate cu sila si, fiindca tinarul se zbatea sa scape din strinsoare, Salmacis s-a rugat fierbinte zeilor sa le uneasca trupurile pentru totdeauna. Zeii i-au implinit voia: in locul tinarului si al nimfei a aparut o singura fiinta, avind ambele sexe. Hermaphroditus se numara printre insotitorii lui Dionysus.

BARBA, barbi, s. f. 1. Par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

IEPURE ~i m. Mamifer rozator de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coada scurta si cu picioarele de dinapoi mai lungi decat cele de dinainte (vanat pentru carne si blana). ◊ ~-de-casa iepure domestic, crescut pentru carne si blana. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine alearga dupa doi ~i nu prinde nici unul cel care incearca sa faca concomitent doua lucruri nu reuseste sa faca nici unul. A nu sti de unde sare ~ele a nu sti de unde poate aparea o sansa (in realizarea unui lucru, in rezolvarea unei probleme etc.). A impusca (sau a prinde) doi ~i deodata a infaptui (cu succes) doua actiuni deodata. Cati ~i la biserica nimeni. Umbra-~elui planta erbacee cu tulpina inalta avand frunze inguste, lungi si flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

A creste cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

CORN¹ coarne n. 1) Excrescenta dura de diferite forme, para sau impara, care creste pe capul unor mamifere. ◊ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-si arata coarnele a) a se posta in pozitie de aparare; a se pune in garda; b) a-si da pe fata firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai destept, mai rasarit. A se lua in coarne cu cineva a intra in conflict, a se incaiera cu cineva. A pune cuiva funia in coarne a-l face pe cineva sa actioneze contrar vointei sale; a-l supune. A pune coarne a insela (in casnicie). 2) Substanta osoasa din care sunt constituite excrescentele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) Fiecare dintre cele doua antene de pe capul unor vietati mici. Coarnele melcului. Coarnele carabusului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau parti ale acestora care au forma de semicerc. ◊ De la coarnele plugului de la tara; din patura taraneasca. /<lat. cornu