APOZITIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei in cazul nominativ. ◊ orice constructie sintactica de tip apozitional. 2. (biol.) crestere in grosime a membrelor celulare prin depunerea succesiva a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio)

APOZITIE ~i f. atribut substantival la cazul nominativ sau, mai rar, la cazul in care sta cuvantul determinat. [G.-D. apozitiei] /<fr. apposition, lat. appositio, ~onis

APOZITIE s.f. 1. atribut substantival care sta la nominativ, indiferent de cazul in care este substantivul pe care il determina sau (rar) care sta in acelasi caz cu acesta. 2. (Bot.) Crestere in grosime a membranelor celulare prin depunerea succesiva de straturi noi. [Gen. -iei, var. apozitiune s.f. / cf. fr. apposition, lat. appositio].

PARTITIV, -A adj. Care exprima ideea de parte dintr-un intreg sau intregul din care s-a luat o parte. // s.n. atribut substantival in genitiv sau la acuzativ precedat de o prepozitie, care arata intregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a imparti].

APOZITIE, apozitii, s. f. atribut substantival pus in cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului determinat, sau, mai rar, in acelasi caz cu substantivul determinat. – Fr. apposition (lat. lit. appositio, -onis).

HENDIADA, hendiade, s. f. Figura de stil care consta in inlocuirea unui substantiv insotit de un atribut prin doua substantive sau a unui atribut adjectival cu unul substantival. [Pr.: -di-a-] – Din fr., lat. hendiadys.

HENDIADA s.f. (Lit.) Figura de stil care consta in inlocuirea unui substantiv insotit de un atribut prin doua substantive; inlocuire a unui atribut adjectival cu unul substantival. [Pron. -di-a-. / < fr., lat., gr. hendiadys].

HENDIADA s. f. figura de stil constand in inlocuirea unui substantiv insotit de un atribut prin doua substantive; inlocuire a unui atribut adjectival cu unul substantival. (< fr., lat., gr. hendiadys)