MAGNETISM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♦ ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pamant; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simturilor si imaginatiei, producand diferite fenomene. ◊ (fig.) atractie; influenta, fascinatie. 2. ramura a fizicii care studiaza fenomenele magnetice. (< fr. magnetisme, germ. Magnetismus)

ALOTROPIE s.f. 1. Proprietate a unor elemente chimice de a se gasi in natura sub mai multe forme, cu proprietati fizice si chimice diferite; alotropism. 2. Proces de atractie reciproca intre doua celule de sens opus. [Gen. -iei. / < fr. allotropie, cf. gr. allos – altul, tropos – schimbare].

DOR, doruri, s. n. 1. Dorinta puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o indeletnicire preferata; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; patimas. 2. Stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; nazuinta, dorinta. 3. Suferinta pricinuita de dragostea pentru cineva (care se afla departe). 4. (Pop.) Durere fizica. Dor de dinti. 5. Pofta, gust (de a manca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau capsunilor) mananci si frunzele. 6. atractie e*****a. 7. (Pop.; in loc. adv.) In dorul lelii = fara tinta hotarata, fara rost, la intamplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

CONTRACTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic si tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contractiei = teorie prin care se explica formarea muntilor pornind de la racirea planetei, contractarea nucleului sau si cutarea scoartei terestre. Emisa de geologul francez Leonce Elie de Beaumont, in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectiunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum, lungime sau diametru a unor tesuturi sau organe, determinata de actiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui muschi in urma e*******i sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic si asigura miscarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitationala = reducerea volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie.

STATIUNE s. f. I. 1. localitate care prezinta elemente de atractie turistica sau conditii climatice prielnice sanatatii, ape minerale etc. 2. ansamblu de cladiri, instalatii, laboratoare la efectuarea unor observatii, la indeplinirea unei operatii tehnice sau a activitatii unei unitati de munca de pe un anumit teritoriu. ◊ centru special pentru cercetari experimentale. 3. asezare omeneasca din epocile primitive. II. pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). III. totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze. (< fr. station, lat. statio)

MAGNETIC, -A, magnetici, -ce, adj. (Despre forte, fenomene) Care se refera la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Camp magnetic = stare fizica particulara a unui spatiu in care se exercita forte magnetice; p. ext. spatiul respectiv. Fluid magnetic = forta prin care se explica, in stiintele oculte, fenomenele telepatice si hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele doua puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele doua puncte ale globului pamantesc catre care se indreapta capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercita o influenta profunda sau o atractie irezistibila; care magnetizeaza. – Din fr. magnetique, germ. magnetisch.