MUT, -A, muti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii. ◊ Expr. (Substantivat; fam.) Asta sa i-o spui lui mutu, se spune cuiva in afirmatiile caruia n-ai incredere, care exagereaza, care minte. Unde a dus (surdul roata si) mutul iapa = foarte departe. 2. Adj. (Despre actiuni, atitudini ale omului) Care se face, se petrece in tacere, care nu se exprima prin cuvinte. ◊ Cor mut = ansamblu vocal care executa o melodie fara cuvinte. Film mut = film cinematografic care inregistreaza numai imagini, fara sunete sau vorbirea personajelor. Scena muta = scena dintr-o lucrare dramatica in care personajele nu vorbesc, ci isi exprima sentimentele prin gesturi, atitudini, mimica etc. Litera muta = litera din cadrul unui cuvant care nu se pronunta. 3. Adj. Care nu vrea sau nu poate sa vorbeasca la un moment dat sau in anumite imprejurari; p. ext. caruia nu-i place sa vorbeasca (mult), care este tacut din fire, taciturn. ♦ (Adverbial) Fara zgomot. 4. Adj. P. ext. (Despre elemente ale naturii etc.) Tacut, linistit. 5. S. m. si f. (Reg.) Om slut; om nepriceput, prost, natang. – Lat. mutus, -a, -um.

AMORALITATE s. f. atitudinea omului amoral. – Din fr. amoralite.

INGRatitudine, ingratitudini, s. f. Insusirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunostinta. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.

FATALISM s. n. Doctrina care considera ca toate evenimentele din viata oamenilor ar fi dinainte determinate de destin. ♦ atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme.

F********M s. n. Caracter f*******c; atitudinea omului f*******c. – F*****t[ic] + suf. -ism.

CINISM, (rar) cinisme, s. n. atitudinea omului cinic (1), fapta de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.

LINGAREALA, lingareli, s. f. Faptul de a (se) lingari; comportarea, atitudinea omului slugarnic si lingusitor. – Lingari + suf. -eala.

SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprima atitudinea omului fata de realitate; simtamant. ♦ Afectiune. 2. Facultatea de a simti, de a cunoaste, de a aprecia ceva; constiinta. ♦ Credinta, impresie intima; convingere. Avea sentimentul ca l-a mai vazut undeva. [Var.: (inv.) simtiment s. n.] – Din fr. sentiment.

EZITANT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotarat, sovaielnic, sovaitor, (rar) sovaind, sovait, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (inv.) inclinator, indoielnic, pregetator, tarzielnic, (fig.) oscilant. (atitudine ~; om ~.) 2. v. nesigur.

INDIFERENT adj. 1. v. nepasator. 2. apatic, delasator, indolent, lasator, nepasator, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebristit, (fig.) rece. (om ~; atitudine ~.) 3. nepasator, nesimtitor, (fig.) surd. (A ramas ~ la rugamintile mele.)

SFRUNTAT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverentios, indraznet, necuviincios, neobrazat, nerespectuos, nerusinat, obraznic, semet, sfidator, trufas, tantos, (livr.) prezumtios, (rar) neinfranat, (pop. si fam.) tafnos, (inv. si reg.) rusinat, (Transilv.) sulhetic, (inv.) nerusinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~; atitudine ~.)

INTELEGATOR ~oare (~ori, ~oare) Care da dovada de intelegere; predispus sa inteleaga o situatie grea; binevoitor. om ~. atitudine ~oare. /inteleg + suf. ~ator

AUSTER, -A adj. 1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpatat. 2. lipsit de podoabe (inutile). (< fr. austere, lat. austerus)

F********M s. n. caracter f*******c; atitudinea omului f*******c. (< fr. phlegmatisme)

AMORALITATE s. f. atitudinea omului amoral. – Dupa fr. amoralite.

CAMBRAT, -A (‹ cambra) adj. Curbat in forma de cerc. ♦ Pozitie c. = (la om) atitudine fortata a corpului (indoit) in care sint solicitati toti muschii ce intervin in mentinerea echilibrului; (la animalele patrupede) pozitie fortata in care membrele anterioare se afla inapoia liniei de aplomb, iar cele posterioare inaintea acesteia.

GROSOLANIE, grosolanii, s. f. Fapta, vorba, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, badaranie, mitocanie. – Grosolan + suf. -ie.

PASIVISM s. n. (Rar) atitudine a omului pasiv (I 1); tendinta spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism.

ANIMALIC, -A, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.

PERPLEX, -A, perplecsi, -xe, adj. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (si nedumerit); incurcat, dezorientat, nauc. naucit, ♦ (Despre atitudinea, manifestarile oamenilor) Care arata, exprima, tradeaza perplexitate. – Din fr. perplexe, lat. perplexus, germ. perplex.

PESIMISM s. n. atitudine a omului care priveste cu neincredere viata si pe semenii sai si care considera ca toate situatiile au un deznodamant fatal; conceptie filozofica, opusa optimismului, potrivit careia raul, iluzia, suferinta predomina in lume si nu pot fi inlaturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristete, de amaraciune si de neliniste; stare sufleteasca de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.

PRECAUTIE, precautii, s. f. atitudinea, comportarea omului precaut; bagare de seama, prevedere, circumspectie, prudenta. [Pr.: -ca-u-. – Var.: precautiune s f.] – Din fr. precaution, lat. praecautio, -onis.

OPTIMISM s. n. Conceptie filozofica potrivit careia in lume binele precumpaneste asupra raului, iar lumea existenta este cea mai buna dintre lumile posibile; atitudine a omului care priveste cu incredere viata si viitorul; tendinta de a vedea latura buna, favorabila a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus.

LASITATE (2) lasitati, s. f. 1. Faptul de a fi las; starea celui las. 2. (Concr.) Fapta, atitudine de om las. – Las + suf. -itate (dupa fr. lachete).

MISELIE, miselii, s. f. 1. Caracter specific omului misel (1); fapta, purtare, atitudine de om misel (1); ticalosie, marsavie, infamie. 2. (Inv.) Saracie, mizerie. – Misel + suf. -ie.

NAIVITATE, (2) naivitati, s. f. 1. Insusirea de a fi naiv (1); comportare de om naiv; simplitate; nevinovatie, ingenuitate, candoare. 2. (Peior.) Lipsa de maturitate in judecata si in comportare; p. ext. vorba, fapta, atitudine de om naiv (2). [Pr.: na-i-] – Din fr. naivete.

NATANGIE, natangii, s. f. 1. Lipsa de inteligenta, de pricepere; p. ext. fapta, vorba, atitudine de om natang (1); neghiobie, prostie. 2. Indaratnicie, incapatanare. – Natang + suf. -ie.

DISTANT, -A, distanti, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politete rece si putin comunicativa in relatiile cu ceilalti, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza pe omul distant. – Din fr. distant.

SIMANDICOS, -OASA, simandicosi, -oase, adj. 1. (Despre oameni; astazi fam. si adesea peior.) De vaza¹, distins, respectabil, ilustru, important. ♦ (Despre atitudini ale oamenilor, p. ext. despre lucruri) Care corespunde gusturilor alese, care satisface pretentii rafinate, deosebite. 2. (Inv.; despre sume, cantitati etc.) Considerabil, mare, important. – Din ngr. simandikos.

SOVAITOR adj. 1. v. impleticit. 2. v. nesigur. 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotarat, sovaielnic, (rar) sovaind, sovait, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (inv.) inclinator, indo-ielnic, pregetator, tarzielnic, (fig.) oscilant. (atitudine ~oare; om ~.)

BARBATIE f. 1) Varsta matura a barbatului. 2) Totalitate de caractere fizice si s*****e ale barbatului. 3) Forta fizica proprie barbatilor; vigoare de barbat. 4) Comportare sau atitudine de om curajos; indrazneala; cutezanta. [Art. barbatia; G.-D. barbatiei; Sil. -ti-e] /barbat + suf. ~ie

BLANDETE f. 1) Caracter bland. 2) atitudine de om bland. [Art. blandetea; G.-D. blandetii] /<lat. blandities

CUTEZANTA f. Comportare sau atitudine de om cutezator; indrazneala; barbatie. /a cuteza + suf. ~anta

DEMAGOGIE ~i f. 1) Metoda de inselare a publicului, practicata de politicieni, prin promisiuni mincinoase si discursuri bombastice. 2) atitudine de om care foloseste o astfel de metoda. [Art. demagogia; G.-D. demagogiei; Sil. -gi-e] /<fr. demagogie

LASITATE ~ati f. 1) Caracter las. 2) Fapta sau atitudine de om las. [G.-D. lasitatii] /las + suf. ~itate

PALADIN ~i m. (in evul mediu) 1) Nobil care servea la curtea unui monarh. 2) Cavaler ratacitor (si mereu in cautare de aventuri eroice). 3) Barbat cu sentimente si atitudini cavaleresti. 4) om devotat unei cauze sau unei persoane. /<fr. paladin, it. paladino

SENTIMENTALISM ~e n. 1) (in sec. XVIII si inceputul sec. XIX) Curent literar caracterizat prin reliefarea vietii sentimentale a omului. 2) Sensibilitate excesiva; exagerare a sentimentelor. ◊ A cadea in ~ a deveni sentimental; a-si exagera sentimentele. 3) Comportare sau atitudine de om sentimental. /<fr. sentimentalisme

TERIBILISM ~e n. 1) atitudine de om teribil. 2) Comportare de teribilist. /teribil + suf. ~ism

TIP¹ ~i m. 1) depr. Persoana care trezeste o atitudine negativa; om excentric; individ; subiect. 2) Persoana de o mare originalitate; om care iese din comun prin comportamentul sau original. /<lat. typus, ngr. tipos, fr. type

TOLERANTA ~e f. 1) atitudine de om tolerant; ingaduinta; indulgenta. ~ religioasa. ◊ Casa de ~ b****l; lupanar. 2) Abatere admisa de la greutatea, masura sau calitatea unei marfi. 3) Obisnuinta a unui organism de a suporta un medicament. /<fr. tolerance

AMORALITATE s. f. atitudine a omului amoral. (< fr. amoralite)

REZERVAT, -A adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stapanit, cumpatat, sobru; retinut, discret. (< fr. reserve)

UMIL, -A, umili, -e, adj. 1. Care are o atitudine modesta, de om simplu, sarac, fara pretentii; care are o atitudine supusa, ascultatoare, smerita. 2. (Despre manifestari ale oamenilor) Care arata, tradeaza, denota pe omul umil (1), caracteristic unui om umil. ♦ (Despre obiecte, locuri etc.) Saracacios. – Din lat. humilis.

NEGLIJENT, -A, neglijenti, -te, adj. 1. Care nu-si indeplineste indatoririle cu destula grija; indolent, nepasator. 2. Care nu se ingrijeste de tinuta sa, care are o tinuta dezordonata, murdara etc.; neingrijit. 3. (Despre actiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denota lipsa de atentie, de grija, de interes (fata de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. negligent.

NELEGIUIT, -A, nelegiuiti, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre actiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezinta o nelegiuire; ticalos, infam. – Ne- + legiuit.

NETREBNICIE, netrebnicii, s. f. Fapta, atitudine, comportare de om netrebnic; ticalosie, marsavie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

SENTIMENTALISM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendinta de a exagera rolul si valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da in mod obisnuit precadere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic in literatura aparut la sfarsitul sec. XVIII ca o reactie impotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.

NAIVITATE ~ati f. 1) Caracter naiv. 2) Li-psa de maturitate in judecata sau in comportare. 3) Vorba, fapta sau atitudine specifica unui om naiv. A spune ~ati. [G.-D. naivitatii; Sil. na-i-] /<fr. naivete

SENTIMENT ~e n. 1) Proces afectiv care reflecta atitudinea emotionala a omului fata de realitate; simtamant. ~e nobile. ◊ ~e pozitive sentimente care aduc satisfactie sufleteasca si care stimuleaza activitatea omului. ~e negative sentimente care tulbura spiritul si demoralizeaza. 2) atitudine afectiva fata de cineva sau fata de ceva; simtamant. ~ de frate. 3) Convingere proprie; impresie intima. /<fr. sentiment, lat. sentimentum

SENZATIE ~i f. 1) Fenomen psihic provocat de o e*******e fiziologica. 2) Fapt care produce o impresie puternica. 3) atitudine emotiva a omului fata de realitate. [G.-D. senzatiei; Sil. -ti-e] /<lat. sensatio, ~onis, fr. sensation

NAIVITATE s.f. 1. Insusirea de a fi naiv; simplitate; nevinovatie, candoare. 2. (La pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilarie, prostie. [Pron. na-i-. / cf. fr. naivete].

SENTIMENTALISM s.n. 1. Sensibilitate excesiva; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ♦ Tendinta in literatura sec. XVIII, in care esentiala este reliefarea vietii sentimentale, bogate si tumultoase, a personajelor. 2. atitudine, comportare de om sentimental. [< fr. sentimentalisme].

CINISM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. insusirea de a fi cinic; atitudine, fapta de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus)

ComODITATE s. f. 1. situatia, insusirea de a fi comod; confort. 2. (peior.) atitudine a unui om comod. (< fr. commodite, lat. commoditas)

DALMATIAN², -A adj. 1. dalmat. 2. (fig.; despre biografia, comportamentul cuiva) patat de atitudini degradante; (despre oameni) secatura, om de nimic, netrebnic. (< fr. dalmatien)

GENTILETE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it. gentilezza)

LASITATE s. f. frica, lipsa de curaj. ◊ atitudine, fapta de om las, miselie. (dupa fr. lachete)

MESCHINARIE s. f. 1. caracter, atitudine, fapta de om meschin. 2. lipsa de valoare, de semnificatie. (< fr. mesquinerie)

NAIVITATE s. f. 1. insusirea de a fi naiv; simplitate; nevinovatie, candoare. 2. (pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilarie. (< fr. naivete)

SENTIMENT s. n. 1. proces afectiv mai durabil si mai complex decat emotia, exprimand atitudinea pe care omul o are fata de realitate; simtire, simtamant. ◊ afectiune. 2. credinta, impresie intima; convingere. (< fr. sentiment)

SENTIMENTALISM s. n. 1. sensibilitate excesiva; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ◊ atitudine, comportare de om sentimental. 2. tendinta in literatura sec. XVIII prin reliefarea vietii sentimentale, bogate si tumultuoase. (< fr. sentimentalisme)

UMILINTA, umilinte, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocata de acest sentiment; supunere. ♦ (In morala crestina) atitudine umila, smerita a omului in fata divinitatii; smerenie. ♦ Slugarnicie. 2. Situatie umilitoare impusa cuiva; vorba sau fapta care umileste, ofenseaza; ofensa. – Umili + suf. -inta.

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se mania, a se infuria; a tipa, a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa fermenteze, sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific; a se acri, a se strica. Smantana s-a zborsit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborsit. – Et. nec. Cf. borsi.

MESCHINARIE, meschinarii, s. f. 1. Lipsa de generozitate, de noblete sufleteasca, micime (sufleteasca, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, fapta de om meschin. ♦ Zgarcenie, avaritie. 2. Lipsa de importanta, de semnificatie; intamplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.

DONCHIHOTISM s. n. (Livr.) atitudine sau purtare caracteristica omului lipsit de simtul realitatii, care urmareste scopuri fantastice si irealizabile, manifestand eroism in lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchijotism, donchisotism s. n.] – Din fr. don-quichottisme (dupa pron. sp. a n. pr. Don Quijote).

SLUGARNIC, -A, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umila, lipsita de demnitate fata de cei pe care ii slujeste sau de care depinde; (despre manifestari ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Inv. „sluga” < bg. ) + suf. -nic.

SLUJ s. n. invar. (in expr.) A face (sau a sta) sluj = a) (despre caini sau despre alte animale) a se ridica in doua labe; b) fig. (despre oameni) a avea o atitudine lingusitoare, slugarnica; a face cuiva temenele; a se ploconi, a se umili. – Din pol. sluz'.

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

EXTATIC ~ca (~ci, ~ce) rar 1) Care tine de extaz; propriu extazului. Stare ~ca. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste extaz. atitudine ~ca. /<fr. extatique

A FREMATA freamat intranz. 1) (despre frunze, paduri, ape etc.) A produce un zgomot usor si inabusit, miscandu-se incet (sub actiunea vantului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-si exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitatie si murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a vibra. 4) fig. A se misca in tremur. /Din freamat

GROSOLANIE ~i f. 1) Manifestare de om grosolan; dobitocie; brutalitate. 2) atitudine grosolana. /grosolan + suf. ~ie

omENIE f. 1) Totalitate a celor mai bune insusiri ale unui om; insusirea de a fi omenos. 2) atitudine respectuoasa si intelegatoare. ◊ om de ~ om cumsecade. A-si manca ~a a-si pierde onoarea. [G.-D. omeniei] /om + suf. ~ie

PATIMAS ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care este stapanit de o patima. Atasament ~. A sustine ~. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota patima. atitudine ~a. Privire ~a. 3) inv. reg. Care sufera de o boala; bolnav. /patima + suf. ~as

POSEUR [pr.: pozor] ~i m. 1) Persoana care pozeaza; om care ia o atitudine prefacuta pentru a produce impresie. /Cuv. fr.

MANDARINAT s.n. 1. Titlu, functie de mandarin¹. 2. (Ironic) atitudine dispretuitoare fata de oamenii simpli. [Pl. -te. / cf. fr. mandarinat].

OPTIMISM s.n. (op. pesimism) atitudine, conceptie a unui om care priveste increzator viata, viitorul. [Cf. fr. optimisme, germ. Optimismus].

SENTIMENT s.n. 1. atitudine emotionala pe care omul o are fata de realitate; simtire, simtamant. ♦ Afectiune. 2. Facultate de a simti, de a aprecia anumite lucruri; constiinta. ♦ Credinta, impresie intima. [< fr. sentiment, it. sentimento].

CINIC, -A I. adj. 1. care denota sfidare; sarcastic, sfidator, insolent, nerusinat. 2. scoala ~a = scoala filozofica greaca din antichitate care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura. II. s. m. filozof apartinand acestei scoli. III. adj., s. m. f. (cel) care exprima deschis si fara jena atitudini si ganduri condamnabile; (om) nerusinat, fara scrupule. (< fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de caine)

BARBARIE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentara de dezvoltare social-culturala in care se afla un om sau un popor. 2. Conceptie, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; (concr.) fapta dovedind o asemenea conceptie; cruzime, salbaticie. – Fr. babarie (lat. lit. barbaria).

UMANISM s. n. Miscare sociala si culturala aparuta in apusul Europei in sec. XIV, ca expresie a luptei impotriva feudalismului si a invataturii scolastice, care a promovat ideea increderii in valoarea omului si a perfectionarii sale, a militat pentru dezvoltarea libera si multilaterala a personalitatii umane, pentru o cultura laica (in spiritul vechii culturi clasice) etc. ♦ P. gener. atitudine de incredere in valoarea omului. – Din fr. humanisme, germ. Humanismus.

CINIC, -A, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care da pe fata, cu sange rece, fapte sau ganduri condamnabile, care calca, fara sfiala, regulile moralei, de convietuire sociala si de buna-cuviinta; (despre manifestari ale oamenilor) care tradeaza, exprima asemenea atitudini. 2. (In sintagmele) Filozofie cinica = doctrina filozofica din Grecia antica, care nu recunoaste normele sociale existente si propovaduia o viata simpla si reintoarcerea la natura. Filozof cinic (si substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.

EGOCENTRIC, -A, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care priveste totul prin prisma intereselor si a sentimentelor personale, care se considera centrul universului; (despre manifestarile oamenilor) care tradeaza o asemenea atitudine. – Din fr. egocentrique.

DOBITOCIE, dobitocii, s. f. atitudine, comportare, fapta, vorba de om prost sau lipsit de bun-simt. – Dobitoc + suf. -ie.

REZERVAT, -A, rezervati, -te, adj. 1. Pus la o parte, retinut, oprit, pastrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se tine in rezerva; sobru, circumspect, stapanit, retinut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudenta. – V. rezerva. Cf. fr. reserve.

SUPLU, -A, supli, -e, adj. 1. (Despre fiinte) Cu miscari gratioase; mladios. ♦ (Despre lucruri) Flexibil, elastic. ♦ (Despre tesaturi) Moale, fin ♦ (Despre mers, miscari) Usor, vioi, elegant, gratios. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu are o atitudine ferma, usor adaptabil; acomodabil; servil. – Din fr. souple.

PUBLIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivitati omenesti. atitudine ~ca. Manifestare ~ca. ◊ Opinie ~ca parere a colectivitatii. Viata ~ca a) viata politica si administrativa dintr-un stat; b) activitatea unei persoane in raport cu functiile sociale pe care le exercita. 2) Care apartine intregii societati. Bunuri ~ce. Invatamant ~. 3) Care este accesibil pentru toti membrii societatii; pus la dispozitia tuturor; comun. Biblioteca ~ca. ◊ Gradina ~ca parc. 4) Care apartine statului; de stat. 5) Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni. Scrutin ~. Judecata ~ca. /<lat. publicus, fr. public

ACROBAT, -A s.m. si f. Gimnast care executa exercitii grele, mai ales de echilibristica. ♦ (Fig.) om lipsit de consecventa in atitudini, in pareri etc.; cel care cauta sa epateze prin procedee iesite din comun. [< fr. acrobate, cf. it. acrobata, gr. akrobatos – care merge in varful picioarelor].

CORECT, -A adj. 1. Conform normelor, regulilor; fara greseala. 2. (Despre oameni) Cu o tinuta, o atitudine, o purtare ireprosabila; cinstit. [< fr. correct, cf. lat. correctus].

prospata¹, prospatez, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se ospata din belsug. 2. (despre oameni) a avea o anumita atitudine fata de ..., a trata intr-un anumit fel. 3. a mustra, a pedepsi.

CORECT, -A adj. 1. (si adv.) conform normelor, regulilor; fara greseala. 2. (despre oameni) cu o tinuta, o atitudine, o purtare ireprosabila; cinstit. (< fr. correct, lat. correctus)

IEZUIT, -A, iezuiti, -te, s. m. (si adj.) Membru al unui ordin de calugari catolici, intemeiat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) atitudine iezuita. – Din fr. jesuite, germ. Jezuit.

URSUZENIE s. f. (Rar) atitudine morocanoasa, posaca, neprietenoasa; comportare de om ursuz; ursuzlac. – Ursuz + suf. -enie.

SLUGARNICIE, slugarnicii, s. f. atitudine de lingusire in raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se asteapta avantaje materiale; servilism, ploconeala. – Slugarnic + suf. -ie.

ANTITEHNIC, -A, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este impotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnica, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.

ANTROPOFOBIE s. f. atitudine de antropofob, ura, frica de oameni. – Din fr. anthropophobie.

FAMILIAR, -A, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit in (sau apropiat de) vorbirea obisnuita; simplu, fara pretentii. ♦ (Despre atitudini, comportari etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fara respectul cuvenit, ireverentios. 2. Care este binecunoscut, obisnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris.

UMANITARISM n. Tendinta de a contribui la dezvoltarea unei societati umane; atitudine patrunsa de dragoste fata de oameni. /<fr. humanitarisme

DOLIU s.n. Jale, tristete, durere cauzata de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obsteasca etc.; atitudine plina de tristete a unui om caruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care aminteste de un eveniment dureros; in doliu = in negru. [Pron. -liu. / cf. lat. dolium, it. doglia, fr. deuil].

SCEPTICISM s.n. 1. Conceptie care proclama indoiala fata de posibilitatea cunoasterii lumii obiective de catre om, ducand de fapt la agnosticism. 2. atitudine de rezerva, de indoiala, neincredere fata de ceva. [Cf. fr. scepticisme].

UMANITARISM s.n. Conceptie, atitudine de intelegere, dragoste fata de oameni; umanitate (2). [Cf. fr. humanitarisme].

DOLIU s. n. jale, tristete, durere cauzata de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obsteasca etc.; atitudine plina de tristete a unui om caruia i-a murit cineva. ♦ zi de ~ = zi care aminteste de un eveniment dureros; in ~ = in negru. (< lat. dolium, dupa fr. deuil)

POSEUR [-ZOR] s. m., adj. (om) care pozeaza (1), care isi studiaza atitudinea pentru a epata. (< fr. poseur)

SCEPTICISM s. n. 1. conceptie care proclama indoiala fata de posibilitatea cunoasterii lumii obiective de catre om, ducand de fapt la agnosticism. 2. atitudine de neincredere, de indoiala. (< fr. scepticisme)

UMANITARISM s. n. conceptie, atitudine patrunsa de dragoste fata de oameni; umanitate (2). (< fr. humanitarisme)

UMANITARISM s. n. Conceptie, atitudine de intelegere, de dragoste fata de oameni si de omenire; umanitate (2). – Din fr. humanitarisme.

CURAJOS adj., adv. 1. adj. brav, cutezator, darz, inimos, indraznet, neinfricat, semet, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) barbat, (inv. si pop.) voinic, (inv.) hrabor, neinfricosat. (om ~.) 2. adj. barbatesc, viteaz, vitejesc, (reg.) barbatos. (atitudine, fapta ~oasa.) 3. adv. barbateste, eroic, vitejeste, (pop.) voiniceste. (S-a luptat ~.)

FRANC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu tainuieste nimic; dispus a-si exprima gandurile fara a le ascunde; deschis; neprefacut; sincer. atitudine ~ca. 2) si adverbial (despre manifestari ale oamenilor) Care denota claritate in exprimare; prezentat in mod direct. Suras ~. 3) (despre actiuni) Care corespunde legilor de onoare si probitate; in conformitate cu onoarea si probitatea morala; onest; cinstit. /<fr. franc

INSISTENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care insista; neclintit in hotarari, atitudini, actiuni; staruitor; perseverent; tenace. 2) (despre manifestarile oamenilor) Care vadeste statornicie si fermitate; staruitor; perseverent; tenace. /<fr. insistant, lat. insistente

POZEUR s.m. (Frantuzism) om ingamfat, care pozeaza, care isi studiaza atitudinea permanent. [Pron. -zor, var. (dupa alte surse) poseur. / < fr. poseur].

CEREBRAL, -A adj. 1. De (la) creier; privitor la creier si la functiile lui. 2. Mintal, rational, intelectual. 3. (Despre oameni; si s.) In ale carui actiuni, atitudini etc. predomina ratiunea. [< fr. cerebral].

prosteta s.f. (inv.) 1. (cu sens colectiv) oameni de rand, prostime, gloata, norod, multime. 2. atitudine, purtare prosteasca.

CORECT, -A, corecti, -te, adj. 1. Care respecta regulile, normele dintr-un domeniu dat; asa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o tinuta, o purtare, o atitudine ireprosabila; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus.

SALTIMBANC, saltimbanci, s. m. Actor de circ cu mimica bufa, care executa exercitii usoare de acrobatie. ♦ Fig. om care trece cu usurinta de la o atitudine la alta, dovedind lipsa de seriozitate si de caracter. – Din fr. saltimbanque.

DOBITOCIE ~i f. 1) atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligenta si de bun-simt; animalitate. [Art. dobitocia; G.-D. dobitociei; Sil. -ci-e] /dobitoc + suf. ~ie

INDULGENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care iarta cu usurinta greselile cuiva; ingaduitor; iertator; tolerant. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste buna intelegere; ingaduitor; bland; blajin. atitudine ~ta. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis

INDRAZNET ~eata (~eti, ~ete) 1) Care da dovada de curaj; cutezator; viteaz; brav; curajos. 2) (despre actiuni sau despre manifestari ale oamenilor) Care se deosebeste prin noutate si cutezanta. atitudine ~eata. Raspuns ~. Conduita ~eata. 3) depr. Care isi permite prea multe; lipsit de decenta; fara rusine; obraznic; nerusinat. /a indrazni + suf. ~et

AUTORITAR, -A, auroritari, -e, adj. Caruia ii place sa uzeze (si uneori sa abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispozitii; care gaseste satisfactie in faptul de a fi ascultat. om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replica. atitudine autoritara. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.

MASCARADA, mascarade, s. f. 1. Actiune sau atitudine falsa, ipocrita; prefacatorie, inselatorie, farsa; inscenare. ◊ Expr. (Rar) om de mascarada = om de nimic; secatura. 2. (Inv.) Bal mascat; grup de oameni mascati. – Din fr. mascarade.

SERVIL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ in fata sefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (inv.) slugaresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (inv.) slugareste. (Se poarta ~.) 4. adj. lingusitor. (om ~.)

OMENESC omeneasca (omenesti) 1) si substantival Care este caracteristic pentru oameni; de om; uman; lumesc; pamantesc. ◊ Asezare ~easca localitate. 2) Care este plin de omenie; binevoitor. atitudine ~easca. 3) inv. (in opozitie cu boieresc) Care apartine omului muncitor de la sate; caracteristic taranilor; taranesc. /om + suf. ~esc

UMIL ~a (~i, ~e) si adverbial 1) (despre persoane) Care vadeste un sentiment de inferioritate; plin de smerenie; smerit. 2) (despre persoane) Care are o atitudine simpla; lipsit de pretentii; modest. 3) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota un comportament foarte respectuos; caracterizat prin supunere si prin modestie. Maniera ~a. Voce ~a. 4) rar (despre obiecte, incaperi, locuri etc.) Care denota saracie; caracterizat prin saracie; saracacios. /<lat. humilis

BARBARIE s. f. 1. stadiu de civilizatie inapoiata in care se afla un popor, un grup, un om. 2. lipsa de respect pentru cultura si civilizatie; fapta, atitudine in care se reflecta o asemenea conceptie; salbaticie, cruzime, neomenie. (< fr. barbarie, lat. barbaria)

PROTEU s. m. 1. animal amfibiu, in apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea alba si cu branhiile externe care se mentin si la adult. 2. bacterie bastonas, polimorfa, in produsele de putrefactie animala. 3. om schimbator, nestatornic, care isi schimba necontenit caracterul, parerile, atitudinile. (< fr. protee, lat. proteus)

CALM adj., s. 1. adj. domol, linistit, pasnic, potolit, stapanit, temperat. (om ~.) 2. adj. f*******c, imperturbabil, placid. (O fire ~.) 3. s. f****a, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om f*******c.) 4. adj. calmat, domolit, linistit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (atitudine ~.) 5. s. v. cumpat. 6. s. v. astampar. 7. adj. domol, linistit, molcom, netulburat, pasnic, potolit, tihnit, (inv.) paciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosfera ~.) 8. s. v. liniste. 9. adj. v. linistit. 10. adj. linistit, tacut. (Pe aleile ~.) 11. adj. v. usor.

MISTICISM s.n. Conceptie teologica-idealista asupra lumii, la baza careia sta credinta in existenta unor forte supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelatie, intuitie, extaz; mistica. ♦ Comportament, atitudine psihica, conceptie specifica misticilor. [Cf. fr. mysticisme, rus. mistitizm].

CAINESC, -EASCA, cainesti, adj. 1. Care apartine cainilor, privitor la caini. ◊ (Pop.) Dinte cainesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestarile cuiva) Rau, dusmanos, hain; (despre vreme, situatii, imprejurari) vrajmas omului, greu de suportat; aspru, cainos. – Caine + suf. -esc.

INCONSTIENTA s. f. 1. Lipsa sau pierdere a cunostintei, care apare in diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini constiente, rationale fata de realitatea inconjuratoare; stare sufleteasca in care omul nu-si da seama de actele sale. [Pr.: -sti-en-] – Din fr. inconscience (dupa inconstient).

FILOZOF, -OAFA, filozofi, -oafe, s. m. si f. 1. Persoana care se ocupa cu filozofia, care studiaza si prelucreaza problemele fundamentale ale filozofiei, care are o conceptie proprie in domeniul filozofiei; ganditor. 2. (Pop.) om invatat, priceput in toate; spec. astrolog. 3. Persoana care are o atitudine inteleapta fata de viata. [Var.: filosof, -oafa s. m. si f.] – Din ngr. philosophos, fr. philosophe.

SIMTIRE ~i f. 1) v. A SIMTI. 2) Caracter sensibil; sensibilitate. 3) atitudine afectiva fata de cineva sau ceva; simtamant. 4) Stare in care omul isi da seama de ceea ce se petrece in jur. ◊ Fara ~ fara cunostinta. A-si pierde ~ea (sau ~ile) a-si pierde cunostinta; a lesina. A-si veni in ~ (sau in ~i) a-si recapata cunostinta. 5) pop. Bun simt; buna-cuviinta. /v. a simti

FRIVOL, -A adj. (despre oameni) care se ocupa cu lucruri neserioase; usuratic. ◊ (despre lucruri, fapte, atitudine) lipsit de seriozitate; neinsemnat. (< fr. frivole, it. frivolo)

BARBARIE s.f. 1. Stadiu de civilizatie inapoiata in care se afla un popor, un grup, un om etc.; inapoiere, salbaticie. 2. Lipsa de respect pentru cultura si civilizatie; fapta, atitudine in care se reflecta o asemenea conceptie; salbaticie, grozavie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].

ANARHISM s. n. Conceptie politica mic-burgheza care, preconizand desfiintarea oricarei puteri de constrangere a societatii asupra omului, se ridica de fapt impotriva revolutiei socialiste si a dictaturii proletariatului. ♦ atitudine a anarhistului. – Dupa fr. anarchisme.

OPROBRIU s.n. (Liv.) atitudine de dezaprobare, de profund dispret al societatii fata de fapte nedemne sau fata de oameni josnici, nedemni, misei. [Pron. -briu. / < lat. opprobrium, cf. fr. opprobre].

NIXON [niksən], Richard Milhous (1913-1994), om politic american. Membru al Partidului Republican. Vicepresedinte (1953-1961) si presedinte (1969-1974) la S.U.A. Desi atitudinea lui era manifest anticomunista, prin secretarul de stat, H. Kissinger, a promovat o politica de destindere si normalizare a relatiilor cu statele comuniste (vizite in Romania, U.R.S.S., China, semnarea tratatului de dezarmare SALT I si recunoasterea R.P. Chineza in 1972, incheierea razboiului din Vietnam in 1973 etc.). Dupa realegerea din 1972, a fost nevoit sa faca fata unor grave dificultati economice, determinate de devalorizarea dolarului. Implicat in „afacerea Watergate”, a demisionat in favoarea vicepresedintelui G. Ford.

FRIVOL, -A, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umbla dupa placeri usoare; usuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanta. – Din fr. frivole, it. frivolo.

STOICISM n. 1) (in antichitatea greco-romana) Curent filozofic conform caruia omul trebuie sa se conduca dupa ratiune si sa infrunte cu fermitate si curaj toate vicisitudinile vietii. 2) atitudine plina de barbatie si curaj; tarie sufleteasca. [Sil. sto-i-] /<germ. Stoizismus, fr. stoicisme

OBIECTIVISM (‹ germ.) s. n. Orice doctrina sustinand capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoastere sigura, controlabila intr-o anumita masura, a anumitor lucruri, in opozitie cu scepticismul si relativismul. ♦ (In etica) Conceptie sustinand ca anumite teze morale raman adevarate indiferent de ceea ce crede un subiect sau altul. ♦ atitudine de nepartinire, de renuntare la orice apreciere critica in domeniul cunostintelor, teoriilor, ideilor despre societate si om in interpretarea si aprecierea fenomenelor social-politice; pretentie de a elimina din campul stiintelor socio-umane tor ce tine de ideologie, de judecati de valoare, scopuri, idealuri etc.

INCONSTIENT, -A, inconstienti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este constient, care nu stie ce face, care si-a pierdut cunostinta (ca urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine constienta fata de realitatea inconjuratoare; fara minte, fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa constiintei, de care omul nu-si da seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihica a omului de care el nu-si da seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapa constiintei. [Pr.: -sti-ent] – Din fr. inconscient (dupa constient).

DECEPTIONIST, -A, deceptionisti, -ste, adj. (Despre literatura) Care are caracterele deceptionismului; (despre oameni, in special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasa stapanit de deceptionism, care a adoptat deceptionismul ca atitudine in viata, in literatura. [Pr.: -ti-o-] – Deceptiune + suf. -ist.

INCONSTIENT, -A I. adj. (si s. m. f.) 1. care nu este constient, care si-a pierdut cunostinta. 2. lipsit de constiinta; care nu are o atitudine constienta in fata realitatii. ◊ facut fara participarea constienta a vointei; involuntar. II. s. n. activitate psihica a omului nesupusa controlului constiintei. (< fr. inconscient)

UMILIT, -A, umiliti, -te, adj. 1. Cu atitudine supusa, smerita, plecata; care exprima umilinta; umil. ♦ Rusinat. 2. Care este plin de umilinte, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) om care duce o viata mizera, care suporta jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neinsemnat; sarac (2). – V. umili.

CONTEMPLARE, contemplari, s. f. Actiunea de a (se) contempla. ♦ atitudine de meditatie sau de privire, de observare pasiva a fenomenelor, opusa atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocita, concreta a lucrurilor si a fenomenelor naturii, care apare in procesul interactiunii dintre om si lumea inconjuratoare si care da oamenilor, pe baza practicii, o justa reflectare a insusirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla.

INCONSTIENT, -A adj. (adesea s.) 1. Care nu este constient, care si-a pierdut cunostinta. 2. Lipsit de constiinta; care nu are o atitudine constienta in fata realitatii. ♦ (Despre actiuni) Facut fara participarea constienta a vointei; involuntar. // s.n. Activitate psihica a omului nesupusa controlului constiintei. [Pron. -sti-ent. / cf. fr. inconscient].

UMANISM s.n. 1. Orientare progresista a gandirii epocii Renasterii, aparuta ca expresie a luptei impotriva feudalismului si scolasticii, care a proclamat libertatea personalitatii umane. ♦ Ansamblul ideilor si conceptiilor care exprima aprecierea demnitatii si libertatii omului, grija fata de om si de valorile materiale si spirituale ale existentei sale, caracterizat prin cerinta dezvoltarii continue si multilaterale a personalitatii umane. 2. (P. ext.) atitudine, manifestare umanitarista sau umana. [< fr. humanisme, cf. it. umanismo].

GRATIE I. s. f. 1. dragalasenie, gingasie, finete, eleganta (in atitudini, in miscari). ◊ (pl.) atitudini, cuvinte dragalase. ◊ bunavointa, favoare. ♦ a intra in ĩle cuiva = a obtine bunavointa cuiva. 2. har, ajutor supranatural pe care divinitatea il acorda oamenilor pentru a se mantui. ♦ stare de ~ = creatie poetica; poezie; ipostaza, inspiratie poetica. 3. lovitura de ~ = lovitura care aduce sfarsitul, moartea. 4. (mit.) fiecare dintre cele trei zeitati care personificau gratia si frumusetea feminina. II. prep. cu ajutorul, datorita. (< lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grace a)

UMANISM s. n. 1. miscare culturala si orientare progresista a gandirii din epoca Renasterii, aparuta ca expresie a luptei impotriva feudalismului si scolasticii, care a insemnat o puternica afirmare a preocuparii fata de om, promovand, in opozitie cu ideologia si cultura medievala, o cultura militand pentru dezvoltarea multilaterala a personalitatii, pe baza culturii antice. 2. ansamblul ideilor si conceptiilor care exprima aprecierea demnitatii si libertatii omului, grija fata de om si de valorile materiale si spirituale ale existentei sale, caracterizat prin cerinta dezvoltarii continue si multilaterale a personalitatii umane. ◊ (p. ext.) atitudine, manifestare umanitara sau umana. (< fr. humanisme, germ. Humanismus)

MANTA, mantale, s. f. 1. Haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniforma militara. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta.

GRATIE s.f. 1. Gingasie, finete, eleganta (in atitudini, in miscari). ♦ (La pl.) atitudini, cuvinte dragalase; dragalasenii, farmece. ◊ A intra in gratiile cuiva = a obtine bunavointa cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mantui. 3. Fiecare dintre cele trei zeitati feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria si frumusetea in mitologia greco-latina. // prep. Cu ajutorul, datorita, multumita. [Gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia].

INCREDERE s. f. Actiunea de a (se) increde si rezultatul ei; sentiment de siguranta fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritate a cuiva; credinta. ◊ Expr. om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana careia i se poate incredinta orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de incredere = a cere deputatilor sa-si precizeze in anumite imprejurari, prin vot, atitudinea fata de politica guvernului. A da vot de incredere = a aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. increde.

PASNIC, -A, pasnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbura si nu supara pe nimeni, care este partizan al relatiilor prietenesti, armonioase si evita orice conflict; iubitor de pace, potrivnic razboiului. 2. (Despre actiuni) Care sprijina pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Linistit, calm, tihnit. [Var.: (inv.) pacinic, -a adj.] – Pace + suf. -nic.

SIRET adj., s. 1. adj. v. smecher. 2. adj. abil, smecher, viclean, (pop.) mehenghi. (om ~ in actiuni.) 3. s. v. ipocrit. 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, fatarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefacut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (inv.) fatarit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestrit, (inv. fig.) calp, zugravit. (atitudine ~eata.)

MOTIUNE, motiuni, s. f. 1. Hotarare a unei adunari, aprobata prin vot, prin care aceasta isi exprima atitudinea, doleantele sau revendicarile in anumite probleme majore. 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adaugarea unui sufix, pentru a exprima deosebirea de s*x la oameni si la animale. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. motion, lat. motio, -onis.

omENIE s. f. Complex de calitati alese, proprii unei persoane; purtare blanda, intelegatoare; atitudine cuviincioasa, respectuoasa. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) omenie = lipsit de onestitate; (in mod) inuman, (in mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunavointa; (in mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A invata (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminti. A sti (la) omenie sau a sti ce-i omenia = a se arata bland si intelegator (fata de cineva). ♦ Reputatie buna; renume, cinste. – om + suf. -ie.

BARNUTIU, Simion (1808-1864, n. Bocsa, jud. Salaj), om politic si ginditor roman. Fruntas al Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania; vicepresedinte al Adunarii Nationale de la Blaj din 3-5/15-17 mai 1848, unde a rostit un discurs celebru, in care cerea egalitatea in drepturi a romanilor cu celelalte nationalitati. Dupa infringerea Revolutiei a emigrat in Moldova (1851), unde a activat ca profesor de filozofie si drept public al Univ. din Iasi. A sprijinit domnia lui Al. I. Cuza si politica de reforme a acestuia („Dreptul public al romanilor”). A introdus predarea in limba romana a filozofiei, in Transilvania. A promovat kantianismul, fapt care a favorizat deschiderea gindirii filozofice romanesti catre stiinta si atitudine critica („Psihologia empirica si logica”, „Metafizica”).