INDARATNIC adj. 1. v. incapatanat. 2. ambitios, incapatanat, indarjit, perseverent, staruitor. (Se dovedeste extrem de ~ in atingerea scopului.)

MACHIAVELIC ~ca (~ci, ~ce) Care manifesta abilitate, perfidie si lipsa de scrupule in atingerea scopului urmarit; plin de viclenie si perfidie in comportare. /<fr. machiavelique, it. machiavellico

CADAVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule in atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).

IEZUITISM s. n. Conceptie morala, religioasa si politica a iezuitilor. ♦ Fig. Lipsa de principii morale in alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie. [Pr.: -zu-i-] – Din fr. jesuitisme.

FRATIE ~i f. 1) Relatie familiala dintre frati. 2) Prietenie stransa intre doua sau mai multe persoane. 2) Legatura de solidaritate in scopul atingerii unui ideal comun; fraternitate. [Art. fratia; G.-D. fratiei; Sil. -ti-e] /< frate + suf. ~ie

BEGARD s. m. membru al societatilor mistice care se formau in sec. XIII in scopul atingerii perfectiunii evanghelice. (< fr. begard)

DETUR s. n. mijloc indirect pentru depasirea unui obstacol in vederea atingerii scopului propus. (< fr. detour)

BUDDHA (sanscrita „iluminat”) 1. (In budism) Fiinta care, suprimind toate dorintele, se ridica la cunoasterea perfecta a adevarului si se elibereaza de orice actiune in vederea atingerii scopului ultim al existentei, nirvana. 2. Nume desemnind intemeietorul traditional al budismului, Siddhartha Gautama, intelept al tribului Sakya (Sakya muni), dupa ce a ajuns la „iluminare”. Si-a predicat doctrina la Benares si in SE Indiei.

ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ◊ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a intreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armata”) Operatie militara. ♦ (Gram.) Ceea ce exprima verbul (o stare, o miscare, un proces etc.). 2. Desfasurare a intamplarilor intr-o opera literara; fabulatie, subiect, intriga. 3. Efect, exercitare a unei influente asupra unui obiect, a unui fenomen. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hartie de valoare, care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului unei societati si care da detinatorului dreptul sa primeasca dividende. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

CADAVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, starv, les¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule in atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

INSTRUMENT, instrumente, s. n. 1. Unealta, aparat cu ajutorul caruia se efectueaza o anumita operatie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoana, forta, lucru, fapt de care se serveste cineva pentru atingerea unui scop. 3. (In sintagmele) Instrument gramatical = cuvant cu functiune exclusiv gramaticala si care nu se poate intrebuinta singur in vorbire, ci numai impreuna cu cuvintele pe care le leaga, exprimand raporturi sintactice; unealta gramaticala. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifica un tratat international. – Din fr. instrument, lat. instrumentum.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

ASOCIA, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. si tranz. A lua parte sau a face sa ia parte, impreuna cu altii, la o actiune, la o initiativa etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare.

ASOCIAT, -A, asociati, -te s. m., s. f., adj. (Persoana) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoana) care face parte dintr-o asociatie. [Pr.: -ci-at] – V. asocia.

SCRUPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat in actiunile, in munca, in realizarile cuiva. ◊ Loc. adj., adv. Fara (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comporta, actioneaza) fara a tine seama de nici un considerent moral in atingerea unui scop. ◊ Expr. A-si face scrupule = a se framanta, a-si pune probleme de constiinta in fata unei dificultati, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.

PARA¹ s. f. Flacara, vapaie; p. ext. caldura dogoritoare, dogoare. ◊ Loc. adj. De para = rosu aprins (ca flacara); arzator, dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sari) prin foc si para = a infrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc si para (de manie) = a se supara, a se mania foarte tare. Foc si para = infierbantat, indarjit; suparat, infuriat. ♦ Fig. Sentiment puternic si chinuitor; inflacarare; chin sufletesc, dorinta chinuitoare. – Din sl. para.

MESTESUG, mestesuguri, s. n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupatie, indeletnicire; mestesugarie. 2. Ramura, disciplina (a stiintei, a artei); stiinta, arta, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, indemanare, abilitate, talent. ♦ Arta, maiestrie; (rar) actiune realizata cu pricepere, cu maiestrie. 4. Actiune facuta (in ascuns) cu dibacie, cu viclenie, in vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean). ♦ (Pop.) Viclenie, tertip, inselatorie. II. (Inv. si pop.; concr.) 1. Unealta, instrument. 2. Dispozitiv al unui obiect; parte componenta (cu rol activ) a unui sistem; mestesugire. – Din magh. mesterseg.

SCULA, scule, s. f. 1. Piesa folosita pentru prelucrarea unor materiale solide, in scopul schimbarii formei, a dimensiunilor si a proprietatii acestora; unealta, instrument. ♦ Parte activa a unei scule (1), care actioneaza nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Panza de otel constituie scula ferastraului. ♦ Fig. Persoana, actiune, fapt de care se serveste cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (Inv.; la pl.) Obiecte de pret; giuvaere, bijuterii. – Et. nec.

ADVERSAR ~i m. Persoana care aspira in concurenta cu alta in atingerea aceluiasi scop; concurent; rival. /<fr. adversaire, lat. adversarius

ASIDUITATE f. 1) Efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru, in atingerea unui scop; sarguinta; perseverenta; straduinta. A lucra cu ~. 2) Neclintire in sustinerea unei pareri sau in realizarea unei actiuni; perseverenta; staruinta; tenacitate; insistenta. [G.-D. asiduitatii; Sil. -du-i-] /<fr. assiduite, lat. assiduitas, ~atis

ASOCIATIE ~i f. 1) Uniune constituita printr-un statut in vederea atingerii unui scop comun; societate. ~ sportiva. 2) Proprietate a psihicului de a lega intre ele mai multe imagini senzoriale sau idei. 3) Legatura intre doua sau mai multe imagini ori idei. 4): ~ moleculara reunire a doua sau mai multe molecule identice. ~ de stele grupuri rare de stele care au aceeasi origine. [G.-D. asociatiei; Sil. -ci-a-ti-e] /<fr. association, lat. associatio, ~onis

A ASPIRA aspir 1. tranz. 1) (in special aer) A trage in plamani in procesul respiratiei; a inspira. 2) (despre aparate, pompe etc.) A trage in sine (lichid, praf, gaz etc.). 2. intranz. fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a tinde; a nazui. /<fr. aspirer, lat. aspirare

CADAVRU ~e n. Corp al unui om sau al unui animal mort; trup neinsufletit. ◊ A calca peste ~e a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop. ~ ambulant om extrem de slabit si cu aspect bolnavicios. /<fr. cadavre, lat. cadaver

CAZNA ~e f. 1) Suferinta fizica sau/si morala foarte puternica; tortura; supliciu. 2) Efort (fizic sau intelectual) deosebit pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; osteneala; straduinta; silinta; sarguinta. /<sl. kazni

CONCURENT² ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Persoana care concureaza cu alta in vederea atingerii aceluiasi scop; rival; adversar. 2) Negustor sau comerciant aflat in concurenta. /<fr. concurrent, lat. concurrens, ~ntis

A CONSPIRA conspir intranz. 1) A urzi o conspiratie; a unelti; a complota; a conjura. 2) fig. A lucra in vederea atingerii unui scop comun. /<fr. conspirer, lat. conspirare

FINALITATE f. Tendinta spre atingerea unui scop. /<fr. finalite

INSTRUMENT ~e n. 1) Obiect actionat manual, folosit la indeplinirea unor operatii de munca; scula; unealta. ~ de taiat. 2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. ~ de percutie. 3): ~ de ratificare document prin care partile contractante confirma, facand sa intre in vigoare, un acord incheiat mai inainte. 4): ~ gramatical parte de vorbire nesemnificativa care exprima raporturi intre cuvinte sau propozitii. 5) Persoana sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. /<fr. instrument, lat. instrumentum

MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura

MUNCA ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka

A NAZUI ~iesc intranz. 1) A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a aspira; a tinde; a tinti. 2) inv. A se indrepta in mod hotarat undeva. /Orig. nec.

A OPERA ~ez 1. tranz. 1) A aduce la indeplinire (pentru atingerea unui scop); a transforma in fapt; a infaptui; a efectua; a executa; a realiza. ~ o substituire. 2) A supune unei interventii chirurgicale. ~ un bolnav. 3) A trece intr-un registru de evidenta contabila. ~ transferul unor marfuri. 4) (furturi, spargeri, crime etc.) A comite premeditat. 2. intranz. 1) A indeplini o anumita actiune (manipuland cu ceva). Savantul ~eaza cu date. 2) (despre unitati militare) A intreprinde manevre de natura strategica sau tactica. /<fr. operer, lat., it. operare

PARTID ~e n. Grup de oameni cu idei si interese comune. ◊ ~ politic organizatie politica care exprima si apara interesele unei clase sociale sau ale unei paturi a acesteia, conducand lupta lor pentru atingerea anumitor scopuri sau idealuri. /<ngr. partidon, fr. parti

POLITICA ~ci f. 1) Totalitate de scopuri si obiective urmarite de clasele sau grupurile sociale in lupta pentru interesele lor, precum si metodele si mijloacele cu ajutorul carora se ating aceste scopuri si obiective. ~ de democratizare. ~ de pace. ◊ ~ vamala sistem de reglementare de catre stat a importului si a exportului de marfuri. ~ economica sistem de masuri economice infaptuite de un stat. 2) fam. Maniera de a actiona pentru atingerea unui scop. /<lat. politicus, ngr. politikos, fr. politique

REUNIUNE ~i f. 1) Intrunire a mai multor persoane pentru a discuta probleme de interes comun si a hotari ceva; adunare. 2) rar Grupare de persoane pe baza unui statut, in vederea atingerii unui scop; socie-tate. [Sil. re-u-ni-u-] /<fr. reunion

RIVAL ~i m. Persoana care aspira, in concurenta cu alta, in atingerea aceluiasi scop; adversar; concurent. ◊ Fara ~ fara pereche; inegalabil. /<fr. rival, lat. rivalis, ~e, germ. Rival

SARGUINTA ~e f. Efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; straduinta; asiduitate. [G.-D. sarguintei] /sarg + suf. ~inta

SILINTA ~e f. Efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; sarguinta; straduinta; asiduitate. ◊ A-si da (toata) ~a a-si da osteneala; a depune eforturi; a face tot posibilul. /a sili + suf. ~inta

STARUINTA ~e f. 1) Efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; straduinta. ◊ Cu ~ a) in mod staruitor; b) in mod insistent. 2) Neclintire in sustinerea unei pareri sau in realizarea unui lucru; perseverenta; tenacitate; insistenta; asiduitate. /a starui + suf. ~inta

STARUITOR² ~oare (~ori, ~oare) Care staruie, persevereaza (in atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-] /a starui + suf. ~tor

STRADANIE ~i f. Efort (fizic sau intelectual) depus in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; straduinta; asiduitate. [G.-D. stradaniei; Sil. -ni-e] /<sl. stradanije

STRADUINTA ~e f. Efort (fizic sau intelectual) depus in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; asiduitate. /a (se) stradui + suf. ~inta

TACTICA ~ci f. 1) mil. Arta organizarii si dirijarii actiunilor de lupta. 2) Linie de conduita (la o etapa data) a unui partid sau a unei miscari sociale. 3) fig. Totalitate a mijloacelor si procedeelor necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. tacticii] /<fr. tactique

TERORISM n. 1) Folosire sistematica a masurilor de violenta si de intimidare in vederea atingerii unui scop politic. 2) Totalitate a actelor de violenta pe care le savarseste o organizatie sau un regim politic reactionar. /<fr. terrorisme

A TINDE tind intranz. A-si orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stapanit de o dorinta puternica; a nazui; a aspira; a tinti. /<lat. tendere

TUTELA ~e f. 1) Autorizatie acordata cuiva prin lege de a avea grija de o persoana lipsita de capacitatea de a actiona independent sau de bunurile acesteia. 2) Institutie legala care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdictie. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane in vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependenta jenanta; ocrotire suparatoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

ZDRUNCIN ~uri n. 1) v. ZDRUNCINATURA. 2) fig. Efort (fizic sau intelectual) pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; silinta; straduinta; sarguinta. /v. a zdruncina

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

SUBLIMARE s.f. Actiunea de a sublima si rezultatul ei. ♦ Deplasare a energiei izvorate din porniri instinctuale si egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste si spirituale. [< sublima].

EFORT s.n. Incordare fizica sau intelectuala pentru atingerea unui scop; actiune energica fizica sau intelectuala, sfortare, straduinta. ♦ Forta interioara care ia nastere sub actiunea unei solicitari la care este supus un material si care se opune acestei solicitari. [Pl. -uri. / < fr. effort].

strataghemata, strataghemate, s.f. (inv.) 1. (in forma: stratighimata) procedeu de razboi pentru inselarea si surprinderea inamicului; stratagema. 2. mijloc, procedeu ingenios pentru atingerea unui scop; stratagema, siretenie, siretlic, tertip, truc, viclenie, viclesug, manevra.

sublimatie, sublimatii, s.f. (inv.) 1. sublimare (transformare prin incalzire direct din stare solida in stare de vapori). 2. deviere a energiei psihice izvorate din tendinte instinctuale (s*****e) si egoiste spre atingerea unor scopuri spirituale inalte si altruiste.

CAMPANIE s. f. 1. totalitatea operatiunilor militare efectuate intr-un anumit timp, in vederea atingerii unui scop strategic. 2. actiune organizata pentru realizarea unor sarcini intr-o anumita perioada de timp. ◊ timpul cat dureaza. (< fr. campagne, rus. kampaniia)

EFORT s. n. 1. incordare fizica sau intelectuala pentru atingerea unui scop; sfortare, straduinta. 2. (fiz.) rezultanta a fortelor inferioare dintr-o sectiune a unui corp deformabil, cauzata de solicitari exterioare, de efecte termice etc. (< fr. effort)

SCRUPUL s. n. sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. ♦ fara (sau lipsit de) e = fara nici un considerent moral in atingerea unui scop; imoral, incorect. (< fr. scrupule, lat. scrupulum)

SUBLIMA vb. I. intr. 1. (despre substante) a trece din stare solida direct in stare de vapori. 2. a curata de orice amestec impur sau strain. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorata din porniri instinctuale si egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste si spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, in sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)

ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa pentru atingerea unui scop. ♢ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ♢ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a trece la fapte. ♦ Operatie militara. ♦ Starea, miscarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. Desfasurarea intamplarilor intr-o opera literara. 3. Influenta. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (In economia capitalista) Hartie de valoare care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului social al unor intreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis).

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

COMPETITIE (‹ fr., lat.) s. f. Concurs, intrecere (sportiva). ♦ Forma de interactiune psiho-sociala mutuala constind in rivalitatea dau concurenta dintre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientata prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma si in conflict. ♦ (BIOL.) relatii antagonice intre doua sau mai multe organisme apartinind aceleiasi specii (c. intraspecifica) ori unor specii diferite (c. interspecifica) care au aceleasi cerinte de mediu (hrana, adapost, loc de trai). C. este atit mai puternica cu cit resursele mediului sint mai reduse. Sin. concurenta.

UNEALTA, unelte, s. f. 1. Piesa, ansamblu de piese, dispozitiv actionat manual sau de un mecanism, care serveste pentru a efectua o operatie tehnica de prelucrare mecanica, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesa auxiliara care serveste la efectuarea unei lucrari. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoana, grup sau organizatie de care se serveste cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (In sintagma) Unealta gramaticala = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].

OPERATIE, operatii, s. f. 1. Activitate efectuata de unul sau de mai multi oameni cu o anumita calificare in vederea atingerii unui anumit scop; actiune efectuata de un aparat, de o masina etc. in cadrul unei munci specifice; p. gener. actiune, lucrare. 2. Actiune terapeutica chirurgicala, efectuata asupra unui organ sau a unui tesut bolnav; interventie chirurgicala. 3. Actiune militara de mare amploare, in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obtin unul sau mai multe elemente ale unei multimi. ♦ Regula dupa care se face un calcul sau se aplica o constructie matematica; executare a unui calcul. [Var.: operatiune s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. operation, germ. Operation.

MANIERA ~e f. 1) Mod de a se purta; tinuta; comportament; conduita. 2) rar Comportare conform regulilor bunei-cuviinte; amabilitate; politete. 3) Mod de a actiona pentru atingerea unui anumit scop; modalitate; metoda; procedeu; mijloc. [Sil. -ni-e-] /<fr. maniere

MANOPERA ~e f. 1) Munca manuala care este necesara pentru efectuarea unei lucrari. 2) rar Mijloc de a actiona in vederea atingerii unui anumit scop; maniera; modalitate; procedeu; manevra. /<fr. manoeuvre, it. manovra

METODA ~e f. 1) Mod de cercetare, de cunoastere si de transformare a realitatii. 2) Ansamblu de procedee folosite in vederea atingerii unui anumit scop. 3) Procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodica. 4) Mod de a actiona pentru a atinge un anumit scop; maniera; modalitate; procedeu; mijloc. [G.-D. metodei] /<fr. methode, lat. methodus, germ. Methode

OFENSIVA ~e f. 1) Actiune de atac a unor forte armate, cu scopul de a nimici inamicul si de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Actiune energica de amploare, realizata prin participarea mai multor persoane, in vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatica. /<fr. offensive, germ. Offensive

PLAN³ ~uri n. 1) Proiect de actiuni ce urmeaza a fi realizate in viitor (in vederea atingerii unui anumit scop). ~ anual. 2) Ordinea si distributia metodica a diferitelor parti dupa care urmeaza a fi alcatuita o lucrare (stiintifica, literara etc.). ~ul disertatiei. ~ul lectiei. /<fr. plan, lat. planus

OPERATIE s.f. 1. Activitate indreptata catre atingerea unui anumit scop; lucrare, actiune. 2. Interventie chirurgicala asupra unui organ sau asupra unui tesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de miscari strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzactii financiare sau comerciale; inregistrarea acestora intr-un registru. 5. (Mat.) Functie definita pe un produs cartezian, cu valori in alt produs cartezian. ◊ Operatie algebrica = operatie definita pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operatiune s.f. / cf. fr. operation, it. operazione, rus. operatiia, lat. operatio].

OPERATIE s. f. 1. activitate indreptata catre atingerea unui anumit scop; lucrare, actiune. 2. interventie chirurgicala. 3. ansamblul actiunilor de lupta si a manevrelor executate de fortele terestre, navale sau aeriene intr-o regiune determinata. 4. efectuarea unor tranzactii financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se ataseaza oricarei perechi de elemente dintr-o multime un element unic din aceeasi multime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. operation, lat. operatio, germ. Operation)

PULSIUNE s. f. 1. (psih.) modalitate dinamica din impulsuri prin care se activeaza organismul in vederea atingerii unui anumit scop. ◊ (psihan.) element dinamic al activitatii psihice inconstiente, latura energetica a instinctului; instinct (1). 2. senzatie de tractiune intr-o parte, care apare in unele boli, perturband echilibrul. (< fr. pulsion)

VOINTA, vointe, s. f. 1. Functie psihica caracterizata prin orientarea constienta a omului spre realizarea unor scopuri si prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter manifestata prin decizie ferma si perseverenta in invingerea piedicilor, greutatilor, incurcaturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotaraste cineva; hotarare, decizie, voie. ♦ Invoire, consimtamant, permisiune. 3. Intentie, scop, tel, tinta. 4. Dorinta, pofta, chef. – Voi² + suf. -inta.

MANEVRA ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, sustinuta de regruparea organizata si rapida a acestora in timpul operatiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neasteptate sau pentru a le reorganiza in urma unui insucces. 2) Ansamblu de exercitii tactice, prevazute pentru instruirea militara a trupelor in conditii asemanatoare cu cele de lupta. 3) Totalitate de operatii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operatii executate in vederea schimbarii directiei de deplasare a unei nave, mai ales in timpul acostarii sau iesirii din port. 5) fig. Mijloc de a actiona in vederea atingerii cu orice pret a unui scop. 6) Parama folosita la fixarea si manuirea panzelor si a catargelor. /<fr. manoeuvre

LATERAL, -A, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; laturalnic. ◊ Arie (sau suprafata) laterala = marimea suprafetei unui corp prismatic, fara suprafetele bazelor lui. Arie laterala = zona situata la periferia teritoriului unde se vorbeste un dialect sau o limba. ♦ Fig. Secundar. 2. (In sintagma) Consoana laterala (si substantivat, f.) = consoana articulata prin atingerea varfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, in timp ce suflul de aer iese prin cele doua deschizaturi lasate de marginile limbii. „L” este o consoana laterala. 3. (In sintagma) Gandire laterala = proces specific gandirii creatoare, avand ca scop obtinerea a cat mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. lateral, lat. lateralis.

LOVITURA ~i f. 1) atingere brusca si puternica; izbitura. ◊ ~ de gratie lovitura care rapune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitura. 3) fig. Suferinta morala; durere sufleteasca; necaz. ~ile sortii. 4) Atac indraznet efectuat prin surprindere. ◊ A da ~a a realiza pe neasteptate ceva foarte important. ~ de stat preluare a puterii intr-un stat prin rasturnarea violenta a conducerii vechi. ~ de trasnet fapt, eveniment neasteptat. ~ de teatru actiune brusca, efectuata cu scopul de a impresiona puternic. 5): ~ de pedeapsa sanctiune data de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constand dintr-o lovitura executata de echipa adversa. [G.-D. loviturii] /a lovi + suf. ~tura