AJUNGE, ajung, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla intr-un loc dupa parcurgerea unui drum, a atinge capatul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a razbi prin greutati si a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cutitul la os = a ajunge la capatul puterii; a fi intr-o situatie disperata. ♦ Intranz. si tranz. A atinge (o limita in timp), a apuca (o anumita vreme). 2. Tranz. A intalni, venind din urma, o fiinta sau un vehicul in miscare; a prinde din urma. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a imbatrani. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufleteasca) A cuprinde, a razbi. 4. Intranz. A se intinde pana la...; a atinge. ♦ A reusi sa atinga ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prajina la nas, se zice despre un om infumurat. 5. Intranz. (Despre preturi; p. ext. despre marfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se intalni, a se impreuna, a se uni. ♦ Fig. A se intelege, a se invoi. 2. Intranz. A realiza, a implini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. si tranz. A fi in situatia de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rau = a decadea. A ajunge bine = a dobandi succese; a reusi, a izbuti. A ajunge pe mainile cuiva = a fi la discretia cuiva. ♦ Intranz. si refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. si refl. A fi in cantitate suficienta. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a sti ce e de facut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”.

JERTFA s. 1. v. ofranda. 2. v. sacrificiu. 3. sacrificiu, sange. (Si-au dobandit libertatea prin ~.) 4. v. victima. 5. sacrificiu. (A facut mari ~ pentru a-si atinge scopul.)

SACRIFICIU s. 1. v. ofranda. 2. jertfa, jertfire, sacrificare, (fig.) pret. (Cu ~ul vietii sale.) 3. jertfa, sange. (Si-au dobandit libertatea prin ~.) 4. jertfa. (A facut mari ~ii pentru a-si atinge scopul.)

A AJUNGE ajung 1. intranz. I. 1) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a veni. ~ la serviciu. ~ la gara. ◊ A-i ~ cuiva cutitul la os a nu mai putea rabda o stare de lucruri. ~ departe a obtine multe succese in viata. ~ la mal (sau la liman) a atinge scopul dorit, infruntand multe greutati. 2) A atinge o limita in timp. ~ pana la iarna. ~ la batranete. 3) A atinge un anumit nivel. Temperatura ajunge pana la 300 sub zero. 4) A se raspandi, venind de departe; a parveni. 5) A fi in cantitate suficienta. Ajunge umezeala pentru grane. 6) A incepe sa fie; a deveni. ~ actor. 7) depr. A obtine pe cai necinstite o situatie materiala nemeritata; a se capatui; a parveni. ◊ ~ de rasul lumii a se face de batjocura. ~ de pomina a-si face reputatie proasta. ~ la sapa de lemn a saraci complet. ~ pe drumuri a) a pierde orice sursa de existenta; b) a ramane fara adapost; c) a ramane orfan. ~ pe mainile cuiva a ajunge la discretia cuiva. II. (impreuna cu unele substantive precedate de prepozitia la formeaza locutiuni verbale avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la concluzia a conchide. ~ la convingerea a se convinge. 2. tranz. 1) (fiinte, mijloace de transport) A prinde venind din urma. 2) (obiecte sau fiinte situate sus departe) A reusi sa atinga (intinzandu-se). 3) fig. A aduce la acelasi nivel; a egala. 4) A traduce in viata; a transforma in fapt. A-si ~ scopul. 5) fig. (despre sentimente, senzatii, stari etc.) A cuprinde pe de-a intregul; a razbi; a patrunde. ◊ A-l ~ mintea (sau capul) a se pricepe. /<lat. adjungere

COT¹ coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ◊ ~ la ~ cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu ~ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ◊ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus

DIPLOMAT² ~ta (~ti, ~te) (despre persoane) Care stie sa gaseasca solutii ingenioase pentru a-si atinge scopul in diferite situatii. /<fr. diplomate

DIPLOMATIE f. 1) Totalitate a mijloacelor, metodelor si formelor de activitate a reprezentantilor unui stat in alt stat. 2) Totalitate a diplomatilor unei tari; corp diplomatic. 3) Functie de diplomat. 4) depr. Ansamblu de manevre la care recurge cineva pentru a-si atinge scopul. [Art. diplomatia; G.-D. diplomatiei; Sil. -ti-e] /<fr. diplomatie

LIMAN ~uri n. 1) Fasie de pamant situata de-a lungul unei ape; tarm; mal. ◊ A iesi la ~ a) a iesi la mal; b) a scapa dintr-o incurcatura. 2) Loc de adapost; refugiu; azil. ◊ A ajunge la ~ a atinge scopul urmarit. 3) Loc in cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o duna de nisip, care comunica cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman

MACHIAVELISM n. 1) Politica bazata pe mijloace perfide (pana la cele mai violente, crude si diabolice) pentru a-si atinge scopul. /<fr. machiavelisme, it. machiavellismo

OPORTUNISM n. 1) Atitudine (sau po-litica) a unei persoane sau a unui grup social, care, pentru a-si atinge scopul, adopta dupa imprejurari, principii si opinii diferite; conformism. /<fr. opportunisme

PICIOR ~oare n. 1) (la om si la animale) Membru care sustine corpul si serveste la deplasare. ~orul stang. ~oarele anterioare. A se ridica in ~oare. ◊ ~ plat picior cu talpa foarte putin scobita. Cu ~orul (sau ~oarele) (mergand) pe jos. Din ~oare in pozitie verticala. In varful ~oarelor a) in varful degetelor (de la picioare); b) fara zgomot. Bun (sau iute) de ~ sprinten. Din cap pana-n ~oare in intregime. Fara cap si fara ~oare alogic. A da cu ~orul a) a rata o ocazie favorabila; b) a trata pe cineva (sau ceva) cu dispret. A calca (pe cineva sau ceva) in ~oare a) a distruge, calcand cu picioarele; b) a desconsidera. A lega (sau a fi legat) de maini si de ~oare a lipsi pe cineva (sau a fi lipsit) de posibilitatea de a actiona. A fi pe ~ de egalitate cu cineva a avea aceleasi drepturi, aceeasi situatie, acelasi rang cu cineva. A intinde ~oarele a se stinge din viata; a muri. A nu avea unde pune ~orul a fi mare inghesuiala; ingramadire de lume. A-si bate ~oarele degeaba a umbla degeaba, fara a-si atinge scopul. Un ~ aici si altul acolo foarte repede; fuga. Sa nu-ti vad ~oarele pe aici! sa nu mai vii pe aici! A i se taia (sau a i se m**a) cuiva (mainile si) ~oarele a) a fi cuprins de o slabiciune fizica; b) a fi puternic coplesit de emotii. A bate din ~ (sau din ~oare) a porunci cu asprime; a se rasti. A fi (sau a sta) pe ~ de duca a fi gata de plecare. Cu coada intre ~oare (sau vine) injosit; umilit. Unde-ti stau ~oarele acolo iti va sta si capul vei fi omorat. A boli (sau a duce boala) pe ~oare a suporta o boala fara a sta la pat. A pune pe ~oare a) a pune lucrurile la punct; b) a insanatosi un bolnav, ingrijindu-l. A gandi cu ~oarele a gandi alogic. A scrie cu ~oarele a scrie necaligrafic. A sta (sau a fi, a ramane) pe ~oare a) a-si mentine pozitia, situatia; b) a corespunde realitatii; a fi sustinut de argumente trainice. A da din maini si din ~oare a se stradui din rasputeri pentru a obtine sau a solutiona ceva, pentru a salva o situatie. A sta cu ~oarele in apa (rece) a medita mult si profund asupra unui lucru. A fi cu un ~ in groapa a ajunge la limita vietii; a fi foarte batran. A cadea (sau a se arunca) la ~oarele cuiva a se ruga cu disperare de cineva. A calca (pe cineva) pe ~ a) a provoca cuiva o neplacere; b) a da cuiva de inteles. A cadea de pe (sau din) ~oare sau a nu se (mai) putea tine pe ~oare (sau a nu (mai) putea sta pe ~oare) a fi extrem de obosit. A pune (sau a asterne, a inchina) ceva la ~oarele cuiva a darui ceva in semn de veneratie sau de supunere. A pune ~orul in prag a) a-si manifesta vointa; b) a se opune categoric. A scula (sau a ridica, a pune) in ~oare a mobiliza la realizarea unei actiuni. A sta in ~oarele cuiva a stingheri; a impiedica actiunile cuiva. A se topi (sau a se usca, a se pierde) pe (sau de pe, din) ~oare a slabi tare, a se stinge din viata, vazand cu ochii. A trai pe ~ mare a duce o viata luxoasa. A fi in ~oare a fi pregatit in permanenta pentru actiune. ~orul-caprei planta erbacee de padure cu tulpina e****a, ramificata, avand frunze mari, alungite, zimtate, si flori albe, grupate intr-o inflorescenta umbeliforma. ~orul-cocosului planta erbacee cu tulpina e****a, avand frunze tripartite si flori albe sau galbene. 2) Parte a unor obiecte care serveste la sustinerea acestora. ~orul scaunului. ~oarele dulapului. 3) Parte inferioara a unui deal sau a unui munte. 4) agr. Gramada de snopi asezati in cruce. 5) (in trecut) Unitate de masura a lungimii (egala cu aproximativ o treime dintr-un metru). 6) Unitate de masura a versului (egala cu un anumit numar de silabe accentuate si neaccentuate sau lungi si scurte). /<lat. petiolus

POSIBIL² ~a (~i, ~e) 1) Care poate exista; care poate fi infaptuit. 3) si substantival Care constituie o limita extrema. ◊ A face tot ~ul (si imposibilul) a face absolut totul pentru a realiza ceva; a depune toate sfortarile pentru a-si atinge scopul. /<fr. possible, lat. possibilis

POLITICA s.f. 1. Activitate a claselor sociale, a grupurilor sociale, in raport cu statul, determinata de interesele si de scopurile lor; activitate a organelor puterii si conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne si externe, care reflecta oranduirea sociala si structura economica a tarii; participare la treburile statului. 2. Fel de a intelege si de a actiona intr-un anumit domeniu al afacerilor publice. ♦ Dibacie cu care se poarta cineva pentru a-si atinge scopul. [< fr. politique, it. politica, cf. germ. Politik, rus. politika < gr. politike – arta de a administra bine].

PARVENI vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situatie buna fara a avea merite deosebite; a se imbogati. 2. A-si atinge scopul, a reusi, a izbuti. 3. (Despre stiri) A ajunge (la destinatie). [P.i. parvin. / < fr. parvenir].

PARVENI vb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situatie materiala sau sociala buna fara a avea merite deosebite si folosind mijloace necinstite; a se imbogati. 2. a-si atinge scopul, a reusi, a izbuti. 3. (despre stiri, scrisori etc.) a ajunge (la destinatie). (< fr. parvenir)

POLITIC, -A I. adj. referitor la politica. ♦ nivel ~ = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme; om ~ = cel care isi desfasoara activitatea in domeniul politicii (II, 1); drepturi ce = drepturi referitoare la participarea cetatenilor la viata obsteasca si la conducerea treburilor societatii II. s. f. 1. activitate a claselor, a grupurilor sociale in raport cu statul, determinata de interesele si de scopurile lor; activitate a organelor puterii si conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne si externe. 2. tactica, comportare, abilitate folosita de cineva pentru a-si atinge scopul. (< fr. politique, lat. politicus, gr. politikos, /II/ politike)

MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ Pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

SIRET², -EATA, sireti, -te, adj. Care stie sa profite de naivitatea sau de buna-credinta a celor din jur pentru a-si atinge scopurile pe cai ocolite; care dovedeste un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finete; rafinat; descurcaret, abil. ♦ Care denota, tradeaza viclenie, prefacatorie, perfidie; care denota abilitate, subtilitate, umor. Privire sireata. – Din tc. sirret.

DIPLOMAT², -A, diplomati, -te, subst., adj. I. 1. S. m. si f. Persoana oficiala care are misiunea de a intretine relatii cu reprezentantii oficiali ai altor state sau de a trata in numele statului sau. 2. S. m. si f. Persoana care stie cum sa trateze o afacere, cum sa se comporte intr-o situatie (pentru a-si atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, siret in relatiile sociale; care arata, tradeaza abilitate, subtilitate, siretenie; diplomatie². II. S. n. Prajitura preparata dintr-o crema aromata cu rom peste care se adauga frisca si fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.

INTRIGANT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru a-si atinge scopurile). /<fr. intrigant

SARLATAN ~i m. Persoana necinstita care isi atinge scopurile profitand de naivitatea cuiva; escroc; impostor; potlogar; cotcar. /<fr. charlatan

MACHIAVELISM s.n. Teorie politica expusa de Machiavelli; politica ce uzeaza de orice fel de mijloace pentru a-si atinge scopurile. ♦ Purtare lipsita de scrupule; reacredinta, perfidie, viclenie. [Pron. -chi-a-. / < it. machiavellismo, fr. machiavelisme, cf. Machiavelli – om politic, scriitor si istoric italian].

ASOCIATIE, asociatii, s. f. 1. Grupare de persoane creata pentru a atinge un scop comun si organizata pe baza unui statut. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viata. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu insusiri comune. Asociatie moleculara. 4. Proprietate a psihicului de a lega intre ele mai multe imagini senzoriale, idei etc., aparitia unei reprezentari atragand in constiinta o alta reprezentare asemanatoare sau intalnita anterior; legatura intre reprezentari, idei etc. pe baza acestei proprietati. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association.

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

REALIZA, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la indeplinire, a face sa devina real; a atinge (un scop), a infaptui. 2. Spec. A crea, a plasmui o opera de arta. ♦ Refl. (Despre o persoana, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desavarsi, a-si pune in valoare capacitatea de creatie. 3. A obtine, a dobandi, a castiga (ceva); a incasa preturile (la marfurile vandute). 4. A-si face o idee precisa despre..., a reusi sa inteleaga, sa patrunda intelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. realiser.

SILINTA, silinte, s. f. Staruinta indelungata, osteneala pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort sustinut in munca sau la invatatura; sarguinta, straduinta, stradanie, ravna, zel. ◊ Loc. vb. A-si da silinta (sau toata silinta ori toate silintele) = a se sili (3). – Sili + suf. -inta.

LUNTRE ~e f. Ambarcatie de dimensiuni mici, fara punte, cu fundul plat, propulsata cu ajutorul motorului sau al vaslelor; barca. ◊ A se face (sau a se pune) ~ si punte a face tot posibilul pentru a atinge un scop. A sta intre doua ~i a tine si cu unul si cu altul; a imbina doua interese opuse. [G.-D. luntrei; Sil. lun-tre] /<lat. lunter

A SE LUPTA ma lupt intranz. 1) A se bate corp la corp (unul cu altul). 2) A fi in lupta (unul cu altul); a purta razboi (unul cu altul). 3) fig. (despre persoane) A face incercarea de a invinge o greutate, de a atinge un scop etc. ◊ Se lupta ziua cu noaptea se face ziua; se lumineaza de ziua. /<lat. luctare

MAL ~uri n. 1) Margine de pamant de-a lungul unei ape. 2) Loc aflat in imediata apropiere a unei ape. ◊ Din ~ in ~ a) pe toata intinderea, cat tine apa de la un capat la celalalt; b) de la un capat la celalalt; de la inceput pana la sfarsit. ◊ A iesi (sau a ajunge) la ~ a scapa teafar; a scapa din incurcatura. ◊ A se ineca tocmai la ~ a suferi o nereusita tocmai cand scopul parea atins. /Cuv. autoht.

POLITICA ~ci f. 1) Totalitate de scopuri si obiective urmarite de clasele sau grupurile sociale in lupta pentru interesele lor, precum si metodele si mijloacele cu ajutorul carora se ating aceste scopuri si obiective. ~ de democratizare. ~ de pace. ◊ ~ vamala sistem de reglementare de catre stat a importului si a exportului de marfuri. ~ economica sistem de masuri economice infaptuite de un stat. 2) fam. Maniera de a actiona pentru atingerea unui scop. /<lat. politicus, ngr. politikos, fr. politique

A SE UMILI ma ~esc intranz. 1) A se pune in mod voit intr-o situatie de inferioritate fata de cineva (pentru a-si atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se injosi. 2) A adopta in mod voit o atitudine de inferioritate fata de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti

UNEALTA unelte f. 1) Obiect actionat manual la indeplinirea unei operatii de munca; scula; instrument. 2) fig. Mijloc de care se serveste cineva intr-un mod necinstit pentru a-si atinge anumite scopuri. [G.-D. uneltei] /une[le] + alte[le]

INSTRUMENT s.n. 1. Ustensila, aparat propriu pentru a face o anumita operatie. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoana, lucru de care se foloseste cineva pentru a indeplini o actiune, a atinge un scop. ◊ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunica ratificarea unui tratat international. 3. Instrument gramatical = cuvant care arata doar raporturi intre cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum].

INSTRUMENT s. n. 1. unealta, aparat propriu pentru a face o anumita operatie. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, masurarea sau controlul unor marimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoana, lucru de care se foloseste cineva pentru a indeplini o actiune, a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunica ratificarea unui tratat international. 4. ~ gramatical = cuvant cu functie exclusiv gramaticala, care nu se poate folosi singur in vorbire, exprimand doar raporturi (prepozitiile, conjunctiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum)

PROGRES, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, in linie ascendenta; mers inainte, evolutie. 2. Dezvoltare, schimbare in bine datorita careia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progres, lat. progressus.

A MANEVRA ~ez 1. intranz. 1) (despre vehicule) A face manevre. 2) fig. A face uz de diverse mijloace (incorecte) pentru a atinge un anumit scop. 2. tranz. (aparate, dispozitive, instalatii tehnice etc.) A folosi cu ajutorul mainilor, dirijand cu dibacie; a manui; a manipula. /<fr. manoeuvrer

METODA ~e f. 1) Mod de cercetare, de cunoastere si de transformare a realitatii. 2) Ansamblu de procedee folosite in vederea atingerii unui anumit scop. 3) Procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodica. 4) Mod de a actiona pentru a atinge un anumit scop; maniera; modalitate; procedeu; mijloc. [G.-D. metodei] /<fr. methode, lat. methodus, germ. Methode

MIJLOC² ~oace n. 1) Mod de a actiona pentru a atinge un anumit scop; metoda; procedeu; modalitate; maniera. ~oace de prevenire a bolilor. 2) Fel, chip de a fi, de a se manifesta. ~ de exprimare. ◊ Prin toate ~oacele folosind toate posibilitatile. 3) la pl. Resurse materiale; bani. Lipsit de ~oace. 4) Ansamblu al celor necesare pentru realizarea unei actiuni. ~oace de transport. ◊ ~oace de productie totalitate a uneltelor de munca. /<lat. medius locus

OPERATIONALITATE s.f. 1. Insusirea de a atinge un anumit scop. 2. Proprietatea de a interveni prompt in rezolvarea unei probleme. ♦ Caracterul a ceea ce este operational. [Pron. -ti-o-. / cf. it. operazionalita].

OPERATIONALITATE s. f. 1. insusirea de a atinge un anumit scop. 2. proprietatea de a interveni prompt in rezolvarea unei probleme. ◊ caracterul a ceea ce este operational. (< it. operazionalita)

CALOMNIE, calomnii, s. f. Afirmatie mincinoasa facuta cu scopul de a atinge onoarea si reputatia cuiva. – Fr. calomnie (lat. lit. calumnia).

IDEAL² ~uri n. 1) Reprezentare sau intruchipare a unui tip perfect. 2) scop suprem (si greu de atins) catre care tinde cineva in viata sau intr-un domeniu de activitate. [Sil. -de-al] /<lat. idealis, fr. ideal

scop ~uri n. Anticipare mintala a rezultatului spre care este orientata o activitate; tel. A urmari un ~. A-si atinge ~ul. /<ngr. skopos,lat. scopus

IDEAL, -A, ideali, -e, adj., IDEAL, idealuri, s. n. 1. Adj. Care atinge perfectiunea; perfect, desavarsit. 2. Adj. Care tine de domeniul ideilor, privitor la gandire; care exista numai in mintea, in inchipuirea omului; spiritual, imaterial. 3. S. n. scopul suprem spre care se indreapta in mod constient si metodic nazuintele si activitatea creatoare umana in toate domeniile ei, gradul cel mai inalt si mai greu de ajuns al perfectiunii intr-o directie. [Pr.: -de-al] – Din fr. ideal, lat. idealis.

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

LOVITURA ~i f. 1) atingere brusca si puternica; izbitura. ◊ ~ de gratie lovitura care rapune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitura. 3) fig. Suferinta morala; durere sufleteasca; necaz. ~ile sortii. 4) Atac indraznet efectuat prin surprindere. ◊ A da ~a a realiza pe neasteptate ceva foarte important. ~ de stat preluare a puterii intr-un stat prin rasturnarea violenta a conducerii vechi. ~ de trasnet fapt, eveniment neasteptat. ~ de teatru actiune brusca, efectuata cu scopul de a impresiona puternic. 5): ~ de pedeapsa sanctiune data de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constand dintr-o lovitura executata de echipa adversa. [G.-D. loviturii] /a lovi + suf. ~tura

NIMERI, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi in tinta. 2. Intranz. A sosi (pe neasteptate, din intamplare) intr-un anumit loc, intr-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din intamplare). 3. Tranz. A gasi pe cineva sau ceva (din intamplare sau alegand intre mai multe posibilitati). 4. Intranz. A gasi calea potrivita pentru o anumita situatie sau imprejurare; a izbuti sa realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se intampla ca ceva sau cineva sa fie intr-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se intampla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereala, la intamplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemeri vb. IV] – Din bg. nameria.