CONTACTOR, contactoare, s. n. Intrerupator care inchide un circuit sub actiunea unei comenzi de la distanta, mentinandu-l inchis numai atata timp cat se exercita aceasta comanda. – Din fr. contacteur.

INERTIE ~i f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de a-si mentine starea de repaos sau de miscare atata timp cat asupra lor nu actioneaza o forta exterioara. 2) chim. Proprietate a unor substante de a nu reactiona cu alte substante. 3) fig. Lipsa totala de activitate, de energie intelectuala sau morala; lancezeala. [G.-D. inertiei] /<fr. inertie, lat. inertia

PANA² conj. 1) (exprima un raport temporal, indicand limita finala a desfasurarii unei actiuni din propozitia regenta). ◊ Pana cand atata timp; cata vreme. 2) (exprima un raport spatial, indicand limita in spatiu a desfasurarii unei actiuni). /<lat. paene-ad

INERTIE s.f. 1. Proprietate a corpurilor in virtutea careia ele isi pastreaza starea de miscare sau de repaus in care se afla atata timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 2. Calitate a unor corpuri de a nu reactiona fata de alte substante. ♦ (Med.) Inertie uterina = lipsa de contractie si de retractare a muschiului uterin dupa nastere. 3. (Fig.) Inclinare catre inactivitate; indolenta, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. inertie, it. inerzia, lat. inertia].

INERTIE s. f. 1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgenta, apatie. ♦ ~ uterina = lipsa de contractie si de retractare a muschiului uterin dupa nastere. 2. proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de miscare sau de repaus in care se afla, atata timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reactiona slab, sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 4. (fig.) tendinta de a ramane in activitate; indolenta, apatie. (< fr. inertie, lat. inertia)

INERTIE, inertii, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de repaus sau de miscare in care se afla atat timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reactiona slab sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendinta unei persoane sau a unei colectivitati de a ramane in repaus, in inactivitate; lipsa de energie, indolenta, apatie. 4. (Med.; in sintagma) Inertie uterina = lipsa de contractie si retractare a muschiului uterin dupa nastere. – Din fr. inertie, lat. inertia.

POLIGAM, -A I. adj., s. m. f. (barbat, femeie) casatorit in acelasi timp cu mai multe persoane. II. adj. (despre plante) care poarta in acelasi timp atat flori hermafrodite, cat si unisexuate. (< fr. polygame)

RAZBOAIELE RELIGIOASE DIN FRANTA (1562-1598), nume dat razboaielor dintre catolici si protestantii calvini (numiti in Franta hughenoti). Edictul de toleranta din 17 ian. 1562 acorda protestantilor libertatea cultului religios, ceea ce a provocat reactia partidei catolice. Uciderea protestantilor calvini de la Wassy (1 mart. 1568) a declansat seria celor opt razboaie, intrerupte de scurte armistitii. Un moment dramatic al acestor confruntari l-a constituit masacrarea hughenotilor din Paria in Noaptea Sf. Bartolomeu (23/24 aug. 1572). In timpul luptelor au murit atat ducele de Guise (1550-1588), conducatorul catolicilor cat si al Ligii Sfinte (dec. 1588), precum si regele Henric al III-lea asasinat la 1 aug. 1589. Henric III de Navarra, conducatorul hughenotilor si urmasul legitim (din 1572) al lui Henric III al Frantei, ii succede la tron la 2 aug. 1589, ca Henric IV (incoronat la 27 febr. 1594), intemeind dinastia regala a Bourbonilor. El imbratiseaza confesiunea catolica (iul. 1593), aducand pacea in Regatul Frantei. La 13 apr. 1598 Edictul din Nantes acorda libertatea cultului protestant si garantarea drepturilor civile, juridice, politice si militare pentru hughenoti, in regat.

TOT² adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.

VERWEILE DOCH, DU BIST SO SCHON! (germ.) o, ramai, esti atat de frumoasa! – Goethe, „Faust”, II, ct 5. Astfel implora Faust oprirea in loc a timpului, a clipei cand i se releva frumusetea muncii libere, incununare a eforturilor umane.

COMBINA s.f. Masina de lucru care indeplineste simultan mai multe operatii. ♦ Masina agricola care executa simultan atat lucrarile de secerat, cat si pe cele de treierat. ♦ Masina care executa in acelasi timp taierea si incarcarea carbunilor. [Pl. -ne, var. combaina s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

PARADOX s. n. 1. enunt contradictoriu si in acelasi timp demonstrabil, parere contrara adevarului unanim acceptat; (p. ext.) ciudatenie. ◊ fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si fals. 2. (fiz.) ~ hidrostatic = faptul ca presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile si de forma lui. (< fr. paradoxe, gr. paradoxos)

TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.

POLIGAM adj. (Despre plante) Care are atat flori hermafrodite, cat si unisexuate pe acelasi individ. // s.m. Barbat insurat cu mai multe femei in acelasi timp. [< fr. polygame, cf. gr. polys – numeros, gamos – casatorie].

A HARTUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A deranja intruna cu repetarea insistenta a aceluiasi lucru (pretentii, reprosuri etc.); a necaji; a pisa. 2) (dusmani) A ataca in permanenta, la intervale de timp mici, pentru a slei de puteri. 3) (fiinte) A irita peste masura in mod intentionat; a zadari; a intarata; a atata. /harta + suf. ~ui

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

OBICEI ĩuri n. 1) Insusire dobandita cu timpul prin practica si devenita trasatura caracteristica; obisnuinta; deprindere. ◊ A avea ~ (sau ~ iul) a obisnui. 2) Lege nescrisa, consfintita de traditie, care este proprie unui popor sau unei comunitati de oameni; datina; cutuma. ◊ Cate bordeie, atatea ~ ie fiecare cu traditiile sale. De ~ in mod obisnuit; de regula. Ca de ~ ca intotdeauna. /

PUTIN¹ adv. 1) (in opozitie cu mult) In cantitate, in masura mica. A nins ~. A uda ~ florile. ◊ Cel ~ minimum. Catusi (sau cat) de ~ in masura cat de mica; macar un pic. Nu mai ~ tot atat; in aceeasi masura. Mai ~ in cantitate, in masura mai mica. ~ cate ~ a) cate un pic; b) fara graba; incet. Mult, ~ cat va fi; oricat. Mai mult sau mai ~ v. MULT. Pentru ~ raspuns politicos la multumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.