Rezultate din textul definițiilor
DUMICAT, dumicati, s. m. (Pop.) Bucata mica rupta dintr-un aliment, atat cat se baga o data in gura; imbucatura. – V. dumica.
MUSCATURA, muscaturi, s. f. 1. Actiunea de a musca si rezultatul ei. ♦ Senzatie dureroasa de arsura, usturime. ♦ Felul in care apropie cineva dintii pentru a musca. ♦ Fig. Vorba muscatoare, ironie usturatoare; intepatura. 2. Rana, semn produs prin muscare. 3. Bucata dintr-un aliment atat cat poate cineva musca o data. – Musca + suf. -atura.
DESTUL, -A, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) in cantitate suficienta, atat cat trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) in cantitate sau in numar mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decat trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjectie) Ajunge! inceteaza!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leaga prin prep. „de”) a) (Exprima ideea de diminuare a calitatii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au inteles destul de bine. b) (Exprima ideea de sporire a calitatii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste). Destul de putin. Destul de rau. – De4 + satul.
SUMA, sume, s. f. 1. Rezultatul operatiei de adunare a unor numere, a unor cantitati sau a unor lucruri de acelasi fel; total. ◊ Suma aritmetica = rezultatul adunarii unui sir de numere luate in valoare absoluta. Suma algebrica = rezultatul adunarii unor cantitati de acelasi fel, tinand seama de semnul lor. ♦ Cantitate totala, totalitate. Cantitate de bani. ◊ Expr. A-si face suma = a agonisi atat cat crede ca ii trebuie. Numar (mare); multime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma.
SUFICIENT, -A, suficienti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este in cantitate satisfacatoare, atat cat trebuie; destul, de ajuns, satisfacator. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ intre „insuficient” si „bine”, cu care se noteaza uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o parere foarte buna si nejustificata despre sine; plin de sine, infumurat, ingamfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.
A COMPENSA ~ez tranz. 1) (pierderi, lucruri consumate sau cheltuite) A acoperi printr-o compensatie. 2) (daune, prejudicii) A plati atat cat costa, acoperind paguba; a despagubi; a rasplati. 3) (efectul unor forte) A neutraliza in mod reciproc. 4) (organisme) A face sa se compenseze. /<fr. compenser, lat. compensare
A DESPAGUBI ~esc tranz. (daune, prejudicii) A plati atat cat costa, acoperind o paguba; a rasplati; a compensa; a repara. /des- + a pagubi
DESTUL1 adv. 1) Intr-o masura satisfacatoare; atat cat trebuie; de ajuns. 2) (cu valoare de interjectie) Ajunge! Stop! 3) Cu prisosinta; peste masura. A bate ~ la cap. A muncit ~ o viata intreaga. /de + satul
A INTINA ~ez tranz. rar A sprijini atat cat sa nu se pravaleasca. /<lat. intinuare
MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura
PLIN2 ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus
A RASPLATI ~esc tranz. 1) (datorii, servicii etc.) A intoarce inapoi. 2) (pagube, prejudicii) A plati atat cat costa; a despagubi; a compensa; a repara. 3) (fapte de rea-credinta) A trata cu rasplata cuvenita; a razbuna. /ras- + a plati
A REPARA repar tranz. 1) (obiecte defec-tate) A repune in functiune; a drege; a tocmi. 2) fig. A modifica in bine; a indrepta; a corecta; a corija. ~ o pierdere. 3) (daune, pagube) A plati atat cat costa; a despagubi; a compensa. /<fr. reparer, lat. reparare
POSIBILITATE s. f. 1. faptul de a fi posibil. ◊ premisele obiective ale unei realitati viitoare. 2. modalitate de realizare a ceva. ♦ in masura (sau in limita) ~tatilor = atat cat este posibil. ◊ (pl.) calitati de care dispune cineva. (< fr. possibilite, lat. possibillitas)
RECUPERA vb. I. tr. 1. a recastiga, a redobandi. ◊ a lucra o zi, o ora etc. pentru a acoperi pe cele pierdute dintr-o cauza oarecare. 2. a utiliza total sau partial un material, o energie care in mod obisnuit se pierde. 3. (mar.) a trage lantul ancorei sau o parama atat cat sa ramana intins(a). II. intr. a-si recapata capacitatea de munca. (< fr. recuperer, lat. recuperare)
SATURATIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite marimi au atins valoarea maxima; stare a unei solutii care contine cea mai mare cantitate posibila dintr-un corp dizolvat in ea. ◊ stare a unui compus care nu mai contine valente libere. 2. (fig.) satisfacere maxima a cuiva; (p. ext.) imbuibare; satietate (2). ♦ pana la ~ = atat cat poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio)
atata2 pron. nehot. 1. (Inlocuieste un nume sau o propozitie exprimand o masura, o cantitate etc.) Cum dai maslinele...? – atata ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. atata-ti trebuie! = ai s-o patesti! va fi vai si amar de tine! atata mi-a (sau ti-a etc.) trebuit = asta asteptam (sau asteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut rabda. Nici atata = si mai putin. atata(-i) tot sau atata si nimic mai mult = asta e ! cu asta am incheiat ! sa nu astepti mai mult ! Cat... atata sau atat cat = acelasi grad, numar, pret etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atat pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum.
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemanatoare, aflate laolalta. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelasi fel, reunite pe baza caracteristicilor functionale si alcatuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta (si, uneori, cu cada de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (in mod stabil sau temporar) pe baza unei comunitati de interese, de conceptii etc.; grupa, colectiv. ◊ Loc. adv. In grup = mai multi laolalta, in colectiv. In grupuri de cate... = cate (atatia) deodata. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (in) mai multe cete sau gramezi. ♦ Spec. Fractiune politica; grupare formata din reprezentantii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Mat.) Multime de elemente in care fiecarei perechi de elemente ii corespunde un element din aceeasi multime, in care este adevarata asociativitatea oricare ar fi elementele multimii, in care exista un element neutru si un element opus legii de compunere a multimii. – Din fr. groupe.
cat2 conj. 1) (introduce propozitii modale, temporale, atributive etc.). ◊ Cu cat... cu atat pe masura ce...; tot mai mult. atat... cat si... nu numai... ci si... 2) (introduce propozitii completive directe) Am dat cat a cerut. /<lat. quantus
MULT2 adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus
atat2, adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... atat... atat... = in masura in care... atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.
ZAMORI, zamorasc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-si astampara in oarecare masura foamea sau setea, a manca sau a bea numai atata cat sa-si tina zilele. 2. Tranz. (Inv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Slav (v. sl. zamoriti, ucr. zarymoty sja „a muri de foame, a lesina”).
HERMAFRODIT, -A, hermafroditi, -te, adj. (Despre plante si animale) Care are organe de reproducere atat masculine, cat si feminine pe acelasi individ; androgin, bisexuat, bisexual. ♦ (Substantivat) Om anormal, posedand caractere specifice ambelor sexe; fatalau. – Din fr. hermaphrodite.
INERTIE, inertii, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de repaus sau de miscare in care se afla atat timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reactiona slab sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendinta unei persoane sau a unei colectivitati de a ramane in repaus, in inactivitate; lipsa de energie, indolenta, apatie. 4. (Med.; in sintagma) Inertie uterina = lipsa de contractie si retractare a muschiului uterin dupa nastere. – Din fr. inertie, lat. inertia.
INMULTIRE, inmultiri, s. f. Actiunea de a (se) inmulti si rezultatul ei. ♦ Operatie aritmetica fundamentala care consta din marirea unui numar (deinmultit) de atatea ori cat alt numar (inmultitorul), pentru obtinerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla inmultirii = tablou care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. – V. inmulti.
ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare alba-albastruie, intrebuintat in industrie atat singur, cat si sub forma de aliaje. – Din fr. zinc.
CONTACTOR, contactoare, s. n. Intrerupator care inchide un circuit sub actiunea unei comenzi de la distanta, mentinandu-l inchis numai atata timp cat se exercita aceasta comanda. – Din fr. contacteur.
ANDROGIN, -A, androgini, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atat androceu, cat si gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. si f. Fiinta fabuloasa din mitologia greaca, jumatate femeie, jumatate barbat. – Din fr. androgyne.
VITALISM s. n. Curent in biologie, opus atat materialismului cat si spiritualismului, care explica procesele de viata prin prezenta in organismul viu a unui principiu imaterial si incognoscibil, caruia ii sub subordonate toate procesele fizico-chimice. – Din fr. vitalisme.
CORPORATISM s. n. Doctrina social-politica si economica, aparuta dupa primul razboi mondial, care preconiza inlocuirea sindicatelor muncitoresti cu corporatii, organizatii profesionale din care sa faca parte atat muncitorii, cat si patronii, precum si inlocuirea parlamentului cu o reprezentanta nationala a corporatiilor. – Din fr. corporatisme.
OSTEOARTRITA s. f. Inflamatie care cuprinde atat articulatia, cat si partea osoasa din jur. [Pr.: -te-o-ar-] – Din fr. osteo-arthrite.
DRAGON2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, inchipuit cu gheare de leu, aripi de vultur si coada lunga de sarpe. 2. Specie de soparla care traieste pe copaci in unele regiuni tropicale, avand de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii in forma de aripi (D***o volans). 3. Reprezentare heraldica avand profilul unui chip omenesc cu barba formata din serpi incolaciti. 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala, dispusa intr-un sir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atat calare, cat si pedestru. – Din fr. dragon.
TRILOBIT, trilobiti, s. m. (La pl.) Clasa de animale artropode marine fosile, caracteristice erei primare, al caror corp era impartit in trei atat longitudinal, cat si transversal; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din fr. trilobite.
SUNNISM s.n. a. Curent majoritar al islamismului, bazat pe recunoasterea sunnei. b. Curent in islamism care considera drept izvor al credintei atat Coranul, cat si preceptele sunnei. (din fr. sunnisme) [def. a. MDN, b. NODEX]
BORDEI ~ie n. 1) Locuinta rudimentara, sapata (pe jumatate) in pamant si acoperita cu pamant, paie sau stuf. 2) fig. pop. Casuta saracacioasa si neingrijita, intrata pe jumatate in pamant. ◊ cate ~ie, atatea obiceie fiecare cu obiceiul sau. /Orig. nec.
DRAGON1 ~i m. inv. Ostas din trupele de cavalerie, care lupta atat calare, cat si pedestru. /<fr. dragon
INERTIE ~i f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de a-si mentine starea de repaos sau de miscare atata timp cat asupra lor nu actioneaza o forta exterioara. 2) chim. Proprietate a unor substante de a nu reactiona cu alte substante. 3) fig. Lipsa totala de activitate, de energie intelectuala sau morala; lancezeala. [G.-D. inertiei] /<fr. inertie, lat. inertia
INMULTIRE ~i f. 1) v. A INMULTI si A SE INMULTI. 2) (in opozitie cu impartire) Operatie aritmetica prin care un numar (deinmultitul) este marit de atatea ori cate unitati are alt numar (inmultitorul). ◊ Tabla ~ii tabla in care sunt inscrise operatiile de inmultire intre ele a numerelor de la 1 pana la 10. /v. a inmulti
MONOIC ~ca (~ci, ~ce) (despre plante) Care are flori atat masculine, cat si feminine pe aceeasi tulpina. /<fr. monoique
OBICEI ĩuri n. 1) Insusire dobandita cu timpul prin practica si devenita trasatura caracteristica; obisnuinta; deprindere. ◊ A avea ~ (sau ~ iul) a obisnui. 2) Lege nescrisa, consfintita de traditie, care este proprie unui popor sau unei comunitati de oameni; datina; cutuma. ◊ cate bordeie, atatea ~ ie fiecare cu traditiile sale. De ~ in mod obisnuit; de regula. Ca de ~ ca intotdeauna. /
OPEN [pr.: [upan] ~uri n. 1) Competitie deschisa pentru orice categorie de sportivi. 2) Turneu la care participa atat profesionisti, cat si neprofesionisti. /Cuv. engl.
PANA2 conj. 1) (exprima un raport temporal, indicand limita finala a desfasurarii unei actiuni din propozitia regenta). ◊ Pana cand atata timp; cata vreme. 2) (exprima un raport spatial, indicand limita in spatiu a desfasurarii unei actiuni). /<lat. paene-ad
REALISM n. 1) filoz. Conceptie filozofica care sustine ca lumea externa este o realitate independenta de subiectul cunoscator. 2) (in arta si in literatura) Metoda artistica de creatie care are drept principiu esential reflectarea realitatii. 3) Intelegere clara a conditiilor de desfasurare a unei activitati; atitudinea celui care are simtul realitatii; spirit practic. 4) (in filozofia medievala in opozitie cu nomina-lism) Curent care considera ca notiunile generale (universale) sunt realitati de sine statatoare, anterioare atat intelectului, cat si obiectelor individuale. [Sil. re-a-] /<fr. realisme, germ. Realismus
SCADERE ~i f. 1) v. A SCADEA. 2) Micsorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea preturilor. 3) (in opozitie cu adunare) Operatie aritmetica prin care dintr-un numar (descazutul) se scot atatea unitati, cate are altul (scazatorul), calculandu-se diferenta dintre ele. ◊ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahna. /v. a scadea
SUNNISM n. Curent in islamism care considera drept izvor al credintei atat Coranul, cat si preceptele sunii. /<fr. sunnisme
GASTROHEPATIC, -A adj. Care apartine, afecteaza atat stomacul, cat si ficatul. [Cf. it. gastroepatico].
GODIERE s.f. Procedeu de vaslire cu o singura rama asezata la pupa, prin care se realizeaza atat propulsia, cat si dirijarea ambarcatiei. [< godia].
MONOIC, -A adj. (Despre plante unisexuate; op. dioic) Care poarta pe aceeasi tulpina flori atat masculine cat si feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. monoique, cf. gr. monos – unic, oikos – casa].
INERTIE s.f. 1. Proprietate a corpurilor in virtutea careia ele isi pastreaza starea de miscare sau de repaus in care se afla atata timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 2. Calitate a unor corpuri de a nu reactiona fata de alte substante. ♦ (Med.) Inertie uterina = lipsa de contractie si de retractare a muschiului uterin dupa nastere. 3. (Fig.) Inclinare catre inactivitate; indolenta, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. inertie, it. inerzia, lat. inertia].
OLIGOPOL s.n. Forma de organizare a productiei in care intr-o ramura exista numai cateva intreprinderi, care ar inlatura atat pretul, cat si profitul de monopol. [< fr. oligopol].
SEMIMETAL s.n. Element chimic avand proprietati caracteristice atat metalelor cat si nemetalelor. [Cf. it. semimetallo].
TELEOLOGIE s.f. 1. Teoria finalitatii, studiul scopurilor; finalism. 2. Conceptie filozofica idealista potrivit careia atat societatea, cat si natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumita finalitate. [Gen. -iei. / < fr. teleologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu].
AMBIPAR, -A adj. (despre muguri) care genereaza atat flori, cat si frunze. (< fr. ambipare)
INERTIE s. f. 1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgenta, apatie. ♦ ~ uterina = lipsa de contractie si de retractare a muschiului uterin dupa nastere. 2. proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de miscare sau de repaus in care se afla, atata timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reactiona slab, sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 4. (fig.) tendinta de a ramane in activitate; indolenta, apatie. (< fr. inertie, lat. inertia)
OLIGOPOL s. n. forma de organizare a productiei in care intr-o ramura exista numai cateva intreprinderi, care ar inlatura atat pretul, cat si profitul de monopol. (< fr. oligopol)
SEMIMETAL s. n. element chimic cu proprietati caracteristice atat metalelor, cat si nemetalelor. (dupa fr. demi-metal)
TELEOLOGIE s. f. 1. teoria finalitatii, studiul scopurilor. 2. conceptie filozofica idealista potrivit careia atat societatea, cat si natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumita finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. teleologie)
ALA, AIA, aia, alea, pron. dem. (In vorbirea putin ingrijita) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cat..., cu atat... Alta aia = ciudatenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. cate alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ala = un om oarecare, fara importanta. ◊ (Adjectival) Lucrul ala. [Gen.-dat. sg.: aluia, aleia, gen.-dat. pl.: alora] – Lat. illum, illa.
ZINC s. n. Metal de culoare alba-cenusie, intrebuintat in industrie atat singur cat si sub forma de aliaje. – Fr. zinc.
HABERMAS [ha:bərmas], Jurgen (n. 1929), filozof si sociolog german. Continuator as Scolii de la Frankfurt. A elaborat o „teorie critica” de sorginte marxista, pe care a opus-o atat pozitivismului, cat si hermeneuticii („Teorie si practica”). A clasificat stiintele potrivit raportului dintre cunoastere si interesul fata de actul cognitiv („Cunoastere si interes”). A propus o teorie numita „pragmatica universala” („Teoria actiunii comunicative”).
QOUT HOMINES, TOT SENTENTIAE (lat.) cati oameni atatea pareri – Terentiu, „Phormio”, II, Y, M.
REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi si subtiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine si numele. Au culori metalice, stralucitoare si de obicei prezinta pete sau benzi albe pe elitre. atat adultii cat si larvele hranesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea daunatorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de camp (Cicindela campestris) si repedeaua de munte (C. silvicola).
ANDROGIN, -A, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atat androceu, cat si gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. si f. Fiinta fabuloasa din mitologia greaca, jumatate femeie, jumatate barbat. – Din fr. androgyne.
AMFIBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre fiinte) Care poate trai si in apa si pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa si una pe uscat. 2. Fig. Care are o natura sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atat pe uscat, cat si pe apa. – Din fr. amphibie.
AUTOAMFIBIU, autoamfibii, s. n. Automobil care se poate deplasa atat pe uscat, cat si pe apa. [Pr.: a-u-to-am-fi-bi-u]- Auto2 + amfibiu.
HOLOGRAFIE, holografii, s. f. Procedeu de inregistrare a imaginii spatiale a unui obiect, care foloseste lumina laserului atat pentru inregistrarea, cat si pentru privirea hologramei. – Din fr. holographie.
IRATIONAL, -A, irationali, -e, adj. 1. Care nu se conduce dupa gandirea logica, care nu e rational, care este fara judecata, nerational; contrar ratiunii. 2. (Mat.; in sintagmele) Numar irational = numar real care nu se poate reprezenta printr-un raport intre doua numere intregi. Ecuatie (sau expresie etc.) irationala = ecuatie (sau expresie etc.) care contine atat puterile intregi, cat si puterile fractionare ale elementelor ei. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.
EPIDIASCOP, epidiascoape, s. n. Aparat de proiectie care poate functiona atat ca diascop, cat si ca episcop2. [Pr.: -di-a-] – Din fr. epidiascope.
SUBMARIN, -A, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste sau se produce sub suprafata marii sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafata marii sau oceanului. 2. S. n. Nava de lupta sau de cercetare care poate naviga atat la suprafata cat si sub suprafata unei ape; submersibil (2). – Sub1- + marin (dupa fr. sous-marin).
POLIGAM, -A, (1) poligami, s. m., (2) poligame, adj. 1. S. m. Barbat care are concomitent doua sau mai multe sotii. 2. Adj. (Despre plante) Care are atat flori hermafrodite, cat si flori unisexuate. – Din fr. polygame.
SALVARI s. m. pl. Pantaloni lungi, foarte largi, cu rascroiala mica, stransi la glezna, purtati mai ales in Orientul Mijlociu, atat de barbati cat si de femei; p. gener. (depr.) pantaloni largi. – Din tc. salvar.
ECOSISTEM, ecosisteme, s. n. Ansamblu format din biotop si biocenoza, in care se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. – Din fr. ecosysteme.
ECTOENDOPARAZITA, ectoendoparazite, s. f. Ciuperca parazita al carei miceliu se dezvolta atat la suprafata, cat si in interiorul plantei-gazda. – Din fr. ectoendoparasite.
EDUcatIE, educatii, s. f. Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societatii etc.; rezultatul acestei activitati pedagogice; buna crestere, comportare civilizata in societate. ◊ Loc. vb. A face educatie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatie fizica = ansamblu de masuri care au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperii si deprinderilor de miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva. [Var.: (inv.) educatiune s. f.] – Din fr. education, lat. educatio, -onis.
ENCEFALOMIELITA, encefaliomielite, s. f. Inflamatie a creierului si a maduvei spinarii, care prezinta simptome atat de encefalita, cat si de mielita. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encephalomyelite.
TREISPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre doisprezece si paisprezece si care se indica prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival) Treisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul treisprezece. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treisprezece ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treisprezece ori pe atata. = (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) cate treisprezece parti. – Trei + spre + zece.
TREIZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) cate treizeci de parti. – Trei + zece.
REN, reni, s. m. Mamifer rumegator asemanator cu cerbul, cu coarnele in forma de arc, ramificate (atat la mascul, cat si la femela), avand concavitatea indreptata inainte, cu smocuri lungi de par aspru intre copite, care traieste in regiunile arctice, salbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.
DIPNOI, dipnoi, s. m. (La pl.) Grup de pesti care respira atat prin branhii cat si prin plamani; (si la sg.) peste din acest grup. ◊ (Adjectival) Pesti dipnoi. – Cf. fr. dipnoe, dipnoiques.
AMFOTER ~a (~i, ~e) (despre unele substante) Care reactioneaza atat ca acid, cat si ca baza. /<fr. amphotere
AUTOAMFIBIU ~i n. Automobil pentru deplasarea atat pe uscat, cat si pe apa. /<it. autoanfibio
BATRACIAN ~eni m. 1) la pl. Clasa de animale vertebrate, care pot trai atat in apa, cat si pe uscat (reprezentant: broasca). 2) Animal din aceasta clasa. [Sil. -ci-an] /<fr. batracien
CHIMONOU ~ri n. 1) Croiala de imbracaminte in care maneca este dintr-o singura bucata cu corsajul. Rochie ~. 2) (in portul national japonez) Imbracaminte croita astfel, purtata atat de barbati, cat si de femei. /<fr. kimono
ECOSISTEM ~e n. Ansamblu format din biotop si biocenoza, in cadrul caruia se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. /<fr. ecosysteme, engl. ecosystem
A INMULTI ~esc tranz. 1) A face sa se inmulteasca. 2) (numere) A mari de atatea ori de cate ori indica alt numar; a multiplica. /in + mult
A MULTIPLICA multiplic tranz. 1) A face sa se multiplice; a inmulti. 2) (obiecte, texte etc.) A executa in mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mari de atatea ori, de cate ori indica celalalt numar; a inmulti. /<lat. multiplicare, fr. multiplier
RUGBI n. Joc sportiv desfasurat intre doua echipe, pe un teren special, cu o minge ovala, care poate fi lovita atat cu piciorul cat si cu mana. /<engl., fr. rugby
CHITON s.n. (Ant.) Tunica lunga si stramta cu maneci largi, purtata de greci pe sub himation, atat de femei cat si de barbati. [Var. hiton s.n. / < fr., gr. chiton].
EPIDIAPROIECTOR s.n. Aparat care permite proiectia atat prin transparenta, cat si prin reflexie. [Cf. fr. epidiaprojecteur].
GERMANIU s.n. Element foarte putin raspandit in natura, cu proprietati atat de metal cat si de metaloid. [Pron. -niu, var. germanium s.n. / < fr. germanium, cf. germ. Germanium].
AMFIBIU, -IE adj., s.m. si f. 1. (Animal) care traieste in apa si pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa si alta pe uscat. ♦ (Despre vehicule) Adaptat pentru a putea functiona si circula pe apa si pe uscat. 2. (Fig.) Care are o natura dubla, care apartine de stari deosebite. // s.n. Avion de tip vechi, capabil atat sa aterizeze cat si sa amerizeze. ♦ (si s.f.) Automobil sau tanc echipat special pentru a putea merge si prin apa. [< fr. amphibie, cf. gr. amphi – de amandoua partile, bios – viata].
AMFOTER, -A adj. (Chim.; despre un compus chimic) Care poate reactiona atat ca acid cat si ca baza. [< fr. amphotere].
CICLOFAZOTRON s.n. Aparat care serveste atat ca ciclotron cat si ca fazotron. [Pl. -oane. / < fr. cyclophasotron].
PARASINTETIC, -A adj., s.n. (Cuvant) format atat cu prefix, cat si cu un sufix. [< fr. parasynthetique].
PARTICULA s.f. 1. Particica de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (Fiz.) Particula elementara = Particula constitutiva a materiei, care prezinta atat caracteristici corpusculare, cat si ondulatorii, comportandu-se ca o entitate cu insusiri specifice. 2. Element lexical si morfologic neflexibil, intrebuintat numai in compunere cu alte cuvinte. [Cf. fr. particule, lat. particula].
PLASMA s.f. 1. Produs lichid intercelular aflat in sange, in limfa si in muschi. 2. Zona dintr-o descarcare electrica intr-un gaz, care contine atat ioni negativi, cat si atomi si molecule neutre. ♦ Masa gazoasa dintr-o astfel de zona. [< fr., gr. plasma < plassein – a forma].
POLIGAM adj. (Despre plante) Care are atat flori hermafrodite, cat si unisexuate pe acelasi individ. // s.m. Barbat insurat cu mai multe femei in acelasi timp. [< fr. polygame, cf. gr. polys – numeros, gamos – casatorie].
SUPRAOM s.n. Termen care desemneaza ideea omului desavarsit atat ca gen, cat si ca individualitate. ♦ (In filozofia lui Nietzsche) Tipul omului superior prin vointa. [< supra- + om, dupa germ. Ubermensch, fr. surhomme, it. superuomo].
AMFIBIU, -IE I. adj., s. m. f. (animal, planta) cu viata terestra si acvatica. ◊ (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa si pe apa. II. s. n. avion de tip vechi, capabil atat sa aterizeze, cat si sa amerizeze. ◊ (si s. f.) automobil, tanc special construit pentru a se deplasa atat pe uscat, cat si pe apa. (< fr. amphibie)
AMFOTER, -A adj. (despre oxizi, electroliti etc.) care se comporta atat ca acid cat si ca baza. (< fr. amphotere)
ANDROGINIE s. f. 1. prezenta caracterelor s*****e secundare feminine la un individ de s*x masculin. 2. caracterul plantelor monoice care prezinta atat flori mascule cat si femele distincte; bis*xualitate. (< fr. androgynie)
AUTOELECTROMOBIL s.n. automobil care functioneaza atat cu benzina, cat si cu energie electrica. (< auto2+ electro- + mobil)
CRIPTARITMIE s. f. calcul aritmetic enigmistic, cifrat, in care diferitele cifre sunt inlocuite cu litere, semnul X inlocuind atat cifre identice, cat si cifre diferite. (< fr. cryptarythmie)
EPIDIAPROIECTOR s. n. aparat care permite proiectia atat prin transparenta, cat si prin reflexie. (< fr. epidiaproiecteur)
HIDROELICOPTER s. n. elicopter care poate decola si reveni atat pe uscat cat si pe apa. (< hidro- + elicopter)
MIXT, -A I. adj. compus din elemente eterogene; ames-tecat. ♦ scoala (sau clasa) ~a = scoala (clasa) frecventata de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci barbatesti si femeiesti; (mat.) numar ~ = numar format din numere intregi si din fractii. II. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute. ◊ produse intermediare continand atat materiale utile, cat si sterile. (< fr. mixte, lat. mixtus)
PARASINTETIC, -A adj., s. n. (cuvant, derivat etc.) format atat cu prefix, cat si cu sufix. (< fr. parasynthetique)
PARTICULA s. f. 1. particica de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (fiz.) ~ elementara = particula constitutiva a materiei, care prezinta atat caracteristici corpusculare, cat si ondulatorii, comportandu-se ca o entitate cu insusiri specifice. 2. element lexical si morfologic invariabil, care se ataseaza la sfarsitul unui cuvant sau al unei forme flexionare. (< fr. particule, lat. particula)
POLIGAM, -A I. adj., s. m. f. (barbat, femeie) casatorit in acelasi timp cu mai multe persoane. II. adj. (despre plante) care poarta in acelasi timp atat flori hermafrodite, cat si unisexuate. (< fr. polygame)
SEMILACUSTRU, -A adj. (despre asezari omenesti) situat atat pe apa, cat si pe uscat. (< semi- + lacustru)
AMFIBIU1, amfibii, s. n. Avion special construit pentru a se inalta si a cobori atat (de) pe uscat cat si (de) pe apa; automobil sau tanc special construit pentru a putea merge atat pe uscat cat si pe apa. – Fr. amphibie (< gr.).
CALIF, califi, s. m. Titlu luat dupa moartea lui Mahomed de sefii musulmanilor care detineau atat puterea politica cat si pe cea religioasa; persoana avand acest titlu. – Fr. calife.
IRAZU [irasu], vulcan activ in America Centrala (Costa Rica). Alt.: 3.432 m. Ultima eruptie in 1963. De pe varful sau se pot vedea atat Oc. Atlantic, cat si Oc. Pacific.
JANDARMERIE (‹ fr.) s. f. Politie militara la sate, avand in trecut sarcina de a pazi si de a mentine ordinea. Desfiintata de regimul comunist, a fost reinfiintata in 1990, cu atributii largite, fiind, alaturi de politie si de gardienii publici, instrumentul de mentinere a ordinii publice, atat la orase cat si la sate.
RUNA (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat in lemn sau cioplit in piatra, apartinand celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat in inscriptiile epigrafice despre care avem marturii incepand cu sec. 2. Scrierea runica este de origine incerta, dar probabil derivata dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeana. S-au pastrat peste 4.000 de inscriptii si manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflandu-se in Suedia (Pe terit. Romaniei r. apar pe un vas apartinand tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare raspandire in tarile scandinave si anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt in numar de 24 si au atat valoarea fonetica, cat si ideografica. 2. Scriere consonantica utilizata de triburile turcice din Asia, in sec. 5-11.
KOGAN, Leonid Borisovici (1924-1982), violonist rus. Prof. la Conservatorul din Moscova. S-a afirmat atat ca solist, cat si ca membru al unui celebru trio, alaturi de M. Rostropovici si E. Gilels. Arta sa se caracterizeaza prin eleganta, sensibilitate si virtuozitate. A interpretat cu predilectie lucrari din repertoriul clasic (in special Bach) si din cel al muzicii ruse contemporane.
JUPITER 1. Iupiter. 2. Statiune balneoclimaterica estivala, pe tarmul Marii Negre, la 5 km N de Mangalia (jud. Constanta), de care apartine ad-tiv. Plaja cu nisip fin. Indicata atat pentru odihna, cat si pentru tratament curativ (hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, stari de debilitate, decalcifieri, dermatoze etc.).
SALARIU (‹ fr.; lat. salarium „solda data soldatilor pentru sare”) s. n. Contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, care cuprinde s. de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri. ◊ S. de baza minim brut pe economie garantat in plata = nivelul minim al s. brut, de obicei lunar, stabilit prin hotarare a Guvernului, sub care angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul colectiv de munca. ◊ S. brut = suma totala a s. cuvenit pentru orele de munca prestate. Cuprinde atat s. net, cat si impozitul pe s. individual, si a contributiilor conform legii (pentru fondul de somaj). ◊ S. net = suma efectiva de bani incasata dupa scaderea din s. brut a impozitului pe s. individual si a contributiilor salariatiilor conform legii. ◊ S. real = cantitatea de marfuri si servicii de consum care poate fi achizitionata, la un moment dat, cu salariul net.
IMPUTRESCIBILIZA, imputrescibilizez, vb. I. Tranz. A trata materiale textile cu substante de protectie impotriva microorganismelor care pot produce degradari biochimice atat fibrelor textile naturale, cat si celor artificiale. – Imputrescibil + suf. -iza.
OMNIVOR, -A, omnivori, -e, adj., s. m. si f. (Animal) care se hraneste atat cu substante vegetale, cat si cu substante animale; (animal) care mananca de toate. – Din fr. omnivore.
SEMIMETAL, semimetale, s. f. Element chimic care poseda atat proprietati caracteristice metalelor, cat si proprietati specifice nemetalelor, facand astfel trecerea intre cele doua clase de substante. – Semi- + metal (dupa fr. demi-metal).
PARASINTETIC, -A, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvant, derivat etc.) care este format atat cu un prefix, cat si cu un sufix. – Din fr. pamsynthetique.
SUSANEA2, susanele, s. f. Spectacol (de varietati) cu numere improvizate, de calitate discutabila, atat in privinta programului cat si a interpretarii. – Cf. tc. sisāne.
MILITARISM s. n. Politica de subordonare a activitatii de stat, si prin aceasta a intregii vieti sociale, intereselor de marire a potentialului militar si de pregatire pentru razboi, precum si de mentinere cu ajutorul fortei a relatiilor de dominatie atat pe plan intern, cat si pe plan international. – Din fr. militarisme.
CONTEMPLATIVITATE s. f. 1. Trasatura caracteristica a filozofiei materialiste nemarxiste constand, in esenta, in neintelegerea rolului practicii atat sub raport antropologic, cat si gnoseologic. 2. Caracter contemplativ. – Contemplativ + suf. -itate.
REGINA, regine, s. f. 1. Femeie care detine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Sotie de rege. 3. Fig. Ceea ce detine o pozitie privilegiata, importanta, dominanta, intr-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-noptii = nume dat unor plante de gradina cu flori albe, rosietice sau violete care se deschid la caderea noptii si raspandesc un miros placut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albina femela fecunda, care depune oua: matca. 6. Piesa cea mai importanta la jocul de sah, dupa rege, care poate fi mutata in orice directie, atat in linie dreapta cat si in diagonala; dama. – Din lat. regina.
REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.
SILEPSA, silepse, s. f. Constructie sintactica in care cuvintele se acorda dupa asociatii logice si nu dupa regulile gramaticale obisnuite; p. ext. figura de stil in care se foloseste o astfel de constructie sintactica si in care un cuvant este luat atat in sensul propriu, cat si in cel figurat. – Din fr. syllepse, lat., ngr. syllepsis.
catERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.
MORALISM s.n. 1. Recunoasterea unei legi etice obligatorii atat in activitatea proprie, cat si in viata sociala. 2. Parerea ca morala este unicul scop al vietii. [< fr. moralisme].
NEUTROFILIE s.f. Afinitate atat pentru colorantii acizi, cat si pentru cei bazici. ♦ Prezenta a neutrofilelor in sange. [Gen. -iei. / < fr. neutrophilie].
TRILOBITI s.m.pl. Clasa de crustacee primitive marine caracteristice erei paleozoice, care aveau corpul impartit in trei parti, atat in sens longitudinal cat si transversal; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. trilobit. / < fr. trilobites].
COMBINA s.f. Masina de lucru care indeplineste simultan mai multe operatii. ♦ Masina agricola care executa simultan atat lucrarile de secerat, cat si pe cele de treierat. ♦ Masina care executa in acelasi timp taierea si incarcarea carbunilor. [Pl. -ne, var. combaina s.f. / < engl. combine, rus. kombain].
PARADOX s.n. 1. Contradictie logica-formala, aparuta in ciuda respectarii corectitudinii logice a rationamentului; parere contrara adevarului unanim recunoscut; (p. ext.) ciudatenie, nepotrivire. 2. Fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si ca este fals. [Pl. -xuri, -xe. / cf. fr. paradoxe, lat., gr. paradoxon < gr. para – contra, doxa – parere].
RELATIVITATE s.f. 1. Insusirea a ceea ce este relativ; relativism. 2. Proprietate a marimilor fizice de a depinde de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ♦ Teoria relativitatii = teorie formulata de Einstein, potrivit careia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atat mai mica cu cat vitezele corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii in vid. [Cf. fr. relativite].
BRUNCH [BRANCI] s. n. masa de dimineata luata mai tarziu, tinand loc atat de mic dejun cat si de pranz. (< engl. brunch)
CEZAROPAPISM s. n. teorie potrivit careia imparatul isi exercita autoritatea absoluta atat la nivelul spiritual, cat si temporal. (< fr. cesaropapisme)
HELIOSCIOFITE s. f. pl. plante adaptate atat pentru regiunile insorite, cat si pentru cele umbrite. (< fr. heliosciophytes)
INVARIANT, -A I. adj. 1. (mat.; despre o marime, o expresie, o relatie) care ramane aceeasi pentru un grup de transformari. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianta nula. II. s. m. 1. marime, expresie, relatie, proprietate care ramane neschimbata in urma unor transformari de natura fizica ori matematica. 2. forma lexicala care, luata in raport cu o alta forma din paradigma aceluiasi cuvant, prezinta atat diferente de expresie, cat si de continut. 3. (estet.) existenta in toate domeniile artei, de-a lungul evolutiei lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanenta, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)
INVERSOR s. n. 1. dispozitiv care inverseaza sensul de miscare al unui mecanism, al unei masini, al curentului electric intr-un circuit etc. 2. schimbator de viteza suplimentar care permite folosirea acelorasi trepte de viteza atat pentru mersul inainte, cat si pentru cel inapoi, al autovehiculelor. 3. aparat pentru inversarea imaginilor. (< fr. inverseur)
ITALIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia. II. adj. care apartine Italiei sau italienilor. ♦ arta ~a = arta dezvoltata pe teritoriul Italiei, pe baza traditiei atat a artei romane, cat si a celei paleocrestine si bizantine. ◊ (s. f.) limba romanica vorbita de italieni. (< it. italiano)
MORALISM s. n. 1. recunoastere a unei legi etice obligatorii atat in activitatea proprie cat si in viata sociala. 2. parerea ca morala este unicul scop al vietii. (< fr. moralisme)
OMNIVOR, -A adj. 1. (despre organisme) care se hraneste atat cu substante animale cat si vegetale. 2. (despre un regim alimentar) din elemente animale si vegetale. (< fr. omnivore)
PARADOX s. n. 1. enunt contradictoriu si in acelasi timp demonstrabil, parere contrara adevarului unanim acceptat; (p. ext.) ciudatenie. ◊ fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si fals. 2. (fiz.) ~ hidrostatic = faptul ca presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile si de forma lui. (< fr. paradoxe, gr. paradoxos)
RELATIVITATE s. f. 1. faptul de a fi relativ; relativism (2). 2. proprietate a fenomenelor, a marimilor fizice de a depinde de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ♦ teoria ~atii = teorie fizica potrivit careia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atat mai mica cu cat vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii in vid. (< fr. relativite)
SILEPSA s. f. 1. constructie sintactica in care acordul se face dupa sens si nu dupa regulile gramaticale; sineza. 2. procedeu prin care un cuvant este luat atat in inteles propriu, cat si figurat. (< fr. syllepse, lat., gr. syllepsis)
MAGMATOGEN, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. magmat- „pasta intarita” + gennaein „a produce”) adj. (Despre procese geologice si zacaminte de substante minerale utile formate in cadrul lor) Care sunt legate de activitatea magmatica, incluzand atat procesul lichid-magmatic, cat si pe cele ulterioare lui: pegmatitic, pneumatolitic, metasomatic si hidrotermal.
HERMETISM (‹ fr., n. pr. Hermes) s. n. (FILOZ.) Ansamblu de doctrine expus in cele 17 tratate din Corpus Hermeticum, aparute in sec. 2-3 in Egipt. Alchimia, astrologia, filozofia, magia si teologia formeaza in h. o doctrina a mantuirii, o revelatie oferita celui ce cauta unirea cu divinitatea. H. a influentat, in maniere diferite, atat pe Parintii Bisericii, cat si pe filozofii Renasterii.
ROGER, numele mai multor conti si regi ai Siciliei. Mai importanti: 1. R.I. Guiscard (c. 1031-1101), conte de Sicilia (din 1062). A participat, alaturi de fratele sau Robert I Guiscard, in campaniile impotriva arabilor pentru cucerirea sudului Italiei si a Siciliei (dib c. 1061). 2. R. II, conte (1101-1127), duce al Apuliei si Calabriei (1127-1130) si apoi primul rege al Siciliei (1130-1154), fiul precedentului. A invins coalitia organizata impotriva sa de papa Inocentiu II si, cucerind Napoli si Capua, a pus bazele Regatului Siciliei. A construit o flota puternica, cu ajutorul careia a facut cuceriri pe coasta Africii (intre tunis si Tripoli) si a atacat stapanirile bizantine, instituindu-si propria suprematie in Mediterana meridionala. A promulgat un cod de legi (1140), iar Curtea sa a devenit un important centru intelectual atat pentru invatatii crestini cat si arabi. A refuzat sa participe la a doua Cruciada.
ROGERS [rodʒərz], Carl Ransom (1902-1987), psiholog american. Unul dintre reprezentatii psihologiei umaniste (al carei obiectiv este dezvoltarea persoanei), conceptele centrale ale acesteia fiind: autenticitatea, empatia, nondirectivitatea; acestea numesc atitudini necesare atat in relatiile cotidiene cat si in cele din psihoterapie („Consiliere si psihoterapie”, „Psihoterapia si schimbarea personalitatii”, „Un manifest personalist”).
NEOGEN s.n. A doua perioada a neozoicului, caracterizata prin fauna si flora asemanatoare atat cu cea din paleogen cat si cu cea actuala.
FILIOQUE s. n. Dogma crestina (catolica) potrivit careia „Sfantul Duh” purcede atat de la Dumnezeu-Tatal, cat si de la Dumnezeu-Fiul. [Pr.: fi-li-o-cve] – Cuv. lat.
TRANSA, transe, s. f. Stare psihica speciala in care se gaseste de obicei o persoana hipnotizata, deosebita atat de starea de veghe cat si de cea de somn, caracterizata prin slabirea sau disparitia atitudinii discriminatorii, critice la actiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.
IDEAL, -A adj. 1. Referitor la o idee sau la ideatie; de idei; care nu exista sau nu poate exista decat in gandire; creat de gandire. 2. Perfect, desavarsit; model. // s.n. 1. Model considerat perfect; perfectiune pe care incearca s-o imite un artist, un poet etc. 2. Scop suprem al existentei, al activitatii cuiva sau a ceva. 3. (Mat.) Multime de elemente ale unui inel pentru care atat diferenta dintre doua elemente, cat si produsul dintre un element al inelului si un element al ei sunt tot elemente ale multimii. [Pron. -de-al, pl.s. -luri, -le. / cf. lat. idealis, fr. ideal, it. ideale].
FILIOQUE s.n. (Bis.) Principiu dogmatic catolic, potrivit caruia „sfantul duh” provine atat de la Dumnezeu-tatal, cat si de la Dumnezeu-fiul. [Pron. -li-oc-ve. / < lat. filioque].
SCLAVAGISM s.n. Formatiune social-economica in care baza relatiilor de productie o forma proprietatea stapanului de sclavi atat asupra mijloacelor de productie, cat si asupra producatorilor. [Cf. fr. esclavagisme].
SILEPSA s.f. Constructie sintactica in care acordul se face potrivit ideii care predomina in mintea vorbitorului si nu conform regulilor gramaticale; sineza; (p. ext.) figura de stil in care un cuvant este luat atat in intelesul lui propriu, cat si in cel figurat. [< fr. syllepse, cf. lat., gr. syllepsis].
IDEAL, -A I. adj. 1. referitor la o idee sau la ideatie; care nu exista sau nu poate exista decat in gandire. 2. perfect, desavarsit; model. II. s. n. 1. model considerat perfect; perfectiune pe care incearca s-o imite un artist, un poet etc. 2. scop suprem al existentei, al activitatii cuiva sau a ceva. 3. (mat.) multime de elemente ale unui inel pentru care atat diferenta dintre doua elemente, cat si produsul dintre un element al inelului si un element al ei sunt tot elemente ale multimii. (< fr. ideal, lat. idealis)
PLASMA1 s. f. 1. lichid intercelular in sange, in limfa si in muschi. 2. zona dintr-o descarcare electrica intr-un gaz, care contine atat ioni pozitivi si negativi, cat si electroni si atomi neutri, cu mare conductibilitate termica si electrica, cu proprietati specifice. (< fr., lat., gr. plasma)
TEHNIC1, -A I. adj. referitor la tehnica; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumeste o anumita notiune dintr-un domeniu al stiintei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte si deprinderi de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. 3. ansamblu de prescriptii metodologice folosite pentru o actiune eficienta, atat in sfera productiei materiale, cat si a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)
ACOLADA (< fr., gr.) s. f. 1. Semn grafic care uneste, vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc. 2. Motiv ornamental rezultat din racordarea fata de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formand un unghi. Folosita frecvent atat in arhitectura gotica tarzie, cat si in cea orientala, la incheierea partii superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, usi, portale etc.). 3. Ceremonial medieval de investire a unui cavaler, constand din imbratisarea data de senior si atingerea umarului cu latul spadei.
RHODE ISLAND [roud ailənd] subst. Rasa de gaini creata in S.U.A., cu penajul de culoare rosie (mai rar alba), buna atat pentru productia de carne, cat si pentru cea de oua.
IRINEU DIN LYON (Sfantul) (c. 135-c. 200), teolog crestin originar din Asia Mica. Discipol al lui Policarp. Episcop de Lugdunum (Lyon) din 177. Autor al tratatului Adversus haereses, pastrat fragmentar in greceste si integral in traducere latina, care descrie si respinge „falsa cunoastere” a gnosticilor Valentin, Marcion si Basilide; sunt prezentate atat doctrinele vehiculate in sec. 2, cat si pozitia Bisericii.
SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.
PATRUZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) cate patruzeci de lei – Patru + zece.
SAIZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cifra cincizeci si noua si saizeci si unu si care se indica prin cifra 60 sau LX. ◊ (Adjectival) Are saizeci de ani. ◊ (Substantivat) Saizeci este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pagina saizeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de saizeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saizeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) cate saizeci de lei. – Sase + zeci (refacut dupa treizeci).
SAISPREZECE num. card. Numar care, in numaratoare, are locul intre cincisprezece si saptesprezece si care se indica prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are saisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un saisprezece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul saisprezece. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Scrie de saisprezece ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saisprezece ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) cate saisprezece lei. [Var.: (rar) sasesprezece num. card.] – Sase + spre + zece.
PALINDROM n. 1) Cuvant care poate fi citit atat de la stanga la dreapta, cat si de la dreapta la stanga, sensul ramanand acelasi. 2) Joc distractiv constand in gasirea unui astfel de cuvant. <fr. palindrome
CODICOLOGIE s.f. Disciplina a paleografiei care studiaza manuscrisele nu atat ca purtatoare ale unui text, cat ca avand o viata proprie. ♦ Istorie a colectiilor, a starilor si a conditiilor de pastrare etc. a manuscriselor. [< fr. codicologie, cf. gr. codex – carte, logos – stiinta].
MARKETING s.n. Stiinta a eficientei economice, ingloband totalitatea tehnicilor si metodelor moderne referitoare la livrarea marfurilor de la producator la cumparator, in ceea ce priveste atat desfacerea propriu-zisa (organizarea magazinelor), cat si depozitarea, transportul, asigurarea, sondarea si prospectarea pietei etc. [< engl. marketing < market – piata].
HETEROFITE s. f. pl. plante antotrofe capabile sa-si prelucreze atat substantele nutritive luate din substrat cat si pe cele de natura organica. (< fr. heterophytes)
TEOCTIST, numele mai multor prelati romani. 1. T. I, mitropolit al Moldovei (1453-1478). 2. T. II, mitropolit al Moldovei (1508-1528). 3. T. III (pe numele sau laic Teodor Arapasu) (1915-2007, n. sat Tocileni, jud. Botosani), patriarh al Romaniei. Membru de onoare al Acad. (1999). Episcop al Aradului (1962-1970), arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei (1973-1977), arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977-1986) si din 1986 arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. S-a preocupat atat de probleme administrative si economice, cat si de restaurarea monumentelor de arta bisericeasca. Reprezentant al ecumenismului romanesc, a primit vizitele unor reprezentanti de seama ai bisericilor ortodoxe surori, cat si a papei Ioan Paul al II-lea (1999). Autor a numeroase studii, articole si cuvantari stranse in 5 volume, sub titlul „Pe treptele slujirii crestine”.
AUTODRUM, autodrumuri, s. n. Sosea construita atat pentru vehicule cu tractiune animala cat si pentru vehicule cu tractiune mecanica. – Din auto2 + drum (dupa fr. autoroute).
RAZBOAIELE RELIGIOASE DIN FRANTA (1562-1598), nume dat razboaielor dintre catolici si protestantii calvini (numiti in Franta hughenoti). Edictul de toleranta din 17 ian. 1562 acorda protestantilor libertatea cultului religios, ceea ce a provocat reactia partidei catolice. Uciderea protestantilor calvini de la Wassy (1 mart. 1568) a declansat seria celor opt razboaie, intrerupte de scurte armistitii. Un moment dramatic al acestor confruntari l-a constituit masacrarea hughenotilor din Paria in Noaptea Sf. Bartolomeu (23/24 aug. 1572). In timpul luptelor au murit atat ducele de Guise (1550-1588), conducatorul catolicilor cat si al Ligii Sfinte (dec. 1588), precum si regele Henric al III-lea asasinat la 1 aug. 1589. Henric III de Navarra, conducatorul hughenotilor si urmasul legitim (din 1572) al lui Henric III al Frantei, ii succede la tron la 2 aug. 1589, ca Henric IV (incoronat la 27 febr. 1594), intemeind dinastia regala a Bourbonilor. El imbratiseaza confesiunea catolica (iul. 1593), aducand pacea in Regatul Frantei. La 13 apr. 1598 Edictul din Nantes acorda libertatea cultului protestant si garantarea drepturilor civile, juridice, politice si militare pentru hughenoti, in regat.
TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.
SPECTROFOTOMETRU, spectrofotometre, s. n. Instrument optic care serveste la obtinerea spectrelor de emisie sau de absorbtie ale substantelor, cu ajutorul caruia se determina atat lungimile de unda ale liniilor spectrale, cat si intensitatile acestor linii prin comparare cu liniile unui spectru cunoscut. – Din fr. spectrophotometre.
INDUSTRIE s.f. 1. Ramura a productiei materiale, a economiei nationale care cuprinde totalitatea intreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu productia uneltelor de munca, cu extractia materiilor prime, a materialelor si combustibililor si cu prelucrarea ulterioara atat a produselor obtinute in aceasta ramura, cat si a celor produse in agricultura. 2. (Cu determinari) Ramura industriala, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria].
UNIUNEA INTERNATIONALA PENTRU CONSRRVAREA NATURII (UICN, IUCN), organizatie internationala fondata de UNESCO in 1948, avand ca scop promovarea actiunilor menite sa asigure mentinerea cadrului natural si a resurselor naturale, atat pentru valoarea lor culturala sau stiintifica, cat si pentru o sustinuta bunastare economica si sociala a omenirii. Sub egida UICN se realizeaza listele rosii sau carti rosii de plante si animale (care semnaleaza, pentru fiecare tara sau regiune, speciile periclitate, vulnerabile sau rare). UICN stabileste principiile si normele pentru declararea si managementul ariilor protejate, dupa care se ghideaza organele nationale de decizie. Din 1952 se numeste Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor sale.
SASE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cinci si sapte si care se indica prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Sase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un sase. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul sase. (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de sase ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De sase ori pe atata. (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le ofera cate sase carti. [Var.: sese num. card.] – Lat. *sess (= s*x).
SAPTESPREZECE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saisprezece si optsprezece si care se indica prin cifra 17 sau XVII. ◊ (Adjectival) Saptesprezece carti. ◊ (Substantivat) Saptesprezece este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful saptesprezece. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Scrie de saptesprezece ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptesprezece ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le imparte cate saptesprezece lei. [Var.: (fam.) saptespe num. card.] – Sapte + spre + zece.
SAPTEZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saizeci si noua si saptezeci si unu si care se indica prin cifra 70 sau LXX. ◊ (Adjectival) Cartea are saptezeci de pagini. ◊ (Substantivat) Pe caiet era scris un saptezeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul saptezeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Merge de saptezeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptezeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le da cate saptezeci de lei. – Sapte + zeci.
ORALITATE s. f. 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a parea vorbit, dand expunerii un caracter spontan si viu atat in dialogurile care noteaza particularitatile vorbirii personajelor, cat si in naratiunea propriu-zisa; ansamblu de particularitati ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (Jur. in sintagma) Principiul oralitatii = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit caruia dezbaterea litigiului se face verbal. – Oral + suf. -itate. Cf. it. oralita.
METAEDUcatIE s.f. Pregatire educativa necesara omului contemporan in vederea insusirii deprinderilor de a utiliza atat cantitatea de informatie tehnico-stiintifica si culturala, cat si sistemele de comunicare si de documentare existente. [Gen. -iei. / et. incerta].
METAEDUcatIE s. f. pregatire educativa necesara omului contemporan in vederea insusirii deprinderilor de a utiliza atat cantitatea de informatie tehnico-stiintifica si culturala, cat si sistemele de comunicare si de documentare existente. (< meta- + educatie)
V1, V2 (germ. Vergeltungswaffen „arma de represalii”) subst. Sistem de arme bazat pe rachete sol-sol cu raza lunga de actiune folosit de Germania in al Doilea Razboi Mondial impotriva Marii Britanii si mai ales a Londrei (din 13 iun. 1944), dar si, in mai mica masura impotriva Belgiei si Parisului. V2, realizata incepand cu 1936 de Werner von Braun, a fost capturata de sovietici si americani (in 1944-1945), atat in scopul dezvoltarii si perfectionarii propriilor arme, cat si in perspectiva explorarii spatiului cosmic.
INcat conj. (exprima un raport consecutiv sau modal si introduce propozitii circumstantiale consecutive sau modale) In asa masura ca...; atat de mult ca... A produs o impresie atat de puternica, incat toti au fost incantati. /in + cat
PUTIN1 adv. 1) (in opozitie cu mult) In cantitate, in masura mica. A nins ~. A uda ~ florile. ◊ Cel ~ minimum. catusi (sau cat) de ~ in masura cat de mica; macar un pic. Nu mai ~ tot atat; in aceeasi masura. Mai ~ in cantitate, in masura mai mica. ~ cate ~ a) cate un pic; b) fara graba; incet. Mult, ~ cat va fi; oricat. Mai mult sau mai ~ v. MULT. Pentru ~ raspuns politicos la multumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus
HOLOGRAMA, holograme, s. f. Placa fotografica pe care sunt inregistrate, sub forma unor dungi fine si paralele, atat amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cat si fazele acestor unde. – Din fr. hologramme.
INcat conj. atat de mult ca..., in asa masura ca..., de... – In + cat.
MAI1 adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ incet. ~ inalt. ~ bun. 2) (in imbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ inalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte; intrucatva; intr-o oarecare masura. Ploaia ~ incetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ imi vine a crede. 5) In oarecare masura; putin. Vantul s-a ~ potolit. Vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza inca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cat dansul de mare. ~ nimic. ◊ ~-~ gata-gata; cat pe ce. 10) In afara de aceasta; in plus. ◊ Ce ~ atata vorba sa terminam discutia. /<lat. magis
FOLK-SONG FOLC-SON/ s. n. gen de cantec cuprinzand atat cantecele folclorice, redate mai mult sau mai putin modernizat, cat si piese originale in aceeasi maniera. (< engl., fr. folk song)
VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.
NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis
