azi adv. (lat. hac die, in ziua asta). Astazi. – Azi noapte (Munt.) fals ild. asta noapte, noaptea precedenta.

AST, asta, asti, aste, adj. dem. (antepus) (Pop. si fam.) Acest, aceasta. ◊ Loc. adv. (De) asta data = acum. asta-noapte (sau iarna, primavara etc.) = in noaptea (sau iarna, primavara etc.) imediat precedenta. [Gen.-dat. sg.: astui, astei si astei; gen.-dat. pl.: astor]. – Lat. istum, ista.

asta-noapte adv. (in tempo rapid: as-noapte)

AST, asta, asti, aste, adj. dem. (Cand urmeaza dupa substantiv are forma asta, asta) 1. Acest, aceasta. 2. Acesta de aici, de dincoace. 3. Prezent, de acum (sau dintr-un viitor apropiat). Ziua asta. ◊ Loc. adv. (De) asta data = de data aceasta; acum. 4. (In expr.) asta-noapte (sau iarna, primavara etc.) = in noaptea (sau iarna etc.) precedenta. [Gen.-dat. sg.: astui, astei si astei, gen.-dat. pl.: astor; (cand are forma asta, asta) gen.-dat. sg. astuia, asteia, gen.-dat. pl. astora. – Var.: asta, asta adj. dem.]. – Lat. istum, ista.

asta- in asta-iarna, asta-toamna, asta-vara, asta-noapte, in iarna trecuta (imediat precedenta) s. a.

ast, asta pron., pl. asti, aste. Acest, aceasta. asta-noapte, asta-vara, noaptea ori vara precedenta (trecuta). – In est nu se zice asta, ci ista si aista. In vest az-noapte sau azi noapte, fals ild. asta-noapte. Lit. asta seara barb dupa fr. ce soir. Corect e numai deseara si in seara asta (mold. fam. ien sara). Seara din ajun se numeste aseara ori ieri seara.

OATES [outs], Joyce Carol (n. 1938), scriitoare americana. Romane de un realist crod, in care violenta este considerata flagelul societatii americane contemporane („Solstitiu”, „Gradina deliciilor pamantesti”, „Trebuie sa-ti amintesti asta”, „Nopti salbatice”); nuvele („Ultimele zile”, „Roata dragostei”), versuri („Femei indragostite”, „Nemesis”).

brumez v. intr. (d. bruma). Uzitat la pers. III: brumeaza, cade bruma: a brumat asta-noapte. V. tr. Acoper cu bruma: florile s’au ofilit, ca le-a brumat. – Si imbr- (ca v. tr.).

antipod n., pl. uri si oade (vgr. antipodos, d. anti, contra, si pū, podos, picior. V. ahtapod). Loc al pamintului opus diametral altuia. Fig. Lucru contrar: rationamentu lui e antipodu bunului simt. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipozii nostri isi au picioarele opuse cu ale noastre. Dar in realitate nefiind nici sus, nici jos in spatiu, iar josu fiind pentru toti centru pamintului, au ca si noi picioarele in jos, si capu in sus. Oceanu de la vestu Nouai Zelande e aproape antipodu Romaniii. Cind e ameaza la noi, e mezu noptii acolo. Cei vechi si cei din evu mediu nu credeau asta. De aceia Columb a reusit foarte greu sa obtina cele trei corabii pentru descoperirea Americii.