AST, ASTA, asti, aste, adj. dem. (antepus) (Pop. si fam.) Acest, aceasta. ◊ Loc. adv. (De) asta data = acum. Asta-noapte (sau iarna, primavara etc.) = in noaptea (sau iarna, primavara etc.) imediat precedenta. [Gen.-dat. sg.: astui, astei si astei; gen.-dat. pl.: astor]. – Lat. istum, ista.

asta data loc. adv.

de asta data loc. adv. (tempo lent)

de-asta data loc. adv. (tempo rapid)

AST, ASTA, asti, aste, adj. dem. (Cand urmeaza dupa substantiv are forma asta, asta) 1. Acest, aceasta. 2. Acesta de aici, de dincoace. 3. Prezent, de acum (sau dintr-un viitor apropiat). Ziua asta. ◊ Loc. adv. (De) asta data = de data aceasta; acum. 4. (In expr.) Asta-noapte (sau iarna, primavara etc.) = in noaptea (sau iarna etc.) precedenta. [Gen.-dat. sg.: astui, astei si astei, gen.-dat. pl.: astor; (cand are forma asta, asta) gen.-dat. sg. astuia, asteia, gen.-dat. pl. astora. – Var.: asta, asta adj. dem.]. – Lat. istum, ista.

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

PATI vb. 1. (Olt.) a o impatra, (inv.) a o implini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. v. indura.

asta, asta, astia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. si fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. [Gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia; gen.-dat. pl.: astora]. – Lat. istum, ista.

asta², asta, astia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu forma feminina si sens neutru) Lasa astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. Pentru asta = de aceea. Cu asta = in acest mod. ◊ Expr. asta e! sau asta-i! = a) iata care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) asa e! asta-i asta! = acesta este momentul hotarator! Ce-i asta (de...)? = ce inseamna lucrul acesta? cum se explica? asta-i stiut (sau stiuta) = este lucru bine cunoscut. 2. Asa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia, gen.-dat. pl.: astora] – Lat. istum, ista.

astaLALT, astaLALTA, astialalti, astelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. si fam.) Acesta (din doi) care este in apropierea noastra, cel mai aproape de noi. A venit astalalt. Partea astalalta. [Gen.-dat. sg.: astuilalt, asteilalte si asteilalte; gen.-dat. pl.: astorlalti, astorlalte]. – Ast + alalt (= alalalt).

DEOSEBIT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. distinct. 3. adj. aparte. 4. adj. aparte, individual, neobisnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. v. diferit. 6. adj. v. distinct. 7. adj. v. separat. 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) basca. (~ de asta, i-a mai dat si ...) 9. adj. v. divergent. 10. adj. v. variat. 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om ~.) 12. adj. v. eminent. 13. adj. v. important. 14. adj. v. admirabil. 15. adj. v. remarcabil. 16. adj. v. ales. 17. adj. mare. (I se face o ~ cinste.) 18. adv. v. foarte.

SEPARAT adj., adv. 1. adj. despartit, izolat, razletit, (pop.) raznit, (inv.) osebit. (Pasare ~ de stol.) 2. adv. (inv.) osebi. (Sta ~.) 3. adj. despartit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Sectia ocupa o cladire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (inv. si reg.) chilin. (Problemele impun rezolvari ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a doua limbi inrudite; studiaza ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) basca. (~ de asta, i-a mai dat ...)

astaLALT, astaLALTA, astialalti, astelalte, pron. dem. Acesta (din doi) care este in apropierea noastra, cel mai aproape de noi. ◊ (Adjectival) Partea astalalta. [Gen.-dat. sg.: astuilalt, asteilalte si asteilalte, gen.-dat. pl.: astorlalti, astorlalte] – Din ast + alalt (= alalalt).

dator si (vechi) detor, -oare adj. (lat. debitor, id., de unde s’a facut debtor, deutor, apoi, supt infl. lui dat, dator; pv. sp. deudor, pg. devedor). Debitor: am ramas dator un franc, cu un franc. dator vindut, foarte dator. Obligat: esti dator sa faci asta.

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. Carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

NEGHIOBIE s. 1. v. prostie. 2. dobitocie, imbecili-tate, nerozie, prosteala, prostie, tampenie, (inv.) prostime. (A dat dovada de o mare ~.) 3. go-gomanie, natangie, nerozie, nesocotinta, prostie, stupiditate, (rar) netotie, (inv. si reg.) nataraie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (inv.) prostaticie. (Ce e ~ asta?)

PROSTIE s. 1. natangie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) natangeala, netotie, tontie, (frantuzism rar) sotiza, (inv. si reg.) nataraie, (inv.) narozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbiala.) 2. dobitocie, imbecilitate, natangie, neghiobie, nerozie, prosteala, tampenie, (inv.) prostime. (A dat dovada de o mare ~.) 3. (concr.) gogomanie, natangie, neghiobie, nerozie, nesocotinta, stupiditate, (rar) netotie, (inv. si reg.) nataraie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (inv.) prostaticie. (Ce e ~ asta?) 5. v. absurditate. 6. gafa, pozna. (A comite o ~.) 7. v. copilarie. 8. v. maruntis.

alt, -a adj. indef. (lat. alter, ac. alterum, pop. altrum; it. altro, pv. fr. autre, sp. otro, pg. outro). Nu acelasi, diferit, deosebit: cu alti ochi vezi greselile altuia de cit pe ale tale. Care seamana cu cineva ori cu ceva: aceasta e alt Napoleon. Alta data sau altadata, nu acum, in alt timp (in trecut ori in viitor). Alta oara (vechi), odinioara. De alta (vechi), in colo, de alt-fel. In alta parte, aiurea, nu aci. Pe de alta parte sau de alta parte, afara de asta. Vest. Fam. Te apuca alta aia sau alte alea, te apuca groaza ori paralizia. Te baga in alte alea, te ingrozeste. Se uita la ia [!] ca la alta aia, se uita la ia ca la ceva straniu. Pron. indef.: unu pleaca, altu vine; ce tie nu-ti place, altuia nu-i face; una e sa asculti, alta sa comanzi; atit si nimic alta sau alta nimic (alt-ceva nimic). Nu alta, nu alt-ceva. Nu de alta, nu din alte motive. Intre altele, pe linga altele. Nu mi-e de alta, nu mi-e grija de alta (de alt-ceva). – Barb. un altu, o alta (dupa fr. un autre, une autre).

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.