Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
NERVURA, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducatoare liberiene lemnoase care strabat limbul frunzelor si prin care circula seva. P. a**l. (Rar) Fiecare dintre ramificatiile cele mai subtiri ale radacinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate in forma de retea, care strabat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Retea de dungi de alta culoare decat fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafete; (si la sg.) fiecare dintre dungile care formeaza aceasta retea. 4. Proeminenta pe suprafata interioara sau exterioara a unei piese, a unui organ de masina etc., care serveste la marirea rezistentei sau a rigiditatii piesei, la marirea suprafetei de schimb de caldura etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formeaza osatura unei bolti (gotice sau romanice); mulura care contureaza si decoreaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 6. Grinda de beton armat turnata o data cu planseul si servind la intarirea acestuia. 7. Fiecare dintre piesele asezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a impiedica deformarea ei si a mari rezistenta scheletului acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta, cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte; cerculet. – Din fr. nervure.

marmorat, -A, marmorati, -te, adj. Cu aspect de marmura. – V. marmora.

marmora vb. tr. a da aspect de marmura (unui material. (< germ. marmorieren)

marmora, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmura hartiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmora (dupa fr. marbre).

marmora vb. I. tr. A colora dand aspect de marmura (unui material). [< germ. marmorieren].

A marmora ~ez tranz. (materiale) A face sa capete aspect de marmura; a face sa fie ca de marmura. ~ piatra de constructie. /Din marmura

marmoraRE s. f. actiunea de a marmora. ◊ deteriorare a unui negativ fotografic, care capata aspectul structural al unei placi de marmura din cauza lipsei de agitare a revelatorului in timpul developarii. (< marmora)

marmoraRE s.f. Actiunea de a marmora si rezultatul ei. ♦ Deteriorare a unui negativ fotografic, care capata aspectul structural al unei placi de marmura din cauza lipsei de agitare a revelatorului in timpul developarii. [< marmora].