FURNIRUI, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin incleiere si prin presare una sau doua foi de furnir pe fata unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Fumir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.

HORTICULTURA s. f. Stiinta agronomica care se ocupa cu studiul cultivarii pomilor, legumelor, florilor, precum si cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture.

NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

JANKELEVITCH [jankelevitʃ], Vladimir (1903-1985), filozof, eseist si muzicolog francez de origine rusa. Prof. univ. la Toulouse, Lille si Sorbona. Influentat de H. Bergson. Lucrarile sale trateaza aspecte morale, estetice si metafizice ale filozofiei existentei („Tratat despre virtuti”, „Paradoxul moralei”, „Ireversibilul si nostalgia”, „Moartea”, „Ironia”, „Iertarea”). Exeget al operei lui Schelling. Contributii in domeniul muzicologiei („De la muzica la tacere”).

ETNICISM s. n. Tendinta a unor grupari literare romanesti de la inceputul secolului al XX-lea de a subordona aspectele etice si estetice celor etnice. – Etnic + suf. -ism.

PLACUT adj., adv. 1. adj. v. gustos. 2. adj. v. simpatic. 3. adj. agreabil, dragut, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. v. incantator. 5. adj. v. imbietor. 6. adj. v. agreabil. 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pasin, (inv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 8. adj. agreabil, amuzant, antrenant, distractiv, dragut. (Spectacol ~.) 9. adj. v. atractiv. 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ in concediu.)

ETNICISM s. n. 1. etnicitate. 2. tendinta a unor grupari literare romanesti de la inceputul sec. XX de a subordona aspectele etice si estetice celor etnice. (< fr. ethnicisme)

DESIGN [pr: dizain] n. 1) Domeniu interesat de factorii (social-economici, functionali, tehnici, estetici etc.) care determina aspectul si calitatea produsului in serie. 2) Forma, aspectul exterior al unui obiect elaborat in conformitate cu legile esteticii. /<engl., fr. design

DESIGN s. n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, functionali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul si calitatea produsului de mare serie. 2. aspect exterior, fel in care se prezinta un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizain] – Din engl., fr. design.

DESIGN [DIZAIN] I. s. n. 1. disciplina care urmareste armonizarea estetica a mediului uman, incepand de la conceperea obiectelor uzuale si a mobilelor pana la urbanism si amenajarea peisajului. 2. aspect exterior, fel in care se prezinta un lucru din punct de vedere estetic; estetica industriala. II. adj. inv. modern, elegant. (< engl., fr. design)

GROTESC, -A, grotesti, adj., GROTESC s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul c*********l, neobisnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situatii. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostaza estetica reflectand realitatea in forme fantastice, bizare, disproportionate, c*********le. 2. S. n. Corp de litera de tipar fara picioruse, format din arce si segmente de dreapta de aceeasi grosime. – Din fr. grotesque.

SATIRA, satire, s. f. Scriere in versuri sau in proza in care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societatii, cu intentii moralizatoare; p. gener. scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, muscator. ♦ Categorie estetica din sfera comicului, care critica cu violenta si c*********l pe cineva sau ceva. [Acc. si: satira] – Din fr. satire, lat. satira.

PEISAJ s.n. 1. Colt din natura care formeaza un tot estetic; priveliste. ♦ Tablou, desen, fotografie, care infatiseaza un colt din natura. 2. Compozitie literara sau muzicala care cuprinde o descriere a naturii. 3. (Fig.) aspect al societatii, al literaturii etc. [Var. peisagiu s.n. / < fr. paysage].

PLACAJ s. n. 1. placa de lemn prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele, servind la confectionarea de mobile, panouri etc. 2. imbracaminte de protectie sau cu caracter estetic din piatra, caramida, lemn etc. a unui element de constructie, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. (rugbi) oprirea din actiune a unui jucator prin imobilizare cu mainile. (< fr. placage)

SATIRA (‹ fr., lat.) 1. Categorie estetica apartinand sferei comicului, care ridiculizeaza violent obiectivul vizat, subliniindu-i c*********l laturile negative. S. poate folosi, in functie de fenomenul satirizat, deopotriva tonalitatii comice sau grave si procedee diverse, de la ironie pana la invectiva. 2. Specie a poeziei lirice cultivata inca din Antic., care ridiculizeaza cu intentii moralizatoare aspecte negative ale vietii individuale sau sociale. Au scris s. Horatiu, Martial, Boileau, Hugo, Byron, iar in literatura romana Gr. Alexandrescu, M. Eminescu, Al. Macedonski s.a. ♦ Orice scriere cu caracter de critica batjocoritoare, vehementa.

PEISAJ s. n. 1. colt din natura care formeaza un ansamblu estetic; priveliste. 2. gen de pictura sau grafica avand ca obiect reprezentarea privelistilor din natura; tablou, desen, fotografie care infatiseaza un peisaj (1). ◊ (geogr.) mediu care se diferentiaza printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, clima, ape, sol, vegetatie, fauna etc.) 3. compozitie literara sau muzicala care cuprinde o descriere a naturii. 4. aspect al societatii, al literaturii etc. (< fr. paysage)