ADUNAT, -A, adunati, -te, adj. Strans² (la un loc). ♦ Spec. (Despre asezari rurale) Cu case asezate una langa alta, in stransa apropiere. – V. aduna.

BECHET, com. in jud. Dolj, pe Dunare; 4.334 loc. (1991). Port fluvial. Fabrica de covoare. Statiune de cercetari pentru ameliorarea nisipurilor. Vestigii ale ale unei importante asezari rurale romane (sec. 2-3).

ADUNAT, -A, adunati, -te, adj., s. f. 1. Strans² (la un loc). ♦ Spec. (Despre asezari rurale) Cu case asezate una langa alta, in stransa apropiere. 2. S. f. art. (Reg.) Una dintre figurile jocului calusarilor. – V. aduna.

BRASTAVATU, com. in jud. Olt; 5.657 loc. (1991). In apropiere, vestigiile unei asezari rurale romane (sec. 3).

BREZNITA-OCOL, com. in jud. Mehedinti; 4.573 loc. (1991). Centru viticol. Vestigiile unei asezari rurale romane (sec. 2-3) si ale unei cariere de calcar exploatate de municipiul Drobeta.

OBARSIA DE CAMP, com. in jud. Mehedinti, situata in campia Blahnitei, pe cursul inferior al raului Drincea; 2.121 loc. (2003). Nod rutier. Viticultura. Pe terit. satului Izimsa au fost descoperite urmele unei asezari rurale romane (villa rustica) in care s-au gasit tigle, olane, bucati de mozaic si monede din sec. 4. Biserica Sfantul Nicolae (1802) si conac (1892), in satul O. de C.

SARAIU, com. in jud. Constanta, situata in NV pod. Casimcea, pe raul Topolog; 1.427 loc. (2005). Nod rutier. Pe terit. satului Dulgheru au fost descoperite vestigiile unei asezari rurale romane (vicus) in care s-a gasit o stela funerara de tip dunarean, cu chenar de iedera.

SAT, sate, s. n. 1. asezare rurala a carei populatie se ocupa in cea mai mare parte cu agricultura. ◊ Expr. Satul lui Cremene sau sat fara caini = loc fara stapan, fara control, in care oricine poate face ce doreste. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); satenii, taranii. ◊ Expr. A se supara ca vacarul pe sat, se spune celui care se supara (fara motiv) pe altul, dar supararea este spre propria lui paguba. ♦ Taranimea, cu specificul ei de viata economica si culturala. – Din lat. fossatum.

ECHISTICA s. f. Disciplina care studiaza sistematizarea si arhitectura asezarilor rurale si urbane in perspectiva istorica. – Din engl. ekistics.

SATESC adj. 1. v. rural. 2. rural. (asezari ~esti.)

prediu, predii si prediuri, s.n. (inv. si reg.) 1. latifundiu; domeniu feudal; mare proprietate (regeasca, nobiliara, obsteasca). 2. asezare rurala dependenta de o alta asezare mai mare (sat-comuna).

DERURALIZA vb. tr. a moderniza profilul economic al asezarilor rurale. (< de¹- + ruraliza)

ECHISTICA s. f. disciplina care se ocupa cu studiul asezarilor rurale sau urbane in vederea sistematizarii, reconstruirii sau redimensionarii lor in functie de cerintele societatii contemporane si viitoare. (< engl. ekistics, fr. equistique)

PAGUS s. n. asezare rurala, sat in Imperiul Roman. (< lat. pagus)

ABRUD 1. Depr. de eroziune, intramontana, in M-tii Apuseni, la 600 m alt. Supr.: 36 km². Relief colinar, format din culmi prelungi, impadurite, ce coboara spre partea centrala a depr. 2. Oras in jud. Alba, in depr. omonima din SE M-tilor Apuseni; 6.854 loc. (1991). Zacaminte de min. aurifere. Produse alim. si textile; filatura de bumbac; mat. de constr., expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Turism. Din timpul stapinirii romane dateaza o asezare rurala si o mica fortificatie cu rol strategic. In ev. mediu atestat documentar din 1271. In 1491 i s-a acordat statutul de oras liber. Populatia de aici a participat la miscarea lui Sofronie (1759-1761), la rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan (1784-1785) si la Revolutia din 1848-1849.

AITON, com. in jud. Cluj; 1.852 loc. (1991). Pe terit. ei a fost descoperita o asezare rurala romana.

AQUAE (AD AQUAS), asezare rurala romana in prov. Dacia (sec. 2) in apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cunoscuta prin apele sale termale. Azi Calan.

BAILE TUSNAD, oras in jud. Harghita, pe Olt, in S depr. Ciuc; 2.079 loc. (1991). Statiune balneoclimaterica cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, clorosodice, calcice, magneziene, bicarbonate, folosite in tratamentul afectiunilor c*************e, reumatismale, ale cailor u*****e si ale tubului digestiv. Centru turistic (lacul vulcanic „Sfinta Ana”, tinovul Mohos). Mentionat documentar, ca asezare rurala, in 1421. Declarat oras in 1968, data pina la care s-a numit Tusnad-Bai.

BALTI, oras in Rep. Moldova, pe Raut; 159 mii loc. (1989). Ind. constr. de masini agricole; incalt., tricotaje si conf., alim. (carne, zahar, vin, uleiuri vegetale). Catedrala (1785). Veche asezare romaneasca, intemeiata in sec. 15. In sec. 16 si 17 s-a aflat sub stapinirea domniei, devenind (1774) cea mai mare asezare rurala din tinutul Soroca. In 1818 a primit statutul de oras.

CASIMCEA 1. Riu in Dobrogea; 60 km. Izv. din pod. cu acelasi nume si se varsa in L. Tasaul. 2. Com. in jud. Tulcea, pe riul Casimcea; 3.314 loc. (1991). Expl. de sisturi verzi. asezare rurala romana (sec. 2).

OTOPENI, oras in jud. Ilfov, situat in C. Vlasiei, la 18 km N de Bucuresti; 9.682 loc. (2003). Aeroportul international Bucuresti-Otopeni, inaugurat la 8 apr. 1970. Constr. de aparate si instrumente de control; produse metalice diverse. Mentionat documentar la 14 febr. 1587. Com. O. a fost declarata oras la 18 apr. 1989, trecuta in randul asezarilor rurale in ian. 1990 si din nou recunoscuta ca oras la 22 nov. 2000. Intre 23 ian. 1981 si 12 apr. 1996 a facut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

CRING (‹ sl.) s. n. 1. Padure a carei regenerare se face pe cale vegetativa (din lastari), conducerea arboretului realizindu-se intr-o perioada scurta de timp (1-40 ani). In c. taierile se fac imprastiat pe tot cuprinsul padurii. ♦ Padure tinara. ♦ Tufaris, desis. 2. asezare rurala permanenta din zonele montane alcatuite din pilcuri de gospodarii, dispersate pe mari suprafete de teren, situata in partea centrala a M-tilor Apuseni.

SISTEMATIZARE, sistematizari, s. f. Actiunea de a sistematiza si rezultatul ei; aranjare, ordonare, clasare (a unui material) dupa un anumit sistem. ♦ Ansamblu de masuri tehnice, economice si legislative referitoare la spatiile de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor etc., care au drept scop asigurarea unor conditii de viata optime pentru populatia de pe un anumit teritoriu. ♦ Ramura a urbanismului care se ocupa cu proiectarea si reorganizarea stiintifica a asezarilor urbane si rurale in scopul crearii conditiilor optime de viata pentru populatie. – V. sistematiza.

AGLOMERATIE, aglomeratii, s. f. Ingramadire de oameni; imbulzeala. ♦ asezare omeneasca. Satele sunt aglomeratii rurale. – Fr. agglomeration.

rural adj. 1. satesc, taranesc, (inv.) satenesc. (Mediul ~.) 2. satesc. (asezari ~.) 3. v. rustic. 4. v. campenesc.

SAT ~e n. 1) Localitate rurala ai carei locuitori se ocupa, indeosebi, cu agricultura. ◊ De la ~(e) din mediul rural; de la tara. ~ fara caini loc fara stapan, unde fiecare face ce vrea. 2) Totalitate a locuitorilor unei asemenea asezari. ◊ A fi posta ~ului a umbla cu barfeli. S-a suparat (ca) vacarul pe ~ se spune despre cineva care se supara fara motiv si spre propria lui paguba. /<lat. fossatum

VILA, vile, s. f. 1. Denumire data, in Imperiul Roman, unor resedinte rurale de pe domeniul agricol si pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuinta cu infatisare voit rustica, eleganta si spatioasa, situata intr-o gradina. 3. (In evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de asezari (obstea taraneasca, satul liber, satul dependent de domeniul stapanului feudal si, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.