IBIS, ibisi, s. m. Pasare asemanatoare cu barza, de culoare alba (Threskionis aethiopica) sau rosie (Guara rubra), cu cioc lung si curbat in jos, cu penajul alb sau rosu pe corp si negru pe cap si pe coada, care traieste in tarile calde si se hraneste cu insecte. – Din fr., lat. ibis.

JABIRU, jabiruri, s. n. Pasare din regiunile calde, asemanatoare cu barza. – Din fr. jabiru.

MARABU s. m. I. 1. Pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. Fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. Moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.

BATLAN ~i m. Pasare de balta, asemanatoare cu barza, de talie mare, cu penaj cenusiu si cu un mot negru la ceafa. [Sil. ba-tlan] /<bulg. batlan

MARABU¹ m. 1) Pasare mare exotica cu penaj alb-cenusiu, cu capul si gatul golase, asemanatoare cu barza. 2) Pana din coada acestei pasari, folosita ca podoaba. /<fr. marabout

STARC ~ci m. Pasare de balta migratoare, asemanatoare cu barza, dar de talie mai mica, care se hraneste cu peste. /<sl. struku

JABIRU s.n. (Zool.) Pasare din regiunile calde, asemanatoare cu barza. [< fr. jabiru < cuv. guarani].

JABIRU s. m. pasare din regiunile calde, asemanatoare cu barza. (< fr. jabiru)

MARABU s.m. I. Pasare asemanatoare berzei, cu pene foarte frumoase, raspandita in Africa si India; (p. restr.) penele acestei pasari, folosite ca podoaba; (p. ext.) podoaba formata din diferite pene de pasare, viu colorate, insirate pe ata. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viata ascetica si contemplativa. ♦ Mica moscheie in care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabu, cf. port. marabuto < ar. marbut].

IBIS ibisi m. Pasare din regiunile Africii si Americii, asemanatoare cu o barza, avand penajul alb-rosu si ciocul lung, curbat in jos, considerata sfanta de catre egiptenii antici. /<lat., fr. ibis

STIUCA ~ci f. Peste dulcicol rapitor, de talie medie, cu corp prelung, cu botul asemanator unui cioc de rata si cu gura larga. ◊ ~-de-mare peste marin de talie medie, cu botul in forma unui cioc de barza, avand corp cilindric de culoare verzuie pe spate si alba pe burta; zargan. [G.-D. stiucii] /<bulg., sb. stuka

CIOC², ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc¹.