Rezultate din textul definițiilor
CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte) fata de mediul ambiant sau corpul omenesc; care da senzatia de caldura. ◊ Expr. Nu-i tine nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l intereseaza, ii este indiferent. Nici calda, nici rece = asa si asa, nici asa, nici asa. (Substantivat) Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala, am febra. ♦ Fierbinte, incins. ♦ (Despre paine) Proaspat. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, tari etc.) Cu temperatura constant ridicata in tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, infocat; patimas, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda. ♦ 4. Fig. (Despre vesti, stiri, informatii etc.) De ultima ora, recent. – Lat. caldus (= calidus).
PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.
CALD1 ~da (~zi, ~de) (in opozitie cu rece) 1) Care are o temperatura ridicata; care produce o senzatie de caldura. Aer ~. Soba ~da. ◊ Nici ~, nici rece asa si asa. 2) Care este facut de curand; proaspat. Paine ~da. ◊ A le spune ~de a spune minciuni, a spune brasoave. Bate fierul cat ii ~ nu scapa prilejul. 3) (despre obiecte de imbracaminte) Care tine caldura; calduros. 4) fig. Care porneste din inima. Discutie ~da. ◊ Bun ca painea ~da bun la suflet; marinimos. 5) fig. Care are o intensitate deosebita; fierbinte. Sarut ~. /<lat. caldus
DINCOLO adv. In partea cealalta (opusa vorbitorului). ~ de Nistru. ◊ De ~ din partea opusa locului unde se afla vorbitorul. Pe ~ prin partea cealalta; pe ocolite. Asa si pe ~ intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l precizeze; asa si asa. /de + incolo
PREA adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre
ACasa adv. In sau spre casa in care locuiesti; fig. la locul natal, in sau catre patrie. ◊ Cei de-acasa = rudele apropiate, familia; p. ext. conationalii. ◊ Expr. asa (sau acum) mai vii de-acasa = acum inteleg sau admit ce spui. – A3 + casa.
AFIRMATIV, -A, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunt) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecata) care contine o afirmatie. ◊ Expr. In caz afirmativ = daca se va intampla asa; in cazul cand imprejurarile sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus.
AMA interj. (Inv., ir.) Zau ca..., zau asa. – Din tc. ama „insa”, ngr. ama.
AMIN interj., s. n. 1. Interj. (In texte religioase sau in practica bisericii crestine, folosit ca formula de incheiere) Adevarat! asa sa fie! ♦ Fam. Adio! S-a terminat! 2. S. n. (In expr.) Cat(u-i) aminul sau pana (ori nici) la amin = niciodata, nicidecum. – Din sl. aminu.
APARTEU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scazut de un actor pe scena, ca pentru sine, in asa fel incat sa fie auzit numai de spectatori, nu si de partenerii aflati pe scena. – Din fr. aparte.
ASEMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemanator; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzatoare egale si laturile corespunzatoare proportionale. 2. Care este astfel (de...), atare, asa. O asemenea problema. II. Adv. 1. Tot asa, in acelasi fel, deopotriva (de...), asijderea. 2. Pe langa aceasta; inca, mai. [Var.: (reg.) asemeni, asemene, asemine adj. invar., adv.] – Lat. assimile.
asaSI adv. (Inv. si reg.) 1. (Modal) Chiar, intocmai; chiar asa. ♦ asa incat. 2. (Temporal) Indata, numaidecat, imediat. – asa + si.
BAIU interj. (Reg.) Nici sa nu te gandesti (la asa ceva)! nici vorba! – Probabil din ba + io (= eu).
BELI, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. si refl. A (se) juli. 3. Tranz. (In expr.) A-(si) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteste. ◊ Refl. Ce te belesti asa la mine? - Din sl. beliti.
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.
CALARE adv. (Adesea adjectival) incalecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) calare = a) calarind, incalecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fara odihna. Nici calare, nici pe jos = nici asa, nici asa. A fi calare pe situatie = a domina o situatie, a se simti tare, sigur intr-o anumita imprejurare (grea). [Forma gramaticala; pl. (adjectival) calari] – Lat. caballaris, -em.
CEAC-PAC adv. (Fam.) asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Din tc. catpat „din cand in cand; pe ici pe colo”.
CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.
CICA adv. (Pop. si fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (preceda o afirmatie pusa pe socoteala altora) (Se) spune ca... (lumea) zice ca..., dupa cum (se) crede. 2. (Indica un sentiment de mirare sau de indoiala) Daca poate fi cu putinta! auzi! ♦ Nici mai mult, nici mai putin. Mai mult decat atata. 3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins ca nu este asa) Chipurile, vorba vine! vorba sa fie! – Din [se zi]ce ca.
CONSTRICTIV, -A, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoana) care se pronunta prin stramtarea canalului vocal, in asa fel incat se produce un zgomot de frictiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.
DAT1, daturi, s. n. I. Faptul de a da2; (urmat de determinari introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operatii de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleaca intr-un rationament, intr-o discutie; fapt din care rezulta sau se deduc altele; notiune fundamentala. 2. (In superstitii) Boala care s-ar datora vrajilor, farmecelor. 3. (In expr.) asa e datul (cuiva) = asa e soarta (cuiva). – V. da2.
EPISTEMOLOGIE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiaza procesul cunoasterii asa cum se desfasoara in cadrul stiintelor; teorie a cunoasterii stiintifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. epistemologie.
FENOMENOLOGIE s. f. 1. Curent in filozofie care isi propune sa studieze fenomenele constiintei prin prisma orientarii si a continutului lor, facand abstractie de omul real, de activitatea lui psihica concreta si de mediul social. 2.(La Hegel) Teorie filozofica in care se afirma primatul constiintei asupra existentei si se incearca in mod rational descrierea procesului dezvoltarii constiintei. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, asa cum se manifesta ele in timp si spatiu. – Din fr. phenomenologie.
HA interj. 1. Exclamatie care exprima: surprindere; multumire; satisfactie (rautacioasa). 2. (Fam.) Poftim? ce? cum? ♦ Nu-i asa? n-am dreptate? 3. (Repetat) Cuvant care imita rasul in hohote. – Onomatopee.
HAL s. n. Stare rea, situatie vrednica de plans. ◊ Loc. adv. In asa hal (ca)... = in asa masura (ca)... Intr-un hal... sau Intr-un hal fara (de) hal = in cea mai proasta stare. ◊ Expr. A nu avea hal sa... = a nu fi in stare, a nu putea sa... – Din tc. hal.
IA interj. 1. Cuvant prin care se atrage atentia ascultatorului asupra unui indemn care i se va adresa; ian! 2. Iata! iaca1! uite! vezi! ian! ◊ Expr. Ia asa = numai asa, fara nici o intentie precisa. 3. Arata indiferenta fata de ceea ce urmeaza. 4. Introduce un raspuns. Unde te duci? – Ia, pana la colt. Cf. bg. ja.
IDEM adv. Folosit in lucrari, indicatii bibliografice si acte administrative pentru evitarea repetarii unor date, titluri, citate etc.; acelasi, la fel, tot asa. [Prescurtat: id.] – Cuv. lat.
IDENTIFICA, identific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaste. ♦ A considera mai multe notiuni, obiecte, fiinte etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune in situatia cuiva, a simti sau a actiona asa cum ar face-o altul, a deveni acelasi cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.
INFECTIOZITATE, infectiozitati, s. f. Capacitate a unui germen de a patrunde intr-un organism receptiv, de a se mentine si inmulti in asa fel incat transmiterea de la organismul invadat la altul sa se poata face cu usurinta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. infectiosite.
INTERFATA2, interfete, s. f. (Electron.) Dispozitiv care converteste semnalele electronice in asa fel, incat doua aparate sau sisteme sa poata comunica intre ele. – Din engl., fr. interface (dupa fata).
INVERS, -A, inversi, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face intr-un sens opus directiei initiale sau firesti, de la sfarsit catre inceput; facut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) Raport invers (proportional) = raport intre doua marimi, cantitati, valori care depind in asa fel una de cealalta incat, daca una se mareste de un numar de ori, cealalta scade de acelasi numar de ori. Marimi (sau valori etc.) invers proportionale = marimi (sau valori etc.)care se afla in raport invers proportional. Cantitati (sau marimi, numere) inverse = cantitati (sau marimi, numere) al caror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.
IPAC adv. (Inv.) De asemenea, asijderea, tot asa. – Din sl. ipaku.
ISPRAVI, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce sau a ajunge pana la sfarsit, a face sa fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) S-a ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. S-a ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.
IMBROBODI, imbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A(-si) acoperi capul cu o broboada, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca intr-un val; a (se) invalui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A convinge pe cineva sa accepte realitatile asa cum ii sunt infatisate, impiedicandu-l sa vada adevaratul lor aspect. – In + broboada.
INCAT conj. Atat de mult ca..., in asa masura ca..., de... – In + cat.
INCET, INCEATA, inceti, -te, adj., adv. 1. Adj. Fara viteza; linistit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reactioneaza cu intarziere, care face ceva in ritm lent. ♦ (Despre judecata, gandire) Care rationeaza cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scazuta, abia auzit. 3. Adv. Fara graba, domol, binisor, alene; lin, pe nesimtite. ◊ Expr. (Incetul) cu incetul sau incet-incet = putin cate putin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjectie) Binisor! nu asa tare!; fara zgomot! 4. Adv. Cu glas coborat; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.
JALUZEA, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcatuit din lamele subtiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., asezate paralel si orizontal pe doua chingi sau lantisoare in asa fel incat, atunci cand sunt trase in jos, sa impiedice patrunderea luminii in incaperi; persiana. – Dupa fr. jalousie.
JERBA, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, asezate in asa fel incat sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. (Fiz.; in sintagma) Jerba nucleara = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic in nenumarate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particula cosmica cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.
MACROSTRUCTURA, macrostructuri, s. f. Structura unui metal sau a unui aliaj, asa cum apare la examinarea cu ochiul liber sau cu o lupa. ◊ (In sintagma) Macrostructura sociala = totalitatea relatiilor si institutiilor dintr-o societate. – Din fr. macrostructure.
TAPA, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obtine de la cineva bani cu titlu de imprumut, dar fara intentia de a-i restitui. 2. Tranz. si refl. A (se) pieptana in asa fel, incat sa poata da parului o forma inalta, infoiata. – Din fr. taper.
ZAU interj. 1. (Intareste o afirmatie sau o negatie, uneori insotit de „asa”) Pe legea mea, jur ca... ◊ Expr. (Pop.) A zice zau = a jura. Ba (nu) zau = dimpotriva, te asigur ca vorbesc serios. 2. Intr-adevar, desigur, fara indoiala, bineinteles. ◊ Expr. Nu stiu, zau! = ma indoiesc, ma intreb daca... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.
ZIS, ZISA, zisi, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. asa-zis (sau -zisa, -zisi, -zise) = pe nedrept sau in mod conventional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorba, spusa; afirmatie. ♦ Proverb, zicatoare. ♦ (Inv.) Sfat, indemn; ordin, porunca. – V. zice.
MANIERA, maniere, s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta in societate; comportare, tinuta. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare in societate. ♦ (La sg.) Politete, amabilitate; buna-cuviinta. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (asa) (sau de o) maniera... = in (asa) chip..., in (asa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie si de procedee care alcatuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendinta de a repeta, in arta, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanica a unor procedee stilistice intr-o opera literara, din cauza carora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniere.
DECI2 conj. Prin urmare, in consecinta, drept care, asa fiind. – De4 + aci.
DEGHIZA, deghizez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) imbraca in asa fel, incat sa nu poata fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub alta forma decat cea adevarata; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. deguiser.
CORECT, -A, corecti, -te, adj. 1. Care respecta regulile, normele dintr-un domeniu dat; asa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o tinuta, o purtare, o atitudine ireprosabila; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus.
EXPUNE, expun, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).
OLTENESTE adv. asa cum se obisnuieste in Oltenia, ca in Oltenia; in graiul oltenesc. – Oltean + suf. -este.
NICIODATA adv. In nici un moment, in nici o imprejurare, cu nici un (alt) prilej; nicicand, niciodinioara. ◊ Ca niciodata = asa cum nu s-a mai intamplat vreodata. [Pr.: nici-o-] – Nici + odata.
REVEDEA, revad, vb. II. 1. Tranz. si refl. A (se) vedea din nou; a (se) intalni iar, dupa oarecare vreme. ♦ Fig. A (se) vedea in amintire sau asa cum era odinioara, a(-si) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text scris; a revizui. – Re1- + vedea (dupa fr. revoir).
SIC1 adv. Cuvant care inseamna „asa”, scris, de obicei intre paranteze (adesea urmat de semnul exclamarii) si folosit ca indicatie pentru ca cititorii sa stie ca o greseala dintr-un text reprodus apartine originalului, adica autorului respectiv, si nu comentatorului. – Cuv. lat.
FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Lat. forte.
PARDON interj., s. n. 1. Interj. Iertati-ma! scuzati! ♦ (Ca protest) Ba nu (e asa)! sa avem iertare! 2. S. n. (Inv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsa sau de o obligatie); iertare: scuza. – Din germ. Pardon, fr. pardon.
PATI, patesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se intampla cuiva ceva (neplacut, iesit din comun), a da peste ceva neasteptat (si neplacut). ◊ Expr. A o pati = a avea neplaceri, a intra intr-un bucluc; a da peste o belea. A o pati cu cineva = a intalni pe cineva care iti produce neplaceri, a-si gasi beleaua cu cineva. Din patite = din experienta. A fi patit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienta. (Fam.) Ce-ai patit? = ce ti s-a intamplat de faci asa ceva? ce te-a gasit? 2. Tranz. si intranz. (Inv. si pop.) A suferi, a patimi, a indura. [Prez. ind. si: (pop.) pat] – Lat. pati.
asaDAR adv. Prin urmare, va sa zica; astfel. – asa + dar.
ASIJDEREA adv. (Inv. si pop.) Tot asa, la fel; asemenea. [Var.: asijderi adv.] – Asi (inv. = asa) + sl. [tako] zde + re + a.
ASTFEL adv. 1. In modul acesta, in acest fel, intr-un mod asemanator (cu...); asa. 2. (asa) incat; prin urmare; in consecinta; asadar. – [Intr-]ast + fel.
APARENT, -A, aparenti, -te, adj. 1. Care este altfel decat pare la prima vedere, care este doar in aparenta asa cum se arata. Liniste aparenta. ♦ (Adverbial) in aparenta. 2. (Frantuzism) Care apare cu claritate (privirii, mintii). ◊ Caramida aparenta = caramida speciala destinata zidirii unor fatade care nu se acopera cu tencuiala. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.
APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. A venit apoi la mine. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Atunci, in cazul acesta, daca e asa, asa fiind. Daca e adevarat, apoi ai dreptate. 2. (De obicei precedat de conjunctii; adesea cu valoare de conjunctie) Pe langa asta, si inca, unde mai pui ca; dar; altminteri. Si-apoi era razboi pe vremea aceea. [Var.: (pop.) pai, poi adv.] – Lat. ad-post.
NORMAL, -A, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este asa cum trebuie sa fie, potrivit cu starea fireasca, obisnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusa intr-un punct al unei curbe. Linie normala (si substantivat, f.) = a) dreapta perpendiculara pe planul tangent la o suprafata, in punctul de contact; b) dreapta perpendiculara pe tangenta la o curba, in plan sau in spatiu, in punctul de contact. ♦ Spec. Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic). 2. Care este conform cu o norma (1). ♦ (Despre marimi) A carei valoare este apropiata de valoarea intalnita cel mai des.3. (Inv.; in sintagma) Scoala normala (si substantivat, f.) = scoala pedagogica. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.
LINGVISTIC, -A, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care studiaza limba (II) si legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistica generala = domeniu al lingvisticii care studiaza limba din punctul de vedere al trasaturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistica diacronica = studiu al faptelor de limba privite in evolutia lor. Lingvistica sincronica = studiu al faptelor de limba asa cum se prezinta ele la un moment dat. 2. Adj. Care apartine lingvisticii (1), privitor la lingvistica. [Var.: linguistic, -a s. f., adj.] – Din fr. linguistique.
POMENEALA s. f. (In expr.) Nici pomeneala (de... sau sa...) = nici urma (de asa ceva), nici vorba (despre una ca asta); cu nici un chip. – Pomeni + suf. -eala.
POTRIVEALA, potriveli, s. f. (Pop.) 1. Potrivire, asemanare; concordanta, acord. ◊ Loc. adj. Cu potriveala = potrivit, nimerit. 2. Coincidenta. 3. (Pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare intr-un anumit fel, asa cum trebuie; impodobire, aranjare. – Potrivi + suf. -eala.
PRECEDENT, -A, precedenti, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care preceda pe cineva sau ceva in timp sau in spatiu; premergator, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regula de conduita sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fara precedent = asa cum nu a mai fost, asa cum nu s-a mai intamplat pana in prezent; nemaipomenit, nemaiintalnit, exceptional. – Din fr. precedent.
PROCI adv. (Inv.) Si asa mai departe. – Din sl. procĩ.
PUTI, put, vb. IV. Intranz. A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ◊ Expr. A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes. A puti a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa. Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit. A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de... Pute piata de mere. – Lat. *putire (= putere).
TURC, -A, turci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic. Turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din tc. turk.
COSMOGRAFIE, cosmografii, s. f. Ramura a astronomiei, care se ocupa cu descrierea corpurilor si fenomenelor ceresti asa cum sunt cunoscute din observatii, fara interpretare sau explicare. – Din fr. cosmographie.
OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se misca alternativ in directii opuse; a se legana, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotarare, a fi instabil; a sta in cumpana; a sovai, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua in asa fel incat una sau mai multe dintre marimile sale caracteristice sa ia succesiv valori pozitive si negative, simetrice in raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.
TARE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe langa adjective sau adverbe, ajuta la formarea superlativului). Iti voi ramanea tare recunoscator (ODOBESCU). 2. Cu forta, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe langa verbe ca «a vorbi», «a spune», «a canta» etc.; in opozitie cu in gand) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (in opozitie cu incet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (In opozitie cu agale, incet etc.) Iute, repede. Prin targ asa mana de tare... de ti se parea ca zboara iepele (CREANGA). – Lat. talem.
XEROGRAFIA, xerografiez, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tiparit, scris sau ilustrat de pe hartie sau film, in care regiunile de pe suprafata unei coli albe corespunzatoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin incarcare electrostatica, asa incat, in momentul in care li se aplica un strat de rasina colorata incarcat cu sarcina opusa, doar regiunile incarcate initial retin depunerea de rasina care ulterior este integrata in mod permanent in coala alba. [ind. prez. 3 sg. si pl. xerografiaza] (cf. engl. xerography) [def. MW]
LAI, LAIE, lai, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. – Cf. alb. laja.
LAT1, laturi, s. n. 1. Nod larg la capatul unei sfori, intocmit in asa fel incat sa se poata strange in jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins pasari sau animale, constand dintr-un ochi de sfoara, de sarma etc. – Lat. *laceus (= laqueus).
METAGALAXIE s. f. Sistem ipotetic in care ar fi grupate galaxiile, asa cum stelele sunt grupate in galaxii. – Din fr. metagalaxie.
CUVIINTA, cuviinte, s. f. Regula de buna conduita, atitudine sau purtare cuviincioasa; politete, decenta. ◊ Loc. adv. Dupa cuviinta = asa cum trebuie. ◊ Expr. A gasi (sau a crede, a socoti) de cuviinta = a gasi, a crede etc. ca e bine, potrivit. Cele de cuviinta = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia.
NADEJDE, nadejdi, s. f. Incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; speranta, nadajduire; incredere in sprijinul, in ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine ca cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nadejde = in care poti avea toata increderea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nadejde = asa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nadejde = a spera, a nadajdui. ◊ Expr. In nadejdea... = in speranta..., bazandu-se pe... A se lasa in nadejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-si pune (sau a avea) nadejdea (in cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se increde (in...). Slaba nadejde = putin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce da incredere, certitudinea ca se va realiza dorinta cuiva. – Din sl. nadezda.
ESALONA, esalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un intreg in mai multe parti la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o suma de bani in asa fel, incat plata sa se efectueze pe rand si la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe esaloane. – Din fr. echelonner.
ETCETERA adv. (Arata ca enumerarea ar putea fi continuata) Si altii, si altele, si ceilalti, si asa mai departe. [Prescurtat: etc. – Var.: etetera adv.] – Din lat. et caetera.
ETICHETA, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o eticheta pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva asa cum se cuvine sau cum crede ca se cuvine. – Din fr. etiqueter.
DISCRETIONAR, -A, discretionari, -e, adj. (Despre puteri, prerogative, acte etc.) Care actioneaza, se exercita asa cum considera cineva, fara a fi prevazut si ingaduit de lege; care are prin lege intreaga libertate de actiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. discretionnaire.
DRIBLA, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mana, crosa etc.) in asa fel incat sa-si insele adversarul direct si sa poata trece de el. ♦ Tranz. A-si insela si a-si depasi adversarul direct printr-o conducere inselatoare a mingii sau a pucului. ♦ P. gener. (Fam.) A pacali, a insela. – Din fr. dribbler.
SPRE prep. 1. (Cu sens local) In directia..., inspre, catre, la. Pornesc spre scoala. ♦ (In numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adaugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) In apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarna. ♦ Catre ziua de...; dintre ziua de...; si ziua de... Luni spre marti. ♦ (Arata o actiune ulterioara celei exprimate de verbul precedent, avand valoare copulativa) Dupa aceea, si apoi. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) In vederea..., pentru a..., ca sa... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pilda = de pilda, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstantial de mod) (In asa fel) incat (sa produca, sa cauzeze cuiva ceva). I-a daruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Inv. si reg.; introduce un complement indirect) Echivaland cu..., drept, ca. Spre rasplata, cer doua lucruri. – Lat. super.
COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea. ◊ Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma. ◊ Expr. Stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.
TOT-TEREN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat in asa fel, incat sa poata rula pe orice teren, pastrandu-si performantele. – Tot + teren (dupa fr. tout-terrain).
TOCMAI adv. 1. In mod exact, precis. ◊ Expr. (Fam.) Tocmai pe tocmai = exact asa, in totul. 2. Abia, chiar atunci. 3. Nu mai aproape decat... 4. Chiar asa de..., prea (mult). [Var.: (pop.) tocma adv.] – Din sl. tukuma.
TREBUI, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = asa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. asa-ti trebuie! = asa ti se cuvine, asa meriti. Atata i-a trebuit (ca sa...) = asta a asteptat (ca sa...) 2. Tranz. unipers. si impers. Este necesar sa..., este obligatoriu sa..., se cere (neaparat) sa... 3. Tranz. unipers. si impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trebui si trebuiesc] – Din sl. trebovati.
TRIPTIC, triptice, s. n. Tablou compus din trei parti separate (prinse in balamale in asa fel incat partile laterale sa se inchida peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre si chipuri de sfinti, de zei etc. sau sunt scrise, sub forma de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcatuit din trei parti distincte. – Din fr. triptyque.
REDEVENI, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou asa cum a fost inainte. – Re1- + deveni. Cf. fr. redevenir.
RATUSCA, ratuste, s. f. 1. Diminutiv al lui rata; ratisoara, ratuca; pui de rata, boboc. 2. Joc de copii constand din aruncarea unei pietricele in apa in asa fel incat aceasta sa faca mai multe sarituri la suprafata apei inainte de a se scufunda; p. restr. fiecare dintre aceste sarituri. – Rata + suf. -usca.
REGULA, reguli, s. f. 1. Norma, lege pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regula de trei = metoda pentru determinarea celei de a patra proportionale a trei numere date. Regula de trei simpla = regula de trei in care numerele sunt direct proportionale. Regula de trei compusa = regula de trei in care cea de a patra proportionala se refera la numere care sunt si ele deduse printr-o regula de trei. ♦ Obicei, linie de conduita, principiu conducator. 2. Randuiala, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regula = de obicei, in mod obisnuit. In (buna) regula = in ordine, asa cum se cuvine. In toata regula = dupa toate regulile, in lege. 3. (Pop.) M*********e. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri dupa fr. regle).
RETROVIZOR, retrovizoare, s. n. Oglinda mobila fixata la autovehicule in asa fel incat sa permita conducatorului auto sa vada ce se petrece in spatele vehiculului. – Din fr. retroviseur.
DEPLasaT, -A., deplasati, -te, adj. Care nu se afla la locul lui. ♦ (Despre oameni si manifestarile lor) Care nu este asa cum se cuvine in raport cu situatia, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – V. deplasa. Cf. fr. deplace.
DEPLIN, -A, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Intreg, complet2 (1); desavarsit, perfect. 2. Adv. De tot, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. (Pop.) asa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De4 + plin.
DESCENTRAT, -A, descentrati, -te, adj. (Tehn.; despre piesele unui aparat) Care si-a pierdut pozitia simetrica fata de centru, care s-a deplasat in asa fel incat axa piesei nu mai coincide cu axa data. – V. descentra.
DINCOLO adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) In alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De4 + incolo.
DIPTIC, diptice, s. n. Icoana sau tablou alcatuit din doua placi legate una de alta in asa fel incat sa se poata deschide si inchide ca o carte. ♦ P. gener. Opera literara sau muzicala alcatuita din doua parti. [Acc. si: diptic] – Din fr. diptyque.
SUNNA s.f. 1. Una dintre cartile sfinte ale mahomedanilor. 2. Transmiterea conversatiilor, comportarii, faptelor si explicatiilor profetului Mahomed Coranului asa cum au fost ele redactate in cele sase culegeri hadith (2.) canonice. (cf. fr. sunna < ar. sunnah) [def. 1. MDN, 2. Brockhaus]
ROSTUI, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etc. pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie. 4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut. 5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + suf. -ui.
ROTULA, rotule, s. f. 1. Os turtit, de forma aproximativ triunghiulara, asezat in partea anterioara a genunchiului si care inchide in asa fel incheietura, incat flexiunea se poate face numai intrun singur sens. 2. (Tehn.) Nuca (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.
ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile si colturile unui corp (prin taiere, aschiere etc.) pentru a obtine suprafete cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asa fel incat linia hotarului sa fie cat mai putin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda, a se ingrasa, a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi, a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar, ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.
SANCHI adv. (Fam.) Vorba sa fie! asa sa crezi! cum s-ar zice. [Var.: sanche adv.] – Din tc. sankı.
SELECTA, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selectiona dupa un criteriu stabilit. ♦ A-si arata preferinta, a aprecia, a distinge (dintre mai multi). 2. Tranz. A separa, in vederea izolarii dintr-o multime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radioreceptie si de telegrafie) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ A regla in asa fel un aparat de radioreceptie, incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. – Cf. selectiv, selector.
SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.
CONSERVA, conserve, s. f. Produs alimentar fabricat in asa fel incat, pastrat in ambalaje speciale sau in borcane ermetic inchise, isi mentine multa vreme nealterate calitatile. – Din fr. conserve.
CREPON, crepoane, s. n. Tesatura de fire rasucite in asa fel incat sa se obtina incretituri neregulate si bobite in relief. – Din fr. crepon.
CUMPARA, cumpar, vb. I. Tranz. 1. A intra in posesiunea unui lucru, platind contravaloarea lui cu bani. ◊ Expr. Cum am cumparat-o, asa o vand = cum mi s-a povestit mie, asa povestesc si eu altora. 2. Fig. A castiga de partea sa pe cineva, platindu-l; a mitui. – Lat. comparare.
CUMSECADE adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Cu purtari bune; de treaba, onest, cinstit. 2. Care este asa cum se cuvine, cum se cere, cum trebuie; potrivit, bun. – Cum + se + cade.
CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.
Altminteri ≠ asa, astfel
ACORD s. 1. v. intelegere. 2. intelegere, invoiala, vorba. (asa ne-a fost ~ul?) 3. (JUR.) consens, intelegere, (inv.) soglasuire. 4. v. concordanta. 5. v. armonie. 6. v. incuviintare. 7. (FIZ.) sintonie. 8. (MUZ.) armonie, consonanta, unisonanta.
ACUM adv. 1. imediat, indata, numaidecat, (pop.) acusi, (inv. si reg.) asasi, (inv.) asa. (Vin ~!) 2. actualmente. (~ e plecat la mare.) 3. v. adineauri. 4. deocamdata, momentan, (prin Mold.) deodata. (~ nu am timp.)
ADEVARAT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, incontestabil, neindoielnic, neindoios, nescornit, netagaduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. (interogativ) cert, serios, sigur. (- asa s-au intamplat lucrurile! – ~ ?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaos, veritabil, (pop. si fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, taran ~ .) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Arta ~; bea o cafea ~.)
ADMITE vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a primi. (L-a ~ la club.) 3. v. consimti. 4. a accepta, a marturisi, a recunoaste. (Pana la urma a ~ ca asa este.) 5. v. ingadui. (Cum poti ~ una ca asta?) 6. v. impartasi. 7. v. presupune.
AIUREA adv., adj., interj. 1. adv. altundeva, (Ban. si Transilv.) ainde, aindine. (A plecat ~.) 2. adv. v. anapoda. 3. adv. v. alandala. 4. adj. v. smintit. 5. interj. (fam.) sanchi!, (arg.) zexe! ( – Sa faci asa cum ti-am spus! – ~!)
ASEMENEA adv., adj. 1. adv. v. intocmai. 2. adj. invar. v. asemanator. 3. adj. invar. astfel, asa, atare. (O ~ problema ...)
ASTFEL adv., adj. 1. adv. asa. (De ce te porti ~?) 2. adv. asadar. (~ dorinta-i gata.) 3. adj. invar. v. asemenea.
asa adv. v. acum, imediat, indata, numaidecat.
asa adv., adj. 1. adv. v. astfel. 2. adj. invar. v. asemenea. 3. adv. v. atat. 4. adv. v. exact.
asa-ZIS adj. pretins. (Un ~ inspector.)
ATAT adv., interj. 1. adv. asa. (Nu te grabi ~.) 2. interj. v. ajunge.
BALTA vb. a (se) tarca. (Ce te-ai baltat asa?)
CHIAR adv. 1. exact, intocmai, tocmai, (inv. si pop.) savai, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) asasi. (~ asa s-a intamplat.) 2. v. drept. 3. v. in-tocmai. 4. v. tocmai. 5. indeosebi, tocmai, (inv. si pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 6. v. inca. 7. tocmai, (prin Ban. si Transilv.) bas. (Nu s-a intamplat ~ de multa vreme.)
CHIORAS adj., adv. 1. adj. v. sasiu. 2. adv. v. sasiu. 3. adj., adv. imbufnat, incruntat, mohorat, posomorat. (Ce te uiti asa ~ la mine?)
CIUPI vb. 1. a pisca, (pop.) a ticura, (reg.) a picura, a piscura, (Transilv.) a pitiga. (Cine te-a ~ asa de piele?) 2. a ciuguli, (pop.) a piguli. (Pasarea ~ un fir de iarba.) 3. v. intepa. 4. (fam. fig.) a scarpina. (~ un instrument muzical cu coarde.) 5. v. pisca. 6. a se pisca. (Pantalonii s-au cam ~.)
CONSIDERA vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a gasi, a gandi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (inv.) a cunoaste, a numara. (Eu ~ ca asa trebuie sa facem.) 2. a crede, a gasi, a socoti, a vedea. (Aceasta circumstanta o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (inv.) a prochema, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rau.) 4. a socoti, (fig.) a taxa. (Il ~ drept mincinos.) 5. a se crede, a se inchipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se tine. (Se ~ inteligent.) 6. v. aprecia.
CONVINGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credinta, incredintare, sentiment, siguranta, (livr.) convictiune. (Am ~ ca asa se va intampla.) 3. v. conceptie.
CRACANA vb. (pop. si fam.) a se craci, a se rascracana, (reg.) a se tarsi. (Ce te-ai ~ asa?)
DAR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)
DATINA s. 1. fel, obicei, randuiala, traditie, uz, uzanta, (inv. si pop.) rand, (pop.) data, lege, (inv. si reg.) pomana, (reg.) oranda, (Transilv.) suca, (prin Ban.) zacon, (inv.) pravila, predanie, sart, tocmeala, (turcism inv.) adat. (asa-i ~ din batrani.) 2. v. cutuma.
DESFATUI vb. (inv.) a desconsilia, a despovatui, a dezmanta. (L-a ~ sa procedeze asa cum inten-tiona.)
EXACT adj., adv. 1. adj. adevarat, corect, drept, just. (Concluzii ~.) 2. adv. bine, corect, precis. (I-a dat ~ calculul.) 3. adj. fidel. (Reproducere ~.) 4. adv. intocmai, literal, textual, ad litteram. (A reprodus ~ cele citite.) 5. adj. fix, precis. (A batut ora ~.) 6. adv. fix, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la ora 9.) 7. adv. normal, regulat. (Trenul soseste ~.) 8. adj. v. punctual. 9. adj. v. riguros. 10. adv. v. precis. 11. adv. v. riguros. 12. adv. v. intocmai. 13. adv. v. drept. 14. adv. asa, intocmai. (Este ~ cum spui; ai sa faci ~ cum ti-am spus?) 15. adv. v. chiar.
FIRE s. 1. v. natura. 2. fel. (asa e ~ mea.) 3. caracter, natura, structura, temperament, (livr.) umoare, (inv. si reg.) natural, (inv.) duh, (fig.) inima. (Are o ~ emotiva.) 4. apucatura, deprindere, narav, obicei, obisnuinta, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) 5. v. cumpat.
FASTACI vb. a se intimida, a se incurca, a se zapaci, (reg.) a se tesmeni, a se ului, (Transilv.) a se ingaimaci, (Olt., Munt. si Transilv.) a se ratuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ asa?)
HOLBA vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) casca, a (se) mari, a (se) umfla, a (se) zgai, (pop. si fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) bobosa, a (se) bolbosa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovani, (Transilv.) a (se) zgaura, (Ban.) a (se) zgamboia. (A-si ~ ochii.) 2. a se chiori, a se zgai, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ asa la mine?)
IMBUFNAT adj., adv. 1. adj. v. bosumflat. 2. adj., adv. chioras, incruntat, mohorat, posomorat. (Privire ~; ce te uiti asa ~ la mine?)
IMBULZI vb. 1. a se gramadi, a se indesa, a se inghesui, a se ingramadi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tarsi, (prin Ban. si Olt.) a se nalogi, (rar fig.) a se musuroi. (S-au ~ cu totii in jurul lui.) 2. a se baga, a se indesa, a se inghesui, a se ingramadi, a se vari. (Ce va ~ asa in mine?)
INDESA vb. 1. v. ingramadi. 2. v. imbulzi. 3. a se baga, a se imbulzi, a se inghesui, a se ingramadi, a se vari. (Nu va mai ~ asa in mine!) 4. a baga, a infunda, a trage, a vari. (~ caciula pe cap.) 5. v. batatori. 6. v. tasa.
INGAMFAT adj. fudul, grandoman, infatuat, increzut, infumurat, megaloman, megalomanic, mandru, orgolios, semet, trufas, tantos, vanitos, (livr.) prezumtios, suficient, (inv. si pop.) maret, (pop. si fam.) tafnos, (pop.) falnic, falos, inchipuit, (inv. si reg.) pasin, (prin Ban.) maros, (prin Mold.) nartos, (inv.) fumuros, preainaltat, zadarnic, (fig.) batos, intepat, scrobit. (Ce te tii asa ~?)
INGRAMADI vb. 1. v. imbulzi. 2. a se baga, a se imbulzi, a se indesa, a se inghesui, a se vari. (Nu va mai ~ asa in mine!) 3. a burdusi, a ghemui, a indesa, a inghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (inv. si pop.) a stramtora, (reg.) a bucsi, (prin Transilv. si Mold.) a bacsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. si Transilv.) a desagi, (Mold.) a gavozdi, (fig.) a captusi. (A ~ in valiza toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovani. (Norii se ~.)
INTAMPLA vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (inv. si reg.) a se prileji, (inv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a ~?) 3. v. produce. 4. v. surveni. 5. v. desfasura. 6. a se petrece, (inv.) a se trece. (Cate nu s-au ~ intre noi!) 7. (inv. si reg.) a se sfeti. (Sa vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis, asa s-a ~.) 9. v. pomeni. 10. v. nimeri. 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce se ~.)
INTELEGERE s. 1. percepere, pricepere, sesizare, (inv.) pricepatura, stiutura. (~ situatiei.) 2. cunoastere, perceptie, pricepere. (Proces de ~.) 3. patrundere, pricepere, (livr.) comprehensiune, (inv.) vedere. (Inzestrat cu o ~ deosebita.) 4. v. judecata. 5. v. constiinta. 6. bunavointa, ingaduinta, marinimie, mila, (inv. si pop.) milostenie, (inv.) priinta, (turcism inv.) musaadea. (A demonstrat multa ~.) 7. (pop.) ingaduinta. (~ fata de necazurile cuiva.) 8. v. armonie. 9. acord, aranjament, combinatie, contract, conventie, invoiala, invoire, legamant, pact, tranzactie, (inv. si pop.) legatura, (pop.) targ, tocmeala, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (inv.) asezamant, cuvant, simfonie, sulf, sart, (arg.) susta. (Conform ~...) 10. v. invoiala. 11. acord. 12. acord, invoiala, vorba. (asa ne-a fost ~?)
INVERSUNA vb. 1. a se indarji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se natangi. (Ce te-ai ~ asa pe el?) 2. v. infuria. 3. v. indarji.
INVOIALA s. 1. intelegere, (reg.) tocma, (prin Ban.) pogoada, (prin Olt. si Ban.) pogodeala. (Au ajuns la ~ in privinta pretului.) 2. v. intelegere. 3. acord, intelegere, vorba. (asa ne-a fost ~?) 4. v. incuviintare.
MAI adv. 1. inca. (Oile ~ gasesc verdeata.) 2. cam, (inv.) camai. (~ rar asa om.) 3. gata.
MARTURISI vb. 1. v. afirma. 2. a declara, a recunoaste. (Si-a ~ crima.) 3. v. destainui. 4. v. spovedi. 5. (BIS.) a (se) spovedi, (inv. si reg.) a (se) griji, (inv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 6. v. confirma. 7. a accepta, a admite, a recunoaste. (Pana la urma a ~ ca asa este.)
MODA s. voga. (asa era ~.)
NAZARI vb. 1. v. parea. 2. a-l apuca, a-i casuna, a-i veni, (inv. si reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trasni. (Nu stiu ce i s-a ~ asa deodata.)
NEANT s. inexistenta, nefiinta, nimic, nonexistenta, (rar) negura, neunde, uitare, (inv.) nedereasa, nefapt. (asa-zisa liniste a ~ului.)
OARE adv. (interogativ) 1. poate?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, pai? (~ asa sa fie?)
OBISNUI vb. 1. v. aclimatiza. 2. (inv.) a metahirisi. (~ sa bea zilnic cafea.) 3. (pop.) a se indatina, (inv.) a se politici. (asa se ~ pe la noi.) 4. (Transilv.) a sucui. (asa ~ noi sa facem.) 5. v. deprinde.
ORANDUI vb. 1. v. aranja. 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (inv.) a regularisi. (Si-a ~ situatia neclara.) 3. a aranja, a rezolva, (inv.) a chivernisi. (Si-a ~ niste treburi.) 4. v. institui. 5. v. harazi. 6. a hotari, a lasa, a randui, a statornici. (asa a ~ Dumnezeu.)
PAI adv. dar?, oare? (~ asa sa fie?)
PERMITE vb. 1. v. aproba. 2. v. ingadui. 3. v. indreptati. 4. v. prilejui. 5. a da, a ingadui. (Nu e ~ oricui sa faca asa ceva.) 6. v. astepta. 7. a cuteza, a indrazni, a-si ingadui. (Cum iti ~ una ca asta ?)
POMENI vb. 1. v. aminti. 2. (BIS.) a comanda. (~ mortii.) 3. a se intampla, (reg.) a se da. (asa ceva nu s-a mai ~.) 4. a auzi. (asa ceva n-am ~.) 5. a se afla, a se gasi, a se trezi, a se vedea. (S-a ~ incoltit de creditori.)
PRESUPUNE vb. 1. (inv. si pop.) a prepune. (Am ~ ca vei veni.) 2. v. banui. 3. v. crede. 4. a admite, a spune, a zice. (Sa ~ ca asa s-au intamplat lucrurile.) 5. a cere, a implica, a necesita, a reclama. (Inteligenta ~ reflectia.)
PRETINS adj. 1. v. asa-zis. 2. v. fals.
PUTEA vb. 1. a se cadea, a se cuveni. (Se ~ sa stam cu bratele in san?) 2. a merge. (asa nu se mai ~!)
RASTI vb. a racni, a striga, a tipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se otari, a se stropsi, (inv. si reg.) a se rapsti, (reg.) a se rabotoi, a se racamati, a se ragadui, a se rascocora, a se razboti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. si Ban.) a se nascocori, (prin Olt. si Munt.) a se raboli, (inv.) a marecuvanta, (fam.) a se burzului, a se ratoi, a se zborsi. (Ce te ~ asa la el?)
RECUNOASTE vb. 1. a cunoaste, a identifica, a sti. (Cum il poti ~.) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am ~ imediat pe X.) 3. v. regasi. 4. (JUR.) a confirma, a intari, a valida. (L-a ~ in functie.) 5. (inv.) a cunoaste. (Isi ~ greseala.) 6. v. marturisi. 7. v. declara. 8. a accepta, a admite, a marturisi. (Pana la urma a ~ ca asa este.)
RANJI vb. (livr.) a ricana, (reg.) a se tarsi, (prin Transilv.) a hargi, a se jimba. (Ce ~ asa?)
SEMET adj. 1. v. falnic. 2. v. avantat. 3. v. curajos. 4. mandru, tantos, (pop.) darz, falos. (Un mers ~.) 5. fudul, grandoman, infatuat, increzut, infumurat, ingamfat, megaloman, mandru, orgolios, trufas, tantos, vanitos, (livr.) prezumtios, suficient, (inv. si pop.) maret, (pop. si fam.) tafnos, (pop.) falnic, falos, inchipuit, (inv. si reg.) pasin, (prin Ban.) maros, (prin Mold.) nartos, (inv.) fumuros, preainaltat, zadarnic, (fig.) batos, intepat, scrobit. (Ce te tii asa ~?) 6. mandru, orgolios, trufas, (rar) superb. (Manifesta un ~ dispret pentru cei din jur.) 7. v. obraznic.
SENTIMENT s. 1. (livr.) afect. (Senzatii si ~e.) 2. simtamant, simtire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simtire, (livr.) patos, (inv.) simt. (A canta cu ~.) 4. simtamant, (inv.) simticiune. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, parere, senzatie. (Are ~ul ca e inoportun.) 6. constiinta. (~ul datoriei implinite.) 7. certitudine, convingere, credinta, incredintare, siguranta, (livr.) convictiune. (Am ~ul ca asa se va intampla.)
SIGUR adj., adv. 1. adj. v. adevarat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neaparat. (Vrea un raspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotarat, neabatut, nesovaielnic, nesovaitor. (Cu pasi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Caderea ~ a orasului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevarat, cert, serios. (- asa s-au intamplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neaparat, negresit, neindoielnic, neindoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntata.) 11. adv. absolut, bineinteles, cert, desigur, fireste, garantat, indiscutabil, natural, negresit, neindoielnic, neindoios, normal, precis. (- Crezi ca vine azi? – ~!) 12. adj. adapostit, aparat, ferit, ocrotit, pazit, protejat, (inv.) scutit. (Un loc mai ~.)
SOARTA s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursita, zodie, (livr.) fatum, (rar) predeterminatie, (inv. si pop.) striste, (pop.) data, facut, noroceala, norocire, oranda, parte, randuiala, scrisa, soroc, (inv. si reg.) sorocire, (reg.) ursa, urseala, (inv.) predestinatie, preursire, preursita, triste, ursitoare, (grecism inv.) proorizmos, (fig.) stea. (asa i-a fost ~.) 2. situatie, stare. (Nu stie nimic de ~ lor.) 3. deznodamant, sfarsit. (~ bataliei s-a decis.)
SUPARA vb. 1. (pop. si fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) banui, (Transilv.) a se spulbera, (fam.) a se imbufna, a se zborsi, (fam. fig.) a se zbarli, (arg.) a se sucari. (S-a ~ tare pe el.) 2. v. certa. 3. v. inciuda. 4. v. mahni. 5. v. nemultumi. 6. v. enerva. 7. v. deranja. 8. a se ofensa, (livr. si fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se sifona. (Ce te-ai ~ asa?!) 9. v. jena. 10. v. chinui.
TOCMAI adv. 1. chiar, exact, intocmai, (inv. si pop.) savai, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) asasi. (~ asa s-a intamplat.) 2. chiar, drept, exact, intocmai, precis, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (inv., in Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Il nimereste ~ in frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ buna de mancat.) 4. chiar, indeosebi, (inv. si pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, inca. (~ de anul trecut trebuia sa ...) 6. chiar, (prin Ban. si Transilv.) bas. (Nu s-a intamplat ~ de multa vreme.) 7. (pop.) hat, taman, (prin Olt.) tomite. (~ in Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 9. prea. (Nici ~ tanara, nici ~ batrana.)
TOLANI vb. a se intinde, a se lungi, (reg.) a racasi, (prin Munt. si Olt.) a rabuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ asa in fotoliu?)
VOCIFERA vb. a racni, a striga, a tipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ asa, ca te aud!)
ZAU interj. 1. jur! (~ ! ca asa este.) 2. serios!, (frantuzism) parol! (- Chiar vrei sa vin cu tine? – ~!)
ZGAI vb. 1. v. holba. 2. a se chiori, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ asa la mine?)
ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
ZODIE s. 1. zodiac, semn zodiacal. (Exista 12 ~ii.) 2. constelatie, semn. (Cele 12 ~ii ale zodiacului.) 3. zodia racului = (pop.) zodia cancerului. 4. (inv. si pop.) planeta. (In ce ~ te-ai nascut?) 5. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soarta, ursita. (asa i-a fost ~.)
asa adv., adj. invar.
asa ca loc. conjct.
asa-numit adj. m., art. asa-numitul, pl. asa-numiti; f. sg. asa-numita, pl. asa-numite
asa zicand adv. + vb.
asa-zis adj. m., pl. asa-zisi; f. sg. asa-zisa, pl. asa-zise
hop-asa interj.
ACasa adv. 1) In casa in care locuiesti. ◊ Cei de ~ cei apropiati. Acum (sau asa) mai vii de ~ asa te mai inteleg; asa mai merge. A nu-i fi cuiva boii ~ a fi prost dispus. 2) fig. In locul natal; in patrie. 3) Spre casa in care locuiesti. Ma duc ~. /a + casa
AERODINAMIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de aerodinamica; propriu aerodinamicii. 2) (despre vehicule) Care este construit in asa fel, incat sa infrunte usor rezistenta aerului. /<fr. aerodynamique
AFIRMATIV ~a (~i, ~e) si substantival Care contine o afirmatie; care are un sens pozitiv. Propozitie ~a. ◊ In caz ~ daca se va intampla asa. /<fr. affirmatif, lat. affirmativus
A AMENAJA ~ez tranz. 1) (terenuri, case, interioare etc.) A face mai confortabil. 2) (procese de productie) A organiza in asa fel, incat sa se poata obtine o productivitate optima. /<fr. amenager
AMIN interj. 1) (se foloseste ca formula de incheiere in textele religioase, in rugaciuni etc.) Adevarat; asa sa fie. 2) fam. S-a terminat!; adio! /<sl. aminu
ANUME2 adv. 1) (se foloseste pentru a preciza ceva) ~ asa. ~ atat. ~ el. 2) (inaintea unei enumerari precedat de si) Iata care; adica. 3) In mod intentionat; inadins; special. A spus ~ ca sa auda si altii. 4) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate; exact; precis. Unde ~? Cine ~? ◊ Un ~ un oarecare. /a + nume
APOI adv. 1) Dupa aceea; pe urma. 2) In cazul acesta; daca e asa; atunci. 3): Si-~? si pe urma? C-apoi in caz contrar. D-apoi doar; parca. ~ de! ~ da! ce sa-i faci! /<lat. ad post
A APUCA apuc 1. tranz. 1) A lua (cu mana, cu dintii etc.) tinand. ~ de maneca. ~ o creanga. ◊ ~ de gat (pe cineva) a sili pe cineva sa faca ceva. 2) (lucruri, obiecte etc. aflate la indemana) A lua la repezeala. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti) A pune stapanire; a cuprinde. ◊ Ce te-a apucat? ce ti-a trasnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A gasi in ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge sa traiasca. ~ vremuri grele. 2. intranz. 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etc.) prin traditie. asa am apucat de la parinti. 2) A lua directia; a face; a se indrepta. ◊ Care pe unde apuca care unde nimereste. /<lat. aucupare
ASEMENEA1 adj. invar. 1) Care seamana cu cineva sau cu ceva; asemanator. 2) (despre figuri geometrice) Care au unghiurile corespunzatoare egale cu laturile corespunzatoare proportionale. 3) Care este astfel de...; atare; asa. ~ om. /<lat. assimile
ASEMENEA2 adv. 1) Tot asa; in acelasi fel; deopotriva. 2) Pe langa aceasta; inca; mai. /<lat. assimile
ASTFEL adv. 1) In modul acesta; in felul acesta; asa. 2) Prin urmare; asadar; deci. [Sil. ast-fel] /ast + fel
asa1 adv. 1) In felul acesta; in modul acesta; astfel. ◊ ~-zis sau ~-numit conventional numit astfel; pretins; fals; aparent; impropriu. Si ~, si ~ si intr-un fel, si intr-altul. Ori ~, ori ~ sau intr-un fel, sau intr-altul. ~ si ~ nu prea bine; potrivit. Azi ~, maine ~ mereu in felul acesta. 2) In acelasi fel; in acelasi mod. 3) Intru totul; intocmai; exact. O fapta ~ de frumoasa. /<lat. eccum-sic
asa2 adj. invar. (precedat de un substantiv) Astfel de ...; atat de (mare, de mult, de frumos); asemenea. ◊ ~ ceva un astfel de lucru. /<lat. eccum-sic
asaDAR adv. Prin urmare; astfel; deci. /asa + dar
ASIJDEREA adv. pop. De asemenea; tot asa. [Var. asijderi] /asi + zde + re + a
A ASTERNE astern tranz. 1) A intinde pe o suprafata. ~ covorul. ~ o panza. ~ asfalt. 2) (patul) A pregati pentru culcare, aranjand asternutul. ◊ Cum iti vei asterne asa vei dormi ce actiuni vei intreprinde asa rezultate vei obtine. 3) (masa) A inzestra cu cele necesare pentru a manca. 4) (ganduri, idei etc.) A exterioriza in scris. 5) A face sa se astearna. /<lat. asternere
ATAT1 adv. 1) In asemenea masura; asa. 2) Pentru ultima oara; mai mult nu. ~ a mai vazut-o! ◊ Tot ~! este totuna! degeaba! Cu ~ mai bine (sau mai rau) se spune cand se creeaza o situatie mai favorabila (sau mai nefavorabila) pentru cineva. [Var. atata] /<lat. eccum-tantum
ATAT3 ~ta (~tia, ~tea) adj. nehot. 1) Care este asa de mult, de tare. ~ta lume. 2) Numai acesta. ~ta baiat avea. ◊ ~ta paguba! nu are importanta. Ce mai ~ta vorba la ce sa lungim vorba. De ~tea ori de nenumarate ori; foarte des. /<lat. eccum-tantum
BINE1 adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene
BUN1 adv. asa sa fie; de acord; bine. /<lat. bonus
CA2 conj. I. (urmat de sa) 1) (exprima un raport final) Pentru ca; asa ca. Pleaca repede, ca sa nu intarzie. 2) (exprima un raport modal) A vorbit asa, ca sa fie inteles. 3) (exprima un raport completiv) Doreste ca sa se reintoarca. 4) (exprima un raport consecutiv) Incat. Prea mare e groapa, ca sa o poti sari. II (in locutiune, exprima un raport temporal de posterioritate) Inainte de. A ajuns acasa inainte ca sa inceapa ploaia. /<lat. qu[i]a
CAMasa ~asi f. 1) Imbracaminte care se poarta pe piele acoperind partea de sus a corpului. ◊ A lua si ~asa de pe cineva a-i lua cuiva totul; a lasa pe cineva fara nimic. Isi da si ~asa de pe el se spune despre cineva foarte darnic. 2) Membrana sau invelis subtire care acopera unele materii sau corpuri. 3) Imbracaminte exterioara sau interioara a unei piese de masina. [G.-D. camasii] /<lat. camisia
CANTEC ~ce n. 1) Sir de sunete melodioase, emise din gura sau produse de un instrument muzical; cant. 2) Sunete scoase de pasari si de unele insecte; ciripit. ◊ ~cul lebedei ultima opera a unui artist. 3) Piesa de muzica vocala sau instrumentala. 4) Poezie lirica care se executa insotita de melodie. ~ popular. ~ de leagan. ~ de dor. ~ de lume. ◊ asa-i ~cul asta e situatia. /<lat. canticum
CEVA3 pron. nehot. Un obiect oarecare, neinsemnat, necunoscut, neidentificat. Am adus ~. ◊ asa ~ a) un astfel de lucru; b) aproximativ asa. /ce + va
CHIP2 adv. Ca sa zic asa; vorba vine. ~urile a plecat. [Var. chipurile] /<ung. kep
COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati
COMUNICANT ~ta (~ti, ~te): Vase ~te recipiente care comunica intre ele in asa fel incat un lichid turnat intr-unul din ele se ridica in celelalte la acelasi nivel. /<fr. communicant
CUC cuci m. Pasare migratoare cu penele cenusii, avand coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburile altor pasari, cunoscuta dupa strigatul sau caracteristic. ◊ De flori de ~ in zadar; degeaba. I-a cantat ~ul din fata se spune despre cineva care prospera. asa are sa-i cante ~ul se spune despre cineva care nu se va intoarce niciodata. /< lat. cucus
DA1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativa) Exact; de acord; intocmai; asa este. ◊ Voda da, iar Hancu ba ii spui una, iar el iti raspunde alta. 2) (cu sens interogativ se foloseste pentru a capata raspuns la o alternativa) asa sau altfel? Da ori ba? 3) (la inceputul unei propozitii semnaleaza ca vorbitorul si-a amintit de ceva) Fiindca a venit vorba; apropo. Da, era sa uit. 4) Intru totul; exact; intocmai. /< bulg., rus., sl. da
A DESCOPERI descopar tranz. 1) (obiecte, fiinte) A lipsi de ceea ce acopera lasand sa se vada. ~ o caldare. ~ o casa. 2) A scoate la iveala (cautand sau din intamplare); a gasi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etc. necunoscute) A face pentru prima data. 4) fig. A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. 5) fig. (taine, secrete etc.) A face cunoscut publicului larg; a destainui; a dezvalui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lasa neaparat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire
A DESTAINUI destainui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a confia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. Ochii l-au destainuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a dezvalui; a divulga. /des- + a tainui
DIPTIC ~ce n. 1) Tablou alcatuit din doua piese (placi, panouri) legate intre ele in asa fel, incat se pot inchide si deschide ca niste coperte. 2) Opera literara sau muzicala alcatuita din doua parti. /<fr. diptyque
DISPOZITIV ~e n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate intre ele si dispuse in asa fel incat sa poata indeplini o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace si forte militare, dispuse in conformitate cu un plan, in vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif
DOI2 doua num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Doua mere. ◊ In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. Nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae
DREPT3 prep. 1) (exprima un raport, spatial) In fata; alaturi de. 2) (exprima un raport final) Pentru; ca. Este intrebuintat drept obiect de studiu. 3) (exprima un raport de suplinire) Ca; in calitate de; in loc de. A slujit drept notar. ◊ Drept care asa dar; prin urmare; deci. /<lat. directus
ETCETERA adv. Si altii; si altele; si ceilalti; si asa mai departe. /<lat. et caetera [scris prescurtat etc.]
FRUMOS1 adv. 1) Intr-un mod care place. A scrie ~. 2) asa cum trebuie; bine. A se purta ~. /<lat. formosus
HAL n. Stare nespus de rea. ◊ Intr-un ~ fara de ~ in cea mai proasta stare; intr-o stare vrednica de plans. In asa ~ in asa masura. /<turc. hal
IDEM adv. (se foloseste pentru a evita repetarea unui nume sau a unei referinte) In mod identic; la fel; tot asa; acelasi. /Cuv. lat.
INCAT conj. (exprima un raport consecutiv sau modal si introduce propozitii circumstantiale consecutive sau modale) In asa masura ca...; atat de mult ca... A produs o impresie atat de puternica, incat toti au fost incantati. /in + cat
INTOCMAI adv. Intru totul; exact; asa. /in + tocmai
A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere
JALUZEA ~ele f. Stor confectionat din sipci subtiri de lemn, metal sau plastic, dispuse paralel pe doua chingi verticale, in asa fel incat sa poata fi strans sau desfacut la necesitate. [Art. jaluzeaua] /<fr. jalousie
LAI laie (lai) (mai ales despre lana oilor) Care este de culoare neagra sau neagra-cenusie; negru sau negru-cenusiu. ◊ Nici laie, nici balaie nici asa, nici asa. [Monosilabic] /cf. alb. laja
LEGE ~i f. 1) Categorie constituind o expresie a interdependentei, interactiunii si legaturii dintre fenomenele realitatii. ~ile naturii. ~ea conservarii energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ si aparat de puterea de stat. ◊ Dupa ~ in mod legal; legitim. In baza ~ii conform prevederilor legii. 3) Regula obligatorie; obligatie. 4) inv. Credinta intr-o divinitate; religie; confesiune; cult. ◊ Pe (sau pre) ~ea mea pe cuvantul meu. 4) Traditie, obicei consacrat. ◊ Cum e ~ea asa cum se obisnuieste; asa cum e obiceiul. [G.-D. legii] /<lat. lex, ~gis
NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur
NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis
OARE adv. (atribuie celor spuse valoare interogativa sau dubitativa): ~ asa sa fie? Se poate ~? /<lat. volet
PACHET ~e n. 1) Obiect constand din ceva invelit sau legat in asa fel incat sa fie comod de transportat sau de pastrat. ◊ ~ individual pachet constand din tifon si vata sterila pentru pansarea ranilor pana la acordarea ajutorului medical. 2) Ambalaj (de carton, de hartie etc.) in care este invelit ceva. 3) Ansamblu de piese identice, legate intre ele, folosit intr-un sistem tehnic. /<fr. paquet, germ. Paket
PANOPTIC ~ce n. 1) Incapere construita in asa mod incat interiorul ei poate fi cuprins dintr-o singura privire. 2) Expozitie a figurilor de ceara; panorama. 3) Muzeu unde este prezentata o asemenea expozitie. /<fr. panoptique, germ. Panoptikum
PARABOLOID ~zi m. geom. Suprafata formata prin miscarea unei parabole care se deplaseaza in asa fel, incat planul ei ramane mereu paralel cu el insusi, iar varful descrie o alta parabola situata intr-un plan perpendicular. /<fr. paraboloide
PARDON1 interj. 1) (se foloseste pentru a cere scuze de la cineva) Cer iertare; scuzati! 2) (se foloseste pentru a exprima protestul) Nu-i asa; ba nu; sa am iertare! /<fr. pardon germ. Pardon
PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde
PERFECT2 adv. 1) Foarte bine; excelent. 2) (in replici) De acord; asa este; exact. /<lat. perfectus, germ. Perfekt
POMENEALA ~eli f. v. A POMENI. ◊ Nici ~ a) nici nu s-a pomenit (despre asa ceva); nici vorba (n-a fost); b) nici urma; nimic; c) nici gand. /a pomeni + suf. ~eala
A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti
PRECUM conj. 1) (exprima un raport modal sau comparativ) Tot asa cum; dupa cum; asa cum; cum. Precum vezi asa e situatia. 2) (exprima un raport de diferenta, de conformitate) Cum; dupa cum. 3) (exprima un raport copulativ de integrare) Cat si; cum si. 4)(exprima un raport completiv) Ca; cum ca. 5) fam. Bunaoara; ca de pilda; ca de exemplu. /pre + cum
PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus
PUR2 ~a (~i, ~e) 1) (despre corpuri, substante etc.) Care are o compozitie omogena; fara impuritati; curat; veritabil. 2) Care este lipsit de defecte fizice sau materiale; fara defecte fizice; fara pete; nepatat; imaculat. 3) fig. (despre persoane) Care este cinstit si neprihanit; cast. 4) Care corespunde realitatii obiective; veritabil; autentic; adevarat; *~ si simplu a) iaca asa; uite asa; b) nimic altceva decat. 5) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate buna; caracterizat prin sonoritate de cristal; limpede; clar; cristalin. /<lat. purus, fr. pur
RAU1 adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus
RAU3 rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus
REGULA ~i f. 1) Norma potrivit careia se desfasoara o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. ◊ ~ de trei (simpla si compusa) metoda pentru determinarea celei de-a patra marimi date. 3) Principiu calauzitor; linie de conduita. ~ de politete. ◊ De ~ in mod obisnuit; de obicei. 4) Asezare a unor obiecte potrivit unor cerinte. ◊ A face ~ a face ordine. In (buna) ~ asa cum trebuie; in ordine. In toata ~a in conformitate cu legea; in deplina ordine. [G.-D. regulii] /<lat. regula, fr. regle
SAU2 sa (sai, sale) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, inlocuieste numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeste, precum si numele posesorului): A ramane ( sau a fi) pe-a sa a ramane (sau a fi) asa cum a propus sau a hotarat cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai sai familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeste. /<lat. seus sa
SECRET2 ~ta (~ti, ~te) 1) Care este tinut ascuns; cunoscut unui numar redus de persoane. 2) Care este plasat in asa fel incat nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care isi ascunde natura sau conduita sa adevarata; care nu face confidente. 4) (despre sentimente, ganduri, stari sufletesti) Care este pastrat in taina; tainic; ascuns. /<lat. secretus
SPIRALIZAre ~ari f. Operatie de deformare a unui material filiform, tubular etc., in asa fel incat axa lui longitudinala sa ia forma de elice. /<fr. spiralisation
TAU3 ta (tai, tale) adj. pos. 1) Care apartine celui caruia i se adreseaza vorbitorul. Cartea ta. 2) Care se afla in anumite relatii (de prietenie, de inrudire) cu cel caruia i se adreseaza vorbitorul. Prietenul tau. 3) Care este realizat de cel cu care vorbeste cineva. Calatoriile tale. ◊ Fie pe a ta fie asa cum vrei sau zici tu. /<lat. tuus, tua
A TRADA ~ez tranz. 1) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.) A abandona in mod perfid sau las (trecand de partea adversa). ~ Patria. ~ prietenul. 2) fig. (despre facultati fizice sau psihice) A nu mai sluji ca inaite, diminuand ca potenta; a da de sminteala. 3) fig. (persoane) A arata asa cum este in realitate; a da de gol; a destainui; a vadi. L-a tradat privirea. Vocea lui tradeaza neliniste. /<lat. tradere
A VADI ~esc tranz. 1) A scoate la iveala; a remarca; a releva; a decela; a evidentia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a da de gol; a trada; a destainui. /<sl. vaditi
VOIE f. 1) Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa. ◊ Fara (de) ~ inconstient; fara intentie. Peste voia cuiva fara vrerea cuiva. De ~, de nevoie (sau cu ~, fara ~) vrand-nevrand. 2) Senzatie de satisfacere a gustului; vointa; placere; plac; pofta; chef. ◊ Dupa ~ la dorinta. In (sau la) ~ (sau in toata voia) fara a fi stingherit de ceva sau de cineva. A-i face cuiva pe ~ (sau a face pe voia cuiva) a face asa cum vrea cineva. A-i fi cuiva pe ~ (sau a fi pe voia cuiva) a-i fi cuiva pe plac. A implini voia (sau voile) cuiva a indeplini dorinta cuiva. A se lasa (sau a umbla, a merge) in voia cuiva (sau a ceva) a face dupa placul cuiva. A fi la voia cuiva a fi la dispozitia cuiva. A-si face (sau a face cuiva) ~ buna a se inveseli sau a inveseli pe cineva. 2) Aprobare de a realiza ceva; permisiune; incuviintare. A cere ~. A da ~. ◊ Cu voia cuiva cu consimtamantul cuiva. [G.-D. voii] /<sl. volja
ZIS zisa (zisi, zise) Care este poreclit. ◊ asa-zis numit astfel (nemotivat sau conventional). /v. a zice
RUPT2, -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lant rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata Ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta. ♦ Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....
ANGELUS s.n. Rugaciune catolica in amintirea asa-zisei incarnari a lui Cristos. [< lat. angelus – inger].
BALANSA vb. I. 1. tr., refl. A (se) misca in asa fel incat sa oscileze fara sa-si piarda echilibrul; a oscila, a (se) legana. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru intre doi factori; a cumpani. [Var. balanta vb. I. / < fr. balancer].
HTONIAN, -A adj. Referitor la pamant, al pamantului, pamantesc; subpamantesc, subteran; htonic. ♦ (Op. uranian) relativ la asa-zisele divinitati subpamantene. // s.m. si f. Divinitate subpamanteana. [Pron. -ni-an, var. chtonian, -a adj. / < fr. chtonien, cf. gr. chton – pamant].
DECOLTA vb. I. tr. A croi (o rochie, o haina etc.) in asa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori si a spatelui) sa ramana descoperita; a rascroi mult in jurul gatului o rochie, o haina etc. [< fr. decolleter].
ESENTIALISM s.n. Doctrina medicala mai veche care atribuia bolile unor asa-numite „esente”, proprii fiecarei boli. [< fr. essentialisme].
ETCETERA adv. Si altii, si altele, si asa mai departe. [Pron. et-ce-te-ra, abrev. etc. / < lat. et caetera].
FASCINA vb. I. tr. 1. A vraji, a subjuga, a incanta (pe cineva) in asa fel, incat sa nu mai vada lucrurile asa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].
FOREHAND s.n. (op. backhand) Lovitura a mingii la tenis executata in asa fel incat mana care tine racheta are palma indreptata in afara, nu spre corp. [Pron. forhend, pl. -duri, var. forhend s.n. / < engl. forehand].
SOIA s.f. Planta anuala din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizata ca planta furajera, iar boabele de soia si in alimentatia umana, soia fiind una din cele cinci seminte sfinte ale Chinei. Exista boabe de soia galbene, verzi, rosii si negre. Din ele se prepara ulei de soia, tofu („branza de soia”), miso (pasta dulce de soia), faina de soia, din care se produc harusame (taitei subtiri, transparenti ca sticla); preponderent, din soia se obtine asa-numita carne vegetala, un extract de proteine vegetale utilizat ca inlocuitor de carne in preparatele dietetice, iar semintele incoltite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate in diverse preparate culinare.
IDIOLECT s.n. (Lingv.) Structura a unui idiom asa cum apare la un vorbitor. ♦ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte].
INCASTRA vb. I. tr. A intepeni, a lega fix doua corpuri (imbucandu-le unul in altul, in falturi etc.) in asa fel incat sa se impiedice orice miscare de rotire sau de translatie a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare].
INCHIZITIE s.f. Institutie ecleziastica, cu prerogative judiciare si penale, vestita prin sentintele sale de o mare cruzime si instituita de biserica romano-catolica (in sec. XIII-XIX) pentru a stapani pe asa-numitii eretici si mai ales pentru a oprima pe cei care se opuneau exploatarii feudale si asupririi bisericii. [Gen. -iei, var. inchizitiune s.f. / cf. it. inquisizione, fr. inquisition, lat. inquisitio].
NESTORIAN, -A, nestorieni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care apartine nestorienilor (2). 2. S.m. Membru al unei secte religioase care sustinea ca trebuie sa se distinga in Isus Christos doua persoane, asa cum se disting doua naturi (umana si divina); doctrina condamnata de biserica crestina bizantina in 431, fapt care a dus imediat la separarea nestorienilor de aceasta din urma, concentrandu-se in Persia si supravietuind pana in prezent indeosebi in Asia Mica. (cf. fr. nestorien, engl. nestorian < Nestorius (n.pr.) = patriarh al Constantinopolului din 428 pana in 431, cand a fost acuzat de erezie la sinodul din Efes, a propovaduit doctrina dupa care natura umana si cea divina a lui Isus sunt una si aceeasi ca actiune, dar diferite ca persoana, doctrina care s-a raspandit ulterior in Asia) [si MW]
MICROSTRUCTURA s.f. 1. Structura unui corp solid, asa cum apare la examinarea cu microscopul. 2. (In sociometrie) Relatiile intre membrii unor microgrupuri. [< fr. microstructure].
MISTER s.n. 1. Ritual religios secret in Grecia si Roma antica, la care participau numai cei initiati. ♦ Taina; secret. 2. Doctrina religioasa care nu era impartasita decat unui numar restrans de initiati. ♦ Dogma religioasa crestina care trebuie primita asa cum este data si care se crede a fi inaccesibila ratiunii omenesti. 3. (In evul mediu in tarile catolice) Drama religioasa cu subiect biblic si hagiografic. [Cf. fr. mystere, lat. mysterium – lucru ascuns].
NEOIMPRESIONISM s.n. (Arte) Directie modernista in pictura introdusa de pictorii francezi si belgieni, care, alaturi de ideea observatiei naturii, tin seama si de rezultatele asa-numitei experimentari stiintifice. [< fr. neo-impressionnisme].
NOOLOGIE s.f. 1. Disciplina care studiaza spiritul. 2. Teorie idealista potrivit careia asupra omului influenteaza o forta superioara, asa-numita lume a spiritului. [Gen. -iei. / < germ. Noologie, cf. gr. noos – spirit, logos – stiinta].
PATRISTICA s.f. Disciplina consacrata studiului doctrinei teologico-filozofice crestine, operelor si vietii marilor sfinti, asa-numitii parinti ai bisericii; patrologie (1). [< fr. patristique].
PLASMORAGIE s.f. Pierdere de plasma din circuitul sanguin, asa cum se intampla, de pilda, in cazul unor arsuri. [Gen. -iei. / < fr. plasmorrhagie, cf. gr. plasma – formatie, rhegnynai – a curge].
POLITROP, -A adj. (Fiz.; despre transformari de stare ale fluidelor) Care se efectueaza in asa fel, incat presiunea si volumul variaza, in timp ce caldura specifica ramane constanta. [< germ. polytrop].
TEOZOFIE s.f. Doctrina filozofica-religioasa care sustine ideea pretinsei cunoasteri nemijlocite a divinitatii pe calea legaturii cu asa-numita lume transcendentala. V. mistica. [Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. theosophie, gr. theosophia < theos – zeu, sophia – intelepciune].
AERODINAMIC, -A adj. Facut in asa fel incat sa intampine la inaintare o rezistenta foarte mica din partea aerului. [< fr. aerodynamique].
VAGON s.n. Vehicul de cale ferata, servind la transportul calatorilor, al marfurilor, al animalelor etc. ♦ Cantitate de marfuri (cereale, lemne etc.) care incape intr-un asemenea vehicul. ◊ Vagon de dormit = vagon prevazut cu cabine in care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit; vagon restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; casa (sistem) vagon = casa care are camerele asezate una dupa alta, asa cum sunt compartimentele unui vagon. [< fr. , engl. wagon].
VERISM s.n. Curent artistic si literar aparut in Italia in sec. XIX, tributar influentei naturalismului francez, care isi propune sa prezinte realitatea asa cum este, fara a exclude aspectele vulgare si hidoase. [Cf. it. verismo, fr. verisme].
BONTON s.n. (Rar; adesea ironic) Atitudine, ansamblu de reguli de purtare care trebuie respectate de cineva care doreste sa fie pe placul asa-zisei bune societati. [< fr. bonton].
BUDOAR s.n. (Liv.) Salon intim de primire al unei femei (mai ales din asa-zisa inalta societate). [Pl. -re-, -ruri. / < fr. boudoir].
CABRIOLA s.f. Salt al calului facut in asa fel incat se intoarce in loc. [Pron. -bri-o-. / < fr. cabriole, cf. it. capriola – salt de capra].
CIVIL, -A adj. 1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ◊ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ◊ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. // s.m. si f. Persoana care nu face parte din armata. [Var. tivil, -a adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].
agest (-te), s. n. – Ingramadire de busteni, crengi etc. aduse de ape; aluviuni. – Var. agestru. Lat. aggestum (Hasdeu 501; Candrea-Dens., 20; DAR); cf. sp. din Ribagorza conchestra (‹ lat. congesta), citat de Giuglea, Concordances, 19. Var. este o forma analogica, asa cum este nost’-nos-tru etc. – Der. agesta, vb. (a proteja), a carui conjug. ni se pare neclara (poate nu se foloseste la modurile personale); agesti, vb. (a ingramadi, a aduce aluviuni).
costeset adv. (reg.) asa cum se poarta arcul; arcis, arceste.
ama interj. – Zau ca... zau asa. – Mr. ama. Ngr. ἀμμά (Seineanu, II, 18; Lokotsch 64); cf. tc. emme (arab. ammā), alb., bg. ama.
amin interj. – (In texte religioase sau in practica bisericii crestine) Adevarat! asa sa fie! Ngr. ἀμήν, sl. aminu.
DIRECT, -A adj. 1. Care duce la tinta, drept, fara ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicand asupra cui trece actiunea verbului respectiv. ♦ (Despre constructii lexicale) In care cuvintele sunt asezate in ordinea lor normala sau logica. ♦ (Despre stil) Care relateaza cuvintele asa cum au fost spuse. ◊ Intrebare directa = intrebare care se realizeaza printr-o propozitie principala sau independenta. // adv. Fara inconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct].
hamete! interj. (inv.) fie! fie si asa!.
ie adv. (reg.) da, asa e!.
iproci adv. (inv.) si celelalte, si asa mai departe, etcaetera.
armean (armeni), s. m. – Populatie de limba indo-europeana stabilita mai ales in regiunea dintre muntii Caucaz si Taurus. – Var. arman. Ngr. ἀρμένιος (probabil cu diftongare analogica, asa ca in toate numele etnice, cf. oltean, muntean etc.). Nu pare posibila der. directa din sl. armeninu, pe care o propune DAR. – Der. arm(e)anca, s. f.; armenesc, adj.; armeneste, adv.; armenime, s. f. (totalitatea armenilor).
intina, intinez, vb. I (pop.) 1. (inv.) a taia un copac de la radacina in asa fel, incat sa se tina doar intr-o aschie, pentru a fi pravalit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la inceput. 3. a rezema usor o usa. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se incapatana.
asemenea adj. – 1. Egal, asemanator, identic. – 2. Astfel (de), atare. – 3. (Adv.) Tot asa, deopotriva, la fel. – Var. asemeni, asemene. Lat. assimilis (DAR; Iordan, Dift., 119; Puscariu, Dacor., III, 399), cu regresiunea rotacismului *asemere › asemene. Cf. asemana. – Der. asemeni, vb. (inv., a nivela, a egala).
asijderea adv. – La fel, tot asa, de asemenea. – Var. asisdere(a), asijdere. Hibrid format din asis (forma veche a lui asa) si sb. takozdere „la fel” (Hasdeu 2004; Puscariu 133; DAR). Pare a fi fost vorba la inceput de o stingacie a vechilor traducatori din sl. (asa este sinonim cu tako, insa -zdere nu poate fi tradus, nici nu pare sa fi circulat numai in rom.). S-a pastrat datorita limbajului ecleziastic, dar fara circulatie populara.
macacai, pers. 3 sg. macacaie, vb. IV (reg.) a striga asa cum striga caprele.
HAILAIF s.n. (Rar) Denumire data in trecut varfurilor claselor dominante; asa-zisa lume buna din trecut. ♦ adj. De elita. [Scris si high-life. / < engl. high-life].
HAMAC s.n. Plasa sau panza care se poate suspenda intre doi stalpi etc. in asa fel incat sa foloseasca drept pat mobil. [Pl. -uri, -e. / < fr. hamac, sp. hamaca < cuv. caraib].
ACOLISI vb. (Mold.) A se tine, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gind rau). A: Cind se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deala, asa numai intr-o pizma va vrea sa-l uciga, cela insa nu se va da. PRAV. Ce sa acoliseaste Radul-Voda de cel sarac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, sora, sa nu te mai acolisasti de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. INDREPTAREA LEGII.
Etimologie: ngr. ekollissa (aor. al lui kollo „a (se) lipi”).
Vezi si acolisitura.
IMPENETRABIL, -A adj. 1. Prin care nu patrunde un lichid, lumina etc.; de nestrabatut. ♦ (Fig.) De neinteles, de nepatruns; ascuns. 2. (Fiz.) Care ocupa un spatiu in asa fel incat exclude din acel loc alt corp. [Cf. fr. impenetrable, lat. impenetrabilis].
numete adv. (reg.) cum s-ar zice, asa ca si cum; chipurile.
bardisa (-se), s. f. – Halebarda. Pol. bardysz (sec.XVII). Apare la Miron Costin, glosata in asa fel incit lasa sa se inteleaga ca nu era cuvint comun in rom.
bas adv. – Chiar, tocmai, exact asa. – Var. abes. Sb. bas. Necunoscut in afara de Banat si Olt.
omos conj.; adv. (inv.) 1. insa, totusi. 2. de asemenea, tot asa.
JALUZEA s.f. (De obicei la pl.) Stor confectionat din sipci asezate in asa fel incat sa se poata strange sau desface dupa trebuinta. [Pl. -ele, -zii. / < fr. jalousie].
JERBA s.f. Buchet de flori asezat in asa fel incat toate sa aiba fata orientata in aceeasi parte. ◊ Jerba nucleara = fascicul de traiectorii ale particulelor cu sarcina electrica provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. [< fr. gerbe].
LITERAL, -A adj. 1. Cuvant cu cuvant, asa cum este in text; textual. 2. (Despre expresii matematice) Care contine marimi notate cu litere. [< fr. litteral].
LITERALMENTE adv. Exact, asa cum s-a spus; cu totul. [Cf. fr. litteralement].
MISTAGOGIE s.f. (Ant.) Initiere in asa-zisele mistere. [Gen. -iei. / < fr. mystagogie, cf. gr. mystes – initiat, agogos – care conduce].
regularnic, regularnica, regularnici, regularnice, adj. (inv.) dupa regula, asa cum trebuie.
NAIV, -A adj. 1. Simplu, increzator; candid; sincer, neprefacut. ◊ Arta naiva = arta cu trasaturi artizanale si populare, caracterizata prin enumerarea si descrierea minutioasa, intuitiva a lucrurilor, fiintelor etc., asa cum se impun ele atentiei imediate a artistului. 2. (Peior.) Simplist, prostut; copilaresc. // s.m.pl. Pictori care ignoreaza perspectiva, legile proportiilor si ale compozitiei etc. [Pron. na-iv. / < fr. naif, cf. lat. nativus – natural, innascut].
NUANTA vb. I. tr. 1. A imbina culorile in asa fel, incat trecerea de la una la alta sa se observe foarte putin. 2. (Fig.) A exprima diferentele fine, usoare, nuantele; a da expresie. [Pron. nu-an-. / < fr. nuancer].
ORGANIZA vb. I. tr. A orandui, a aseza, a coordona situatia, lucrarile, activitatea unui stat, a unei institutii, a unui grup social etc. in asa fel incat sa functioneze organic, lucrand dupa un plan adecvat la indeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregati temeinic o actiune etc. ♦ refl. A proceda metodic si ordonat in actiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare].
capuchehaie (capuchehai), s. f. – Agent, reprezentant diplomatic al domnitorilor romani pe linga imperiul turc. Stabiliti in sec. XV, au fost adesea greci din Constantinopol. Tot asa se numeau si agentii domnitorilor pe linga pasii oraselor dunarene, si uneori soldatii din garda personala a vizirului. – Var. capichehaie. Tc. kapu kehayasi (Seineanu, II, 28).
c***i (-desc, -it), vb. – 1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a sterpeli. Cuvint argotic, cu siguranta de origine tig. Graur 133 il explica prin tig. kar- „a pronunta”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur si Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, si pe care, la rindul nostru, nu il cunoastem. Chiar si asa, semantismul prezinta dificultati. Mai probabil provine din tig. ker- „a da”, prin intermediul formei kardem. – Der. cardeala, s. f. (bataie); c***itor, s. m. (informator). Cf. de asemenea, in sustinerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 si V, 223.
PATROLOGIE s.f. 1. Patristica. 2. Colectie cuprinzand scrierile asa-numitilor parinti ai bisericii; (p. ext.) carte din aceasta colectie. [Gen. -iei. / < fr. patrologie, lat. patrologia, cf. lat. pater – parinte, gr. logos – stiinta].
PARDON interj. (In formule de adresare) Iarta-ma; va rog sa ma iertati. ♦ Ba nu, nu este asa; nu. // s.n. 1. Iertare, scuza. 2. (Fam.) Sezut, dos. [< fr. pardon].
ceac-pac adv. – asa si asa, potrivit. – Var. (inv.) ceat-pat. Tc. cak pak (Seineanu, II, 125; Ronzevalle 72; Popescu-Ciocanel 22). Nu este sigur, cum afirma DAR, ca este expresie pe cale de disparitie, cel putin in Munt.
PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].
RECONSTITUI vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba pe baza legilor de corespondenta fonetica. 2. A restabili un fapt asa cum a fost. ♦ A stabili la fata locului imprejurarile in care s-a petrecut o infractiune. 3. A reface un edificiu, o opera de arta pe baza de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p.i. reconstitui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer].
tir(i), adv. conj. (reg.) 1. la fel, tot una, cam ... asa si. 2. ori ... ori, fic ... fic, sau ... sau.
SELECTA vb. I. 1. tr. A selectiona. ♦ A-si arata preferinta, a distinge. 2. intr. (Despre un radioreceptor) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ tr. A regla in asa fel un aparat de radioreceptie, incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. [< selectie, selector, cf. germ. selektieren].
SIC adv. Cuvant (care se pune de obicei intre paranteze intr-un text citat) pentru a arata ca e intocmai dupa original, cu greseala sau cu ciudatenia sa. [< lat. sic – asa, intocmai].
ciortan (ciortani), s. m. – Crap (Cyprinus carpio); se numeste asa cind are o greutate medie de 500 la 2000 grame. Tc. cortan „tipar” prin intermediul sb. cortan „crap mic” (DAR). – Der. ciortanica, s. f. (crap de marime medie); ciortocrap, s. m. (crap mare).
conci (conciuri), s. n. – 1. Coc de par. – 2. Basma. – 3. Mot de par, smoc. Mag. konti (Cihac, II, 492; DAR; Galdi, Dict., 120), din it. concio, cf. sb. konca rut. konca, kanca, pe care Miklosich, Wander., 16 il presupune der. din rom. Tot din rom. provine bg. konc (Capidan, Raporturile, 227), pe care Bernard 28, il deriva in mod gresit direct din mag., recunoscind ca asa se numeste pieptanatura tipica femeilor romance din Vidin.
cotruta (cotrute), s. f. – 1. Vatra, partea din fata a cuptorului sau a sobei. – 2. Aparatoare la horn. – 3. Lant pentru ceaun. – 4. Cotet pentru pisica, pentru ciini sau gaini. – Var. cotret, catret. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrc „coliba”; mag. katroc, katrocz, kotroc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR considera ca sensul 4 reprezinta un cuvint diferit, si il deriva pe cel anterior din bg. kotor „groapa”, fiind insa putin probabil sa fie asa. Pentru a explica semantismul, trebuie sa avem in vedere vechiul obicei popular de a face o nisa sub vatra pentru animalele mici, cum sint pisicile, cateii, puii, pentru a folosi astfel caldura sobei. Cf. cotet, ca si legatura semantica a lui cotar, cu cotirlau.
deminda (-d, -at), vb. – A porunci, a ordona. Creatie ce pare artificiala, si pe care o gasim numai la Murnu (asa deminda Alcinou). Este formata pe baza fr. demander, it. dimandare, nu stim daca pe baza vreunui imprumut mr., care nu ne este cunoscut. Totusi, Candrea-Dens., 496 mentioneaza pe dimindare, pe care il considera reprezentant direct al lat.
desghina (-n, -at), vb. – A separa, a desparti. – Var. dejghina, dezghina, desbina. Origine necunoscuta. Pare cuvint traditional (sec. XVIII), modificat modern prin analogie cu imbina, combina (Puscariu 778; Philippide, Principii, 107). Originea lat. pare sigura, cf. mr. dizgl’inare „a taia crengile”; este insa greu de admis etimonul lat. *disglutināre care este propus in mod curent (Candrea-Dens., 482; Pascu, I, 76); tot asa este si lat. *disglināre, din ngr. γλίνη „coca, pap” (Giuglea, Dacor., III, 620).
domoli (domolesc, domolit), vb. – A calma, a impaca, a linisti. Sl. maliti „a micsora”, de la malu „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca in dobori, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezinta dificultati (a › o ca in sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (incet, usor), postverbal. Tiktin combate provenienta sl., din motive pe care nu le explica, iar Candrea da etimonul drept necunoscut. Este posibil sa fie asa deoarece astazi cuvintul se simte oarecum creatie expresiva, datorita consonantei sale, care il asimileaza creatiilor in -li.
AERODINAMIC, -A I. adj. referitor la aerodinamica. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit in asa fel, incat sa intampine la inaintare o rezistenta minima la frecarea cu aerul. II. s. f. ramura a mecanicii fluidelor care studiaza miscarea corpurilor intr-un mediu gazos. (< fr. aerodynamique)
ANGELUS s. n. rugaciune catolica, incepand cu acest cuvant, care se spune in amintirea asa-zisei incarnari a lui Cristos. (< germ. Angelus, lat. angelus)
BALANSA vb. I. tr., refl. a (se) misca in asa fel incat sa oscileze fara sa-si piarda echilibrul; a oscila, a (se) legana. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru intre doi factori. (< fr. balancer)
BONTON s. n. ansamblu de reguli de purtare respectate in asa-zisa societate aleasa. (< fr. bonton)
CIVIL, -A I. adj. 1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♦ drepturi e = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept ~ = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare ~a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; parte ~a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♦ razboi ~ = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat. II. s. m. f. persoana care nu face parte din armata. (< fr. civil, lat. civilis)
DECOLTA vb. tr. a croi (o rochie, o haina etc.) in asa fel ca o parte a pieptului, a umerilor si a spatelui sa ramana descoperite. (< fr. decolleter)
ESENTIALISM s. n. 1. orientare metafizica, dogmatica care postuleaza existenta unor calitati absolute ale realului. 2. orientare in pedagogia americana care vede educatia ca transmitere a mostenirii culturale, ce contine valorile spirituale fundamentale ale umanitatii. 3. doctrina medicala mai veche care atribuia bolile unor asa-numite „esente”, proprii fiecareia dintre ele. (< fr. essentialisme)
ETCETERA abr. etc. / adv. si altii, si altele, si asa mai departe. (< lat. et caetera)
FENOMENOLOGIE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, asa cum se manifesta ele in timp si spatiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a constiintei, care se ridica de la certitudinea senzoriala la „stiinta absoluta”. 3. curent filozofic idealist, intemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esenta de ordin spiritual si ca dat ultim si nemijlocit al constiintei, independent de existenta obiectiva si de experienta senzoriala. (< fr. phenomenologie)
IMAGINE s. f. 1. reflectare in constiinta a realitatii inconjuratoare pe baza impresiilor dobandite prin simturi. ◊ reprezentare vizuala sau auditiva. 2. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic. ◊ reflectare artistica a unui obiect, peisaj etc. 3. (fiz.) locul in care se intalnesc razele de lumina izvorate dintr-un punct sau prelungirile acestor raze dupa ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate in lentile, prisme etc. ♦ ~ de televiziune = imagine optica a scenei transmisa prin televiziune, asa cum apare ea pe ecranul televizorului. 4. (mat.) simbol. (dupa fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)
IMPENETRABIL, -A adj. 1. prin care nu patrunde un lichid, lumina etc.; de nestrabatut. ◊ (fig.) de neinteles, de nepatruns; ascuns. 2. (fiz.) care ocupa un spatiu in asa fel incat exclude din acel loc alt corp; care nu se poate intrepatrunde. (< fr. impenetrable, lat. impenetrabilis)
INCASTRA vb. tr. a intepeni, a lega fix doua corpuri in asa fel incat sa se impiedice orice miscare de rotire sau de translatie. (< fr. encastrer)
JERBA s. f. 1. buchet de flori asezat in asa fel incat toate sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. coloana de apa produsa de caderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiasi tinte. ♦ ~ nucleara = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fantani arteziene al caror jet da impreuna imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)
LITERALMENTE adv. exact, asa cum s-a spus, in sens strict; cu totul. (< fr. litteralement)
LITERA s. f. 1. semn grafic care corespunde, in general, unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (fig.) intelesul strict formal al unui text. ♦ a legii = exact asa cum prevede legea; a ramane ~ moarta = a ramane fara nici o urmare. 3. (pl.) studiul literaturii; stiintele umaniste. ♦ om de e = literat. (< lat. littera)
LOCO2 adv. 1. (pentru adrese) in localitate. ◊ (referitor la marfuri) la locul de productie sau la un punct fix de transport. 2. (muz.) asa cum este scris. (< lat. loco)
MALIGMATA s. f. metafora atenuata prin introducerea in enunt a unei constructii incidente de tipul „oarecum”, „ca sa zic asa”, ori prin transformarea ei in comparatie cu unele constructii jonctionale. (< gr. maligmata)
MISTER1 s. n. 1. (pl.) ritual religios secret in Grecia si Roma antica, la care participau numai cei initiati. 2. doctrina religioasa care nu era impartasita decat unui numar restrans de initiati. ◊ dogma religioasa crestina care trebuie primita asa cum este si care se crede a fi inaccesibila ratiunii. 3. lucrare dramatica medievala cu subiect biblic si hagiografic. 4. ceea ce este necunoscut, neinteles, inca inexplicabil; taina; secret. (< fr. mystere, lat. mysterium, gr. mysterion)
NOOLOGIC, -A adj. referitor la noologie. ♦ stiinte ce = ansamblul stiintelor care au ca obiect spiritul, in opozitie cu asa-zisele stiinte cosmologice. (< fr. noologique)
NOOLOGIE s. f. 1. studiul stiintelor spiritului. 2. teorie idealista potrivit careia omul este influentat de o forta superioara, asa-numita lume a spiritului. (< fr. noologie)
PARDON
I. interj. (ca formula de politete) iertati-ma! scuzati! ♦ ba nu, nu este asa.
II. s. n.
1. iertare, scuza.
2. (fam.) sezut, dos.
(< fr. pardon, germ. Pardon)
POLITROP, -A I. adj. 1. care prezinta politropism. 2. (despre transformari de stare ale fluidelor) care se efectueaza in asa fel, incat presiunea si volumul variaza, in timp ce caldura specifica ramane constanta. II. s.f. curba care reprezinta o transformare politropa (I, 2). (< germ. polytrop)
RECONSTITUI vb. tr. 1. a constitui din nou, a recompune. ◊ a reface un edificiu, o opera de arta etc. pe baza de fragmente sau de documente; a reconstrui. ◊ (fig.) a readuce in constiinta fapte, evenimente etc. trecute; a evoca. 2. a reconstrui (2). 3. a restabili un fapt asa cum a fost. ◊ (jur.) a stabili la fata locului imprejurarile in care s-a petrecut o infractiune. (< fr. reconstituer)
REDEVENI vb. intr. a deveni, a se face din nou asa cum era inainte. (< fr. redevenir)
SELECTA vb. I. tr. 1. a selectiona; a separa, a sorta. ◊ a-si arata preferinta, a distinge. 2. a regla in asa fel un aparat de radioreceptie incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. II. intr. (despre un aparat radioreceptor) a receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. (< germ. selektieren)
TALE QUALE [CVA-] loc. adj. asa cum este, neschimbat, ca atare. (< lat. tale quale)
galfed (-da), adj. – Palid, vested. – Var. galfad, gilfed. Origine necunoscuta. Cuvint folosit in Banat si Trans. de Vest. Ar putea fi pus in legatura cu lat. galbinus (prin intermediul unei schimbari de suf. *galbidus?, cf. Puscariu, Dacor., IV, 684); este insa posibil ca aceasta legatura sa fie tirzie si pur analogica, asa cum este cazul lui galbeaza. – Der. gilfezit, adj. (palid, slab).
holba (holbez, holbat), vb. – A face ochii mari, a se zgii. – Var. (in)holbi, inholba. Mr. volbu, vulbare. Lat. volvere (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicata; cf. volbura. Ar putea fi si o creatie expresiva, paralela cu bulb(uc)a. asa cum este holboaca fata de bolboaca si holboana fata de bolboana. – Der. holban, s. m. (persoana care se lasa surprinsa cu usurinta); ghiolbana, s. f. (femeie cu ochii mari).
hop interj. – Exprima efortul de a sari sau de a ridica o greutate; serveste ca indemn in aceste imprejurari. – Var. hopa(i). Mr. hop. Creatie expresiva, cf. alb. hop, germ. hopsen, engl. to hop, tc. hoppaha (dupa Graur, GS, VI, 330, tc. este etimon al rom. hop asa). – Der. hop, s. n. (salt, saritura; obstacol, groapa; dificultate, neplacere); hopai, vb. (a sari, a topai); hopina, s. f. (denivelare, groapa); hopuros, adj. (plin de gropi). – Cf. top.
i conj. – Si. Sl. i. Slavism cultural, fara circulatie reala, sec. XVI. – Comp. iproci, conj. (si asa mai departe), din sl. i proce, inv.
iasma (iasme), s. f. – Spectru, fantasma, strigoi. – Var. iazma. Origine incerta. Este posibil sa fie vorba de o simpla reducere de la aghiasma „apa sfintita”, cf. forma aiasma, intrucit aceasta este maniera tipica de a alunga aparitiile fantastice; ar fi, in acest caz, o formula eufemistica, asa cum este cruce’n casa sau bata-l crucea „diavolul”. Celelalte explicatii nu sint suficiente: din sl. jazva „plaga”, cf. rus. jazva „flagel” (Cihac, II, 146; Scriban); din sl. jazka (Conev 106); din sb. jezna „ingrozitoare” (Skok, ZRPh., 1923, 193 si Skok 60); din v. germ. ethma „spirit” (Diculescu, Dacor., IV, 1552); din sl. jasna „luminoasa” (DAR).
iproci adv. – Si asa mai departe, etcetera. Sl. i proce (sec. XVII, inv.). Slavism cultural.
malura (maluri), s. f. – Taciune, ciuperca parazita a griului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gargarita” (Scriban). – Der. malurit, adj. (atacat de malura); malurici, s. m. (planta, Orobus niger), numita asa pentru ca la uscare devine neagra, ca acoperita de malura; maluros, adj. (cu malura).
neaos (neaose), adj. – 1. Indigen, aborigen. – 2. Pur, autentic. Origine necunoscuta. Der. din aos ‹ avus (Weigand, Jb., XIII, 108; REW 839) este imposibila fonetic si dificila semantic. Cihac, II, 215, se gindea la sl. nasi „al nostru”, care merge tot asa de putin. Sugestia lui Scriban, care porneste de la nea „zapada” (sensul initial „curat ca zapada”) este interesanta, fara a fi convingatoare.
ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine indoielnica. Probabil din it. occhiali, cu suf. de agent -ar. Der. din lat. ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary incrucisat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigura. Sas. okelar, indicat ca etimon al rom. (Draganu, Dacor., VI, 299), provine mai curind din acesta din urma. Dupa Capidan, apud REW 6038 N, din sb. okelar. – Der. ochelarist, s. m. (persoana care poarta ochelari); ochelarita (var. chelarea), s. f. (planta, Buscutella laevigata), numita asa datorita formei samarei sale.
pai adv. – Sigur ca da; atunci; uite asa; apoi. – Var. poi. Lat. post (Puscariu 1348; Candrea-Dens., 1422; REW 6684), cf. apoi si prov., port. pos, it. poi, fr. puis, sp. pues.
pecie (pecii), s. f. – Carne de fript. Sl., dar lipseste etimonul exact, care depinde de sl. pesti, petą, pecesi (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Tiktin), sf. slov. peci „friptura”. E dubletul lui peci, s. n. (inv., autorizatie matrimoniala), numita asa pentru ca poarta sigiliul episcopal aplicat la fum, cf. pecetie. – Der. pecenie (var. pecine, pecina), s. f. (carne de fript), cf. bg. peceno „friptura”, sb., cr. pecenije „friptura”, mag. peczenye „friptura”.
perper (perperi), s. m. – 1. Moneda bizantina, valorind 18 aspri in sec. XV. – 2. Contributie suplimentara la asa numitul gardurarit, reprezentind 12 bani pentru butea de vin. – Var. (2) parpar. Mgr. ύπέρπυρον, prin intermediul sb. perper, cf. sp. parpalla, parpallota (Corominas, III, 670).
platica (platici), s. f. – Peste de apa dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › platita, var. inv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibila in acest cuvint, cf. sp. platija; de aici platica, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit asa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. platicuta, s. f. (peste, Rhodeus amarus).
pocilti (pocaltesc, pocaltit), vb. – A se desela, a se speti. Probabil din sl. pochilu „incovoiat”, daca nu ne inselam glosindu-l asa. Se foloseste aproape exclusiv in expresia pociltit de foame, pe care dictionarele o gloseaza de obicei „sleit de foame”. Dupa Cihac, II, 268 si Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocilteala, s. f. (anemie, demobilizare).
raz (razuri), – 1. Unealta cioplitorului de piatra. – 2. Razuitoare. Sl. razu „tais” (Tiktin), cf. sb. raz. S-a contaminat cu a arde „a razui”, schimbind intr-un anumit fel semantismul cuvintului sl., in asa fel incit der. exprima mai curind ideea de „a razui” sau „a nivela” decit cea de „a taia”. Der. razui, vb. (a indeparta un strat; a nivela); razuitoare, s. f. (unealta de ras); razuitura, s. f. (radere); razatoare, s. f. (unealta cu care se rade); razus, s. n. (dalta, otic, razuitoare, frina la razboiul de tesut; sapa); razuse, s. f. (Trans., razuitor); razalui, vb. (a razui), din mag. reszelni (Cihac, II, 623; Galdi, Dict., 154); razalau, s. m. (Mold., Banat, razator).
sanchi adv. – Ca sa zic asa, cum s-ar zice. – Var. sanche. Tc. sanki „crede ca” (Seineanu, II, 313), Lokotsch 1832).
saragea (saragele), s. f. – Corp inv. de voluntari, in Munt. – Var. sarigea, saracel. Tc. sarica „galben” (Seineanu, II, 103) numiti asa poate din cauza culorii steagului sau a uniformei lor; var. indica o contaminare cu sarac. Sec. XVII, inv.
si adv. – 1. La fel, tot asa. – 2. Chiar, in plus, insa. – Si mai. – Si mai si. – 3. Deja, indata. – 4. (Conj.) Plus, cu. – Mr., megl., istr. si. Lat. sῑc (Puscariu 1588; REW 7892), cf. it., prov., cat., sp. si, port. sim. Inv. folosit si enclitic pentru a intari pron. sau adv., cf. atuncesi, acelasi, totusi etc. (Tiktin).
