dori, doresc, vb. IV. Tranz. 1.. A fi stapanit de tendinta launtrica de a face, de a avea sau de a dobandi ceva; a tine, a ravni, a nazui la ceva. ◊ Expr. A fi de dorit= a fi necesar, recomandabil, a se cuveni. A lasa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface. ♦ A avea intentia; a vrea. Cum doresti (sau doriti etc.), formula prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotarari. 2. A tine mult sa vada sau sa revada pe cineva sau ceva drag, a astepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerabdare. 3. A simti o atractie e*****a. 4. A ura cuiva ceva. – Din dor.

LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. A efectua, a presta o munca, a face un lucru; a munci. ◊ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-si vedea de treaba. 2. Intranz. A fi in miscare, in actiune; a dezvolta o activitate intr-o directie oarecare; a functiona. 3. Intranz. A actiona in chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut alta forma, facand din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A cladi, a construi. ♦ A face, a confectiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a impleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti impotriva cuiva. [Prez. ind. si: (reg.) lucru] – Lat. lucubrare.

UITA vb. I. 1. (Olt. si Ban.) a zauita. (Am ~ ce doream sa-ti spun.) 2. v. neglija. 3. a lasa. (Si-a ~ ochelarii acasa.) II. 1. v. privi. 2. a se privi, (pop.) a se cauta. (Se ~ in oglinda.) 3. v. vedea.

A dori ~esc tranz. 1) A fi stapanit de dorinta de a avea; a ravni; a nazui. ◊ A lasa de dorit a avea lipsuri; a nu satisface. 2) A avea intentia; a vrea. Doresc o prajitura. ◊ Cum doriti (sau cum doresti) formula prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotarari. 3) (persoane, obiecte etc. dragi) A tine mult sa vada. 4) A ura cu o deosebita afectiune. Iti doresc succes. /Din dor

MEU¹ mea (mei, mele) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor, precum si numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea dupa cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea

REZULTAT ~e n. 1) Fapt care rezulta dintr-o actiune; urmare; consecinta; efect. ◊ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fara ~ fara efect; zadarnic. 2) Cat obtinut in urma unor operatii matematice. /<fr. resultat, germ. Resultat

Amalthea, capra care l-a hranit in copilarie pe Zeus cu laptele ei. Mai tirziu Zeus a daruit nimfelor care l-au crescut unul dintre coarnele Amaltheei. Dupa o alta legenda, Amalthea ar fi fost o nimfa care, ascunzindu-l pe Zeus de furia tatalui sau Cronus, l-a crescut in taina pe muntele Ida, hranindu-l cu laptele unei capre. Zeus i-a dat Amaltheei in dar unul din coarnele caprei. Acest Corn al Amaltheei, denumit si Cornul Abundentei, avea darul sa ofere posesorului lui orice si-ar fi dorit acesta. Originea Cornului Abundentei e legata – intr-o alta versiune – si de legenda lui Achelous (v. si ass="spaced">Achelous).

Anius, profet care a domnit in insula Delos pe vremea razboiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se tragea din Dionysus. Anius s-a casatorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, S****o si Elais. Ele primisera in dar de la stramosul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit in vin, griu sau untdelemn. Cind Agamemnon a trecut prin Delos in drum spre cetatea Troiei, Anius, care stia ca razboiul avea sa se prelungeasca zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesara soldatilor. Ele l-au insotit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urindu-li-se, au fugit. Urmarite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat in porumbei. Se spunea ca in amintirea lor ar fi fost oprita, in insula Delos, uciderea porumbeilor.

DEZIDERAT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit sa se intample, sa se realizeze; cerinta, dorinta. – Din lat. desideratum.

EXCEPTIS EXCIPIENDIS (lat.) cu exceptia a ceea ce trebuie exceptat – Aluzie, mai mult ironica, la unele fapte care ar fi de dorit sa fie trecute sub tacere.

INTENTIONA, intentionez, vb. I. Tranz. A avea intentia; a planui, a dori, a proiecta, a avea de gand. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. ass="spaced">intenzionare.

AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (sa faca ceva), a avea chef (de ceva). – A³ + minte.

A VOI ~iesc tranz. 1) A avea dorinta; a vrea; a dori. 2) A fi de acord; a accepta; a consimti. /<lat. volere

REUSI, reusesc, vb. IV. Intranz. si tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbandi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere si indemanare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. reussir.

A GANDI ~esc 1. intranz. 1) A crea idei despre obiectele si fenomenele din realitatea inconjuratoare. 2) A-si aplica reflectia; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gandul; a fi cuprins de ingrijorare; a pasa; a se ingrijora. 2. tranz. 1) A gasi de cuviinta; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta in gand; a avea in intentie; a intentiona; a dori. /Din gand

INTENTIONA vb. tr. a avea in intentie, a planui, a dori. (< fr. intentionner)

CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteala (sau cont, inv., seama) = a pretinde de la cineva lamuriri, satisfactie etc. (in urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

NADAJDUI, nadajduiesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A avea speranta sau convingerea ca ceea ce doresti este realizabil, a crede ca cele dorite se vor indeplini; a spera. [Var.: (inv.) nadejdui vb. IV.] – Nadejde + suf. -ui.

A VREA vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. Vreau sa plec. Vreau sa cant. ◊ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. Vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. Vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere

isca (isc, iscat), vb. refl. – 1. (Cu pron. in dat.) A se i nazari cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se intimpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este gresita parerea lui Tiktin, care pleaca de la iasca › *iesca „a aprinde”.

sete s. f. – 1. dorinta de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. Lat. sῑtis (Puscariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede. – Der. seteciune, s. f. (inv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setila, s. f. (porecla pentru cel care bea mult); inseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apa; a lasa fara apa; a dori); insetosa, vb. (a face sete; a avea sete; a lasa fara apa).

CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... ◊ Refl. Aice s-au cerut ei ca sa-i primeasca peste noapte (SBIERA). 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a revendica. ◊ Expr. A cere satisfactie = a pretinde satisfactie morala in urma unei jigniri sau unei insulte. A cere socoteala sau (inv.) seama (cuiva) = a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. Cat ceri pe unt? 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

TINDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-si indrepta nazuintele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre castigarea unui lucru dorit; a aspira, a nazui. 2. (Despre obiecte) A avea tendinta sa..., a evolua intr-o anumita directie si de o anumita maniera. – Din fr. tendre, lat. tendere (dupa intinde).

ORTODIasCOPIE s.f. Proiectarea pe un ecran fluorescent a contururilor organelor pe care dorim sa le observam la radioscopie. [Pron. -di-as-. / < fr. orthodiascopie].

jind (-duri), s. n. – dorinta adinca, pofta. Sl. *zęzdi, zęzda „sete” cu disimilarea z...z. Se considera in general ca este vorba de un postverbal de la jindui, vb. (a dori, a-i fi dor, a pofti, a avea chef), care ar reprezenta un sl. *zędovati, der. de la zędati „a dori” (Cihac, II, 159; Conev 88; Byhan 341; DAR), care de asemenea pare posibil. – Der. jinduitor, adj. (rivnitor, insetat); jinduiala, s. f. (chef, privatiune; dorinta neimplinita).

aud (est) si auz (vest), a auzi v. tr. (lat. audire, it. udire, vpv. auzir, fr. ouir, sp. oir, pg. ouvir). Prind (percep, primesc) cu simtu auzului, simt sunetu: a auzi o vorba, niste pasi, tunetu. Aflu: am auzit c´a murit, n´am auzit nimica despre asta. ascult, cercetez: a auzi marturii [!]. Mai auzii una! exclamatiune ironica la auzu unei vesti ridicule. Sa te-auda Dumnezeu! exclamatiune pin [!] care dorim sa se implineasca urarea sau dorinta cuiva. Sa auzim de bine! formula de salutare la despartire. Ia´uzi! (din ia auzi), exclamatiune de atras atentiunea asupra unui zgomot, unui cintec sau unei vesti surprinzatoare. Aud? vorba pin care aratam ca asteptam ordinu sau ca n´am auzit bine ce s´a zis si dorim sa se repete vorba (mai intim sau mai obraznic „ce?”, mai politicos „poftim?”).

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

A JINDUI ~iesc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a ravni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde sa acapareze ceva strain; a ravni. /<sl. zendati

POFTA ~e f. 1) dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti

biigui sau buigui si -iesc, a -i v. intr. (ung. bolygani, bolyogni si bolyongni, a rataci, a horhai). Vechi. Ratacesc: precum liliacu buiguieste. (Cant Ist. ier. 154). Fig. Gresesc. Azi. Iron. Aiurez, bolborosesc, vorbesc incurcat, spun prostii: ia nu mai biigui! V. tr. Vechi. fac sa aiurez, turbur: Dumnezeu l-a buiguit. – Si bulg-: ai visat si te-ai bulguit (Barac, Hal. 5, 222). Azi (Olt.) a se bilgui, a pofti, a dori (lucruri zadarnice): s’a bilguit la avere, si n’are trai bun in casa (Boc.).

3) cer, cerut si (vechi) cersut, a cere v. tr. (lat. quaero, quaerere, supinu quaesitum, a cauta, a´ntreba, a ancheta; it. chiedere, pv. vfr. querre, sp. pg. querer. – Cer, cei si ceu, ceri si cei, cere; cerui, vechi cersui; sa cer, sa ceri, sa ceara, vechi sa cei, sa ceie; imp. cere, nu cere; cerind, vechi si ceind. V. cersesc, chestiune, inchizitiune). Rog sa mi se dea ceva: a cere un mar, o favoare. Solicit, pretind: a cere o functiune. Exig, pretind: a cere punga sau viata. Am nevoie: pamintu cere ploaie, politeta [!] cere sa fii blind. Doresc, poftesc: stomahu [!] imi cere o limonada. Cersesc: calicu, pina nu cere, nu maninca cu placere. Petesc: a cere o fata in casatorie. A cere inapoi, a reclama sa ti se restitue [!]. A cere un elev din internat, a cere sa i se dea voie sa iasa. A cere de pomana, a cere pomana sau mila, a cersi. V. refl. A cere voie: m´am cerut de la tata sa ma duc la plimbare. A avea cautare, a se cauta: marfa asta se cere mult. A te cere de la profesor afara din clasa, a-i cere voie sa iesi din clasa. Se cere, trebuie, e necesar: se cere sa murim pentru patrie.

SUCCES ~e n. 1) Rezultat favorabil, obtinut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; izbanda. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calitatilor (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. /<lat. succesus, fr. succes

agonisesc v. tr. (mgr. aggonizome, aor [!], agonisa, lupt, ma silesc; vsl. agonisovati, a lupta, a suferi; it. agognare, a dori cu lacomie, d. vgr. agoniao, ma tem de nereusita. V. agonie). Adun avere cu greu: atita am agonisit si eu! Vechi. Dobindesc, capat.

A INNEBUNI ~esc 1. intranz. A deveni nebun; a pierde facultatea de a judeca normal; a se scranti; a se sminti; a se aliena. ◊ Ai ~it? exclamatie de dezaprobare fata de ceea ce zice sau face cineva. ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a dori foarte mult pe cineva sau ceva. 2. tranz. A scoate din starea normala; a ameti; a zapaci; a buimaci. ~ de cap pe cineva. ◊ Nu ma ~! se spune pentru a-si exprima mirarea sau neincrederea fata de cele auzite. /in + ne-bun

GUST ~uri n. 1) Simt al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii si mucoasei bucale) proprietatile chimice ale substantei cu care vine in contact. 2) Senzatie produsa, in special de alimente, asupra mucoasei bucale si limbii. ~ sarat. ~ amar. ~ neplacut. ◊ A da de ~ (a prinde la ~) a incepe sa placa. 3) Facultate a omului de a intelege si a aprecia frumosul. ◊ Cu ~ cu simt estetic. De prost ~ a) lipsit de simt estetic; b) care produce o impresie neplacuta. 4) Preferinta deosebita pentru ceva; predilectie. ~ pentru carti vechi. ~ pentru calatorii. 5) dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; pofta; chef. ◊ A-i trece (sau a i se taia) cuiva ~ul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus

A SEMANA¹ seaman tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a insamanta. ~ grau. ◊ Culege ce-ai semanat se spune, cand cineva trebuie sa suporte consecintele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presara cu seminte de cereale dorind fericire in Noul An. 3) fig. A imprastia uniform pe o suprafata. ~ flori in calea cuiva. 4) fig. (idei, ganduri, intrigi etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. /<lat. seminare

astept, a -a v. tr. (lat. ex-spectare. V. destept, aspect). Stau atent pina vine cineva sau se intimpla ceva: astept invierea mortilor. Am rabdare: nu mai pot astepta. Fig. Is gata de: armata asteapta, prinzu asteapta. V. refl. Prevad, ma tem sa nu se, ori doresc sa se intimple: ma asteptam la un atac, la una ca asta.

PLACEA, plac, vb. II. Intranz. si tranz. (Cu subiectul logic in dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Stii ca-mi placi? sau ca mi-ai placut? exprima mirarea, dezaprobarea in fata unei propuneri, a unei afirmatii etc. care nu-ti convine, cu care nu esti de acord etc. Imi place sa cred ca... = sper sa... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiratie, de placere, de iubire fata de o persoana de s*x opus, a-i fi drag, a indragi. 3. A avea un sentiment de satisfactie, de multumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.

NADEJDE, nadejdi, s. f. Incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; speranta, nadajduire; incredere in sprijinul, in ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine ca cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nadejde = in care poti avea toata increderea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nadejde = asa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nadejde = a spera, a nadajdui. ◊ Expr. In nadejdea... = in speranta..., bazandu-se pe... A se lasa in nadejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-si pune (sau a avea) nadejdea (in cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se increde (in...). Slaba nadejde = putin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce da incredere, certitudinea ca se va realiza dorinta cuiva. – Din sl. nadezda.

CA¹ adv. 1) (exprima un raport comparativ) asemanator cu; similar cu; de felul; de tipul. Negru ca taciunele. 2) (exprima un raport temporal) Ciresele s-au copt anul acesta mai devreme ca de obicei. ◊ Ca maine, poimaine in curand. Ca ieri (alaltaieri) de putin timp. 3) (exprima un raport relational) Privitor la...; in ce priveste. Ca valoare, lucrarea lasa de dorit. 4) (exprima un raport de suplinire) In calitate de...; fiind. Ca pedagog, era neintrecut. 5) (exprima un raport de similitudine) Baiatu-i ca baiatul. 6) (exprima un raport dubitativ in diferite imbinari stabile) Toate ca toate. /<lat. quam

RAU³ rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus

A SE UITA ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chioras a privi cu banuiala, dusmanos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. ~ in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

DACA (< de ³ + ca) conj. 1. (Introduce o propozitie conditionala) In cazul ca..., presupunand ca..., de. 2. (Introduce o propozitie optativa) Numai de... Daca as ajunge mai repede acasa. 3. (Introduce o propozitie temporala, uneori cu nuanta conditionala sau cauzala) Cand, de indata ce, dupa ce. 4. (Introduce o propozitie cauzala) Fiindca, pentru ca, deoarece. 5. (Introduce o propozitie interogativa in stilul indirect) Ca, de... Te intreb daca doresti ceva. 6. (Cu valoare adverbiala) Cu greu, abia. Cu banii acestia daca mi-oi cumpara un costum. 7. (LOG.) Daca...atunci = constanta logica exprimand raporturi de implicatie, relatii de inferenta, functii de adevar. Daca si numai daca = constanta logica exprimand conditionarea exclusiva intre starile de fapt, echivalenta logica, functia de adevar a echivalentei.

URI, urasc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dusmanie impotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se satura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se uri cu viata = a nu mai dori sa traiasca. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).

VISA, visez, vb. I. 1. Tranz. A avea un vis (1) in timpul somnului, a vedea in vis pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A se vedea in vis. ◊ Expr. Unde te visezi? = unde crezi ca te afli? unde te trezesti? 2. Intranz. A se lasa in voia gandurilor, a imaginatiei; a-si imagina; a medita. 3. Tranz., intranz. si refl. A dori ceva (cu ardoare), a ravni la ceva. – Din vis.

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

SIGUR² ~a (~i, ~e) 1) Care nu provoaca indoiala; neindoielnic; cert; incontestabil. Victorie ~a. 2) Care este incredintat, convins. ~ de reusita. ◊ A fi ~ de cineva (sau de ceva) a avea incredere deplina in cineva (sau in ceva). 3) Care este de nadejde; pe care te poti bizui. Adapost ~. ◊ A fi in maini ~e (a fi) in maini de nadejde. A pune pe cineva (sau ceva) la loc ~ a ascunde pe cineva (sau ceva) intr-un loc unde nu exista nici o primejdie. A merge la ~ a actiona fara gres. Mana ~a mana ferma, nesovaielnica. 4) Care produce efectul dorit; cu actiune pozitiva; eficace. Remediu ~. /<ngr. sighuros

SAU conj. 1. (Cu functie disjunctiva) Ori, fie: a) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plange sau rade? (Al doilea membru al disjunctiei este o negatie) Sunt sau nu sunt? b) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca alternative) doriti cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indica necesitatea de a alege intre doua alternative) Sau luni, sau miercuri. ◊ (In enumerari, precedand fiecare element al enumerarii sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se intrebuinteaza sau rindeaua sau cioplitorul sau gealaul. 2. (Cu functie explicativa) Adica, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul intregii tari. 3. (Cu functie copulativa) Precum, si. Nisipul se gaseste pe fundul raurilor, lacurilor sau marilor. 4. (In propozitii interogative, cu functie conclusiva, atenuata de o nuanta de indoiala) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp? – Sa + au¹.

2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).