ADJECTIVAL, -A, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival. ◊ Articol adjectival = articol hotarat, cu forme speciale, care insoteste un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu. ♦ Care indeplineste functia de adjectiv. Locutiune adjectivala. – Din fr. adjectival.

ENCLITIC, -A, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvant precedent, facand corp cu el si fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotarat care se aseaza la sfarsitul unui cuvant. – Din fr. enclitique, lat. encliticus.

DEFINIT, -A, definiti, -te, adj. 1. (Despre cuvinte, notiuni) Cuprins intr-o definitie; explicat. 2. Hotarat, precizat; determinat. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotarat. – V. defini.

DEFINIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DEFINI. 2) gram. : Articol ~ articol hotarat. /v. a defini

DEFINIT, -A adj. 1. Care a fost cuprins intr-o definitie. ♦ Explicit, hotarat, precizat. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotarat. 2. (Bot.; despre organe) Care prezinta o crestere limitata. [< defini, cf. fr. defini].

ENCLITIC, -A adj. (Despre cuvinte) Care se leaga de un cuvant precedent, facand cu el o unitate si fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotarat care se asaza la sfarsitul unui cuvant. [Cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos – inclinat].

DEFINIT, -A adj. 1. (despre cuvinte, notiuni) explicat; precizat. ♦ (lingv.) articol ~ = articol care, atasat substantivului, arata ca obiectul denumit de acesta este cunoscut, individualizat; articol hotarat. 2. (bot.; despre organe) cu o crestere limitata. (< definit)

HOTARAT, -A, hotarati, -te, adj. 1. Care este ferm in hotararea luata; decis. 2. (Adesea adverbial) Indiscutabil, neindoios, sigur. ◊ Expr. Hotarat lucru = in mod categoric, sigur. 3. (Gram.; in sintagma) articol hotarat = articol a carui functiune principala este sa arate ca obiectul denumit de substantivul pe care il determina este cunoscut de vorbitor sau individualizat; articol definit. – V. hotari.

NEARTICULAT, -A, nearticulati, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronuntat neclar, ingaimat. 2. (Gram.) Care nu este insotit de articol (hotarat); in care cuvintele nu sunt insotite de articol (hotarat). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulatii, care nu are articulatii. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + articulat.

NEhotarat ~ta (~ti, ~te) (negativ de la hotarat) 1): articol ~ articol folosit pe langa un substantiv sau adjectiv pentru a indica caracterul nedeterminat al unui obiect. 2) rar Care este lipsit de claritate; neclar; confuz. /ne- + hotarat

NEARTICULAT, -A adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronuntat neclar. 2. (Gram.) Care nu este determinat de un articol (hotarat). 3. Care nu este format din articulatii. [< ne- + articulat].

ENCLITIC, -A adj. (despre cuvinte, articole hotarate, sufixe, desinente) care se ataseaza la un cuvant precedent, cu care formeaza o unitate, lipsit de accent propriu. (< fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos)

NEARTICULAT, -A adj. 1. (fon.; despre sunete) care nu este articulat; (despre cuvinte) pronuntat neclar. 2. (gram.) care nu este determinat de un articol (hotarat). 3. care nu este format din articulatii. (< ne- + articulat)

NEhotarat, -A, nehotarati, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotarat, care este lipsit de hotarare; sovaitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.; in sintagmele) Adjectiv nehotarat = adjectiv pronominal care insoteste substantivul fara sa individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotarat = pronume care da indicatii imprecise asupra obiectului al carui nume il inlocuieste. articol nehotarat = articol care indica obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotarat = numeral care exprima un numar nedeterminat de obiecte sau de fiinte. – Ne- + hotarat.

hotarat adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. cert. 3. adj. decis, darz, ferm, inflexibil, intransigent, neabatut, neclintit, nestramutat, nesovaitor, statornic, (inv.) nepregetator, inflexibil. (Un caracter ~.) 4. adj. v. categoric. 5. adv. v. categoric. 6. adj. v. ferm. 7. adj. v. raspicat. 8. adj. (GRAM.) definit, enclitic. (articol ~.)

A TRIMITE trimit tranz. 1) (persoane) A face sa se duca (printr-o rugaminte, hotarare sau dispozitie). ~ dupa apa. ~ la invatatura. ◊ ~ (pe cineva) pe lumea cealalta (sau in rai) a ucide; a omori. ~ (pe cineva) in judecata a da in judecata; a intenta un proces impotriva cuiva. 2) (persoane) A face sa se adreseze (la o sursa oarecare). ~ la un articol de revista. 3) (obiecte) A face sa ajunga la destinatie (pe o cale anumita sau prin intermediul cuiva); a expedia. ~ un colet prin posta. 4) (despre divinitati) A face sa apara in mod miraculos. /<lat. tramittere