ARTICOL ~e n. 1) Expunere scrisa de proportii reduse si tiparita intr-o publicatie (ziar, revista, culegere etc.). ◊ ~ de fond articol de ziar, de revista etc. in care se trateaza o problema importanta de actualitate. 2) Diviziune intr-un document (lege, tratat, regulament etc.) marcat printr-o cifra. ~ bugetar. ~ contabil. ~ de cheltuieli. ~ de venituri. 3) Obiect de comert. ~ de larg consum. 4) lingv. Parte de vorbire flexibila, care se alatura unui substantiv (sau unui echivalent al lui) pentru a individualiza obiectul desemnat de acesta. ~ enclitic. ~ proclitic. /<lat. articulus, fr. article

SAPOU n. Introducere (scurta) a unui articol de ziar sau de revista. /<fr. chapeau

SAPOU s.n. Scurta introducere asezata la inceputul unui articol de ziar sau de revista. [Scris si chapeau. / < fr. chapeau].

CRONICA s. f. 1. scriere in care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viata unui popor; letopiset, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epoca, in sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revista care comenteaza evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literara = analiza a fenomenului literar in care se exprima judecati de valoare. 3. comentariu rautacios in legatura cu viata cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)

FOILETON s. n. articol de ziar care trateaza teme de actualitate si care se publica intr-un spatiu anume rezervat. ◊ fragment dintr-un roman de aventuri publicat intr-un ziar sau intr-o revista. ◊ parte a unui ziar unde se publica astfel de articole sau fragmente de roman. (< fr. feuilleton)

SAPOU s. n. scurta introducere la inceputul unui articol de ziar sau de revista. (< fr. chapeau)

FOILETON ~oane n. 1) Spatiu in partea de jos a unei pagini de ziar rezervat pentru o rubrica permanenta. 2) articol stiintific (de literatura sau de critica) care apare regulat in partea de jos a unui ziar. 3) articol publicistic pe o tema de actualitate, publicat intr-un ziar sau intr-o revista. ◊ Roman-~ proza ce se publica pe fragmente in mai multe numere consecutive de ziar sau de reviste. [Sil. fo-i-] /<fr. feuilleton

FOILETON, foiletoane, s. n. Articol (de literatura, de stiinta, de arta) sau fragment de roman inserat in partea de jos a paginilor unui ziar, unei reviste, etc.; spatiu rezervat in partea de jos a unui ziar pentru o rubrica ce apare cu regularitate cu acest gen de articole. ◊ Roman-foileton = roman care se publica pe fragmente intr-o serie de numere consecutive ale unui periodic. ♦ articol de ziar cu caracter satiric care trateaza teme de actualitate. [Pr.: fo-i-] – Din fr. feuilleton (dupa foaie).

EDITORIAL, -A, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care apartine editurii sau editarii, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n. adj. (articol de ziar, de revista etc., de obicei nesemnat) care exprima parerea conducerii unei publicatii fata de o problema actuala importanta. [Pr.: -ri-al] – Din fr. editorial.

CRONICA, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obisnuita mai ales in evul mediu, care cuprinde o inregistrare cronologica a evenimentelor sociale, politice si familiale; letopiset, hronic. 2. articol de ziar sau de revista care comenteaza evenimente politice, sociale si culturale de actualitate. ♦ Scurta comunicare oficiala privind schimbari in componenta guvernului, miscari in corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.

EDITORIAL² ~e n. articol de ziar sau de revista care exprima punctul de vedere oficial al redactiei intr-o problema actuala si importanta; articol de fond. [Sil. e-di-to-ri-al] /<fr. editorial

MANSETA² ~e f. 1) Titlu cu caractere aldine, imprimat pe prima pagina a unui ziar sau a unei publicatii periodice, care anunta o stire importanta. 2) Text scurt folosit ca titlu generic pentru mai multe articole de ziar, cu o tema comuna. /<fr. manchette, germ. Manschette

BORGHIS s.n. (Poligr.) Corp de litera de noua puncte tipografice, folosit in special pentru culegerea articolelor de ziar. [< germ. Borgis].

CRONICA s.f. 1. Scriere in care se expun cronologic evenimentele din viata unui popor; letopiset, anale. 2. articol de ziar, de revista, care comenteaza evenimente la ordinea zilei. ◊ Cronica literara = analiza a fenomenului literar in care se exprima judecati de valoare. 3. Comentariu rautacios in legatura cu viata cuiva. [Var. hronic s.n., hronica s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].

FOILETON s.n. articol de ziar care trateaza teme de actualitate si care se publica intr-un spatiu anume rezervat. ♦ Fragment dintr-un roman publicat intr-un ziar. ◊ Roman-foileton = roman publicat pe fragmente in reviste sau in ziare. ♦ Parte a unui ziar unde se publica astfel de articole sau fragmente de roman. [Pron. fo-i-, var. foieton s.n. / < fr. feuilleton].

REPORTAJ s.n. articol de ziar care contine povestirea unui fapt, a unui eveniment, descrierea unui loc etc. pe baza unor informatii culese direct de la fata locului. [< fr. reportage].

BORGHIS s. n. corp de litera de noua puncte tipografice, pentru culegerea articolelor de ziar. (< germ. Borgis)

SUBSOL ~uri n. 1) Parte a scoartei terestre situate dedesubtul solului. 2) Parte a unei cladiri situata mai jos de suprafata solului; etaj subteran. 3) Spatiu din partea de jos a unei pagini de ziar, unde se publica articole mari. 4) Parte din josul unei pagini de carte unde se fac trimiteri bibliografice sau note explicative. /sub- + sol

GRUPAJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel in care sunt aranjate articolele pe o pagina de ziar sau de revista; (concr.) informatii privitoare la probleme inrudite, grupate laolalta intr-o publicatie periodica. – Grupa + suf. -aj. Cf. fr. groupage.

PUBLICIST, -A s.m. si f. Scriitor; (spec.) scriitor de articole de revista si de ziar. [< fr. publiciste, cf. rus. publitist].

PUBLICIST, -A s. m. f. cel care publica articole, recenzii, cronici in reviste si ziare; ziarist, gazetar, jurnalist. (< fr. publiciste)

REDACTOR, -OARE s.m. si f. Persoana care scrie, care compune (un act, un articol). ♦ Scriitor, publicist, specialist care redacteaza un ziar, o revista etc. ♦ Redactor responsabil (sau -sef) = conducatorul, responsabilul unei redactii, care are raspunderea oficiala a celor publicate. ♦ Cel care pregateste pentru publicare lucrarea unui autor. [< fr. redacteur].

MANSETA, mansete, s. f. 1. Partea de jos a manecii unei camasi (barbatesti) sau a unei bluze; banda (detasabila) aplicata ca garnitura la partea de jos a unei maneci. ♦ Partea de jos (rasfranta) a pantalonilor. ♦ Portiune de la inceputul unui ciorap tricotat, lucrata de obicei ca un elastic. 2. Garnitura de piele sau de cauciuc, in forma de inel sau de cilindru, care serveste la etansarea unor deschideri. 3. Text scurt tiparit cu alt caracter de litera pe prima pagina a unui ziar sau intr-o publicatie periodica., la inceputul unui articol, care contine in rezumat o stire importanta din cuprinsul ziarului sau ideea principala, nota originala din cuprinsul articolului. ◊ Manseta bibliografica = indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cuprinzand datele necesare identificarii sau citarii periodicului respectiv. ♦ Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care trateaza aceeasi tema; p. ext. spatiu rezervat acestor texte. – Din fr. manchette, germ. Manschette.

REDACTOR, -OARE s. m. f. 1. cel care scrie, intocmeste (un act, un articol). ◊ scriitor, publicist care redacteaza o carte, un ziar etc. 2. cel care pregateste manuscrisele pentru a putea fi publicate. (< fr. redacteur)

COLABORATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care colaboreaza. 2) Persoana care participa in calitate de autor de articole, studii etc. la o publicatie periodica. ~ la un ziar. 3) Persoana care lucreaza intr-o institutie stiintifica sau de cultura. ~ stiintific. /<fr. collaborateur

GAZETA s. f. publicatie periodica; ziar, jurnal. ♦ ~ de perete = publicatie afisata intr-o institutie, cuprinzand articole referitoare la probleme specifice locului de munca. (< fr. gazette, it. gazzetta, rus. gazeta)

GAZETA s.f. Publicatie periodica; ziar, jurnal. ◊ Gazeta de perete = publicatie afisata intr-o institutie, cuprinzand articole referitoare la problemele specifice locului de munca. [Cf. fr. gazette, it. gazetta, rus. gazeta].

REDACTOR, -OARE, redactori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care lucreaza in redactia unui ziar, a unei reviste etc. sau care redacteaza (2). 2. Persoana care scrie, care intocmeste, care compune un articol, un act etc. – Din fr. redacteur.

SUBSOL, subsoluri, s. n. 1. Partea de pamant aflata sub suprafata solului; totalitatea formatiilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol. 2. Totalitatea incaperilor dintr-o cladire situate, total sau partial, sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, a unui periodic, rezervat notelor explicative; p. ext. nota explicativa data in acest spatiu. ♦ Partea de jos a unei pagini de ziar, de periodic, de obicei despartita de restul paginii printr-o linie orizontala, unde se publica, adesea pe toata lungimea foii, recenzii, articole cu subiect literar, stiintific etc. – Sub¹- + sol (dupa fr. sous-sol).

GAZETA, gazete, s. f. Publicatie periodica avand, de obicei, aparitie zilnica, care contine stiri, informatii politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Iesit din uz) Gazeta de perete = panou, vitrina etc., plasate de obicei in cadrul unei intreprinderi, institutii sau organizatii, unde se afisau articole (si desene, fotografii) referitoare la activitatea unitatii respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

articul n., pl. e (lat. articulus). Diviziune (paragraf) a unui tractat, unei legi, unui contract, unei socoteli (V. pont). Orice obiect de comerciu. Parte cuprinsa intre doua puncte de articulatiune intr' o planta ori intr' un insect. Parte dintr' un intreg: articul de ziar. Articul de fond, articulu principal al unui ziar. Articul de Paris, obiect de moda sau industrial care se fabrica specialmente la Paris. Gram. Cuvint ori particula care determina un nume: cel mare, marele. – Si articol (dupa it.).

MANSETA s. f. 1. capat (rasfrant) al manecii unei camasi barbatesti, al pantalonilor etc. 2. garnitura de etansare de forma unui inel rasfrant, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagina a unui ziar (anuntand o stire importanta etc.). ◊ indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cu datele necesare identificarii periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care trateaza aceeasi tema; spatiul rezervat. 5. (scrima) lovitura data cu antebratul. (< fr. manchette, germ. Manschette)

MANSETA s.f. 1. Capatul de jos (rasfrant) al manecii unei camasi barbatesti sau al pantalonilor. 2. Garnitura de etansare de forma unui inel rasfrant, confectionata din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagina a unui ziar (anuntand o stire importanta etc.). ♦ Indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cuprinzand datele necesare identificarii periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care trateaza aceeasi tema; (p. ext.) spatiu rezervat acestor texte. 5. (La scrima) Lovitura data cu antebratul. [< fr. manchette, germ. Manschette].