BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oras, un port sau un stat prin blocada. 2. A inchide o artera de circulatie; a impiedica circulatia vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. si refl. A nu mai functiona sau a face sa nu mai functioneze (fixandu-se sau imobilizandu-se) intr-o pozitie data. 4. A interzice in mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.

FILTRU¹, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

PENETRATIE, penetratii, s. f. 1. Patrundere in adancime sau pana in partea opusa; intrepatrundere a doua corpuri sau a doua suprafete care se intersecteaza, penetranta. 2. Patrundere, infiltrare. extindere sau circulatie in spatiu. ◊ Artera de penetratie = artera de circulatie prin care se patrunde intr-o localitate. – Din fr. penetration.

PENETRATIE ~i f. 1) Trecere prin masa unui obiect sau a unui material. ◊ Artera de ~ artera de circulatie care face legatura intre o localitate si imprejurimile ei. 2) Adancime pana la care patrunde un corp in altul. [G.-D. penetratiei] /<fr. penetration

PIETON ~i m. Persoana care merge pe jos pe o artera de circulatie cu trotuare. [Sil. pi-e-] /<fr. pieton

TRECATOR² ~i m. Persoana care merge pe o artera de circulatie; pieton. /a trece + suf. ~ator

DESCONGESTIONA vb. I. tr. A elibera (un organ) de un aflux de sange; a inlatura o congestie. ♦ (Fig.) A inlatura aglomeratia populatiei dintr-un oras, de pe o artera de circulatie etc. [Pron. -ti-o-, var. decongestiona vb. I. / cf. fr. decongestionner].

CANAL s. n. 1. albie artificiala (rau, fluviu) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ◊ brat de mare intre doua tarmuri apropiate. ◊ artera de circulatie pe apa. 2. conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. formatie anatomica tubulara. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care contine maduva spinarii. ◊ (bot.) cavitate cilindrica drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (in televiziune). ◊ cale de acces a informatiilor intr-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

DESCONGESTIONA vb. tr. 1. a elibera (un organ) de un aflux de sange; a inlatura o congestie. 2. (fig.) a inlatura aglomeratia populatiei dintr-un oras, de pe o artera de circulatie etc. (dupa fr. decongestionner)

PENETRATIE s. f. 1. penetrare, patrundere, strapungere. ♦ artera de ~ = artera de circulatie care face legatura dintre o localitate si zona inconjuratoare. ◊ intrepatrundere a doua corpuri sau suprafete; penetranta (1). 2. adancime la care se scufunda o piesa standard intr-o proba de bitum sau de unsoare consistenta. 3. (fig.) perspicacitate. (< fr. penetration, lat. penetratio)

BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oras, un port sau un stat prin blocada. 2. A inchide o artera de circulatie; a opri circulatia, miscarea; a impiedica o persoana sau un vehicul in mers. 3. A fixa intr-o pozitie data; a imobiliza. ◊ Refl. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre un organ) A nu mai functiona. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri etc. necesare pentru alte scopuri. ♦ A opri completarea unui post vacant. – Fr. bloquer.

RAMIFICA, pers. 3 ramifica, vb. I. Refl. (Despre arbore, artere de circulatie etc.) A se desparti in doua sau in mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.

DESFUNDAT, -A, desfundati, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente inchise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, tevi etc.) Curatat, golit de impuritatile care il obturau. 3. (Despre artere de circulatie sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). – V. desfunda.

CANAL¹ ~uri n. 1) Albie artificiala care leaga diferite cursuri sau rezervoare de apa. ~ de navigatie. ~ de irigatie. 2) (in asezarile de pe malul marilor sau al fluviilor) artera de circulatie navigabila. 3) Portiune de mare intre doua tarmuri apropiate. /<lat. canalis, fr. canal

MAGISTRALA ~e f. artera de circulatie rutiera sau feroviara de mare importanta. /<fr. magistral

PASAJ¹ ~e n. 1) Strada mica care uneste doua artere de circulatie, aflata intre doua randuri de cladiri si folosita de pietoni ca loc de trecere dintr-o strada in alta. 2) Loc special de traversare a unei strazi prevazut cu indicatii sau marcaje speciale. 3) Incrucisare la diferite niveluri a doua (sau mai multe) cai de comunicatie. /<fr. passage

ROND² ~uri n. 1) Strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai inalt decat terenul din jur. 2) Piata mica circulara, de unde pornesc mai multe artere de circulatie, avand in centru o plantatie de flori sau un monument. 3) mil. rar Inspectie de noapte pentru a controla santinelele dintr-o garni-zoana. 4) Figura in forma de cerc. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

ROCADA s.f. 1. Miscare la jocul de sah intre rege si tura, pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (Rar) Fel anumit de schimb de locuinta. 2. Comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ artera de rocada = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. [< fr. rocade, cf. germ. Rockade].

ROCADA s. f. 1. (sah) mutare pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ fel anumit de schimb de locuinta. 2. comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ artera de ~ = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. (< fr. rocade, germ. Rockade)

ROCADA, rocade, s. f. 1. Miscare la jocul de sah care nu se poate face decat o singura data in decursul unei partide si care consta in aducerea uneia dintre ture alaturi de rege si in trecerea regelui peste aceasta, pastrand culoarea campului de plecare. ♦ Inversare reciproca a pozitiei ocupate de doua elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicatie cu un traseu orientat in general paralel cu linia frontului, folosita pentru regruparea si manevrarea trupelor, precum si pentru asigurarea materiala a acestora. ♦ Linie de rocada = linie pe care se misca rezervele unei armate in spatele frontului. artera de rocada = artera rutiera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

BY-PASS s. n. 1. conducta care dubleaza o alta conducta principala. 2. deviere rutiera in caz de infundare a unui drum. 3. (med.) operatie, in caz de obliterare a unei artere, pentru restabilirea circulatiei sangvine. (< engl. by-pass)

ALEE, alei, s. f. 1. Drum intr-un parc, intr-o gradina etc. asternut cu nisip sau cu prundis si marginit de arbori sau de flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta si scurta, intrare. ♦ Fasie dintr-o artera larga de circulatie, avand destinatii speciale. 2. Insiruire pe doua randuri de elemente arhitecturale de acelasi fel. – Fr. allee.

BULEVARD, bulevarde, s. n. artera urbana de mare circulatie, de obicei plantata pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

CIRCULATOR, -OARE, circulatori, -oare, adj. Care apartine circulatiei sangelui, privitor la circulatia sangelui. ◊ Aparat (sau sistem) circulator = ansamblu anatomic format din inima, vene, artere si capilare, care asigura circulatia sangelui in organism. [Var.: circulatoriu, -ie adj.] – Din fr. circulatoire, lat. circulatorius.

VASOMOTRICITATE s. f. functie regulatoare a circulatiei sangelui, prin reglarea diametrului arterelor. (< fr. vaso-motricite)

artera, artere, s. f. 1. Vas sangvin care asigura circulatia sangelui de la inima la diverse organe si tesuturi. 2. Cale importanta de comunicatie si de transport. ♦ Conducta hidraulica principala de alimentare prin care se transporta apa spre locul de consum. ♦ Linie electrica de alimentare prin care se transporta energie spre locul de consum. – Din fr. artere.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

SENS s.n. 1. Inteles, semnificatie, acceptie (a unui cuvant, a unei expresii etc.). ♦ Continut. 2. Rost, noima, ratiune. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta; sens giratoriu = sens obligatoriu pe care trebuie sa-l urmeze autovehiculele in jurul unui rond situat la o intersectie, intr-o piata etc. [Cf. fr. sens, lat. sensus].

SENS s. n. 1. inteles, semnificatie, acceptie (a unui cuvant). ♦ intr-un anumit ~ = dintr-un anumit punct de vedere. ◊ continut. 2. rost, noima, ratiune. 3. directie, orientare.. ♦ ~ unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta. 4. (mat., fiz.) fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. (< fr. sens, lat. sensus)

artera, artere, s. f. 1. Vas sanguin de diferite marimi, care asigura circulatia sangelui de la inima la organe si tesuturi. ♦ Fig. Cale importanta de comunicatie. 2. Conducta hidraulica principala de alimentare, pe care se transporta apa spre locul de consum. ♦ Linie electrica de alimentare, pe care se transporta energie spre locul de consum. – Fr. artere.

circulatie s. 1. deplasare, miscare. (~ sevei in plante.) 2. trafic, (inv.) tract. (O artera cu ~ intensa.) 3. miscare. (Pe strada era o ~ vie.) 4. mers, umblet, (pop.) purtare. (O poteca formata prin ~ oamenilor.) 5. uz. (Cuvinte iesite din ~.)

A DEGAJA ~ez tranz. 1) A face sa se degajeze; a exala; a emana. 2) (gaze) A elimina dintr-o combinatie chimica. 3) (artere de comunicatie) A elibera de obstacole (pentru a repune in circulatie); a debloca. 4) (persoane) A scuti de o obligatiune. 5) (terenuri, piese) A elibera de surplusul de materiale (pentru a inlesni lucrarile ulterioare). 6) sport (mingea) A trimite cat mai departe de poarta proprie pentru a evita o actiune periculoasa a adversarului. /<fr. degager

ROCADA ~e f. (la jocul de sah) Miscare combinata intre rege si tura, admisa numai o singura data intr-o partida; inversare de pozitii. ◊ artera de ~ cale de comunicatie care ocoleste o localitate, fiind destinata circulatiei de tranzit. /<fr. rocade, germ. Rockade

artera s. f. 1. vas sangvin care duce sangele de la inima la organe si tesuturi. 2. magistrala de circulatie. 3. conducta hidraulica magistrala. 4. linie electrica de alimentare principala a unei retele de distributie. (< fr. artere)

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

A DEBLOCA ~chez tranz. 1) (artere de comunicatie) A elibera de obstacole (pentru a repune in circulatie); a degaja. 2) tehn. (masini, instalatii blocate) A repune in functiune. 3) ec. (sume de bani sau valori banesti blocate) A repune in circulatie. /<fr. debloquer