MUZICALISM s. n. Tendinta in arta moderna dupa care muzica poate fi tradusa in pictura prin culori, arabescuri etc. – Din fr. musicalisme.

COLAJ ~e n. Procedeu in arta moderna care consta in compunerea unui tablou prin lipirea a unor elemente eterogene, in scopul obtinerii unui efect de ansamblu. /<fr. collage

EXPRESIONISM n. Curent in literatura si arta moderna care proclama o tendinta exagerata de a exprima viata interioara mai mult decat impresiile lumii din afara. /<fr. expressionnisme

PURISM s.n. Tendinta exagerata si formalista de a inlatura din limba toate elementele socotite straine. ◊ Purism estetic = tendinta in arta moderna de restaurare a reflectarii obiectelor in simplitatea lor arhitecturala si in autenticitatea lor. [< fr. purisme, cf. germ. Purismus].

CINETISM s. n. 1. sistem care reduce toate fenomenele fizice la miscare. 2. directie in arta moderna cuprinzand o serie de tendinte, curente si grupari preocupate de reprezentarea sau aplicarea miscarii in artele vizuale. (< fr. cinetisme)

ARGAN Giulio Carlo (1909-1992), istoric, eseist si critic de arta italian. Prof. univ. la Roma. Abordeaza fenomenul artistic prin prisma climatului de idei al epocii („Arhitectura preromanica si romanica in Italia”, „Henry Moore”, „Cadere si salvare in arta moderna”).

ARNHEM [arnəm] 1. Mare pen. in N Australiei, intre M. Timor la V si G. Carpentaria la E, strabatuta de riul Roper. Paduri tropicale si savane pe culmi. Expl. de bauxita si mangan. Se mai numeste Arnhemland. 2. Oras in Olanda, pe Rin; 295,4 mii loc. (1987, cu suburbiile). Metalurgia plumbului, echipament electric, produse chimico-farmaceutice si alim. Santiere navale. Centru de cercetari nucleare. Muzeu, galerie de arta moderna. In timpul celui de-al doilea razboi mondial (17-25 sept. 1944), aici au avut loc lupte grele intre trupele britanice si cele germane.

BALOTA 1. Nicolae B. (n. 1925, Cluj), critic literar roman. Stabilit in Germania. Eseuri, articole, studii („Euphorion”, „Labirint”, „De la Ion la Ioanide”); monografii („Urmuz”, „Al. Philippide”). 2. Ileana B. (1929-1996, n. Cluj), artist decorator roman. Sora cu B. (1). Pornind de la tehnicile traditionale ale tesutului, ajunge la o arta moderna ca structura si compozitie, fie in tapiserie, fie in formele tridimensionale (seria „Dealuri”).

CASSOU [casu], Jean (1897-1986), scriitor, eseist si critic de arta francez. Scrieri despre arta moderna („Picasso”, „Situatia artei moderne,” „Panorama artelor plastice contemporane”, „Ingres”); romane („Cheia viselor”), poezii („Trandafirul si vinul”).

BAUDELAIRE [bodler], Charles (1821-1867), poet, estetician, critic literar si de arta francez. Unul dintre initiatorii poeziei si artei moderne. Poeme („Florile raului”) inspirate de spectacolul cotidian al vietii pariziene, exprimind drama omului modern apasat de „spleen”, obsedat de ideea mortii, incercat de sentimente satanice si insetat de absolut. Poezia sa, exploatind ideea corespondentelor dintre feluritele impresii ale simturilor, se distinge prin forta de sugestie, prin armonia subtila si complexa a versului. Critic de arta („arta romantica”). A mai scris „Mici poeme in proza”, jurnale intime. Traduceri din E.A. Poe.

BLAUE VIER [blauə fi:r] („Cei patru albastri”), asociatie artistica formata in 1924, de W. Kandinsky, P. Klee, L. Feininger, A. Jawlensky, ca ecou la „Der Blaue Reiter”. A continuat traditiile inceputului de secol si a avut un rol important in cunoasterea artei moderne in S.U.A., prin organizarea de expozitii.

HAULICA, DAN (n. 1932, Iasi), critic literar si de arta roman. M. coresp. al Acad. (1993), prof. univ. la Bucuresti. Redactor-sef al revistei „Secolul 20” (1967-1990). Presedinte al Asociatiei Internationale a Criticilor de arta (1981-1984). Ambasador, delegat permanent al Romaniei pe langa UNESCO (din 1990). Preocupari in domeniul artei si literaturii contemporane („Critica si cultura”, „Brancusi, ou l’anonymat du genie”, „Peintres roumains”, „Nostalgia sintezei”, „Geografii spirituale”, „Dimensiuni ale artei moderne”).

ROCKFELLER [rakifelər], familie de oameni de afaceri, filantropi si oameni politici din S.U.A. 1. John Davison (1839-1937), industrias si filantrop american. Continuand afacerile cu petrol ale tatalui sau, a fondat (1862) prima antrepriza petroliera, in 1863 o rafinarie de petrol, apoi (1870) imperiul industrial Standard Oil Company, cu peste 30 de corporatii, care i-a adus venituri imense. Dedicandu-se activitatilor filantropice, a creat Fundatia R. (1913), Universitatea R. din Chicago (1902), Institutul R. pentru cercetari medicale din New York (1901), care a devenit (din 1954) Universitatea R. Prin generozitatea lui a fost refacuta (dupa distrugerile din Primul Razboi Mondial) catedrala Notre-Dame din Reims. 2. John D. Jr. (1874-1960), industrias si filantrop american. Fiul lui R. (1). A continuat donatiile tatalui sau (locul pe care s-a construit sediul Natiunilor Unite), a construit Center R. si a restaurat in stil colonial Williamsburg. 3. Nelson Aldrich (1908-1979), om politic si filantrop american. Nepotul lui R. (1). Vicepresedinte al S.U.A. (1974-1977), in timpul lui G. Ford. Colectionar de arta. A facut donatii la Muzeul de arta moderna si a fondat Muzeul de Arta Primitiva, ambele in New York.

READ [ri:d], Sir Herbert Edward (1893-1968), scriitor, eseist, critic literar si de arta englez. Prov. univ. la Edinburgh. Promotor al curentelor artistice moderne („Forma in poezia moderna”, „Semnificatia artei”, „Filozofia artei moderne”, „Imagine si idee”, „Originile formei in arta”). Sinteze critice („Fazele poeziei engleze”, „Eseuri de critica literara”). Lirica imagistica cu implicatii metafizice („Metamorfozele lui Phoenix”, „O lume in razboi”, „Poeme”, „Ferma lunii”). Memorialistica.

SAKAKURA, Junzo (1901-1969), arhitect japonez. A studiat in Franta (1931-1936) cu Le Corbusier.. Unul dintre arhitectii care au imbinat, in mod armonios arhitectura europeana cu elemente traditionale japoneze. Si-a castigat faima internationala cu pavilionul japonez pentru Expozitia Mondiala de la Paris (1937). Ii mai apartin, printre altele: Muzeul de arta moderna din Kamakura (1951), Piateta din Shinjuku din Tōkyō (1964-1967), primaria orasului Kure.

OP-ART loc. s. (Arte) Curent in arta plastica moderna, derivat din constructivism, a carui tendinta principala este sporul de atentie acordat obtinerii unor valori si efecte optice ale obiectelor in miscare sau rezultate din miscarea privitorului fata de ele, ca si a formelor in spatiu, prin folosirea de linii, forme geometrice, uneori repetate uniform, insa cu variatii de ton, neasteptate modificari de ritm etc. [< engl. op-art].

APPIA, Adolphe (1862-1928), scenograf, regizor, teoretician de teatru elvetian. Reformator al artei spectacolului modern. Remarcabile puneri in scena ale operelor lui Wagner. Lucrari teoretice („Opera de arta vie”).

BLAUE REITER [blauə raitər] Der ~ („Calaretul albastru”), grupare artistica formata in Germania, la Munchen (1911-1914), initiata de W. Kandinsky si F. Marc. Unea artisti de orientari diferite (K. Malevici, P. Klee, A. Jawlensky, A. Macke s.a.), promovind tendinte moderne in arta.

SAURA (ATARES), Carlos (n. 1932), regizor spaniol de film. Asigura reputatia internationala a cinematografului spaniol post-Bunuel. Se inscrie in traditia artei iberice moderne prin idiosincrazia fata de o societate puritana si intolerabila, prin realismul oniric, prin limbajul eliptic si apetenta pentru alegorie, prin discursul obsesiv despre s*********e si moarte („Vanatoarea”, „Verisoara Angelica”, „Eliza, viata mea”, „Carmen”, „Ai, Carmela!”, „Goya la Bordeax”).

MODERNISM n. 1) Curent in arta si literatura moderna constand in negarea totala sau partiala a traditiei si in adoptarea unor principii noi de creatie. 2) Preferinta pentru tot ce este modern. /<fr. modernisme

CONSTRUCTIVISM s. n. 1. orientare estetica, in artele plastice, literatura si muzica, care concepe realitatea intr-o viziune de forme geometrice, spatiale, si care lupta pentru puritatea si simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica moderna. 2. curent in arhitectura care sustine ca forma arhitecturala trebuie sa fie expresia structurii constructive a cladirii. 3. conceptie care recunoaste rolul activ, creator al gandirii in procesul cunoasterii. ◊ conceptie a scolii intuitioniste din filozofia matematicii potrivit careia activitatea constructiva este baza exigentei matematice. (< fr. constructivisme)

HADDON [hædən], Alfred Cort (1855-1940), antropolog britanic. Prof. univ. la Dublin si Cambridge. A introdus metoda observatiei „pe teren”, contribuind la fundamentarea antropologiei moderne („Evolutie in arta”, „Istoria antropologiei”).

REUCHLIN [rɔiʃlin], Johannes (numit si Capnio, Kapnion) (1455-1522), teolog si umanist german. Prof. univ. din Ingolstadt si Tubingen. Adversar al scolasticii. S-a impotrivit intentiei dominicanilor de a arde scrierile ebraice, afirmand utilitatea cunoasterii lor. Este, alaturi de Erasm, unul dintre promotorii studiului filologiei clasice. Contributii privind pronuntia limbii grecesti clasice (sistemul reuchlinian) apropiat de cel din greaca moderna. Alte lucrari: „arta cabalistica”, „De Rudimetis Hebraicis”. Traducator al „Bibliei” si initiator al studiului iudaisticii.

PAPIER COLLE s.n. (Arte) Tehnica in pictura moderna, constand in folosirea ca elemente de compozitie a unor fragmente de hartie imprimata sau decorativa lipite pe panza sau pe carton; colaj. [Pron. papie cole. / < fr. papier colle].

NEOGOTIC, -A adj. stil ~ (si s. n.) = stil modern in arhitectura si arta decorativa europeana, inspirat din stilul gotic. (< fr. neo-gothique)

MODERNISM, modernisme, s. n. 1. Insusirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine moderna; preferinta (exagerata) fata de tot ceea ce este nou, modern. 2. Curent sau tendinta din arta si literatura sec. XX, care neaga traditia si sustine principii de creatie noi. – Din fr. modernisme.

NEOGOTIC, -A adj. Stil neogotic (si s.n.) = stil modern in arhitectura si in arta decorativa europeana din sec. XIX, care urmarea sa reinvie stilul gotic. [< fr. neo-gothique].

LADEA, Romulus (1901-1970, n. sat Jitin, jud. Caras-Severin), sculptor roman. Prof. univ. la Cluj. Predilectie pentru tipurile populare, tratate patetic sau cu o nota de umor generos, intr-o stilizare care aminteste de arta taraneasca integrata in sinteze moderne. Creatia sa cuprinde portrete monumentale in bronz sau in lemn, mai ales ale unor eroi din lumea satului („Mama”, „Ioan Iorgovan”, „Taran din satul meu”, „Horea”, „Closca”).

NEOREALISM n. 1) Curent in filozofia contemporana cu tendinta realista. 2) Curent modern in literatura, cinematografie si in artele plastice, care se caracterizeaza prin democratism, apropiere de viata cotidiana si prin simplitatea mijloacelor de expresie. [Sil. ne-o-re-a-] /<fr. neo-realisme

POP-ART s.n. Curent in arta plastica, mai ales in cea americana, care, considerand ca mediul actual al omului il formeaza marile aglomeratii urbane nenaturale (coplesite de masinism, asaltate de publicitate, invadate de obiectele de larg consum, de deseurile industriale), postuleaza intoarcerea spre o noua orientare realista, intemeiata pe un simt modern al naturii. [< engl. pop(ular)-art – arta populara].

NEORETORICA s. f. curent in gandirea filozofico-lingvistica moderna care reia dintr-o perspectiva noua arta antica a vorbirii. (< fr. neorhetorique)

SECESSION SE-SE-SION/ s. n. 1. denumire data gruparilor artistice de avangarda aparute in tarile germanice la sfarsitul sec. XIX, care au sustinut impresionismul si postimpresionismul, promovand apoi expresionismul. 2. stil in artele decorative in Occident, corespunzator cu Jugendstil, modern style etc. (< fr. secession, germ. Sezession)

BALETELE RUSE, companie de teatru condusa de Deaghilev. Spectacolele acesteia (care stau la originea baletului modern), inaugurate in 1909, realizeaza o sinteza a artelor (coregrafie, muzica, pictura). Printre balerinii B.R.: V. Nijinski, A. Pavlova, T. Karsavina, M. Fokin.

NEORETORICA s.f. Curent in gandirea filozofico-lingvistica moderna care reia dintr-o perspectiva noua, pluridisciplinara, arta antica a vorbirii. [Et. incerta].

VORTICISM s. n. miscare artistica de avangarda aparuta in Anglia in al doilea deceniu al sec. XX, care lega arta si poezia de mecanicism si de civilizatia industriala moderna, propunand organizarea formelor intr-un sistem de unghiuri si de curbe in jurul unui punct determinat. (< engl. vorticism)

SCULPTURA (‹ fr., lat.) s. f. 1. arta a reprezentarii tridimensionale a imaginilor prin volume si suprafete organizate in spatiu (v. basorelief, altorelief, ronde-bosse). Dupa destinasia ei este: s. statuara, s. de postament, s. monumental-decorativa (subordonata arhitecturii). Dupa materialul si tehnica folosita, s. poate fi modelata (in lut, ceara etc.), turnata (in metal dupa un tipar) sau cioplita (in piatra, lemn, os, fildes etc.). Cunoscuta inca din preistorie, s. a evoluat continuu, cunoscand o larga dezvoltare in Antic., in arta precolumbiana, in arta elenistica, bizantina, a Renasterii europene si apoi in cadrul scolilor moderne. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei epoci sau unui sculptor. 2. Opera apartinand sculpturii (1).

modern-STYLE s.n. Denumire data in jurul anilor 1900 unei formule de arta decorativa, caracterizata prin preferinta pentru liniile curbe, formele alungite si arabescurile unduioase, pe care o gasim frecvent in mobilier, orfevrarie, ceramica, imprimeuri etc. [Pron. mo-dern stail. / < engl. modern style].

modern-STYLE STAIL/ s. n. denumire data in jurul anilor 1900 unui stil in artele decorative, caracterizat prin preferinta pentru liniile curbe, formele alungite si arabescurile unduioase, frecvent in mobilier, orfevrarie, ceramica, imprimeuri etc. (< engl. modern style)

JUGENDSTIL [jugəndstil] (cuv. germ.; Jugend, titlul unei reviste) s. n. Curent artistic manifestat in Germnaia in grafica, arta decorativa, pictura, arhitectura, la sfarsitul sec. 19 si inceputul sec. 20. Este echivalent cu modern-style-ul si art nouveau. Reprezentanti: F. Stuck, W. Trubner, M. Klinger, H. Obrist, A. Endell. V. si arta 1900.

REGISTRATIE s. f. arta de a folosi posibilitatile timbrale ale o***i sau ale clavecinului, indicata in compozitiile moderne. – Din fr. registration.

DANS, dansuri, s. n. 1. Ansamblu de miscari ritmice, variate ale corpului omenesc, executate in ritmul unei melodii si avand caracter religios, de arta sau de divertisment. Dans ritual. Dans popular. Dans de caracter. Dans de salon. Dans modern. Dans clasic (sau academic) = ansamblu de miscari artistice conventionale care constituie baza tenhica a coregrafiei, a spectacolelor de balet etc. 2. Actiunea de a dansa. Ii place muzica si dansul. 3. (In sintagma) Dans macabru = tema alegorica simbolizand egalitatea in fata mortii prin reprezentarea unui schelet cu coasa in mana care atrage in hora oameni de diferite varste si conditii sociale si-i omoara. 4. (In sintagma) Dansul albinelor = mijloc de semnalizare prin care albinele, facand anumite miscari, isi comunica gasirea unei surse de hrana, directia si distanta acestei surse. [Var.: (pop.) dant s. n.] – Din fr. danse. Cf. it. danza, germ. Tanz.

FOLK s.n. Curent in muzica, sculptura, arta grafica etc., care propaga preluarea unor traditii populare. ♦ Preluare a motivelor folclorice cu mijloace moderne, originale. ♦ Productie artistica care are la baza principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. [< engl. folk].

modernISM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este modern. ♦ Gust pentru ceea ce este modern. 2. Tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi. ♦ Nume generic dat miscarilor, tendintelor si experimentelor din arta si literatura sec. XX, care, in goana dupa originalitate, ajung la creatii arbitrare, rupte de realitate. [< fr. modernisme].

modernISM s. n. 1. insusirea, caracterul a ceea ce este modern; preferinta, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate. 2. tendinta novatoare dintr-o anumita etapa a unei literaturi. ◊ denumire generica pentru miscarile, tendintele si experimentele inovatoare din arta si literatura sec. XX, care, in goana dupa originalitate, ajung la creatii pur experimentale, formale. (< fr. modernisme)

READY-MADE [ridi-meid] (cuv. engl. „de gata”) subst. Termen introdus in ara moderna de Marcel Duchamp (1913), pentru a desemna obiecte obisnuite, „gata facute”, pe care le prezinta, scoase din contextul cotidian, drept opere de arta. Aparuta ca forma protestatara, a influentat, in sec. 20, arta dadaista si pop-art.

SAVA, Ion (1900-1947, n. Bucuresti), regizor, dramaturg, pictor si c**********t roman. Regizor la Teatrul National din Iasi (din 1930) si Bucuresti (din 1938). Teoretician al artei spectacolului, a promovat conceptia „reteatralizarii teatrului”. Inovator in regie si scenografie („Macbeth”). Piese de teatru pirandelliene si cinematice („Usile”, „Iov”, „Presedintele”); pantomima moderna („Vreau sa numar stelele”). Scenarii de regie de film.

F******M n. (la inceputul sec. XX in arta, literatura) Curent caracterizat prin negarea traditiilor clasice, pe care incearca sa le inlocuiasca prin cultul vitezei, al masinilor, sugerand ritmul trepidant al vietii moderne. /<fr. f*******e, it. f*******o

BRANCUSI, Constantin (1876-1957, n. sat Hobita, jud. Gorj), sculptor roman. Personalitate marcanta a artei sec. 20. Dupa studii in tara, pleaca in 1902 in strainatate, stabilindu-se in 1904 la Paris. Intr-o prima perioada sculpteaza portrete („Pictorul N. Darascu”, capete de copii) de o mare finete a expresiei si plasticitate a formei, in spiritul artei lui Rodin. Catre sfirsitul primului deceniu al sec. 20 se desprinde de sculptura traditionala, urmarind esentializarea formelor si concentrarea maxima a expresiei. Ecouri stravechi se imbina cu un simt foarte modern al formelor in spatiu, in lucrari ca: „Pasarea maiastra”, „Pasarea in spatiu”, „Inceputul lumii”, „Cocosul”. Dupa „Rugaciunea”, complexul statuar de la Tirgu Jiu („Poarta sarutului”, „Masa tacerii”, „Coloana fara sfirsit”) constituie o creatie de seama in materie de sculptura monumentala. Reprezentat in muzeele din Romania si in marile muzee din Europa si S.U.A. M. post-mortem al Acad. (1990).

APPOLLINAIRE [apoliner], Guillaume (pseud. lui Wilhelm Apollinaris de Kostrowitski) (1880-1918), poet si critic de arta francez. Precursor al suprarealismului si promotor al cubismului. Poezia lui, caracterizata prin lirismul si supletea expresiei, magia muzicala a versului, varietatea tonurilor si cautarilor formale („Alcooluri”, „Caligrame”) a influentat considerabil dezvoltarea liricii moderne europene.

POP-ART s. n. curent in arta plastica contemporana (din Anglia si SUA) care, considerand ca mediul actual al omului il formeaza marile aglomeratii urbane nenaturale, postuleaza intoarcerea spre o noua orientare realista, introducand in compozitii colaje, obiecte de uz cotidian, de tehnica moderna etc. (< amer. pop' art)

EXPRESIONISM s.n. 1. Curent artistic si literar modern, aparut in Germania la inceputul sec. XX, caracterizat printr-o puternica tendinta de exprimare spontana a trairilor interioare (stari de spaima, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatica, punand accent pe subiectivitate, pe irational. 2. Orice forma de arta care vizeaza intensitatea expresiei. ♦ Stil de arhitectura care acorda prioritate expresiei prin stilizari (exagerate). (din fr. expressionnisme)