JADEIT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusa din silicat natural de sodiu si aluminiu compact, verzui sau albicios, utilizata in arta decorativa. – Din fr. jadeite.

JUGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat in grafica, arta decorativa, arhitectura, pictura, aparut la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX in Germania si apoi in restul Europei, caracterizat prin importanta acordata esentializarii formei si prin bogatia decoratiei cu motive vegetale. [Pr.: iugandstil] – Cuv. germ.

ROCOCO adj. invar. 1. (In arhitectura si in arta decorativa; in sintagma) Stil rococo (si substantivat, n.) = stil artistic de ornamentatie raspandit in sec. XVIII, provenind din Franta, caracterizat printr-o bogatie excesiva de linii, de curbe, de ghirlande impletite asimetric, incrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo.

ARTA s. 1. v. maiestrie. 2. arta abstracta v. abstractionism; arta aplicata v. arta decorativa; arta decorativa = ornamentica, arta aplicata; arta nonfigurativa = abstractionism. 3. arta regizorala v. regie; arta scenica v. scenografie; arte frumoase = belearte. 4. arta culinara v. gastronomie.

ORNAMENTICA s. v. arta decorativa.

MOZAIC ~uri n. 1) Opera de arta decorativa, formata prin asamblarea estetica a unor bucati de materiale (piatra, sticla, marmura, ceramica, smalt) de diverse culori, fixate intre ele cu mortar sau cu mastic. 2) Lucrare constand din realizarea unei suprafete lustruite (de pardoseala) din ciment, cu bucati mici de marmura, calcar etc. 3) Ansamblu de elemente eterogene. /<fr. mosaique, it. mosaico

PALMA² ~e f. inv. 1) Simbol al unei victorii, constand dintr-o ramura de palmier. 2) (in arta decorativa) Ornament avand forma stilizata a unei frunze de palmier; palmeta. [G.-D. palmei] /<fr. palme

REGENTA ~e f. 1) Guvernare provizorie a unei sau a mai multor persoane imputer-nicite (in timpul minoratului, absentei sau bolii monarhului). 2) Perioada cat dureaza aceasta guvernare. 3) Persoana sau organ colegial care exercita prerogativele monarhu-lui. 4) (in Franta, la inceputul sec. XVIII) Stil in arhitectura si in arta decorativa care se caracterizeaza prin gratie si delicatete. /<fr. regence

CHERUB s.m. Figura decorativa de copil inaripat, folosita in mobila si arta decorativa a Renasterii italiene. [< fr. cherubin].

EMPIRE adj. invar. Stil empire = stil in arhitectura si in arta decorativa si aplicata, caracterizat prin monumentalitate fastuoasa, prin folosirea emblemelor militare si prin bogatia decoratiilor interioare, care s-a impus in timpul ocupatiei napoleoneene. [Pron. ampir. / < fr. (style) Empire].

MODERN-STYLE s.n. Denumire data in jurul anilor 1900 unei formule de arta decorativa, caracterizata prin preferinta pentru liniile curbe, formele alungite si arabescurile unduioase, pe care o gasim frecvent in mobilier, orfevrarie, ceramica, imprimeuri etc. [Pron. mo-dern stail. / < engl. modern style].

PAPIER MACHE s.n. (Arte) Pasta plastica obtinuta din hartie macerata in apa si clei, din care se confectioneaza obiecte de arta decorativa sau imitatii de sculpturi. ♦ (p. ext.) obiecte facute din aceasta pasta. [Pron. papie mase. / < fr. papier mache].

COSMETICA s.f. Arta ingrijirii igienice a tenului prin metode si preparate speciale. ♦ Ramura industriala care se ocupa cu fabricarea cosmeticelor. [Gen. -cii. / < fr. cosmetique, cf. gr. kosmetike – arta decorativa].

NEOGOTIC, -A adj. Stil neogotic (si s.n.) = stil modern in arhitectura si in arta decorativa europeana din sec. XIX, care urmarea sa reinvie stilul gotic. [< fr. neo-gothique].

APLICAT, -A adj. 1. lipit, asezat pe... ♦ arta ~a = arta decorativa. 2. pus in practica. ◊ (despre stiinte) cu aplicatii practice. (< aplica)

CHERUB s. m. 1. (in arta asiriana) figura compozita a geniului pazitor al Soarelui, un taur cu cinci picioare, cu figura umana si cu coada de leu. 2. figura decorativa de copil inaripat, in mobila si arta decorativa a Renasterii italiene. (< fr. cherub)

JADEIT s. n. jad verzui sau albicios, cu luciu sticlos, folosit in arta decorativa. (< fr. jadeite)

NEOGOTIC, -A adj. stil ~ (si s. n.) = stil modern in arhitectura si arta decorativa europeana, inspirat din stilul gotic. (< fr. neo-gothique)

PAPIER MACHE [Pron.: papie mase] s.n. pasta plastica din hartie macerata in apa si clei, din care se confectioneaza obiecte de arta decorativa sau imitatii de sculpturi. ♦ (p. ext.) obiecte din aceasta pasta. (< fr. papier mache)

ROCOCO adj. inv. stil ~ (si s. n.) = stil de ornamentatie in arhitectura si arta decorativa din sec. XVIII, de origine franceza, care urmeaza barocului, printr-o deosebita bogatie a decorului, prin tendinta spre asimetrie si spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatica bogata etc. ◊ (p. ext.) demodat si putin ridicol. (< fr. rococo)

JADEIT (‹ fr. {i}) s. n. Silicat natural de sodiu si aluminiu din grupa piroxenilor monoclinici, compact, verzui sau albicios, sticlos, intalnit in roci metamorfice alcaline sau in formatiuni metasomatice de contact; formeaza mase granulare compacte sau agregate fibroase fine. Utilizat in timpurile preistorice la confectionarea uneltelor si armelor, iar, mai tarziu, in arta decorativa, inclusiv a bijuteriilor.

CONSTANTE, Lena (1909-2005, n. Bucuresti), artisti decoratoare romana. Lucrari de arta decorativa si ilustratie de carte cu motive folcloriste in solutii plastice inedite („Papusi”).

JUGENDSTIL [jugəndstil] (cuv. germ.; Jugend, titlul unei reviste) s. n. Curent artistic manifestat in Germnaia in grafica, arta decorativa, pictura, arhitectura, la sfarsitul sec. 19 si inceputul sec. 20. Este echivalent cu modern-style-ul si art nouveau. Reprezentanti: F. Stuck, W. Trubner, M. Klinger, H. Obrist, A. Endell. V. si arta 1900.

POPP, Aurel (1879-1960, n. Cauas, jud. Satul Mare), pictor, grafician si sculptor roman. Compozitii istorice in care pastreaza reminiscente academice („Inmormantarea proletariatului”, „Dupa batalie”, „Horea, Closca si Crisan”) si peisaje („Malul Sasarului la Baia Sprie”) de tendinta expresionista. Lucrari de sculptura si arta decorativa.

GHIRLANDA, ghirlande, [(pop.) ghirlanzi]. s. f. Impletitura decorativa in forma de lant sau de cununa, facuta din frunze, flori (si fructe). ♦ Element ornamental, in arhitectura si in artele decorative, avand aspectul unei astfel de impletituri. [Var.: ghirlanta s. f.] – Din fr. guirlande.

REGENTA, regente, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitata de una sau de mai multe persoane in timpul minoratului, absentei sau bolii unui monarh; perioada cat dureaza aceasta guvernare: persoanele (sau persoana) care guverneaza in aceasta perioada. 2. Stil in arhitectura si in artele decorative franceze la inceputul sec. XVIII, caracterizat prin supletea, gratia si delicatetea elementelor decorative. – Din fr. regence.

DECORATIV, -A, decorativi, -e, adj. Care decoreaza; care serveste la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafata, exterioare, superficiale. ♦ arta decorativa = arta de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul si interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. – Din fr. decoratif.

SEMITON, semitonuri, s. n. 1. (Muz.) Interval de o jumatate de ton; cel mai mic interval in gama diatonica. 2. Nuanta de culoare intermediara care face trecerea, in pictura si in artele decorative, de la un ton inchis la unul deschis al aceleiasi culori. – Din fr. semi-ton.

MARCHETARIE ~i f. 1) arta decorativa care consta in aplicarea pe suprafata obiectelor de mobila a unor mici bucati de placaj, de fildes, de sidef, pentru a obtine un decor geometric sau chiar un tablou. 2) Lucrare decorativa astfel obtinuta. /<fr. marqueterie

SECESSION s.n. Denumire data gruparilor artistice de avangarda, aparuta in tarile germanice la sfarsitul sec. XIX. ◊ Stil secession = stil in artele decorative in Occident. [Pron. se-se-sion. / < fr. secession].

BIBELOU s.n. Obiect de arta, decorativ, de marime redusa. [Pl. -uri. / < fr. bibelot].

decorativ, -A adj. Care impodobeste; ornant, ornamental. ◊ Arte decorative = arte plastice aplicate in decorarea obiectelor de folos practic (mobila, ceramica etc.). [Cf. fr. decoratif, it. decorativo].

ORNAMENTICA s.f. 1. Mod de concepere si de dispunere a motivelor ornamentale (in arhitectura si artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentatiei. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care impodobesc linia melodica initiala. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik].

ARAB, -A I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat si din nordul Africii. II. adj. care apartine arabilor; arabic (1). ♦ arta ~a = arta, o sinteza intre elementele mesopotamiene, persane si bizantine, cu influente ale traditiei locale, prezentand in constructii (moschei, palate, mausolee) curtea interioara incadrata de porticuri, iar in artele decorative ornamentul geometric si floral; cifra ~a = simbol grafic, element al sistemului de numeratie zecimal. ◊ (despre cai) care apartine unei rase originare din Pen. Arabia. ◊ (s. f.) limba semitica ale carei dialecte sunt vorbite de arabi. (< fr. arabe, lat. arabus)

BIBELOU s. n. mic obiect de arta, decorativ, pentru interior. (< fr. bibelot)

EMPIRE AMPIR/ adj. inv. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat in arhitectura prin monumentalitate si somptuozitate, iar in artele decorative printr-o imbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare. (< fr. /style/ Empire)

GHIRLANDA s. f. 1. impletitura de frunze sau de flori in forma de lant sau de cununa; ornament de aceasta forma, in arhitectura sau in artele decorative. 2. (mar.) infasurari ale unei parame, la anumite distante, pentru a-i mentine forma. 3. ansamblu de piese de legatura in forma de V, care imbina etrava cu bordajul. (< fr. guyrlande, it. ghirlanda)

MODERN-STYLE STAIL/ s. n. denumire data in jurul anilor 1900 unui stil in artele decorative, caracterizat prin preferinta pentru liniile curbe, formele alungite si arabescurile unduioase, frecvent in mobilier, orfevrarie, ceramica, imprimeuri etc. (< engl. modern style)

ORNAMENTICA s. f. 1. mod de concepere si de dispunere a motivelor ornamentale (in arhitectura si artele decorative); arta ornamentatiei. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care impodobesc linia melodica initiala. (< germ. Ornamentik)

PERSAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran). II. adj. care apartine Iranului. ♦ arta ~a = arta care se caracterizeaza prin palate monumentale, decorate cu stucaturi si mozaicuri, cu caramizi smaltuite si policrome, cu alto- si basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie si o executie desavarsita, constituind o sinteza a traditiilor locale si a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioara (confectionat la origine in Persia). ◊ (s. f.) limba neoiraniana vorbita in Iran si Afganistan. (< fr. persan)

SECESSION SE-SE-SION/ s. n. 1. denumire data gruparilor artistice de avangarda aparute in tarile germanice la sfarsitul sec. XIX, care au sustinut impresionismul si postimpresionismul, promovand apoi expresionismul. 2. stil in artele decorative in Occident, corespunzator cu Jugendstil, modern style etc. (< fr. secession, germ. Sezession)

ALTERNANTA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Insusirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatiuni geologice, de grosimi apropiate, in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul, in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in s: des-desi, a lui t in t: taiat-taiati) sau vocalica (ex. carte-carti); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).

ART NOUVEAU (denumire franceza) [ar nuvo] Stil in arhitectura, arte decorative si sculptura dezvoltat in Franta la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20. Termenul este folosit si ca denumire pentru intreaga arta de la granita dintre cele doua secole. Principalele centre de manifestare sint in Paris si Nancy, in ultimul dezvoltindu-se o adevarata scoala, mai ales in sticla si ceramica, al carei reprezentant este E. Galle. V. si arta 1900.

BRINCOVENESC, -EASCA (‹ Brincoveanu) adj. Care apartine epocii lui Brincoveanu. ♦ arta b. = denumire data creatiei artistice din Tara Romaneasca, de la sfirsitul sec. 17 si din primele decenii ale sec. 18. Dezvoltata cu precadere in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, se caractecterizeaza in arhitectura prin folosirea foisoarelor si a logiilor, printr-o bogata decoratie sculptata si pictata. Repertoriul ornamental este variat, realizind o originala sinteza intre elementele de inspiratie orientala si occidentala, integrate viziunii autohtone (manastirea Hurezi, palatele de la Mogosoaia, Potlogi). Ansamblurile de fresca prezinta tendinte realiste in tratarea portretelor (Pirvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare inflorire, caracterizindu-se prin bogatia ornamentatiei, care foloseste mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) si zoomorfe.

NEOGOTIC (‹ fr.) s. n. (Si adj.) Stil in arhitectura si in artele decorative europene, initial in Marea Britanie (H. Walpole, J. Wyatt, A.W.N. Pugin, Th. Rickman), in Franta (E.E. Viollet-le-Duc) si in Italia (P. Selvatico, C. Boito), de la sfarsitul sec. 18 si din sec. 19, care consta in reevaluarea goticului si in prelucrarea formala a elementelor lui de decoratie.

REGENCY (‹ cuv. engl.) subst. Stil in artele decorative si arhitectura britanica, in timpul domniei lui George IV (1820-1830), combinand elemente neoclasice cu influente orientale. Promovat mai ales prin lucrarile lui J. Nash.

decorativ, -a adj. (fr. decoratif). Relativ (propriu) la decorare. Arte decorative, pictura, sculptura, fabricarea mobilelor, tapiteria s.a.

BRODERIE ~i f. 1) Cusatura decorativa, efectuata in relief pe o tesatura, cu fire din acelasi material sau cu fire speciale. 2) Tesatura impodobita cu motive decorative brodate. 3) arta de a broda. [Art. broderia; G.-D. broderiei; Sil. -ri-e] /<fr. broderie

SEMIPALMETA s.f. (Arte) Motiv decorativ vegetal constand din prezentarea frunzei de palmier din profil. [< semi- + palmeta].

STALACTITA s.f. 1. Formatie calcaroasa in forma de con alungit, care atarna de tavanul pesterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imita in mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pica].

CALOFILIE s. f. preocupare de a folosi in opera de arta frumosul decorativ, in dauna continutului; calofilism. (< calofil + -ie)

DENDROMORF, -A adj. (despre divinitati, obiecte de arta, motive decorative) care reprezinta arbori. (< lat. dendromorphus)

SEMIPALMETA s. f. (arte) motiv decorativ vegetal constand din reprezentarea frunzei de palmier din profil. (< semi- + palmeta)

ZOOMORF, -A adj. (despre divinitati, obiecte de arta, motive decorative) care reprezinta animale; zoomorfie (2). (< fr. zoomorphe)

ANTROPOMORF, -A, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n.pl.) Grup de maimute, asemanatoare cu omul. 2. Care apartine antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. S. n. Obiect de arta sau reprezentare decorativa cu forma de fiinta omeneasca. – Din fr. anthropomorphe.

ORNAMENT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect adaugat la un ansamblu pentru a-l infrumuseta; accesoriu, element decorativ folosit in artele plastice, in arhitectura, in tipografie pentru a intregi o compozitie si a-i reliefa semnificatia. ◊ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distinctie, insemn, decoratie. 2. Nota sau grup de note muzicale care se adauga la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i impodobi linia melodica; semnul muzical corespunzator. – Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.

FUNDAL ~e n. 1) (in artele plastice) Fond decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat, care scoate in relief subiectul compozitiei. 2) Decor asezat in fundul unei scene de teatru. /<it. fondale

ROZETA² ~e f. 1) (in artele plastice) Ornament decorativ circular care aminteste de un trandafir. 2) arhit. v. ROZASA. 3) Obiect de podoaba care aminteste de un trandafir (aplicat pe o rochie, pe o palarie, pe incalta-minte etc.). 4) tehn. Element de sustinere sau de protectie la capatul unei bare cilindrice de metal. 5) Disc folosit in constructii pentru a masca sau a ornamenta diferite elemente. /<fr. rosette

ANTROPOMORF, -A adj. 1. Asemanator (ca forma) cu omul; antropoid. 2. Referitor la antropomorfism. 3. (Despre un obiect de arta sau reprezentare decorativa) In forma figurii umane. // s.f.pl. (antropomorfe) Antropoide; antropomorfide. [< fr. anthropomorphe, cf. gr. anthropos – om, morphe – forma].

ARABESC s.n. (Mai ales la pl.) 1. Ornament inspirat din arta araba. ♦ Motiv decorativ ornamental cu linii si curbe inclinate bizar, constand din diverse figuri (linii, frunze, flori etc.) impletite simetric. 2. (Coregr., sport) Pozitie in dansul academic, la patinaj sau la gimnastica, cu piciorul liber intins si ridicat inapoi. // s.f. Compozitie muzicala cu caracter avantat si gratios. [Pl. -uri. / < fr. arabesque, it. arabesco, germ. Arabeske].

ARABESC I. s. n. 1. ornament inspirat din arta araba. ◊ motiv decorativ ornamental din diverse combinatii de figuri (linii, frunze, flori) impletite simetric. 2. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizeaza acest mod. 3. figura in baletul clasic, la patinaj sau la gimnastica, cu piciorul si bratul liber spre orizontala. 4. ornament muzical. II. s. f. piesa muzicala cu o linie melodica bogat ornamentata. (< fr. arabesque)

ANTROPOMORF¹ s. n.Obiect de arta sau reprezentare decorativa cu forma de fiinta omeneasca. – Fr. anthropomorphe (< gr.).

ALESATURA, alesaturi, s. f. Procedeu de ornamentare a tesaturilor populare romanesti prin separarea si imbinarea cu mana, dupa un model, a firelor de urzeala si de bateala. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat in arta populara romaneasca prin procedeul descris mai sus. – Ales² + suf. -atura.

decorativISM s.n. Caracter decorativ (exagerat sau prea accentuat). ♦ Exagerare in artele plastice a elementelor decorative. [< fr. decorativisme].

SUISEKI s. f. arta a aranjarii pietrelor decorative, in Japonia, alaturi de ikebana. (< cuv. jap.)

BOVE, Andreia (n. 1935, Bucuresti), sculptor si ceramist roman. Stabilita in Suedia (1968). Sculptura realista, cu intentii de analiza psihologica („Portretul lui Eugen Ionescu”). Lucrari in ceramica, inspirate de arta populara (pasari stilizate, platouri decorative cu pesti).

DESENATOR, -OARE, desenatori, -oare, s. m. si f. Persoana care deseneaza; artist care practica arta desenului, in special a desenului decorativ sau tehnic. – Din fr. dessinateur.

CALOFILISM n. (in opere de arta) Tendinta de a cultiva frumosul decorativ, adesea gratuit, in detrimentul continutului. /calofil + suf. ~ism

LICORN s. m. 1. animal fabulos, simbol al puritatii, imaginat ca un cal cu un corn foarte lung in frunte in arta si literatura medievala; inorog. 2. element decorativ reprezentand un asemenea animal. (< fr. licorne)

BADEA, Costel (n. 1940, Iasi), ceramist roman. Prof. univ. la Bucuresti. Piese tridimensionale si prototipuri pentru ind. A inclus ceramica in artele majore, prin depasirea caracterului strict decorativ („Forme dinamice”).

GLIPTIC, -A, gliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. arta de a grava figuri sau motive decorative pe o piatra pretioasa sau semipretioasa sau pe mulajele pentru monede si medalii. 2. Adj. Care apartine glipticii, privitor la gliptica. – Din fr. glyptique.

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

LOTUS s. m. 1. planta acvatica exotica din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, placut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent in monumentele egiptene si in artele asiatice, reprezentand un lotus (1). (< fr., lat. lotus)

AFIS s.n. 1. Instiintare publica, tiparita (uneori si desenata), care se fixeaza sau se distribuie in anumite locuri cu scopul de a anunta anumite lucruri. ◊ Cap de afis = primul nume de pe afisul care anunta un spectacol; actor de vaza. 2. Gen de arta grafica folosita pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -se, -suri. / < fr. affiche].

NEOGOTIC, -A, neogotici, -ce, adj., s. n. (Stil in arhitectura si arta) care reevalueaza goticul si prelucreaza formal elementele lui decorative. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-gothique.

ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.

decorativ, -A adj. care decoreaza (1); ornant, ornamental. ◊ care serveste pentru decorare. ♦ arte e = arte plastice folosite in decorarea obiectelor de uz curent (mobila, ceramica). (< fr. decoratif)

CLOISONNE (cuv. fr.) [clauzone] subst. Tehnica in arte emailului, constind din impartirea suprafetei suportului metalic (in functie de desenul motivulului decorativ), prin fisii subtiri din acelasi material, in mici compartimente si din umplerea acestora cu smalt (de diferite culori); p. ext. obiect realizat dupa o astfel de tehnica.

KITSCH, kitschuri, s. n. Termen folosit pentru a determina un obiect decorativ de prost gust. ◊ Reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere de arta, multiplicate si valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

STILIZA, stilizez, vb. I. Tranz. 1. A da unui text o forma mai corecta, mai ingrijita. 2. (In artele plastice) A reproduce un obiect din natura in linii simplificate, esentiale, in scop decorativ. ♦ A prelucra un motiv de coregrafie sau de muzica populara, pastrand elementele originare esentiale. – Din fr. styliser.

decorativ ~a (~i, ~e) Care serveste ca element de decor; destinat sa decoreze; ornamental. ◊ arta ~a arta de a decora exteriorul si interiorul unor obiecte (case, mobilier, costume etc.). 3) fig. Care produce efecte de suprafata, exterioare, superficiale. /<fr. decoratif

GRADINA s.f. (Arte) Dalta speciala din otel, folosita in sculptura si pentru cioplirea elementelor de constructie decorative. [< it. gradina].

GEMA, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatra pretioasa translucida. ♦ Bijuterie sau obiect de arta facut dintr-o piatra pretioasa sau semipretioasa pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; in sintagma) Sare gema = sare de bucatarie cristalizata, extrasa ca atare dintr-o salina; halit². – Din fr. gemme, lat. gemma.

ROCOCO adj. invar. 1) (in arhitectura si arta aplicata europeana din sec. XVIII): (Stil) ~ stil caracterizat printr-o tendinta excesiva de elemente decorative, culori deschise si stralucitoare, prin linii curbe etc. 2) fig. Care iese din comun prin felul neobisnuit de a fi; extravagant. /<fr. rococo

CHAMPLEVE [SANLOVE] s. n. tehnica in arta emailarii, umplerea cu smalt a spatiilor adancite special intr-o placa metalica, in scop decorativ. ◊ obiectul decorat. (< fr. champleve)

PIROGRAVURA, (2) pirogravuri, s. f. 1. Tehnica, arta de a decora suprafata unor obiecte de lemn, de piele, de os etc. prin pirogravare. 2. Gravura, desen decorativ executat prin pirogravare; p. ext. obiect pirogravat. – Din fr. pyrogravure.

CHAMPLEVE (cuv. fr.) [sãlove] subst. 1. Tehnica in arta emailului, care consta in umplerea cu smalt a spatiilor adincite special intr-o placa metalica in scop decorativ. 2. Obiect decorat prin c. (1).

PAPIER COLLE s.n. (Arte) Tehnica in pictura moderna, constand in folosirea ca elemente de compozitie a unor fragmente de hartie imprimata sau decorativa lipite pe panza sau pe carton; colaj. [Pron. papie cole. / < fr. papier colle].

PUTTO s.n. (Arte) Denumire in sculptura si pictura italiana pentru motivul plastic al copilului Amor; amoras. ♦ Denumire data figurilor de ingerasi care apar frecvent in compozitiile iconografice sau decorative din epoca Renasterii si apoi in baroc. [Pl. -tti. / < it. putto].

SCULPTURA (‹ fr., lat.) s. f. 1. arta a reprezentarii tridimensionale a imaginilor prin volume si suprafete organizate in spatiu (v. basorelief, altorelief, ronde-bosse). Dupa destinasia ei este: s. statuara, s. de postament, s. monumental-decorativa (subordonata arhitecturii). Dupa materialul si tehnica folosita, s. poate fi modelata (in lut, ceara etc.), turnata (in metal dupa un tipar) sau cioplita (in piatra, lemn, os, fildes etc.). Cunoscuta inca din preistorie, s. a evoluat continuu, cunoscand o larga dezvoltare in Antic., in arta precolumbiana, in arta elenistica, bizantina, a Renasterii europene si apoi in cadrul scolilor moderne. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei epoci sau unui sculptor. 2. Opera apartinand sculpturii (1).