CACIULAR, caciulari, s. m. 1. Meserias care lucreaza caciuli. 2. Infanterist in vechea armata romana. – Caciula + suf. -ar.

CENTURIE, centurii, s. f. 1. (In armata romana) Subdiviziune tactica cuprinzand o suta de ostasi; (in vechea organizare a armatei romane) subimpartire a cetei. 2. (In vechea Roma) Diviziune politica si administrativa formata dintr-o suta de cetateni. – Din lat. centuria.

CENTURION, centurioni, s. m. (In armata romana) Ofiter care comanda o centurie; sutas. [Pr.: -ri-on] – Din lat. centurio, -onis.

EXARH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unitati de cavalerie in armata romana. ♦ Guvernator bizantin din Italia si din Africa de nord. 2. (In biserica ortodoxa, in trecut) Demnitate bisericeasca, superioara aceleia de mitropolit si inferioara aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegatie, de catre patriarhia din Constantinopol; persoana care detinea aceasta demnitate. 3. Organ de inspectie si de control al manastirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [Pr.: eg-zarh] – Din ngr. ixarhos.

DECURIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie in armata romana, formata din zece soldati. 2. Colegiu de mici functionari la Roma si in municipiile romane. – Din lat. decuria.

SAGITAR, sagitari, s. m. (Rar) Arcas (din armata romana). – Din lat. sagittarius.

CENTURION s. (IST.) sutas, (inv.) satnic. (~ in armata romana.)

DOROBANT s. (MIL., IST.) caciular, curcan, daraban. (~ in vechea armata romana.)

CENTURION ~i m. (in armata romana) Comandant al unei centurii. [Sil. -ri-on] /<lat. centurio, ~onis

COHORTA ~e f. 1) (in armata romana) Unitate de infanterie, egala cu a zecea parte dintr-o legiune. 2) fig. Grup mare de oameni. /<lat. cohors, ~tis

DECAN ~i m. 1) (intr-o institutie de invatamant superior) Conducator al unei facultati. 2) Conducator al unei societati sau al unei institutii. 3) Membru al unei colectivitati cu cea mai mare vechime in functie. 4) (in biserica anglicana) Conducator ecleziastic. 5) ist. (in armata romana) Conducator al unei decurii; decurion. /<lat. decanus, germ. Decan

ROSIOR ~i m. 1) la pl. Corp de cavalerie in armata romana. 2) Ostas din acest corp. [Sil. -si-or] /rosu + suf. ~ior

VEXIL¹ s.n. 1. Insemnele, steagul unei cohorte in armata romana. 2. Trupa oranduita intr-un anumit corp. 3. Steag al unei nave, pavilion. // (Si in forma vexili-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „steag”, „stindard”. [< lat. vexillum, cf. fr. vexille].

AUXILIUM s.n. (Ist.) Trupa aliata incadrata in armata romana in afara legiunilor si recrutata dintre locuitorii neromani ai provinciilor. [Pron. a-u-xi-li-um, pl. -muri. [< lat. auxilium].

PRIMIPILAR s.m. Centurion care comanda prima unitate a unei cohorte in armata romana. [< lat. primipilaris, cf. fr. primipilaire].

CASTRU s.n. Lagar intarit al unei unitati din armata romana. [< lat. castrum].

DECURIE s.f. 1. Subunitate in armata romana, formata din zece soldati. 2. (La romani) Conducere formata din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria].

SAGITAR s.m. Arcas (auxiliar) in armata romana. [< lat. sagittarius < sagitta – sageata].

ALA s. f. unitate tactica de cavalerie in armata romana, din auxiliari. (< lat. ala)

AUXILIUM s. n. trupa aliata incadrata in armata romana in afara legiunilor si recrutata dintre locuitorii neromani ai provinciilor. (< lat. auxilium)

CASTRU s. n. lagar, tabara fortificata a unei unitati din armata romana. (< lat. castrum)

DECURIE s. f. 1. subunitate a centuriei din armata romana, formata din zece soldati. 2. colegiu de zece functionari in Roma si in municipiile romane. (< lat. decuria)

PRIMIPIL s. m. cel mai inalt grad intre centurioni, in armata romana. (< lat. primipilus, fr. primipile)

VEXIL¹ s. n. 1. insemnele, steagul unei cohorte in armata romana. 2. trupa oranduita intr-un anumit corp. 3. steag al unei nave, pavilion. (< lat. vexillum, fr. vexille)

ADRIANOPOL, oras in Turcia europeana, intemeiat de imparatul Adrian. In 378 d. Hr. vizigotii au nimicit aici armata romana, iar in 1205 tarul Ionita Caloianul a infrint ostile Imp. Latin. Cucerit de turci in 1362, a fost capitala Imp. Otoman intre 1362 si 1453. Aici s-a incheiat Tratatul de pace Ruso-Turc (1829), prin care s-a recunoscut, printre altele, independenta Greciei, autonomia Serbiei si s-a desfiintat monopolul turcesc asupra comertului Tarii Romanesti si Moldovei. Azi Edirne.

AUGUST, 23 august 1944, ziua declansarii loviturii de stat care a dus la retragerea Romaniei din alianta cu Germania si ralierea la coalitia Natiunilor Unite, alaturi de care armata romana a luptat pina la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial (9 mai 1945). Intre 1948 si 1989, 23 august a fost sarbatoarea nationala a statului roman.

BUESCU, Vasile (1846-1882, n. Bucuresti), inventator roman. Preocupari in domeniul armamentului de foc. A inventat un revolver (revolverul B.), adoptat in armata romana din 1876, si o pusca (pusca B.).

CAUDIUM, oras antic si trecatoare (Furcile Caudinae) in S Italiei, in M-tii Apenini unde in 321 i. Hr., in timpul celui de-al doilea razboi cu samnatii, armata romana, infrinta, a fost silita sa treaca, dezarmata, pe sub „furcile caudine” ( o poarta joasa facuta din trei sulite). Azi Montesarchio.

CERNAUTI, oras in Ucraina (C.S.I.), pe Prut; 257 mii loc. (1989). Ind. textila, chim., alim., de prelucr. a lemnului. Universitate (1875). Atestat documentar, pentru prima oara, ca punct de vama in 1408. La vadul de la C., Stefan cel Mare a infrint resturile armatei polone invinse in lupta de la Codrul Cosminului (1497). In evul mediu, la C. a existat o puternica cetate (Tetin sau Tetina, astazi in ruine). In 1775 C. a fost cedat, impreuna cu Bucovina, de turci Austriei, in stapinirea careia s-a aflat pina in 1918 cind s-a unit cu Romania. In 1940 in urma notelor ultimative sovietice guvernul roman a fost silit sa-l cedeze U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat la U.R.S.S. Monumente: bisericile Sf. Nicolae, ctitorie a familiei Stroescu (1607) si Adormirii, citorita de Nicolae Mavrocordat (inceputul sec. 17), biserica si resedinta mitropiltana (sec. 19).

CHILIA, oras in Delta Dunarii, pe malul stg. al bratului cu acelasi nume al Dunarii; 24,3 mii loc. (1980). Vestigiile cetatii medievale; Biserica Sf. Nicolae (1648), ctitorita de Vasile Lupu, cu o frumoasa pisanie sculptata in piatra cu stema Moldovei. Veche asezare, cu un important rol comercial, a fost transformata, in 1479, de Stefan cel Mare intr-o ampla si puternica cetate: in 1484 a fost cucerita de turci. Prin Pacea de la Bucuresti, incheiata in urma Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), C. impreuna cu Basarabia, a fost anexata de Rusia; intre 1918 si 1940, a facut parte din statul roman. In 1940, in urma notelor ultimative sovietice, a fost din nou anexat de U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat de U.R.S.S.

CACIULAR, caciulari, s. m. 1. Meserias care lucreaza caciuli. 2. Infanterist in vechea armata romana. – Din caciula + suf. -ar.

CENTURIE, centurii, s. f. 1. (In armata romana) Subdiviziune tactica cuprinzand o suta de ostasi; (in vechea organizare a armatei romane) subimpartire a cetei. 2. (In vechea Roma) Grup de cetateni format prin impartirea populatiei dupa avere. – Lat. lit. centuria.

CENTURION, centurioni, s. m. (In armata romana) Ofiter care comanda o centurie; sutas. [Pr.: -ri-on] – Lat. lit. centurio, -onis.

NOLI TURBARE CIRCULOS MEOS (lat.) nu-mi strica cercurile – Valerius Maximus, „Memorabilia”, 8, 7, 7. Astfel ar fi apostrofat Arhimede, absorbit cu totul in rezolvarea unor probleme de geometrie, pe un ostas din armata romana intrata in orasul Siracusa, care ii calcase figurile desenate pe nisip. Acesta, socotindu-se insultat si necunoscandu-l pe marele invatat, l-a ucis. Avertisment dat cuiva care incearca sa te distraga de la preocuparile importante.

RAZOARE, padure in apropiere de orasul Marasesti, unde la 6/19 aug. 1917 armata romana a zdrobit ultimul efort al armatei germane de a strapunge frontul armatei romane („Batalia de la Marasesti”). In lupta de la R. a cazut eroic, in fruntea companiei sale, capitanul Grigore Ignat.

ULAN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria usoara a armatei romane si a unor armate straine din trecut. – Din germ. Ulan.

ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu. ◊ Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. Peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.

MANIPUL s.n. Subunitate a armatei romane, care intra in componenta cohortei. [< lat. manipulus].

CENTURIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formata din o suta de soldati. 2. Unitate politica si administrativa in vechea Roma, formata din o suta de cetateni. [Gen. -iei. / < lat. centuria, cf. fr. centurie].

LEGIUNE s. f. 1. unitate de baza a armatei romane cu un efectiv intre 4200 si 6000 de oameni, in cohorte, manipule si centurii. 2. nume ale unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ♦ ~ la de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru merite militare si civile; L~ straina = (in Franta si Spania) corp de armata din mercenari, cu garnizoana in colonii, destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (fig.) multime organizata; ceata. (< fr. legion, lat. legio)

MANIPUL s. n. subunitate a armatei romane, din componenta cohortei. (< lat. manipulus)

SAGITAR s. m. arcas in trupele auxiliare ale armatei romane. (< lat. sagittarius)

ANGHELESCU, Gheorghe (1839-1915, n. Bucuresti), general roman. Participant la Razboiul de Independenta (1877-1878), s-a distins in luptele de la Plevna si Vidin. Ministru de Razboi (1882). Contributii la organizarea armatei romane pe baze moderne.

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).

BALL [bɔ:l], Albert (1835-1927), constructor de arme de foc american. Peste 135 de inventii, cea mai importanta fiind carabina cu repetitie „Lamson, model 1869, calibru 11,43 mm”. Folosita in dotarea armatei romane.

BERTHELOT [bertlo], Henri Mathias (1861-1931), general francez. Ca sef al misiunii militare in romania, a contribuit la reorganizarea armatei romane in primavara anului 1917. A sprijinit aspiratiile poporului roman pentru realizarea statului national unitar. M. de onoare al Acad. romane (1926).

BROWNING [brauniŋ], John Moses (1855-1926), constructor de arme de foc american. A inventat pistolul care-i poarta numele, patentat in Belgia in 1896, aflat si in dotarea armatei romane.

BURILEANU, Stefan (1874-1944, n. Burila Mica, jud. Mehedinti), inginer militar si matematician roman. General (1918). Prof. univ. la Cluj. Contributii la realizarea unor piese de artilerie din dotarea armatei romane.

CANNAE, asezare in SE Italiei (Apulia), pe riul Aufidus (azi Ofanto), unde in 216 i. Hr., in timpul celui de-al doilea razboi punic, cartaginezii, condusi de Hannibal, au obtinut o stralucita victorie asupra armatelor romane.

CERNAT, Alexandru (1828-1893, n. Galati), general roman. Ministru de razboi (apr.-aug. 1877, mart.-nov. 1878); comandant al armatei romane de Operatii (iul.-dec. 1877) in timpul Razboiului pentru Independenta.

DABIJA, Gheorghe (1872-1943, n. Iasi), general roman. A participat la primul razboi mondial, distingandu-se in bataliile de la Marasti si Oituz, in campania de eliberare a Transilvaniei si in lupta impotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919). Autor al lucrarii: „armata romana in razboiul mondial (1916—1918)“.

OASTE (lat. hostis) s. f. 1. (In Evul Mediu, in Tarile romane) armata. O. se compunea din: oastea domnului, alcatuita din curteni, tarani liberi (mosneni, razesi), nemesi, targoveti, si oastea stapanilor feudali (steagurile marilor boieri), alcatuita din slugile boieresti (in Transilvania, familiares). O. era formata din calarime (in special in oastea stapanilor feudali) si din pedestrime. 2. Ostire.

IOANITIU, Alexandru (1890-1941, n. Botosani), general roman. Colaborator apropiat al lui I. Antonescu. Contributii importante la conceperea planurilor militare ale armatei romane pentru eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord.

PORADIM, sat in Bulgaria, in apropierea Plevnei. Sediul Comandamentului armatei romane in timpul asediului Plevnei (aug.-nov. 1877), condus de domnitorul Carol I.

JOIMIR, joimiri, s. m. (Inv) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele tarilor romane. – Din pol. zołnierz.

ATANASIU, Vasile (1886-1964, n. Tirgoviste), general roman. S-a distins in batalia de la Marasesti (1917). Comandant al Corpului III de armata (1940-1943) pe Frontul de Est, apoi comandantul Armatei I romane pe Frontul de Vest.

BANSKA BYSTRICA [bansca bistrita], oras in Ceho- Slovacia, pe riul Hron; 85,3 mii loc. (1989). Centrala atomoelectrica. Metalurgie neferoasa, constr. de masini, ind. chimica, textila, prelucr. lemnului. Aici, in timpul celui de as doilea razboi mondial, armata I romana, comandata de generalul Vasile Atanasiu, a purtat lupte grele impotriva trupelor hitleriste (mart. 1945). Monumentul Ostasului Roman.

PRETOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu inalte atributii judiciare (si care adesea guverna o provincie romana). 2. (In vechea armata) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in politia administrativa si juridica in timp de razboi. 3. (In vechea organizare administrativa a tarii) Sef al administratiei si al politiei intr-o plasa, care reprezenta aici puterea centrala. – Din lat. praetor, -oris.

DICTATOR ~i m. 1) Suveran care guverneaza in mod absolut si autoritar; despot; potentat; tiran. 2) fig. Persoana care exercita o activitate tiranica; tiran; satrap; despot. 3) (in Imperiul roman) Conducator de armata ales de senat si investit cu puteri nelimitate pentru un anumit timp (in cazuri exceptionale). /<fr. dictateur, lat. dictator

VETERAN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armata, dupa un anumit numar de campanii, improprietarit si declarat cetatean roman (in cazul cand nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de multa vreme in armata, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; si f.) Persoana care a imbatranit intr-o functie sau intr-o institutie. [< fr. veteran, lat. veteranus < vetus – batran].

VETERAN s. m. 1. ostas roman liberat din armata, improprietarit si declarat cetatean roman (in cazul cand nu era mai dinainte). 2. soldat aflat de multa vreme in armata, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (fig.) cel care a imbatranit intr-o functie, intr-o institutie. (< fr. veteran, lat. veteranus)

ABRITTUS, oras in Moesia inferioara, intemeiata in sec. 1 d. Hr. de romani. Aici, in 251, armatele conduse de Decius au suferit o grea infringere din partea gotilor, condusi de Kniva. Distrus de avari si slavi in sec. 6. Azi Razgrag (Bulgaria).

ANDREICA, Mihai (1827-1902, n. Cimpeni), revolutionar roman. Viceprefect in armata revolutionara a lui Avram Iancu.

AURELIAN (Lucius Domitius Aurelianus), imparat roman (270-275). Sub presiunea gotilor si a dacilor liberi, a dispus retragerea armatei si administratiei romane din Dacia. A restabilit autoritatea Imp. roman in Orient (273) si in Galia (274).

CIHOSKI, Henry (1871-1950, n. Tecuci), general roman. Inspector de armata (1927), ministru de Razboi (1928-1930). S-a remarcat in timpul primului razboi mondial in luptele de pe Valea Oltului, a Topologului, precum si la Marasti.

BAGRATION, Piotr Ivanovici, print (1765-1812), general rus. In timpul Razboiului ruso-turc (1806-1812), a condus armata rusa din Principatele romane (1809-1810). S-a distins in bataliile de la Austerlitz (1805), Eylau si Friedland (1807). Ranit mortal in batalia de la Borodino (sept. 1812).

SANATESCU, Constantin (1885-1947, n. Craiova), general roman. A comandat Corpul 4 armata (1941-1943) care a participat la eliberarea Basarabiei, precum si la operatiunile militare de la Odessa si Cotul Donuli. Comandant la Armatei a IV-a (1943-1944). Presedinte al Consiliului de Ministri (23 aug.6 dec. 1944). Sef al Marelui Stat Major (dec. 1944-iun. 1945). Rol important la pregatirea si infaptuirea loviturii de stat de la 23 aug. 1944 si la crearea conditiilor de stabilire a noului statut politic si juridic intern si international al tarii.

PREFECT s. m. 1. demnitar care conducea o prefectura la romani sau diverse unitati teritoriale in unele state feudale. 2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani. 3. sef administrativ si politic al unui judet (sau district). 4. preot sau calugar in institutele pedagogice ale iezuitilor, care conduce si supravegheaza cate un sector al activitatii elevilor. 5. (in trecut) elev, intr-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina. (< lat. praefectus)

AUGUST (Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus), primul imparat roman (27 i.Hr.-14 d. Hr.). Nepot si fiu adoptiv al lui Cezar. Creator, alaturi de Antonius si Lepidus al celui de-al doilea triumvirat (43 i. Hr.); guvernator al provinciilor din Occident (40 i. Hr.). Dupa Batalia de la Actium (31 i. Hr.) a devenit unicul stapin al Imp. roman. Reorganizator al administratiei si armatei, A. a promovat stiintele si artele, inconjurindu-se de cei mai ilustri poeti ai timpului („Secolul lui Augustus”). Noua forma de guvernamint instituita de A., principatul, reprezinta inceputul sistemului monarhic la Roma.

SAMSONOVICI, Nicolae (1877-1950, n. Stefanesti, jud. Botosani), general roman. Nationalist-taranist. A condus armata I (1917-1918) in Razboiul de Intregire. Sef (1927-1932, 1934-1937) al Marelui Stat-Major General. Ministru al Apararii Nationale (1932-1933). S-a numarat printre sustinatorii regimului de autoritate monarhica. Arestat (1950) si intemnitat la Sighet, unde a si murit.

MILITIE s.f. 1. Corp de armata nepermanent infiintat la inceputul republicii romane, care era chemat sub arme numai in timp de razboi. ♦ (In trecut) armata neregulata de rezerva, compusa din oraseni si tarani, cuprinzand si unele corpuri de armata speciale. 2. (In fostele tari socialiste din Europa) Institutie care avea drept scop mentinerea ordinii si a securitatii publice. [Gen. -iei. / < rus. militiia, cf. lat. militia, fr. milice].

DECIMA vb. I. tr. 1. (La romani si in feudalism) A pedepsi o armata, o unitate militara, executand cate unul din zece soldati prin tragere la sorti. 2. A ucide, a omori in numar mare. [< lat. decimare, cf. fr. decimer].

NEREUS si ACHILLEUS (c. sec. 4), martiri romani. Soldati care, convertiti la crestinism, au parasit armata. Condamnati la moarte, probabil, in timpul lui Diocletian. La mormantul lor de pe Via Ardeatina a fost inaltata o bazilica. Canonizati. Comemorati la 12 mai.

AGRIPPA, Marcius Vipsanius (c. 63-12 i. Hr.), general roman. Principalul colaborator militar al imparatului August. A comandat armata la Actium (31 i. Hr.). A initiat numeroase constructii la Roma (Panteonul, apeducte, terme).

VELIT s. m. 1. soldat din infanteria usoara romana, in fruntea legiunilor sau intre cohorte si centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu insarcinari de infaterie usoara. (< fr. velite, it. velite)

CHIRICUTA, Anton (1879-1971, n. Birlad), inginer roman. Autor a numeroase proiecte si lucrari privind realizarea constructiilor de beton armat. Colaborator al lui Anghel Saligny.

RACOVITA, Mihail (1889-1954, n. Bucuresti), general roman. A parcurs treptele ierarhiei militare de la sublocotenent (1918) la general de armata (1946). Comandant al Corpului de cavaleri (1941-1942), remarcandu-se in campania de eliberare a Basarabiei si in ofensiva din Caucaz a trupelor motomecanizate (1943-1944), si al armatei a IV-a (ian.-aug. 1944). Ministru de Razboi (23 aug.-4 nov. 1944). Arestat in 1950, a fost inchis la Sighet, unde a si murit.

decimez v. tr. (lat. decimo, -are). Pedepsesc cu moartea ucizind dupa sorti unu din zece, cum faceau comandantii romani cind soldatii nu se purtase vitejeste. Fig. Ucid in numar mare: holera decimase armata. V. zeciuiesc.

CASSIUS, Caius Longinus (?-42 i. Hr.), om politic si general roman. Unul dintre conducatorii conjuratiei care l-a asasinat pe Cezar. Infrint linga Philippi de armatele triumvirilor, s-a sinucis.

SERTORIUS, Quintus (c. 123-72 i. Hr.), general roman. Partizan al lui Marius. Dupa victoria lui Sylla in Razboiul civil, a condus rezistenta armata a popularilor in Spania (80-72 I.Hr.) extinzandu-si autoritatea asupra celei mai mari parti a peninsulei. Asasinat.

ceaus, ceausi, s.m. (inv.) 1. functionar inferior al Sultanului turcesc (usier, curier, aprod). 2. functionar inferior in tarile romane cu aceleasi functii: usier, curier, aprod. 3. capetenie, comandant, sef, vataf al slugilor. 4. grad vechi in armata (caprar). 5. mijlocitor intre plutasi si expeditorul plutelor; dragoman. 6. varietate de struguri albi. 7. numele unei hore.

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda. Indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari.

ACTIUNE ~i f. 1) Desfasurare a unei activitati. A trece la ~. ~ armata. 2) Exercitare a unei forte asupra cuiva sau ceva. 3) Desfasurare a evenimentelor intr-o opera literara. ~ea romanului. 4) gram. Proces sau stare exprimata de un verb. 5) jur. Act prin care se cere deschiderea unui proces. A intenta o ~. 6) Hartie de valoare care adevereste participarea detinatorului la capitalul unei societati si in virtutea careia primeste dividende. [G.-D. actiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. action, lat. actio, ~onis

VELIT s.m. (La romani) Soldat din infanteria usoara care statea in fruntea legiunilor sau intre cohorte si centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu insarcinari de infanterie usoara. [Cf. fr. velite, it. velite, lat. veles].

BRUTUS, Marcus Iunius (85-42 i. Hr.), om politic roman. Unul dintre conducatorii partidului senatorial republican, participant la conjuratia care l-a asasinat pe Cezar. Dupa infringerea armatelor senatoriale la Philippi, s-a sinucis.

AVRAM, Constantin (1911-1987, n. sat Itesti, jud. Bacau), inginer constructor roman. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Timisoara. Lucrari privind fisurarea si capacitatea portanta a elementelor de beton armat si precomprimat.

CIHAC 1. Iacob Stanislau C. (1800-1888, n. Aschaffenburg, Germania), naturalist si medic german. Stabilit la Iasi (1825), unde a fost profesor la Academia Mihaileana. A organizat serviciul militar sanitar al armatei din Moldova si a infiintat, impreuna cu M. Zotta, Societatea de Medici si Naturalisti din Iasi. A publicat primul manual de istorie naturala in lb. romana (1837). M. de onoare al Acad. Romane (1872). 2. Alexandru C. (1825-1887, n. Iasi), lingvist roman. Fiul adoptiv al lui C. (1). Autor al primului dictionar etimologic stiintific al limbii romane (1870-1879). M. de onoare al Acad. Romane (1872).

SCRISOAREA LUI NEACSU, scrisoare cuprinzand informatii referitoare la miscarile armatei turcesti pe malurile Dunarii, trimisa in 1521 de catre Neacsu din Campulung (Muscel) lui Johannes Benkner, judele Brasovului. Cel mai vechi text datat, scris in limba romana, care s-a pastrat pana azi.

RICHELIEU [riʃəlio], familie nobiliara franceza. 1. Armand Jean DU PLESSIS de (1585-1642), om politic si c******l francez (din 1622. Reprezentant al absolutismului in Franta. Ca prim-min. (1624-1642), in timpul domniei lui LUdovic XIII, a fost conducatorul de fapt al Frantei. Prin infrangerea hughenotilor (cucerirea cetatii La Rochelle), prin inlaturarea tendintelor autonomiste ale marilor seniori feudali si printr-o serie de reforme (finante, armata si legislatie), a consolidat monarhia absoluta. Pe plan extern, a luptat impotriva hegemoniei Habsburgilor in Europa, Franta participand (din 1635), alaturi de principii protestanti germani si de Suedia, impotriva Sfantului Imp. roman de Natiune Germana si a Spaniei, in Razboiul de 30 de ani (1618-1648). A manifestat interes pentru literatura si arte. A contribuit la intemeierea (1635) Academiei Franceze. 2. Armand Emmanuel DU PLESSIS, conte de Chinon, duce de Fronsac (1766-1822), general si om politic francez. Emigrat in Rusia (1790), a devenit guvernator al provinciei Odessa (1803-1814). Reintors in Franta a devenit prim-min. (1815-1818, 1820-1821) obtinand plecarea Aliatilor din Franta si acceptarea ei in Sfanta Alianta.

nizam², nizamuri, s.n. (inv.) 1. (in evul mediu, in Tarile romane) denumire data statului unei bresle in care se specificau drepturile si indatoririle membrilor acesteia. 2. norma de lucru fixata printr-un regulament. 3. ordin sau dispozitie data de o autoritate. 4. organizarea legiferata a unei tari, raiale, judet, institutii; oranduiala. 5. armata turceasca in termen, soldat turc.

RADU, Ilie (1853-1931, n. Botosani), inginer constructor roman. M. de onoare al Acad. (1926), prof. univ. la Bucuresti. Director al Consiliului Tehnic Superior (1919-1930). Colaborator apropiat al lui A. Saligny, a fost unul dintre intemeietorii ingineriei in constructii din romania. A proiectat si construit linii de cale ferata (Pitesti-Curtea de Arges, Galati-Barlad), poduri metalice si de beton armat cu deschideri mari (opt poduri peste Siret, peste Olt, la Slatina, peste Jiu, la Craiova s.a.), sisteme de alimentare cu apa (sistemul Bragadiru, pentru Bucuresti). A introdus folosirea planseelor de beton armat in constructia cladirilor. Lucrari: „Alimentarea cu apa a oraselor”, „Alimentarea cu apa a oraselor de munte”.

CONSTANTINESCU, George (Gogu) (1881-1965, n. Craiova), om de stiinta, inginer, inventator roman. A trait in Anglia (din 1912). M. coresp. al Acad. (1920), m. de onoare al Acad. (1965). A creat (1912) stiinta si tehnica sonicitatii, ramura a mecanicii mediilor continue, bazata pe transmiterea energiei mecanice prin v******i elastice in fluide („Teoria sonicitatii”). A inventat si construit numeroase masini si dispozitive sonice (convertizorul sonic). Pionier al constructiilor de beton armat in romania.

ORSINI, familie romana. Guelfi, traditional adversari ai familiei Colonna, ghibelina. Mai importanti: 1. Giacinto di Bobone, papa (1191-1198, sub numele de Celestin III). 2. Matteo Rosso (?-1246) general; nepotul precedentului. A respins atacul lui Frederic II indreptat impotriva Romei (1241) 3. Giovanni Gaetano, fiul precedentului. Papa sub numele de Nicolae III (1277-1280). 4. Clarice, sotia lui Lorenzo Mgnificul (din 1468). 5. Nicolo (1442-1510), condotier in serviciul lui Lorenzo Magnificul, capitan general al fortelor pontificale (1489) si comandant suprem al armatei venetiene (1496).

CERVANTES SAAVEDRA [θervantes saavedra], Miguel de (1547-1616), scriitor spaniol. Intrat la inceput in serviciul unui c******l si apoi in armata, ranit in batalia de la Lepanto, rapit de pirati si dus ca sclav in Alger (ulterior rascumparat), inchis de citeva ori dupa reintoarcerea sa in Spania, si-a inceput tirziu cariera literara. Opera sa reprezentativa „Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha”, satira a literaturii cavaleresti, imagine complexa a conflictului dintre real si ideal, se inscrie printre capodoperele prozei universale (v. Don Quijote, Sancho Panza). romanul pastoral „Galateea”, piesele de teatru si mai ales ciclul de „Nuvele exemplare”, valoroase prin fantezia si adevarul psihologic, ii intregesc opera.

ANTONESCU, Mihai (1904-1946, n. Nucet, jud. Dimbovita), jurist si om politic roman. Prof. univ. la Bucuresti. Fruntas al Partidului National-Liberal (georgist), devenit, din sept. 1940, principalul colaborator al lui I. Antonescu. A indeplinit succesiv, intre 6 sept. 1940 si 23 aug. 1944, functiile de ministru al Propagandei Nationale, de Externe, vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Teoretician al regimului autoritar condus de maresalul Antonescu. Din 1942 a initiat actiuni diplomatice secrete vizind scoaterea romaniei din razboi. Arestat in urma loviturii de stat de la 23 aug. 1944, a fost preluat de armata Rosie (sept. 1944); adus in tara in apr. 1946; a fost judecat in mai 1946 de „tribunalul poporului” din Bucuresti, condamnat la moarte si executat la Jilava (1 iun. 1946).