INCAS, -A I. s. m. f. amerindian din imperiul intemeiat in aria geografica a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originala cultura materiala si spirituala. II. adj. care apartine incasilor. (< fr. inca)

ENDEMISM s. n. (Biol.) Particularitate a unor specii biologice de a trai pe o anumita arie geografica. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endemisme, engl. endemism.

POPULATIE s.f. Totalitatea locuitorilor dintr-o tara, dintr-o regiune etc. ♦ (Biol.) Ansamblu de organisme ale unei specii care coexista in aceeasi arie geografica. [Gen. -iei, var. populatiune s.f. / cf. fr. population].

ciob (cioburi), s..n. – Fragment, hirb, bucata dintr-un vas de lut, sticla sau portelan. Tc. cob (Roesler 608; Seineanu, II, 128). DAR respinge aceasta der., bazindu-se pe extinderea geografica a cuvintului si pe absenta sa din dialecte. Cuvintul apare si in per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. Dupa Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioaba, s. f. (pipa de lut; vas inutil); ciobai (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucati).