TIGLA¹, tigle, s. f. Piesa de argila arsa, de sticla, de mortar, de ciment, in forma de placa, folosita la invelit casele. – Din scr. cigla.

OLAN², olane, s. n. 1. Piesa de argila arsa, de obicei de forma semicilindrica, folosita pentru executarea invelitorilor la acoperisurile unor cladiri. 2. Tub de argila arsa, din care se fac canale de scurgere a apei, cosuri pentru fum etc. [Var.: olana s. f.] – Ol + suf. -an.

SAMOTA, samote, s. f. Material refractar obtinut din argila arsa si macinata, care se intrebuinteaza la prepararea caramizilor si a altor materiale refractare; p. ext. caramida sau placa refractara preparata din astfel de argila. [Var.: samot s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

OCARINA, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argila arsa, in forma ovala si cu mai multe gauri, care emite sunete asemanatoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina.

olan (piesa de argila arsa) s. n., pl. olane

OALA ~e f. 1) Vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mancarii. ◊ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savarsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a in foc a-si pierde calmul; a se aprinde de manie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) Vas de lut cu toarta, lunguiet, inalt si mai ingust in partea de sus, in care se pune laptele la prins; urcior. 4) Vas de lut ars in care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) Vas special folosit in tehnica, industrie si in operatiile de laborator. 6) reg. Material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla

OCARINA ~e f. Instrument muzical po-pular de suflat constand dintr-un corp oval (de argila arsa sau de metal), cu orificii laterale. /<fr., it. ocarina

OLAN¹ ~e n. 1) Material de constructie in forma de semicilindru, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit, mai ales, pentru crestele acoperisurilor. 2) Fiecare dintre acesti semicilindri. 3) Tub cilindric de argila arsa, cu o mufa de imbinare la capat, folosit la construirea canalelor de scurgere a fluidelor. /ol + suf. ~an

OLAR² ~i m. 1) Mester care face oale si alte obiecte din argila arsa. 2) inv. Negustor de obiecte de acest fel. /oala + suf. ~ar

OLARIE ~i f. 1) v. OLARIT. 2) Atelier in care se fac oale si alte obiecte din argila arsa. 3) Meseria de olar. 4) Magazin de obiecte din argila arsa. 5) Confectionare a obiectelor din argila arsa. [G.-D. olariei] /olar + suf. ~ie

OLARIT n. 1) Tehnica confectionarii oalelor si a altor obiecte din argila arsa. 2) Meseria de olar. /olar + suf. ~it

SAMOTA ~e f. 1) Material obtinut din argila arsa si macinata, din care se fabrica produse refractare. Mortar de ~. 2) Cara-mida sau placa facuta dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte

TALER¹ ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

TIGLA ~e f. Material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment, folosit pentru acoperit; oala. Acoperis de ~. [G.-D. tiglei] /<sb. cigla

HIDRIE s.f. (Ist.) Vas mare de argila arsa sau de metal in forma de para rasturnata, cu trei manere, folosit in antichitate. [< fr. hydrie, lat., gr. hydria].

HIDRIE s. f. vas grecesc de argila arsa sau de metal in forma de para rasturnata, cu trei toarte. (< fr. hydrie, gr. hydria)

TERACOT adj. invar., s. n. (Livr.) 1. Adj. invar. Care este de culoarea argilei arse; rosiatic. 2. S. n. Culoare teracot (1). – Din teracota (derivat regresiv).

SAMOTA s. f. 1. material prin macinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din samota (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)

TERACOT adj. inv., s. n. (de) culoarea argilei arse; rosiatic. (< teracota)

SAMOTA s.f. Material obtinut prin macinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. samot s.n. / < germ. Schamotte].

CARAMIDA, caramizi, s. f. Material de constructie format dintr-un amestec de argila si apa, uscat la soare sau ars in cuptor. – Ngr. keramida.

CARAMIDA, caramizi, s. f. Material de constructie artificial, avand forma unei piese prismatice, obtinut dintr-un amestec de argila, nisip si apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.), uscat la soare sau ars in cuptor. ◊ Caramida refractara = caramida confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramidi.

TERACOTA s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac placi pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptura realizata in tehnica obtinerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pamant, cotta – arsa].