CAMBULA, cambule, s. f. Peste marin cu corpul asimetric, foarte turtit, cu amandoi ochii pe aceeasi parte si care traieste pe fundul apelor, culcat pe partea care nu are ochi (Pleuronectes flesus). – Cf. rus., bg. kambala.

RIMELAT², -A, rimelati, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardati cu rimel. – V. rimela.

CEACAR ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre fiinte) Care are ochii de diferite culori. 2) (despre persoane) Care se uita crucis; sasiu; incrucisat; zbanghiu. 3) (despre ochi sau privire) Care este orientat crucis; incrucisat; sasiu; zbanghiu; poncis. /<turc. cakir

INLACRIMAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre ochi) Care este plin de lacrimi; scaldat in lacrimi. 2) (despre persoane) Care are ochii in lacrimi. [Sil. -la-cri-] /in + lacrima + suf. ~at

OCHIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (de-spre persoane) Care are ochi mari si frumosi; cu ochi mari si frumosi. 2) Care are infatisare placuta; aratos; chipes; aspectuos. /ochi + suf. ~os

OFTALMOMETRU ~e n. 1) Instrument medical pentru determinarea astigmatismului vizual. 2) Instrument medical pentru determinarea distantei la care ochiul are capacitatea de a vedea distinct. /<fr. ophtalmometre

A SARUTA sarut tranz. A atinge (usor) cu buzele (in semn de dragoste, de respect, de afectiune sau de umilinta). ◊ Cine nu are ochi negri saruta si albastri se spune despre cel care, neavand ceea ce doreste, se multumeste cu ceea ce are. Sarut mana! formula de salut adresata unei femei sau unei persoane mai in varsta. /<lat. salutare

PATETIC, -A, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza, induioseaza; plin de emfaza, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inerveaza muschii oblici ai ochiului. – Din fr. pathetique, germ. pathetisch.

UMEZEALA, umezeli, s. f. 1. Insusirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apa care se afla in atmosfera, in aer sau intr-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care il au ochii inlacrimati; p. ext. stralucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eala.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.

OFTALMOPLEGIE, oftalmoplegii, s. f. (Med.) Paralizie a muschilor motori ai ochiului. – Din fr. ophtalmoplegie.

LISITA, lisite, s. f. Pasare calatoare de balta, cu pene negre si cu o pata alba intre ochi, avand carnea comestibila (Fulica atra). [Var.: (reg.) liseta s. f.] – Cf. bg. liska, ucr. lysucha.

COTOI ~ m. Mascul al pisicii; motan; pisoi; cotosman. ◊ A avea ochi de ~ a avea privirea vicleana. A umbla ca un ~ a nu se ocupa cu nimic serios; a hoinari. [Sil. co-toi] /cot + suf. ~oi

OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi si nu vad – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi si vor vedea. Cine nu are urechi de auzit sa auda”). Cuvinte care se gasesc de mai multe ori in Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 s.a.) urmand parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva ca trebuie sa tina seama de un sfat.

Argus 1. Monstru fabulos, nascut din Agenor (sau arestor). avea o suta de ochi, din care, atunci cind dormea, se inchideau doar o parte, ceilalti raminind deschisi. A fost pus de Hera s-o pazeasca pe Io (v. si Io), care fusese metamorfozata in vaca. Ca sa-si scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes sa-l ucida pe temutul ei paznic. Dupa o legenda, Argus ar fi fost omorit de o piatra aruncata de la distanta de Hermes; dupa alta, i s-ar fi taiat capul, dupa ce zeul l-a adormit mai inainte cintindu-i cu fluierul lui Pan. Dupa moarte, se spunea ca Hera a semanat cei o suta de ochi ai lui Argus pe coada paunului, pasare care ii era dedicata. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei, corabia Argo (v. si Argo).

CALCAN¹, calcani, s. m. Peste de mare cu corpul rombic, turtit lateral si asimetric, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate; peste-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitgi].

INCERCANAT, -A, incercanati, -te, adj. (Despre ochi) Care are cearcane; cercanat. – V. incercana.

PLOPOVAT s. n. (Reg.) Un fel de mreaja ai carei ochi, impletiti cu laturi, se strang cand intra pestele inauntru. – Et. nec.

LUCI, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A raspandi lumina; a straluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scanteia. ♦ (Despre ochi) A avea o stralucire deosebita, exprimand o emotie, o dorinta etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A aparea in mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calitati deosebite. – Lat. *lucire (= lucere).

NAUPLIUS s. m. Prima forma larvara a crustaceelor, care are un ochi si trei perechi de apendice. [Pr.: na-u-pli-us] – Din fr. nauplius.

CRISTALIN, -A, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munti etc.) Care este format din sisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezinta sub forma de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, asezata indaratul irisului si care are un rol important in acomodarea vederii la diferite distante. 5. S. n. Ansamblu sau formatie de sisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. si: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

INTELIGENTA s. 1. desteptaciune, intelect, judecata, minte, pricepere, ratiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. si Olt.) pamet, (inv.) intelegere, (fam.) doxa, (fig.) cap, creier. (are un ochi ager si o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, desteptaciune, dibacie, iscusinta, istetime, indemanare, pricepere. (~ unei persoane.)

IZBUCNI vb. 1. v. erupe. 2. a tasni, (inv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni, a pufni, (inv. si reg.) a prorupe, (Mold. si Bucov.) a dupai. (~ in plans, in ras.) 4. v. dezlantui. 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)

URDOare s. (Mold.) puchi, puchina. (are ~ la ochi.)

CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): Apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor

CINE² pron. rel. (se foloseste pentru a indica o persoana neidentificata) Cel care; cel ce. ~ stie carte are patru ochi. [G.-D. cui] /<lat. quene

A CLIPI ~esc intranz. A misca repede si ritmic pleoapele. ◊ Cat ai ~ din ochi foarte repede. /<sl. klepati

CODAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre animale) Care are coada lunga si stufoasa; cu coada lunga si stufoasa. 2) (despre ochi) Care are forma alungita si subtiata spre tample; migdalat. /coada + suf. ~at

A DESTAINUI destainui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a confia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. ochii l-au destainuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a dezvalui; a divulga. /des- + a tainui

FILEU ~ri n. 1) Impletitura de fire groase, cu ochiuri mari, avand diferite intrebuintari; plasa. ~ de tenis. 2) Obiect confectionat dintr-o impletitura de fire subtiri, folosit pentru fixarea parului pieptanat. 3) rar Saculet folosit la transportarea cumparaturilor, confectionat dintr-o astfel de impletitura; plasa; sacosa. [Sil. fi-leu] /<fr. filet

GENAT ~ta (~ti, ~te) rar (despre ochi) Care are gene lungi; cu gene lungi. /geana + suf. ~at

A SE INCETOSA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) A aparea ceata. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se innegura; a se tulbura; a se intuneca. S-au ~at ochii. /in + cetos

LACRAMOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre ochi) Care are lacrimi (multe); cu lacrimi (multe). 2) (despre oameni) Care varsa lacrimi cu usurinta. 3) Care provoaca lacrimi. [Var. lacrimos] /<lat. lacrimosus

A LUCI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre surse de lumina, corpuri) A raspandi lumina; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectand emanatia unei surse de lumina. 3) fig. (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a straluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a scanteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, ganduri) A aparea pentru scurt timp in minte. /<lat. lucire

MIGDALAT ~ta (~ti, ~te) (despre ochi) Care are forma de migdala; de un oval alungit; codat. /migdala + suf. ~at

OBLIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care se afla sub un unghi fata de orizontala; piezis; costis. Linie ~ca. Pozitie ~ca. Raza ~ca. 2) (despre ochi) Care are colturile ridicate spre tample; codat. 3) (despre privire) Care vadeste suspiciune; iscoditor. 4) gram.: Caz ~ orice caz in afara de nominativ. [Sil. o-blic] /<lat. obliquus, fr. oblique

PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde

A SCANTEIA pers. 3 ~iaza intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A raspandi o lumina slaba tremuranda; a licari ca o scanteie. Stelele ~iaza. 2) A luci, reflectand emanatia unei alte surse de lumina; a sclipi. Picaturile de roua scanteiau in lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A imprastia scantei. Rugul ~iaza. /Din scanteie

A SCLIPI ~esc intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A se vedea luminand. 2) (despre lucruri) A luci, reflectand emanatia unei surse de lumina; a scanteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a straluci; a luci. Mobila ~este. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a scanteia; a luci. /v. a clipi

A STICLI ~esc intranz. 1) (despre lucruri) A avea un luciu ca de sticla. 2) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii); a sclipi; a scanteia. ◊ Cine stie pe unde ii ~esc ochii cine stie unde se afla (si cum o mai duce). [Sil. sti-cli] /Din sticla

A STERGE sterg tranz. 1) (lichide sau alte substante) A indeparta (de pe o suprafata) prin frecare usoara (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori si de un complement indirect cu prepozitia de) A face sa devina curat sau uscat. ~ ghetele de praf. ◊ ~ putina (sau a o ~) a pleca grabit si pe neobservate. Cat te-ai ~ la ochi intr-o clipa. 3) (texte scrise sau desene) A taia cu o linie, considerand neadecvat sau inutil. 4) fig. A face sa se stearga. ◊ ~ de pe fata pamantului a distruge; a omori. ~ urmele a face sa dispara orice urma. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitura cu iuteala. ~ o palma. 6) pop. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterpeli. /<lat. extergere

EMETROP, -A adj. (Despre ochi) Care are vederea normala. [< fr. emmetrope, cf. gr. en – in, metron – masura, ops – ochi].

ACARCare pron. nehot. (Ban., Cris, Trans. SV) Oricine, oricare. Sa te va opaci ochiul tau, au mina ta, au piciorul tau, sau acarcarea din madularele tale, tu sa le lapezi de la tine. C 1692, 505r. Akarkare. Quicunque. Quivis. AC, 327; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + care. Vezi si acar, acarce.

OMATIDIE s.f. Fiecare element vizual care intra in alcatuirea ochilor compusi ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici].

OMATIDIE s. f. fiecare element vizual care intra in alcatuirea ochilor compusi ai insectelor. (< fr. ommatidie)

TROHLEAR, -A adj. al trohleei. ♦ nervi trohleari = nervi pereche motori, cu originea in pedunculii cerebrali, care actioneaza asupra muschilor oblici superiori ai fiecarui ochi. (< fr. trochleaire, lat. trochlearis)

CALCAN², calcani, s. m. Peste de mare cu corpul turtit si lat, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate (Rhombus maeoticus). – Tc. kalkan [baligi].

TAC interj. Cuvant care imita un tacanit sau zgomotul produs la taierea unui material (cu foarfecele). ◊ Loc. adv. Tac-pac = repede, cat ai clipi din ochi. – Onomatopee.

URDUROS, -OASA, urdurosi, -oase, adj. (Pop.) Care are urdori la ochi; p. ext. neingrijit, nespalat, murdar. – Urdoare + suf. -os.

CLIPI, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia si a indeparta in mod ritmic (si reflex) pleoapele una de alta. ◊ Expr. Cat ai clipi (din ochi) = numaidecat, imediat. 2. Fig. (De obicei despre surse de lumina) A sclipi, a licari, a scanteia. – Din sl. klepati.

ANDABAT, andabati, s. m. Gladiator a carui casca nu avea deschizaturi pentru ochi, fiind astfel obligat sa lupte orbeste, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata.

CIochiNAR, ciochinare, s. n. Manunchi de cureluse scurte, avand la capete ochiuri sau inele, de care vanatorii atarna pasarile vanate. – Ciochina + suf. -ar.

ADANCI vb. 1. v. afunda. 2. a se afunda, a se cufunda, a se infunda, (Transilv.) a se zgaura. (ochii i s-au ~ in cap.) 3. v. casca. 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a creste, a (se) intensifica, a (se) mari, a spori, (fig.) a (se) ascuti. (Disensiunile s-au ~.)

INJECTA vb. (MED.) a se congestiona, a se inrosi. (ochii i s-au ~.)

INLACRIMA vb. a (se) uda, a (se) umezi. (ochii i s-au ~.)

PRIVIRE s. 1. v. vaz. 2. (inv.) vedere. (are o ~ patrunzatoare.) 3. ochi. (Isi plimba ~ peste ...) 4. v. ochire. 5. cautatura, uitatura, (inv.) priveala, priveliste, privitura. (avea o ~ inteligenta.) 6. (MED.) privire incrucisata v. strabism. 7. v. cercetare.

VINETEALA s. v. vanataie, (inv.) vanatare. (are o ~ la ochi.)

VANATAIE s. (MED.) echimoza, vineteala, (inv.) vanatare. (are o ~ la ochi.)

BABUSCA ~te f. 1) Peste dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, avand inotatoarele si ochii rosii; ocheana; rosioara. /<bulg. babuska

CHITCAN ~i m. Mamifer insectivor, asemanator cu soarecele, avand botul alungit, ochi mici si urechi ascunse in blana, care traieste in paduri. /a chitcai + suf. ~an

A SE INMUIA ma inmoi intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tarie; a se flescai. Ceara s-a inm**at. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scadea in intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se imbiba cu apa (sau cu alt lichid). Lutul s-a inm**at. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) A deveni mai bun (sau mai putin dur); a se imbuna; a se imblanzi; a se indulci. Vocea i s-a ~t. ◊ A i ~ inima cuiva a se induiosa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /in + a m**a

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

OCHEANA ochene f. Peste dulcicol de talie medie, cu corpul turtit lateral si cu solzii mari, avand inotatoare si ochi rosii; rosioara; babusca. /ochi + suf. ~eana

PLANS² ~sa (~si, ~se) 1) v. A PLANGE. 2) (despre ochi, fata) Care are urme de lacrimi. /Din plange

PUPILA ~e f. Orificiu central al irisului care permite patrunderea luminii in ochi si care are rolul de a adapta vederea in functie de luminozitate si de distanta; lumina a ochiului. /<fr. pupille, lat. pupilla

ROSIOara² rosioare f. Peste dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, cu solzi mari, avand inotatoare si ochi rosietici; ocheana; babusca. /rosu + suf. ~oara

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

CICLOP s.m. 1. (Mit.) Urias care avea un singur ochi. 2. Monstru cu un singur ochi. 3. Rac mic de apa dulce, care are un singur ochi. [< lat. cyclops, cf. fr. cyclope, it. ciclope, gr. kyklops].

VIZA² vb. I. tr. 1. A prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – vazut].

ANDABAT s.m. (Ant.) Gladiator a carui casca nu avea deschizaturi pentru ochi, fiind astfel obligat sa lupte orbeste, spre hazul spectatorilor. [< lat. andabata, cf. fr. andabate].

OFTALMOLOGIE s.f. Specialitate medicala care are drept obiect ochiul. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmologie, cf. gr. ophthalmos – ochi, logos – studiu].

ANDABAT s. m. (ant.) gladiator a carui casca nu avea deschizaturi pentru ochi, fiind obligat sa lupte orbeste. (< fr. andabate, lat. andabata)

VIZA vb. tr. 1. a pune o viza (pe un pasaport, pe un permis etc.). 2. a prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari. (< fr. viser)

EMETROP, -A, emetropi, -e, adj. (Despre ochi; adesea substantivat) Care are vederea normala. – Din fr. emmetrope.

ARGUS s.m. 1. Personaj legendar despre care se spune ca ar fi avut o suta de ochi. 2. (Fig.) Om cu privire agera, patrunzatoare, iscoditoare; pazitor vigilent. 3. Gen de pasari palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele impestritate de numeroase pete rotunde, care traiesc in arhipelagul Malaysiei. [< fr. argus, cf. Argus – fiul lui Zeus si al Niobei].

poneava (ponevi), s. f. – (Banat) Pres. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un val pe ochi” (dupa Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-si pierde vederea”).

ASTEROID (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale caror orbite se afla, in general, intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. A. nu pot fi vazuti cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pina in prezent au fost descoperiti c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta s.a.); primul a. descoperit a fost Ceres in 1801. Sin. planetoid.

IMPUNGATOR, -Oare, impungatori, -oare, adj. (Reg.) 1. Care impunge, care are varful ascutit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Patrunzator, scrutator. ♦ Fig. (Despre vorbe) Intepator, muscator. 2. (Despre vite cornute) Care are naravul de a lovi cu coarnele, care impunge (2); impungaci. – Impung (prez. ind. al lui impunge) + suf. -ator.

OCEL, oceli, s. m. ochi¹ simplu, pe care il au anumite artropode si viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.

BOGHET ~ta (~ti, ~te) pop. (despre gaini) Care are mot; cu mot; motat. ◊ ochi ~ti ochi mari si frumosi. /Orig. nec.

CALCAN¹ ~i m. Peste marin comestibil, avand corpul turtit si ambii ochi pe aceeasi parte a capului; cambula. /<turc. kalkan

CAMBULA ~e f. Peste marin comestibil, avand corpul turtit si ambii ochi pe aceeasi parte a capului; calcan. /cf. bulg. kambala

GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

OACHES ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; cu pielea si cu parul de culoare inchisa, negriu; negricios; smolit; brunet. 2) (despre lucruri) Care bate in negru; de culoare inchisa. 3) (despre oi) Care are pete negre in jurul ochilor; cu pete inchise in jurul ochilor. /ochi + suf. ~es

OCEL ~i m. ochi simplu, pe care il au anumite artropode si viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus

POPANDAU ~ai m. Mamifer rozator de camp, de talie mica, cu ochi mari si coada stufoasa, avand blana galbena-cenusie. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat (inaintea cuiva). /Orig. nec.

A PRAPADI ~esc tranz. 1) A inceta de a mai poseda; a nu mai avea in posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. ~ ziua. 3) A face sa se prapadeasca; a distruge; a nimici. 4) A inceta de a mai avea in campul vizual. ◊ ~ din ochi (pe cineva sau ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afectiune deosebita (pentru cineva sau ceva). /<bulg. propadam

RAS rasa (rasi, rase) 1) v. A RADE. ◊ C-o fi tunsa, c-o fi rasa ba ca-i una, ba ca-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut pana la limita; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridicaturi sau adancituri; fara denivelari; drept. /v. a rade

A SE USCA ma usuc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. Pamantul se usuca. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plange. A i ~ cuiva gura (sau limba, gatul) a avea o senzatie puternica de sete. 2) (despre vegetatie) A-si pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre fiinte) A slabi tare (din cauza unei suferinte fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre tesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

A VIZA² ~ez tranz. 1) (obiecte) A prinde in vizor; a ochi; a tinti. 2) fig. A avea in vedere (printr-o aluzie); a tine in centrul de interese; a tinti. /<fr. viser

OCEL s.m. (Zool.) ochi simplu, pe care il au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].

AIEVEA adv. I. Adv. 1. In realitate. Intelese... ca... tot ce i se intampla nu-i in vis, ci aievea (CaraGIALE) ♦ Cu adevarat, intr-adevar. Credeam aievea in basmul Cosanzenei (BENIUC) ♦ Ca si cum ar fi sau s-ar intampla in realitate. Inchise ochii si-l vazu pe Mitrea aievea in fata (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. In vazul tuturor, pe fata; deschis. ♦ Limpede, lamurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. jave, bg. jave).

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

STELI, stelesc, vb. IV. Intranz. (In expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune cand cineva are o ameteala si i se pare ca vede stele in fata ochilor. – Din stele (pl. lui stea).

SAMUIL, tar (997-1014) al Taratului Bulgar de Apus. A purtat un indelungat razboi cu Imp. Bizantin, eliberand o mare parte a Bulgariei si cucerind Tesalia, Epirul si o parte a Serbiei. In cele din urma trupele sale au fost infrante in batalia de la Belasita (29 iul. 1014) de cele ale imparatului bizantin Vasile II, care a fost supranumit Bulgaroctonul, adica „omoratorul de bulgari”, datorita cruzimii sale. Dupa victorie, din ordinul bazileului au fost orbiti prin scoaterea ochilor 15.000 de prizonieri bulgari, dupa care au fost eliberati. Se zice ca tarul bulgar, vazandu-si ostenii mutilati, si-a pus capat zilelor (oct.).

CEACAR, -A, ceacari, -e, adj. (Despre ochii unei fiinte) 1. Care prezinta anomalia de a nu fi de aceeasi culoare, care au culori diferite; (despre fiinte) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului inconjurata de un cearcan albicios. 2. Care sufera de strabism; sasiu, zbanghiu. – Din tc. cakır „albastru cu ape cenusii”.

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in Marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in Marea Nordului.

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in Marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

CEACAR, -A, ceacari, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) 1. Care prezinta anomalia de a nu fi de aceeasi culoare, care au culori diferite; (despre fiinte) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului inconjurata de un cearcan albicios. 2. Sasiu, zbanghiu. – Tc. cakır „albastru, cu ape cenusii”.

PARS ~i m. Mamifer rozator de talie mica, cu ochi mari si cu coada lunga, stufoasa, avand blana deasa si moale. /<sl. pluchu

TIPATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre voce) Care are o sonoritate puternica si neplacuta; ascutit si intens in acelasi timp; strident. 2) fig. (despre culori) Care are o nuanta prea vie; batator la ochi; aprins; strident. /a tipa + suf. ~tor

VIOLENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care vadeste violenta; caracterizat prin cruzime; crancen. 2) Care actioneaza sau se exprima fara a se retine; impulsiv; impetuos. Persoana ~ta. ◊ Moarte ~ta moarte prin asasinare sau survenita in urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanta foarte vie; batator la ochi; tipator; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento

plaval, -aie, adj. (inv.; despre oameni sau despre parul lor) blond; (despre oameni) care are pielea foarte alba, parul blond si ochi albastri.

DELICAT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care este plin de gratie. 2) (despre constitutia fizica) Care este lipsit de vigoare, de rezistenta; plapand; slab; gingas; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste multa bunavointa si amabilitate in relatiile cu alti oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; putin intens; atenuat. 5) (despre mancaruri, bauturi) Care are gust placut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multa indemanare. 7) (despre situatii, probleme) Care cere precautie si bagare de seama. /<fr. delicat, lat. delicatus

GALBEN¹ n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ◊ A i se face (cuiva) ~ inaintea ochilor a i se face rau (cuiva); a avea ameteli. /<lat. galbinus

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

SCLIPI, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumina vie si tremuratoare sau intermitenta); a scanteia, a straluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scanteia (din cauza unei emotii), a avea o stralucire deosebita, nefireasca. – Cf. clipi.

FLAGRANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care a avut loc in prezenta unui martor ocular; comis sub ochii celui care constata. In flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidentei sale. Contradictie ~ta. /<fr. flagrant, lat. fragrans, ~ntis

KOHOL s.n. Sulfura de antimoniu, folosita de orientali pentru a sublinia stralucirea ochilor si a feri de oftalmii. [< fr. kohol, cf. ar. kohl].

EYE-LINER AI-LAINAR/ s. n. creion colorat utilizat la machiajul ochilor pentru conturarea marginilor pleoapelor. (< engl. eye-liner)

BAIERA, baieri, s. f. 1. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau legata de un obiect (traista, plosca etc.) si cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simti (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Ata, snur etc. cu care se leaga, se strange sau se incheie o rufa, o haina, o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci, prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) Amuleta. [Pl. si: baieri. – Var.: baier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.

SCANTEIE, scantei, s. f. 1. Particula solida incandescenta care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care insoteste o descarcare electrica, si care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scantei (pe dinaintea ochilor), se zice cand cineva primeste o lovitura puternica (si are senzatia ca vede scantei). A se invata (sau a se deprinde) ca tiganul cu scanteia = a se deprinde cu raul. ♦ P. ext. Lumina slaba, de-abia intrezarita, cu sclipiri intermitente; licarire. 2. Fig. Fapt in aparenta neinsemnat care declanseaza o actiune, un sentiment etc. 3. Fig. Particica neinsemnata din ceva; farama, pic. O scanteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (inv.) schinteie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla).

VEDERE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, vaz, (inv. si reg.) vazut, (inv.) vaza, vedeala, vedenie. (are o ~ agera.) 3. aspect, chip, faptura, infatisare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectiva. 5. cadru, peisaj, v. priveliste. 6. ilustrata. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. conceptie. 8. intentie, proiect. (Ce ai in ~?)

BUCLA ~e f. 1) Suvita de par, rasucita in spirala; carliont; zuluf. 2) Indoitura in forma de lat a firului din care este alcatuit ochiul unui tricot. 3) Portiune a albiei unui curs de apa, avand forma unei curbe foarte pronuntate. 4) tehn. Piesa metalica pe care se fixeaza capatul unui cablu. [Sil. bu-cla] /<fr. boucle

PLASA¹ ~e f. 1) Impletitura cu ochiuri mari, confectionata din fire groase (textile, sintetice sau metalice) avand diverse intrebuintari; fileu. ◊ A prinde pe cineva in ~ a seduce pe cineva. 2) Obiect confectionat dintr-o astfel de impletitura. [G.-D. plasei] /<sl. plasa

CIRCUMSTANTA s. f. imprejurare in care are loc un fapt. ◊ ocazie, conjunctura. ♦ de ~ = de forma, de ochii lumii. (< fr. circonstance, lat. circumstantia)

asemenea (est) si asemeni (vest) adj. fix (lat. ad-similis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatal lui. Ast-fel de, asa: n´am mai vazut asemenea om (mai rar un asemenea om), ochii unui asemenea om, unor asemenea oameni. Adv. Tot asa, identic, egal: s´a purtat asemenea. – Se zice si de asemenea si tot asemenea (ca adv.). Vechi semenea, adv.

HIALITA, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparenta. 2. Sticla neagra de Boemia. 3. Inflamatie a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi¹ (dupa lat. ocularis).

PIERDE vb. 1. a rataci, (reg.) a prapadi. (A ~ un obiect.) 2. v. rataci. 3. v. razleti. 4. a se rataci, (reg.) a se zahatui, a se zarasti. (S-a ~ in padure.) 5. v. disparea. 6. (reg.) a prapadi. (L-a ~ din ochi, in multime.) 7. (inv. si reg.) a pune. (Si-a ~ intreaga avere.) 8. (inv.) a pagubi. (A ~ doi galbeni la joc.) 9. v. irosi. 10. a rata, a scapa. (A ~ o mare ocazie.) 11. a consuma, a folosi, a intrebuinta. (Si-a ~ intreaga zi reparand bicicleta.)

BINOCULAR ~a (~i, ~e) 1) (despre aparate optice) Care are doua oculare; cu doua oculare. 2) Care este prevazut pentru ambii ochi. /<fr. binoculaire

ASTIGMATISM s. n. Aberatie a unui sistem optic, care formeaza o imagine intinsa pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei si cristalinului ochiului omenesc, care consta intr-o abatere de la forma sferica, ele avand razele de curbura diferite in doua plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme.

ORCICAR ~e n. Lantul sau ochiul de la capatul postoroncii care se prinde de orcic. /orcic + suf. ~ar

SIAMEZ, -A adj. Din Siam, privitor la Siam. ♦ Frati siamezi = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite; (fig.) prieteni nedespartiti; pisica siameza = pisica cu ochi albastri, cu parul cafeniu si matasos si cu coada scurta, originara din Extremul Orient. [Pron. si-a-. / cf. fr. siamois < Siam – Thailanda].

ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine indoielnica. Probabil din it. occhiali, cu suf. de agent -ar. Der. din lat. ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary incrucisat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigura. Sas. okelar, indicat ca etimon al rom. (Draganu, Dacor., VI, 299), provine mai curind din acesta din urma. Dupa Capidan, apud REW 6038 N, din sb. okelar. – Der. ochelarist, s. m. (persoana care poarta ochelari); ochelarita (var. chelarea), s. f. (planta, Buscutella laevigata), numita asa datorita formei samarei sale.

BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urit”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-rosiatic care dezvolta vapori grei, sufocanti, cu miros neplacut; are actiune caustica asupra pielii, producind arsuri grave; vaporii de b. ataca ochii si mucoasele; sub forma de saruri (bromuri) este folosit in medicina, in fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard in 1826.

SANGEROS, -OASA, sangerosi, -oase, adj. 1. (Despre oameni si manifestarile lor) Gata de a varsa sange; crud, fioros, nemilos, crunt, sangeratic. ♦ (Despre evenimente) insotit de maceluri; plin de cruzime. 2. (Rar: despre oameni) Care are mult sange; cu temperament sangvin. 3. (Rar) Care sangereaza, plin de sange. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. Fig. Rosu (ca sangele); sangeriu, sangerat² (3). – Lat. sanguinosus.

OBRAZAR ~e n. 1) Sac de panza rara cu care isi acopera fata apicultorii, ca sa nu-i intepe albinele. 2) Masca de metal care protejeaza fata la unele probe sportive. 3) pop. Masca pe care o pune cineva pe fata, ca sa nu fie recunoscut (sau pentru a infatisa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele doua piese de piele fixate de capetea, in regiunea ochilor, pentru a impiedica calul sa priveasca in laturi. [Sil. -bra-] /obraz + suf. ~ar

PROFUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavitati etc.) Care are fundul departe de suprafata. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit patrunzator; capabil sa patrunda usor in esenta lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, ganduri, judecati etc.) Care cere o mare putere de patrundere; care vine din interior; adanc. 4) Care este mare, extrem in felul sau. Liniste ~da. 5) (despre ochi, privire) Care denota o intensa traire interioara. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond

SPIN ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele si pe fructele unor plante; ghimpe. ◊ Cununa de ~i suferinta neintrerupta; chin. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe niste) ~i a nu avea liniste; a fi nerabdator. A fi (sau a sta) ca un ~ in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata si ghimpoasa, cu frunze adanc crestate si cu flori rosii sau albe, dispuse in inflorescente. 3) pop. Orice planta erbacee, care are asemenea prelungiri intepatoare. 4) Varful carligului de undita. /<lat. spinus, ~a

ZANOAGA ~ge f. 1) Depresiune circulara in zona muntilor, avand versante abrupte. 2) Poiana inverzita. 3) Loc intre munti sau dealuri potrivit pentru agricultura. 4) ochi de apa care se formeaza dupa un zagaz. /<sl. za noga

RECESIV, -A (‹ fr.) adj. 1. (GENET.) (Despre o insusire determinata genetic a unuia dintre parinti) Care este mascata la urmasi de insusirea dominanta sau alternativa corespondenta de la celalalt parinte, deci nu se manifesta la heterozigoti in F₁ (prima generatie de urmasi) dar poate sa apara in generatiile urmatoare daca ambii parinti sunt purtatori ai genei respective (de ex. la om gena care determina culoarea albastra a ochilor este recesiva). 2. Care da indarat, care este pe cale de a disparea; care exista in stare latenta.

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

ORCICAR, orcicare, s. n. ochiul sau latul streangului de la ham, care se prinde de orcic. – Orcic + suf. -ar.

PATRUNZATOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) Care patrunde pana in adanc; care strabate; strapungator; penetrant. Sunet ~. Vant ~. 2) (despre ochi, privire, vorbe) Care parca strapunge; ascutit; sagetator; ager. 3) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate puternica si neplacuta; care supara auzul; ascutit si intens; strident. 4) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste spirit de patrundere; cu finete spirituala; sagace; subtil; perspicace. Fire ~oare. 5) fig. Care patrunde in suflet; care impresioneaza puternic; miscator; emotionant. Cuvantare ~oare. [Sil. -trun-] /a (se) patrunde + suf. ~ator

SIAMEZ, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Siam. II. adj. referitor la Siam (Thailanda). ♦ frati ĩ sau surori e = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite; (fig.) prieteni nedespartiti; pisica ~a = rasa de pisici cu ochi albastri, cu parul cafeniu, matasos si coada scurta, originara din Extremul Orient. III. s. f. 1. limba vorbita de siamezi. 2. fotoliu dublu cu spatarele indreptate in sens opus. (< fr. siamois)

BUFNITA, bufnite, s. f. 1. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, de culoare bruna-sura, cu cap mare si cu ochi galbeni mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigat care seamana a vaitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufna + suf. -ita.

STRIDENT ~ta (~ti, ~te) 1) si adverbial (despre sunete, strigate, zgomote etc.) Care are o sonoritate puternica si neplacuta; tipator. 2) (despre culori) Care este foarte viu; batator la ochi; tipator; aprins. /<fr. strident, lat. stridens, ~ntis, it. stridente

COLONIE¹, colonii, s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau oras intemeiat, in scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii straine. ♦ Oras intemeiat de romani in tinuturile cucerite, avand rol economic, administrativ si militar. 2. Teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeasi origine) asezat intr-o tara sau intr-o regiune a unei tari si care provine din imigrare sau din stramutare. 4. Grup de copii trimisi la odihna in statiuni climaterice sau balneare; loc unde este gazduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeasi specie, care duce viata in comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiana = grup de bacterii aflat in cultura pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un numar redus de germeni care s-au inmultit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

SIAMEZ² ~a ( ~i, ~e) Care apartine Thailandei sau populatiei ei; din Thailanda. ◊ Frati ~i (surori ~e) gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite (total sau partial) intre ele. Pisica ~a rasa de pisici cu ochi albastri si cu blana cafenie. [Sil. si-a-] /Siam n. pr. + suf. ~ez

SCALAR¹ s. m. peste teleostean de acvariu, originar din America de Sud, avand corpul discoidal, cu reflexe aurii si brune, brazdat de dungi transversale negre sau gri si ochiul inconjurat cu rosu. (< fr. scalaire)

PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.

SATURNIA s.n. (Zool.) Fluture mare cu corpul paros, care are pe aripile colorate in brun-galbui patru pete rotunde diferit colorate, asezate concentric, ca la pauni; ochi-de-paun-de-noapte. [< it. saturnia, fr. saturnie, cf. lat. Saturnia – numele Iunonei ca fiica a lui Saturn].

ORB¹ s. n. (In sintagma) Orbul gainilor (sau gainii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifesta prin imposibilitatea de a vedea seara dupa apusul soarelui; p. ext. miopie. ◊ Expr. A avea orbul gainilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

PLEOAPA ~e f. Cuta mobila de piele avand pe margini gene, formata din doua parti, care se inchid si se deschid pe suprafata anterioara a ochiului, protejand-o si umezind-o uniform. [G.-D. pleoapei; Sil. pleoa-] /cf. bulg. pohlupka

PRAF ~uri n. 1) la sing. Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; pudra. ◊ ~ radioactiv praf care se formeaza in urma exploziilor nucleare, raspandindu-se la mari distante. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face sa nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necrutatoare. A face ~ si pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ in ochii cuiva a incerca sa amageasca pe cineva, prezentandu-i situatia altfel decat e in realitate. 2) Substanta pulverulenta avand diferite intrebuintari. ~ de dinti. ~ de pusca. 3) Medicament in forma de materie pulverulenta. /<sl. prahu

IRIS s.n. 1. (Liv.) Curcubeu, spectru solar. 2. Membrana colorata circulara a ochiului asezata intre cornee si partea anterioara a cristalinului, strabatuta de pupila. 3. Diafragma a unor aparate optice, care are in centru un orificiu cu diametru variabil. [< fr. iris, lat. iris].

IRIS I. s. n. 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrana colorata circulara a ochiului, asezata intre cornee si partea anterioara a cristalinului, strabatuta de pupila. 3. diafragma a unor aparate optice, care are in centru un orificiu cu diametru variabil. II. s. m. planta erbacee perena cu frunze lungi si cu flori mari, violete, albe sau galbene; stanjenel. (< fr., lat. iris)

BROASCA¹ ~ste f. 1) Animal amfibiu, fara coada, cu gura larga si ochii bulbucati, cu picioarele din urma mai lungi, adaptate pentru sarit. ◊ ~ raioasa broasca nocturna cu pielea acoperita cu negi, din care, la primejdie, se elimina un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-testoasa reptila (terestra si acvatica), avand corpul acoperit cu o carapace osoasa, sub care isi poate trage capul si picioarele in caz de primejdie. ochi de ~ ochi bulbucati. (A fi) plin de noroc ca ~sca de par se spune despre cineva, caruia nu-i merge in viata. Cand a face ~ par nicicand; niciodata. 2) pop. Umflatura sub pielea gatului; scrofula. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca

Sare saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

TISTAR ~i m. reg. Mamifer rozator de campie, de talie mica, cu corpul lung si ochi mari, cu coada stufoasa si blana de culoare galbena-cenusie, care aduce daune semanaturilor; popandau. /a tasti + suf. ~ar

CULOare s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].

PONIVOS, -OASA, ponivosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Fiinta) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care sufera de miopie sau nu vede decat cu un singur ochi. 2. (Om) prost, natang, lenes sau uracios. [Var.: ponihos, -oasa adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.

A ASTUPA astup tranz. 1) (gauri, crapaturi, adancituri etc.) A face sa nu se vada (acoperind cu ceva sau aplicand ceva). 2) (usi, ferestre, vase) A face sa nu mai aiba deschizatura. ◊ A-si ~ urechile a nu vrea sa auda ceva. ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ cuiva ochii a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. 3) (zgomote, melodii, sunete etc.) A face sa nu se auda, depasind in intensitate; a acoperi. 4) fig. (urme) A face sa dispara. /<lat. asstuppare

A SPUNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevarul. ~ pe de rost. ◊ ~ drept a spune adevarul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut sa creada. A nu ~ nici carc a nu scoate nici o vorba. ~ verde in fata (sau in ochi) a da adevarul pe fata, fara ocolisuri. A-i ~ cuiva inima a presimti. Dupa cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a canta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag cu intentii rele; a pari; a denunta. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum iti ~? /<lat. exponere

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere

A SE STINGE ma sting intranz. 1) A inceta de a arde. Focul s-a stins. 2) A inceta de a lumina. Lampile s-au stins. 3) fig. A inceta de a fi, de a exista. Dorul s-a stins. ◊ A i se ~ cuiva vederile (sau ochii) a orbi. 4) (despre persoane) A inceta de a trai intens. /<lat. extinguere

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din frunze in forma de tunici sau solzi suprapusi (in care se depun substante de rezerva), cu un invelis membranos uscat. 2. (In sintagmele) Bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. Bulb rahidian = segment interior al creierului, in forma unei umflaturi, situat intre maduva spinarii si protuberanta creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatatie a arterei aorte situata la iesirea din inima, existenta la pesti si la batracieni. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

MOBIL, -A, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se misca, se deplaseaza sau care poate fi miscat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobila = avere constand din obiecte care se pot transporta dintr-un loc in altul. 2. S. n. Corp in miscare. 3. Adj. Nestabil; schimbator, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figura) Care isi schimba usor expresia; care este mereu in miscare. 4. S. n. Cauza determinanta a unei actiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. si: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

PIEZIS, -A, piezisi, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat intr-o parte, oblic, diagonal; p. ext. stramb. ◊ Expr. A zambi piezis = a zambi din coltul gurii cu ironie, cu rautate, cu amaraciune. 2. (Care se afla) in sau cu panta (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furis, tainic. 4. (In legatura cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau intr-o parte; (care este) sasiu, crucis; fig. (in mod) banuitor, iscoditor. – Piez² + suf. -is.

A SE DESFASURA se desfasoara intranz. 1) (despre gheme sau ata infasurata pe un ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desira. 2) (despre unitati militare) A se aranja in vederea unei actiuni de lupta. 3) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelisti, peisaj) A se intinde in fata ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare

ghiolcai (-aesc, -it), vb. – Despre mate, a produce un zgomot. Creatie expresiva, cf. ghiorai, chiorai. – Der. ghioalca (var. ghiolcura), adv. (plin-ochi); ghiorca, s. f. (Bucov., viltoare). Probabil apartine aceleiasi radacini expresive ghilan, s. m. (Mold., vlajgan), cf. ghiorlan, golan (dupa Lowe 12 si Scriban, ar fi cuvint identic lui balan).

SAXIFRAGACEE (lat. saxum) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, adesea cu rozete bazale, cu flori avand 5 (4) petale libere. Cuprinde 75 de genuri cu peste 800 de specii, printre care unele plante scunde din genul Saxifraga care cresc pe stancarii (de ex. ochii soricelului) sau in etajul alpin si in tundra, dar si plante de ghiveci (ex. Saxifraga sarmentosa) si arbusti decorativi ca lamaita (Philadephus coronarius) sau Deutzia.

OBLIC, -A, oblici, -ce, adj. 1. Inclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; piezis, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o alta dreapta sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri si prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) inclinate fata de baza; (despre conuri si piramide) cu dreapta care uneste varful cu centrul bazei inclinata fata de baza. ♦ (Despre ochi) Cu colturile exterioare ridicate spre tample; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Banuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; in sintagma) Caz oblic = nume dat uneori in gramatica romana cazurilor genitiv si dativ, iar in gramatica altor limbi, in mod curent, tuturor cazurilor, cu exceptia nominativului si a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.

RATACIT, -A, rataciti, -te, adj. 1. Care a gresit drumul sau a pierdut directia; dezorientat. ♦ Fig. Care greseste prin purtari, prin atitudine; cu mintea intunecata. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uita in gol, fara o tinta precisa; care exprima nedumerire, nesiguranta, tulburare, absenta. 2. Care s-a pierdut, s-a instrainat de ai sai; razletit. – V. rataci.

A SE UITA ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chioras a privi cu banuiala, dusmanos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. ~ in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

bunghi (-ghesc, -it), vb. – 1. A cerceta, a observa, a deslusi. – 2. A-si da seama, a intelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atentie, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvint de argou, probabil din tig. bangi (f. de la bangos) „trecatoare, strunga” (Graur, BL, II, 185 si V, 222; Juilland 160). Din acelasi cuvint ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sasiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR si Vasiliu, GS, VII, 105, identifica acest cuvint cu pronuntarea moldoveneasca a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghiala, s. f. (atentie, pazea!).

BUCLA s. f. 1. suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir in timpul tricotarii. 3. curba la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitura a unui curs de apa. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conducta etc. avand forma unei portiuni dintr-o curba inchisa. 4. (inform.) secventa din instructiunile unui program care se executa de mai multe ori pana se satisfac anumite conditii. 6. (cib.) suita de efecte in care ultimul corespunde celui dintai. (< fr. boucle)

SIAMEZ, -A, siamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. Persoana care face parte din populatia de baza a Siamului. 2. Adj. Care apartine Siamului sau populatiei lui, privitor la Siam sau la populatia lui. ◊ Frati siamezi sau surori siameze = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite total sau partial intre ele; fig. grup format din doi prieteni nedespartiti. Pisica siameza = specie de pisica originara din Extremul Orient, cu ochii albastri, cu parul cafeniu, scurt, moale, matasos si cu coada scurta. [Pr.: si-a-] – Siam (n. pr.) + suf. -ez.

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

puchini (-nesc, -it), vb. – A migali, a-si strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungani, bugini, bongani, buchisi. Origine expresiva, dupa cum rezulta din finala expresiva -ni si din varietatea de forme. Unele var. au si sensul de „a bombani”, cf. bodogani. – Der. puchi (var. puchina), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, dupa Puscariu 1393 si REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, dupa Pascu, Beitrage, 12 si Puscariu, Dacor., I, 415); puchitei, s. m. pl. (picatele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picatele; impuchitat, adj. (cu picatele; pestrit).

A PRIVI ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta intr-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea in vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~este (sau cat ~este) in privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

GRES, gresuri, s. n. (Inv. si reg.; azi mai ales in loc. si expr.) Greseala. ◊ Loc. adv. Fara gres = in mod perfect, fara a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da gres = a) a nu nimeri tinta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti intr-o actiune, intr-o intreprindere. (Inv.) A-i da (cuiva) gres = a-i imputa (cuiva) ceva, a gasi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea gres = a nu constitui o greseala, a nu aduce vatamare, a fi nimerit. – Din gresi (derivat regresiv).

A SCAPara scapar 1. intranz 1) A produce scantei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a doua corpuri tari). ◊ Cat ai ~ din amnar intr-o clipa. A-i ~ cuiva calcaiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a strafulgera. 4) (despre ochi) A arunca priviri scanteietoare. ◊ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flamand. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre ganduri,idei etc.) A se ivi fulgerator. ◊ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc in minte. 2. tranz. 1) A face sa arda; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scantei) A face sa se imprastie. Flacarile scapara scantei. /Orig. nec.

NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a pali, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (A ~ drept in tinta.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treaba.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atat de bine?) 7. a se intampla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (inv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a talali, (prin Maram.) a se talni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ sa fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se intampla, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce a ~.) 9. v. cadea.

oblon (obloane), s. n. – 1. Obiect de lemn, metal etc. care apara o usa sau o fereastra. – 2. Incuietoare metalica. – 3. (Arg.) ochi. – 4. (Inv.) Usita, portita. Origine indoielnica. Pare sa rezulte dintr-o confuzie a sl. obląku „arc, oblinc”, cf. oblinc, cu blana „scindura”; cf. bg. oblon „aparatoare de fereastra”, care ar putea proveni din rom. Der. numai din sl. obląku (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibila. – Der. obloni, vb. (a pune obloane, a inchide).

holba (holbez, holbat), vb. – A face ochii mari, a se zgii. – Var. (in)holbi, inholba. Mr. volbu, vulbare. Lat. volvere (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicata; cf. volbura. Ar putea fi si o creatie expresiva, paralela cu bulb(uc)a. Asa cum este holboaca fata de bolboaca si holboana fata de bolboana. – Der. holban, s. m. (persoana care se lasa surprinsa cu usurinta); ghiolbana, s. f. (femeie cu ochii mari).

Amphiaraus, vestit prezicator si erou grec care a domnit in Argos. Era fiul lui Oecleus si al Hypermnestrei. A participat la vinatoarea mistretului din Calydon si la expeditia argonautilor. S-a casatorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus (v. si Adrastus), cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, Amphilochus, Eurydice si Demonassa. Indemnat de Eriphyle, careia Polynices ii cistigase complicitatea daruindu-i colierul Harmoniei, Amphiaraus il insoteste pe cumnatul sau Adrastus in expeditia organizata de acesta impotriva cetatii Thebae, desi cunostea dinainte sfirsitul ei tragic si faptul ca-i va aduce moartea. La plecare, ii cere insa fiului sau Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle de indata ce-i va sosi vestea mortii lui (v. si Alcmaeon). In luptele de la portile cetatii Thebae Amphiaraus savirseste minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. Urmarit de Periclymenus, el incearca sa scape fugind. Cind e gata sa fie insa ajuns din urma, dispare din ochii dusmanului sau, fiind inghitit, impreuna cu car, cai si vizitiu, de pamintul care se deschisese inaintea lui. Dupa moarte, Amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea ca Zeus i-ar fi daruit nemurirea. I s-a ridicat un templu si i s-a instituit un oracol in Attica, la Oropos.

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin¹ (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.

LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (inv. si reg.) a razbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. tranti. 6. (inv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toti peretii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (inv. si reg.) a se clati. (Apa se ~ de stanci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvarli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)

LUMINA ~i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facand vizibila lumea inconjuratoare. ~a soarelui. ◊ A se face ~ a se face ziua. Pe ~ la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau inainte de a insera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea ~a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) Sursa, izvor care lumineaza. ◊ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. ~a ochilor. 4) fig. Desteptare a mintii. ◊ A se face ~ in capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere libera intr-o constructie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume

TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba

TochiTURA, tochituri, s.f. Preparat culinar numit si topitura, facut traditional cu ocazia taierii porcului, din carne grasa taiata marunt, prajita cu ceapa in tigaie, avand aspect de tochitura (= jumari obtinute prin topirea slaninii). Ca specialitate gastronomica romaneasca, este realizata din bucati mici de carne de porc, de organe si de carnaciori, prajite la tigaie, servite cu garnitura de mamaliguta, cu ochiuri si branza rasa deasupra.

arunc, a -a v. tr. (lat. eruncare, a plivi. V. runc. Cp. cu jumulesc). Azvirl, trimet cu forta pin [!] aer: a arunca o peatra [!] peste gard. Dau la o parte, lepad: a arunca gunoiu afara. Fig. Resping: a-l arunca pe dusman peste riu. A-ti arunca ochii, a-ti indrepta privirea spre. A arunca vina pe cineva, a-l invinovati. V. refl. Ma raped: a te arunca la asalt. Ma vars: Prutu se arunca in Dunare (Barb. dupa fr. se jeter). Seman, am asemanare: copilu se arunca spre tata-su, in partea lui tata-su. V. intr. Copiii arunca cu petre [!] in nuc.

STINS², -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.

CUPRINDE vb. 1. v. imbratisa. 2. a apuca. (L-a ~ in brate.) 3. v. contine. 4. a include, a ingloba. (Vechea Galie ~ si Belgia de astazi.) 5. a avea, a contine. (Cartea ~ ilustratii.) 6. v. contine. 7. (MAT.) a intra, a merge. (4 in 8 se ~ de doua ori.) 8. (pop.) a lua. (Vasul ~ 4 litri.) 9. v. incapea. (Haina nu-l mai ~.) 10. a prinde, a vedea, (fig.) a imbratisa. (Cat ~ cu ochii, cu privirea.) 11. v. coplesi. 12. v. razbi. 13. a(-l) coplesi, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (L-a ~ setea.) 14. a-l apuca, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 15. v. trece.

A SE INFUNDA ma infund intranz. 1) (despre santuri, conducte) A se inchide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi intrerupt; a se inchide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adanc (in namol, glod, zapada, nisip), fara a putea sa inainteze; a se impotmoli. 4) fig. fam. A se izola intr-un loc ascuns de ochii lumii; a se ingropa. /<lat. infundare

COCOR (‹ sl.) s. m. Pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.

LIPIT², -A, lipiti, -te, adj. 1. Prins, unit, impreunat, imbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secretii patologice; fig. care se inchide fara voie din cauza somnului. 2. (Si adv.) Foarte apropiat, alaturat strans de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flamand. Sarac (sau calic) lipit(-pamantului) = foarte sarac. – V. lipi.

A SE ASTERNE ma astern intranz. 1) A se lasa (pe o suprafata) formand un strat. Frunzele s-au asternut pe sub copaci. 2) (despre fiinte) A se intinde pe jos; a se culca la pamant. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorba. ◊ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se intinde in fata ochilor; a se deschide; a se desfasura. /<lat. asternere

belesc v. tr. (d. pelesc, pielesc, adica „iau pelea, jupoi”, infl. poate de vsl. bieliti, a bili, a albi. Cp. cu cojesc). Pop. Triv. Jupoi, iau pelea: a beli un bou. Fig. A beli cuiva obrazu, a-i face mare rusine. A beli ochii, a holba ochii. A beli poporu, a-l jafui.

oaches (oachese), adj. – 1. (Oaie) cu parul din jurul ochilor mai inchis decit pe restul trupului. – 2. Brunet. – Mr. oaclis. Din ochi cu suf. -es, cf. fruntes, coarnes, gures (Puscariu 1217; Tiktin; Candrea). In Banat, Olt. si Munt. (ALR, II, 5). S-a incercat sa se explice acest cuvint prin bg. *vakles (Pascu, II, 183) sau vaklu „brunet” (Scriban); sau printr-o radacina oc- care ar insemna „brunet”, cf. oacar (Pascu, Beitrage, 35). Der. ochesica, s. f. (brunetica; oaie brumarie); ochesea, s. f. (planta, Tageles patula). Din rom. trebuie sa provina mag. basika (Draganu, Dacor., VII, 199), slov. vakesa, pol. bakieska.

A COBORI cobor 1. intranz. 1) v. A SE COBORI. 2) (despre astri) A se lasa spre sau dupa orizont; a se apropia de asfintit; a asfinti; a apune; a scapata. 3) fig. (despre intuneric, liniste etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a cadea; a veni; a se apropia. 4) (despre voci, tonuri etc.) A trece la note mai grave; a scadea in intensitate. 5) (despre parametri fizici sau despre aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai scazute; a scadea; a descreste. Presiunea atmosferica coboara. Termometrul ~. 6) A fi de o anumita origine; a-si avea obarsia; a proveni. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc jos; a pune mai jos. ~ sacul din caruta. 2) (forme de relief inalt, scari etc.) A parcurge de sus in jos. ~ dealul. 3) (voce, ton, glas etc.) A face sa fie mai putin intens. ◊ ~ ochii (sau privirea) a se uita in jos (de rusine, de sfiala etc.). ~ tonul (sau glasul) a vorbi cu blandete. 4) (valori ale unor marimi) A face sa scada. /cf. pogori

BABA ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana. ◊ Zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba

LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. Apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus

ZAMBI, zambesc, vb. IV. 1. Intranz. ~ ◊ Tranz. (Cu complement intern) Domnul asculta si zambet zambea. (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voiosie. 2. Intranz. (Construit cu un complement in dativ) (Fig.) ~ ◊ A-si manifesta veselia la vederea cuiva. ♦ ~, a constitui o ademenire pentru cineva. ◊ Expr. A-i zambi (cuiva) mustata = a se bucura, (Pop.) a zambi a rade = a zambi retinut, discret. 3. Intranz. (Fig.) A avea o infatisare placuta, care provoaca buna dispozitie; a straluci, a sclipi, a scanteia (de lumina, de curatenie).

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

INCHIS ~sa (~si, ~se) 1) v. A INCHIDE si A SE INCHIDE. ◊ Cu ochii ~si a) fara atentie, superficial; b) fara a intampina vreo greutate; foarte usor. 2) (despre adunari, sedinte etc.) La care participa numai membrii organizatiei. 3) (despre persoane si despre caracterul lor) Care este putin comunicativ; retras; nesociabil. 4) (despre aer) Care sta neimprospatat de mult timp; statut. 5) (despre sunete, voce) Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; surd; infundat. Vocala ~sa. /v. a inchide

FENOCRISTAL (‹ engl. phenocryst) s. n. Termen utilizat pentru a desemna cristalele de dimensiuni mari, de obicei evidente cu ochiul liber, care se gasesc prinse intr-o masa fundamentala, microcristalina, criptocristalina sau hialina. F. – cuartul, plagioclazii, amfibolii, piroxenii etc. – corespund unei prime generatii de cristale separate din magme si reflecta un stadiu de racire lenta a acesteia, in care s-a format un numar redus de germeni si care au atins o dezvoltare larga. F. sunt caracteristice pentru rocile cu structura inechigranulara, porfirica.

A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar

ROSU² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

A MASURA masor 1. tranz. 1) (valori, marimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de masura etalon de aceeasi speta. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a masura cu aproximatie, fara a folosi instrumente sau aparate de masura; b) a privi (pe cineva) din cap pana-n picioare; a examina cu atentie. 2) (spatii, distante etc.) A strabate (pe jos) de la un capat la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza in mod echilibrat; a cumpani. 2. intranz. A avea drept masura. /<lat. mensurare

chiondoris adv. – Chioris, cu ochii incrucisati. Origine necunoscuta. Apartine fara indoiala aceleiasi familii a lui chiomb; si, avind in vedere vb. inchiorcosa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresiva. In fonetismul sau a influentat probabil tc. kandiris „actiune si mod de a convinge”, sau, dupa Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros „incretit”; dupa Seineanu, I, 115, ar trebui sa se gindeasca la contaminarea lui chiomb cu chioris. – Der. chiondoreala, s. f. (incruntare); (in)chiondora (var. (in)chiondori), vb. (a se incrunta). Acest ultim cuvint este fara indoiala identic cu incondura, vb. (a se umfla in pene, a se impauna, a se fuduli), cuvint care s-a referit probabil la inceput la paun (dupa Seineanu, II, 145, de la condur „pantof”; impotriva Graur, BL, VI, 153).

URANUS, planeta a sistemului nostru solar. Stralucirea ei pe cer se afla la limita vizibilitatii cu ochiul liber. Diametrul: 51.120 km. A saptea planeta de la Soare, situata la o departare de c. 2.870 mil. km. Revolutie: c. 84 ani. Rotatia: 17 ore si 54 minute. Magnitudine aparenta: 5,7. Atmosfera de hidrogen(82,5%), heliu si metan; norii de metan absorb radiatia rosie, dand planetei un aspect albastrui; se considera ca temperatura medie a suprafetei este de -215ºC. are 21 de sateliti (10 fiind descoperiti de sonda „Voyager”) si 11 inele, situate la o distanta intre 40.000 si 55.000 km de planeta. A fost descoperita de W. Herschel (in 1781). si a fost botezata cu numele zeului grec al cerului. La suprafata este fluida iar interiorul este format din metan inghetat. Axa ei de rotatie este paralela cu planul orbitei (caz unic in sistemul planetar). are un camp magnetic foarte puternic. Survolata si fotografiata de sonda „Voyager” 2 in 1986.

Cyclopes, fiinte fabuloase, reprezentate ca niste uriasi cu un singur ochi in frunte. Ciclopii erau de mai multe categorii: existau ciclopi uranieni (Arges, Brontes si Steropes) – nascuti din Uranus si Gaea, – ciclopi pastori (v. Polyphemus) care populau coastele Siciliei si, la sfirsit, ciclopii faurari, ajutoarele lui Hephaestus. Acestia din urma lucrau in muntele Aetna, alaturi de zeul faurar, arme pentru oameni si pentru zei. Au fost ucisi de Apollo (v. si Apollo), drept razbunare pentru faptul ca au lucrat trasnetul cu care Zeus l-a ucis pe Asclepius.

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

imbalgina (-nez, -at), vb. – (Trans.) A face ochii mari, a se holba. Origine necunoscuta. Este greu de admis der. propusa de Densusianu, GS, IV, 388, de la un lat. *invalgināre, de la valgus „convex”. Pare mai curind o der. expresiva de la holba, cu suf. expresiv -na. Cuvintul este rar si nu apare in nici un dictionar. In lipsa unor marturii mai explicite, nu inlaturam ipoteza ca ar fi identic cu imbagina, var. a cuvintului anterior, si, prin urmare, prost glosat.

OGLINDA oglinzi f. 1) Obiect constand dintr-o bucata de sticla groasa, de forme diferite, amalgamata pe dos, avand proprietatea de a reflecta lumina si de a forma astfel pe partea lucioasa imaginea obiectelor. Oglinda de buzunar. ◊ A face ceva oglinda a face ceva sa devina foarte curat. 2) Plan lucios si neted, format, mai ales, de o intindere de apa lina, care reflecta razele de lumina. Oglinda lacului. 3) fig. Ceea ce reflecta cu fidelitate ceva; imagine fidela. Oglinda timpului. ◊ ochii sunt oglinda sufletului ochii exprima starea sufleteasca si calitatile spirituale ale cuiva. [G.-D. oglinzii] /v. a (se) oglindi

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

A PETRECE petrec 1. tranz. 1) (persoane) A insoti pe parcursul unui drum (din politete, pentru siguranta etc.); a conduce. ~ (pe cineva) pana la gara. ◊ ~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmari de la distanta cu ajutorul vazului. 2) fam. (bunuri materiale) A face sa se petreaca; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupari. ~ o seara la restaurant. Ea isi ~ timpul citind. 4) A face sa treaca dintr-o parte in alta. ~ ata prin urechea acului. 5) pop. (morti) A conduce la groapa. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a incheia. 2. intranz. A consuma timpul in distractii; a se deda placerilor lumesti; a se veseli; a desfata; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

CHIOR, CHIOara, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

cuta (cute), s. f. – 1. Pliu, indoitura. – 2. Zbircitura, incretitura, rid. – 3. Punga sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucata taiata. Origine incerta. Pare a fi vorba de lat. cutem „piele” (Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Puscariu 469; Lausberg 42; cf. parerea contrara la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestatura, incizie”. Cealalta explicatie, bazata pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingatoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu il cunoastem, si care ar putea proveni din rom., daca este cuvint atit de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a indoi, a face cute).

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

CHIOR, CHIOara, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere