frigari vb. IV (pop., inv.) 1. a intepa cu frigarea pe cineva. 2. (fig. refl.) a arde de dorul cuiva, a se perpeli; a se chinui (de un gand, de o idee).

ard, ars, a arde v. intr. (lat. ardere, pop. ardere, it. ardere, vfr. ardoir, pv. fr. ardre, sp. pg. arder. – Ard, arda, in vest arz, arza). Ma consum pin [!] foc: petrolu arde. Fac sa arda si sa lumineze: lampa arde bine. Sufer un foc prea mare, ma ard: friptura a ars. Is prea ferbinte, frig: ciorba arde (vest). Mi-e prea cald (din pricina caldurii din prejur sau de munca), am arsita (de boala): copilu arde. Fig. A arde de dor, a-ti arde sufletu de dor, a dori cu infocare, a-ti fi foarte dor. A-ti arde capu de treaba, a avea multa treaba, a fi foarte ocupat. A-ti arde de ceva, a avea gust, a-ti fi pofta: acuma nu-mi arde de joc. V. tr. Consum (fac sa se consume) pin [!] foc: iarna asta am ars multe lemne. Cauzez usturime, ustur: unii ardei ard. Cauterizez: a arde o rana. Fig. Fam. A-i arde cuiva una (o palma, o lovitura), a-i trage, a-i aplica (o palma); A arde pe cineva (c' o varga), a-l lovi, a-l croi. V. refl. Ma frig: am pus mina pe un carbune aprins si m' am ars. Fig. Fam. Ma pacalesc, ramin inselat: m' am ars cumparind aceasta marfa. A te arde doru, a te arde (doru) in (la) inima, in (la) suflet, a-ti fi foarte dor, a fi stapinit de emotiune, de melancolie s. a. Arda-l (sau arde-l-ar) focu, un blestem (de multe ori in gluma).

SI VIS ME FLERE, DOLENDUM EST PRIMUM IPSI TIBI (lat.) daca vrei sa ma faca sa plang, trebuie sa te doara mai intai pe tine – Horatiu, „Ars poetica”, 102-103. Sinceritatea sentimentului este una dintre conditiile fortei emotionale ale operei de arta.

bocna f., pl. e (vsl. rus. boku, lature, coasta, de unde se va fi dezvoltat int. de „os”, cuv. de orig. germ., cum se vede din irlandezu bac, vechi bacc, din bakn, calcii, cirja. Bern.). dor. Arsic, petricica de jucat. Bas. Lut ars. Pl. Hirburi. (Sez. 30, 151). Adv. (Mold., Munt.) Inghetat bocna, inghetat de tot, tun, tutuc, intepenit de ger (o apa, un om degerat). V. ciont 1.

A RASCOLI ~esc tranz. 1) (lucruri) A intoarce in dezordine cautand; a ravasi. 2) (focul, jaraticul) A amesteca facand sa arda mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face sa reinvie (producand durere sufleteasca); a scormoni. ~ sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (cautand ceva si patrunzand in adancime). 5) A pune in miscare. ~ praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emotii puternice; a tulbura; a ravasi. 7) rar A face sa se revolte. /<sl. rascoliti

A SE FRIGE ma frig intranz. 1) (despre fiinte) A-si cauza o durere acuta (cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte). 2) fig. A suferi un esec; a ramane pagubas; a se arde; a se parli. /<lat. frigere

A SCORMONI ~esc 1. tranz. 1) (pamant, paie, gunoi etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scurma. 2) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face sa reinvie (producand durere sufleteasca); a rascoli. 3) A scobi patrunzand in adanc; a scociori. ~ o rana. 4) (focul, jaraticul) A amesteca cu ceva, facand sa arda mai tare; a rascoli. 2. intranz. A rascoli peste tot, cautand cu ravna; a cotrobai; a scociori; a scotoci. /Orig. nec.

A SE STINGE ma sting intranz. 1) A inceta de a arde. Focul s-a stins. 2) A inceta de a lumina. Lampile s-au stins. 3) fig. A inceta de a fi, de a exista. dorul s-a stins. ◊ A i se ~ cuiva vederile (sau ochii) a orbi. 4) (despre persoane) A inceta de a trai intens. /<lat. extinguere

A FRIGE frig 1. tranz. 1) (alimente, in special carne sau peste) A prepara prin supunere la actiunea focului (in tigaie, in ceaun, la gratar, in frigare). 2) (fiinte sau parti ale corpului) A face sa suporte o durere fizica (prin ceva fierbinte). 3) A face sa se friga. 2. intranz. (surse de caldura) A emana radiatii fierbinti; a raspandi caldura foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soarele frige. /<lat. frigere

ZGANDARI, zgandaresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pamant, gunoi, paie, etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2. (Focul, jaraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a rascoli; a scormoni; a zadari. 3. (Rani, bube) A irita prin rupere sau scarpinare. 4. (Fig.; Sentimente, amintiri, etc.) A readuce in memorie (producand durere sufleteasca); a scormoni; a rascoli. 5. (Fig.; Fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare; a atata; a incita; a starni; a intarata. (Et. nec.)

A ZGANDARI ~esc tranz. 1) (pamant, gunoi, paie etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2) (focul, jaraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a rascoli; a scormoni; a zadari. 3) (rani, bube) A irita prin rupere sau scarpinare. 4) fig. (sentimente, amintiri etc.) A readuce in memorie (producand durere sufleteasca); a scormoni; a rascoli. 5) fig. (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare; a atata; a incita; a starni; a intarata. /Orig. nec.