CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) catina rosie, cu frunze mici in forma de solzi, cu flori roz sau albe si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu; tamarisca (Tamarix ramosissima); b) catina alba, cu frunze inguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Probabil lat. catena.

HATIS, hatisuri, s. n. Loc plin cu maracini, cu arbusti spinosi etc., desis greu de strabatut; padure mica foarte deasa, cu multi lastari tineri si arbusti; sihla. ♦ Carare prin padurile de munte. – Et. nec.

SAVANA, savane, s. f. Campie intinsa caracteristica regiunilor tropicale, acoperita cu ierburi inalte si presarata din loc in loc cu tufe de arbusti spinosi sau cu copaci pitici. – Din fr. savane.

HALACIUGA ~gi f. pop. 1) Desis de arbusti spinosi. 2) Totalitate a coardelor de vita, taiate primavara la curatatul viilor; rapca. /Orig. nec.

MACES ~i m. Specie de arbusti spinosi din familia rozaceelor, cu flori rosii, roz sau albe si cu fructe mici, rosii; rasura. /Orig. nec.

PUNA s.f. Semidesert rece in Anzi, la mari altitudini, cu o vegetatie rara, din smocuri de graminee si boschete de arbusti spinosi. (cf. sp., fr. puna)

MACHI s.n. 1. Teren acoperit cu o vegetatie de tufisuri si de arbusti spinosi, adaptati, care se intalneste in unele regiuni mediteraneene. 2. Formatii de luptatori pentru libertate, de partizani, in al doilea razboi mondial (mai ales din Franta, din Spania si din Italia). [Pl. invar. scris si maquis. / < fr. maquis, cf. cors. macchia].

PUNA s.f. Semidesert rece in Anzi, situat la mari altitudini, cu o vegetatie rara alcatuita din smocuri de graminee si boschete de arbusti spinosi. [< sp., fr. puna].

SAVANA s.f. Campie din regiunile tropicale, acoperita in general cu ierburi si din loc in loc cu tufe sau cu arbusti spinosi. [< fr. savane, cf. sp. sabana].

MAQUIS [MACHI] s. n. 1. vegetatie de tufisuri si arbusti spinosi din unele regiuni mediteraneene. 2. formatii de luptatori pentru libertate, de partizani (din Franta, Spania si Italia). (< fr. maquis)

SAVANA s. f. formatie vegetala din regiunile tropicale, alcatuita din ierburi inalte, cu tufe sau arbusti spinosi. (< fr. savane)

SERTAO SERTAU/ s. n. zona secetoasa din nord-estul Braziliei, cu vegetatie rara de arbusti spinosi si cactusi. (< port. sertao)

CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) cu flori rosii-violacee si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Lat. catena.

ADRAGANT s. n. Guma vegetala secretata de un arbust spinos, folosita in farmacie. – Din fr. adragant.

CAPER, caperi, s. m. arbust spinos care creste in regiunile calde ale Europei, cu flori mari albe sau rosietice (Capparis spinosa). – Din it. cappero.

GARDURARITA, gardurarite, s. f. arbust spinos, otravitor, cu frunze lanceolate si flori rosii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium). – Garduri (pl. lui gard) + suf. -arita.

PALIUR, paliuri, s. m. arbust spinos de origine mediteraneana, din al carui lemn greu, dur si elastic se fac cozi de unelte (Paliurus spina-christi). – Din lat. Paliurus (numele stiintific al plantei).

D*****A, d*****e, s.f. arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. drati, d*****e).

D*****A, d*****e, s. f. arbust spinos cu flori galbene si cu fructe in forma de boabe rosii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) d*****a s. f.] – Din sl. d***ĩ, d*****e „maracine”.

CATINA ~i f. arbust spinos cu frunze inguste si fructe lunguiete galbene-rosietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena

D*****A ~e f. arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drati, d*****e

GARDURARITA ~e f. arbust spinos otravitor, cu flori de culoare rosie-violeta, cultivat pentru a forma gard viu. /garduri + suf. ~arita

PORUMBAR² ~i m. arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dintate, cu flori albe si cu fructe mici rotunde, de culoare neagra-albastruie. /porumb + suf. ~ar

SALCIOARA ~e f. (diminutiv de la salcie) Arbore sau arbust spinos cu frunze lanceolate, argintii, si cu flori galbene, parfumate, cultivat in scopuri ornamentale. /salcie + suf. ~ioara

ALBASPINA s.f. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele si cu fructe comestibile, cultivat ca planta ornamentala; (pop.) Paducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina].

ghiorghin, ghiorghini, s.m. (reg., inv.) arbust spinos din familia rozaceeelor, cu flori albe frumos mirositoare si cu boabe rosii, gustoase.

caper (caperi), s. m. – arbust spinos. Germ. Kapper, din it. cappero. Termen comercial (arab. alkabbar, cf. sp. alcaparra, fr. capres), introdus prin circuitul comercial occidental. Dupa DAR, din ngr. ϰαππάρις, cf. sb. kapara; dar fonetismul prezinta dificultati. – Der. capera, s. f. (fruct de caper).

ALBASPINA s. f. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe in buchetele si cu fructe comestibile; paducel. (< lat. alba spina, it. albaspina)

CATINA (lat. catena) s. f. Denumirea regionala a sapte specii de plante: c. alba, c. de garduri, c. mica, c. rosie, c. cuscuta, holera (3), spin (2). ♦ C. alba = arbust sau arbore de talie mica (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenusii-argintii, spinosi, parosi, decorativi (Hippophae rhamnoides). C. rosie = numele a doua specii de arbusti, spinosi, de c. 3 m inaltime, cu ramuri maro-rosietice, e****e (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) si flori mici, rozee.

CAPER, caperi, s. m. arbust spinos care creste in regiunile calde ale Europei, cu flori mari, albe sau rosietice (Capparis spinosa). – It. cappero.

CAPER ~i m. arbust mediteranean, spinos, avand frunze vesnic verzi, flori albe sau rosietice si fructe comestibile. /<it. cappero

AGRIS, agrisi, s. m. arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate si cu fructe comestibile, care creste spontan in regiunile de munte. (Ribes uva-crispa). – Din magh. egres.

PADUCEL, paducei, s. m. 1. arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele, cu fructe comestibile, care se cultiva si ca planta ornamentala (Crataegus monogyna). 2. Insecta parazita care traieste pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boala de piele care se manifesta prin mancarimi pe talpi sau intre degetele picioarelor. – Din lat. *peducellus.

VERIGAR ~i m. arbust cu ramuri spinoase, cu frunze alterne si opuse, cu flori galbene-verzui si cu fructe carnoase, negre, folosite in medicina pentru proprietatile lor purgative. /veriga + suf. ~ar

rug (-guri), s. n. – 1. Mur (Rubus caesius). – 2. arbust sau tufa spinoasa in general. – Mr. (a)rug, megl. rug. Lat. rubus (Diez, II, 58; Pascu, I, 141), cf. it. rovo, rogo; pentru schimbarea b › g, cf. neg, negura. – Der. ruget, s. n. (loc de rugi).

AGRIS, agrisi, s. m. arbust cu ramuri spinoase si cu fructe comestibile. (Ribes grossularia). – Magh. egres.

PADUCEL¹ ~i m. arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus

porumbrel, porumbrei, s.m. (reg.) arbust salbatic cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice, negre-vinetii, foarte acre; porumbar, scorombar.

MUR¹, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbusti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasa, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse in umbele si cu fructele comestibile (Rubus); arbust din aceasta specie. – Lat. morus.

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

PORUMBAR¹, porumbari, s. m. arbust salbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumba¹ + suf. -ar.

ROZA ~e f. 1) arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) Forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

JUJUB (‹ lat.) s. m. arbust inalt pana la 8 m, ramificat de la baza, cu lujeri spinosi, flori galbene, dispuse in inflorescente dense (Zizyphus jujuba). Fructul, o drupa sferica sau alungit-ovoidala, de culoare rosie, rosie-bruna sau neagra, comestibil, cu gust dulce-acrisor; este folosit in afectiunile pectorale datorita mucilagiilor pe care le contine.

GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. Gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.

grozama (grozame), s. f. – 1. Varietate de arbust mic cu flori galbene (Cytisus sagittalis). – 2. Bucsau (Genista aligosperma). Sb., insa nu cunoastem etimonul exact. Cf. sb. grozcezmijnno, grozcemorsko, „coacaza spinoasa”, etc., de la grozce „strugure”. Dupa Tiktin si Scriban, din germ. Grausen.