ODAGACI s. m. 1. Planta erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale carei radacini se utilizeaza la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, sapunarita (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbusti exotici, cu ramuri brune si paroase, cu frunze ovale, a caror scoarta aromatica se intrebuinteaza in medicina (Croton). ♦ Scoarta acestor arbusti, care raspandeste (prin ardere) un miros placut; p. ext. substanta aromatica, parfum extrase din aceasta scoarta. [Var.: odogaci s. m.] – Din tc. odagacı.

TAMAIE s. f. Substanta rasinoasa obtinuta prin crestare din scoarta unor arbusti exotici, solidificata sub forma unor boabe neregulate, de culoare rosiatica sau galbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat patrunzator, folosita in ceremoniile religioase. ◊ Expr. A fugi (de ceva sau de cineva) ca d****l de tamaie = a se feri cu cea mai mare grija de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situatii neplacute, penibile. – Probabil lat. *thymanea.

ODOGACI (‹ tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbusti exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a caror scoarta aromatica, de culoare alba-cenusie si cu gust acru si amar, se intrebuinteaza in medicina (contra tusei, in boli de piele, contra gutei si reumatismului); are proprietati sudorifice si depurative. ♦ Scoarta acestor arbori. 2. Ciulin.

CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. cai.

ISOP, isopi, s. m. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar rosii sau albe, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). – Din sl. isopu.

CUISOR, cuisoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiut. 2. (La pl.) Condiment alimentar obtinut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: -cu-i-] – Cui + suf. -isor.

CUBEB, cubebi, s. m. arbust exotic asemanator cu piperul, din ale carui fructe se extrag substante folosite in cosmetica si in farmacologie (Piper cubeta). – Din fr. cubebe.

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) Floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur

COCA m. arbust exotic ale carui frunze contin c*****a. /<fr. coca

COCAZAR ~i m. 1) rar arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz, aromate; smirdar; rododendron. 2) arbust de munte cu frunze persistente, cu flori albe sau rosii si cu fructe marunte de culoare rosie, comestibile; merisor. /Din coacaza

FICUS ~si m. arbust exotic vesnic verde, cu frunze mari, ovale si lucioase, cultivat in scopuri decorative. /<lat. ficus

GARDENIE ~i f. arbust exotic cu frunze persistente si cu flori mari albe, placut mirositoare, cultivat in scopuri decorative. /<fr. gardenia

HORTENSIE ~i f. Arbore mic sau arbust exotic decorativ cu flori mari, fara miros, cultivat prin parcuri sau gradini. [G.-D. hortensiei; Sil. -si-e] /<fr. hortensia

INDIGO ~uri n. 1) Una dintre culorile de baza ale spectrului de lumina, situata intre albastru si violet; culoare intermediara intre albastru si violet. 2) Colorant albastru-inchis, extras dintr-un arbust exotic sau obtinut pe cale sintetica. 3) Hartie subtire colorata, tratata cu grafit, cu ajutorul careia se pot multiplica in procesul scrierii materiale; hartie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo

ISOP ~uri n. Substanta uleioasa si aromata extrasa din frunzele unui arbust exotic, folosita in industria alimentara si in medicina. /<sl. isopu

PIPER ~i m. 1) arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu

SMIRDAR ~i m. arbust exotic de munte, cu frunze lucioase si cu flori rosii sau roz, aromate; bujor-de-munte; rododendron. /cf. sb. smrdelj, bulg. smradljak

STROFANT ~ti m. arbust exotic ale carui seminte contin substante folosite in medicina. /<fr. strophante

CUISOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), intrebuintati drept condiment.

ISOP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. Mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopu <gr.).

taula (-le), s. f. – Spirea, arbust exotic (Spiraea callosa, S. opulifolia, S. salicifolia, S. crenata). Pol. tawula (Tiktin). Este dubletul lui tavalga, s. f. (spiraea crenata), forma atestata slab, din rut., rus. tavolga (Candrea).

tei (-i), s. m. – Arbore cu frunze in forma de inima (Tilia). – Mr. tel’u. Lat. tilia, redus la modelul decl. m., ca toate numele de arbori (Puscariu 1725; REW 8735), cf. it. tiglio, prov. telh, fr. til, cat. tell. – Der. teios, adj. (dur, rezistent; fibros; se zice despre o varietate de struguri); teisor, s. m. (arbust exotic, Kerria japonica; aglica, cununita; Spiraea ulmifolia); teita, s. f. (odogaci, Saponaria officinalis); teis, s. n. (padure de tei); inteiosa, vb. refl. (Olt., a se face fibros).

CEAI, (2, 3) ceaiuri, s. n. 1. arbust exotic, cultivat pentru frunzele lui (Thea chinensis); frunzele uscate ale acestui arbust, care se vand in comert. 2. Bautura obtinuta prin oparirea frunzelor uscate ale ceaiului (1). 3. Bautura obtinuta prin fierberea (frunzelor sau a florilor) unor plante medicinale. 4. Timpul (de dimineata) cand se bea ceaiul (2). 5. Reuniune (intre prieteni sau intr-un cadru mai larg), in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Rus caj.

AZALEE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalee.

AZALEE ~ f. arbust ornamental exotic cu flori rosii, roz sau albe. [G.-D. azaleei; Sil. -le-e] /<fr. azalee

AZALEE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Fr. azalee (< gr.).

EBENACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale exotice, cu arbori si arbusti, ca ebenul. (< fr. ebenacees)

smirda, smirde, s.f. (reg.) 1. numele florii smirdarului (arbust mic din zonele alpine, care formeaza tufisuri dese, cu flori marunte, rosii-purpurii si mirositoare); rododendron, trandafir-de-munte. 2. (in forma: zmirda) rasina folosita in medicina, in parfumerie si la biserica, extrasa dintr-un arbore exotic. 3. (deprec.) femeie mandra, increzuta.