CERCEL ~i m. mai ales la pl. 1) Obiect de podoaba pentru femei, care se poarta prins de ureche. ◊ ~ii-doamnei arbust ornamental cu lastari arcuiti, frunze compuse si cu flori grupate in raceme. 2) Excrescenta carnoasa ce atarna la gatul unor animale (oi, capre, porci etc.). /<lat. circellus

CIMISIR ~i m. Arbore sau arbust ornamental, cu frunze ovale, vesnic verzi si cu flori galbene-verzui. /<turc. cimisir

capra (capre), s. f. – 1. Mamifer rumegator paricopitat, cu parul lung, cu coarne. – 2. Porecla data grecilor (sec. XVII-XIX), deoarece erau considerati excesiv de laudarosi. – 3. Numele unui joc de copii. – 4. Joc pentru priveghiul mortilor, in care se foloseste o secure invelita in piele reprezentind o capra; este de asemenea un joc popular in noaptea de ajun a Craciunului. – 5. Aparat de gimnastica pentru sarituri. – 6. Suport de lemn cu patru picioare, incrucisate doua cite doua, sustinute de o scindura transversala. – 7. Scaun al vizitiului, la trasuri. – 8. Compas de dogar. – Mr., megl. capra, istr. cǫpre. Lat. capra (Puscariu 279; Candrea-Dens., 248; REW 1647; DAR); cf. alb. kjeper, it. capra, prov., cat., sp. cabra, fr. chevre. Der. caproi, s. n. (piedestal al virtelnitei); capresc, adj. (de capra); capreste, adv. (in felul caprelor); caprisor, s. m. (planta erbacee, Cyperus flavescens, Cyperus fuscus); caprit, s. n. (caprior); caprita, s. f. (dim. al lui capra; saricica, Atriplex litoralis); capras, s. m. (vizitiu al unei trasuri de inchiriat care nu este a sa); capriu, adj. (caprui); capros, adj. (mindru, trufas); caprui, adj. (cafeniu), care ar putea reprezenta un lat. *capruneus, cf. caprunus › prov. cabrun. Der. neol.: caprifoi, s. m. (arbust ornamental); caprimulg, s. m. (varietate de rindunica); caprin, adj. (de capra); capricorn, s. n. (constelatie zodiacala; semn al zodiacului reprezentat printr-un tap); Caprifoi (var. caprifoi), nu este cuvint pop., astfel incit nu este posibila der. directa din lat. caprifolium (Densusianu, Hlr., 162; Puscariu 283; REW 1852), abandonata de DAR.

AZALEE s. f. arbust ornamental, originar din China, cu flori rosii, roz sau albe. (< fr. azalee)

CARAGANA s. f. arbust ornamental din familia leguminoaselor, din Asia, cu frunze compuse si flori mari, galbene-aurii. (< fr. caragan)

FUCSIE s. f. arbust ornamental cu flori rosii, galben-verzui sau pestrite; cercelus. (< fr. fuchsia)

JASMIN s. m. arbust ornamental cu flori galbene sau albe, foarte mirositoare; iasomie. ◊ parfumul extras. (< fr. jarmin)

LEANDRU / OLEANDRU s. m. arbust ornamental cu flori mari, frumoase, rosii sau albe, placut mirositoare. (< it. leandro, fr. oleandre)

MIRT s. m. arbust ornamental mediteranean, cu frunze lanceolate, persistente, aromate, cu flori mici, albe si cu lemnul greu, fin. (< fr. myrte, lat. myrtus, gr. myrtos)

AZALEE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalee.

BASICOS, -OASA, basicosi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu basici (2). 2. S. f. arbust ornamental din familia leguminoaselor, inalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene si fructe pastai (Colutea arborescens). [Var.: besicos, -oasa adj., s. f.] – Basica + suf. -os.

BUCSAU s. m. arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albastrui, cu frunze simple si cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.

CARAGANA, caragane, s. f. arbust ornamental din familia leguminoaselor, originar din Asia, cu frunze compuse si cu flori mari, galbene-aurii (Caragana arborescens). – Din fr. caragan.

HURMUZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Margea de sticla imitand margaritarul; (la pl.) sirag de astfel de margele. 2. S. m. arbust ornamental cu flori trandafirii si cu fructe bace albe de marimea cireselor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.

MIRT, mirti, s. m. arbust ornamental cu frunze alungite si persistente, cu flori mici, albe si parfumate, cultivat mai ales ca planta ornamentala (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte.

TAMARISCA s. f. Nume dat mai multor specii de arbusti ornamentali cu frunze marunte si dese si cu flori albe sau roz (Tamariscus). ♦ Catina. [Var.: tamarix s. m.] – Din fr. tamaris, lat. tamarix, -icis.

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

FORSITIA, forsitii, s. f. arbust ornamental cu flori rosii, galbene etc. grupate cate 1-3, care apar inaintea frunzelor (Forsythia). [Pr.: -ti-a – Var.: forzitia s. f.] – Din lat. Forsythia, numele stiintific al arbustului.

LAMAITA, lamaite, s. f. 1. arbust ornamental cu flori mici de culoare alba, ale carui frunze, frecate in mana, raspandesc un miros de lamaie (Philadelphus coronarius). 2. Floare artificiala de ceara alba, din care se fac coronite si buchetele pentru mirese si cocarde pentru cei care participa la nunta. – Lamaie + suf. -ita.

ARBORICULTURA f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu cresterea arborilor, arbustilor ornamentali si a pomilor fructiferi. /<fr. arboriculture

AZALEE ~ f. arbust ornamental exotic cu flori rosii, roz sau albe. [G.-D. azaleei; Sil. -le-e] /<fr. azalee

LAMAITA ~e f. 1) arbust ornamental cu flori mici, albe, ale carui frunze, frecate in mana, raspandesc un miros placut. 2) Floare artificiala de culoare alba din care se fac coronite si buchete pentru mirese. /lamaie + suf. ~ita

LEANDRU ~i m. arbust ornamental inalt, cu frunze lanceolate si cu flori de mai multe culori, placut mirositoare. [Sil. le-an-dru] /<it. leandro

CARAGANA s.f. (Bot.) arbust ornamental din familia leguminoaselor, originar din Asia, cu frunze compuse si cu flori mari, galbene-aurii. [< fr. caragan].

mirt (mirti), s. m. – arbust ornamental (Myrtus communis). – Var. mirta. Lat. myrtus (sec. XIX). Cf. mirsina, s. f. (mirt), inv., din ngr. μυρσίνη (Tiktin).

BESICOASA (‹ besica „basica”) s. f. arbust ornamental din familia leguminoaselor, inalt de 2-3 m, cu frunze imparipenat-compuse, flori galbene dispuse in raceme axiliare si fructe pastai („Colutea arborescens”).

AURICA s. f. arbust ornamental originar din America, cu tulpina ghimpoasa, cu flori galbene-portocalii, cu frunze ovale (Lontana camara). [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ica.

AZALEE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Fr. azalee (< gr.).

BUCSAU s. m. arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albastrui, cu frunze putine si cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Spartium junceum). – Lat. lit. buxus.

CALIN (‹ calina) s. m. arbust originar din Europa, Asia, America, Africa, de c. 3 m inaltime, cu frunze opuse, lobate, cu flori albe si fructe drupe mici (Viburnum opulus); unele varietati se cultiva ca arbusti ornamentali (ex. „boule de neige”).

DARMOZ (DARMOX) s. m. arbust ornamental, decorativ prin flori si fructe, de c. 3-5 m, spontan in zona montana a Romaniei, cu lastari solzosi, pubescenti, frunze simple, ovate, flori in cime umbeliforme si fructe drupe rosii, apoi negre stralucitoare (Viburnum lantana).

RODIU² (‹ rodie) s. m. arbust ornamental, cu frunze invers alungit-lanceolate, pieloase, cu flori rosii si cu fructe mari (ca un mar), cu multe seminte acoperite de un invelis carnos, comestibil, suculent si rosiatic (Punica granatum). Raspandit in zona mediteraneana.

CETINA, cetini, s. f. 1. Ramura, creanga de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori si de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetina-de-negi = mic arbust rasinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase si cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. si: cetine] – Din bg., scr. cetina.

RODIU¹, rodii, s. m. arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori rosii si fructe comestibile; rodier (Punica granatum). – Din rodie.

CETINA ~i f. 1) Creanga de conifer. 2) rar arbust sau arbore conifer. ◊ ~-de-negi arbust rasinos, ornamental, cu tulpina culcata, bogat ramificata, si cu frunze mici, solzoase persistente. [G.-D. cetinii] /<bulg., sb. tetina

MELOGRAN s. m. arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori rosii si fructul comestibil; rodiu, rodier. (< it. melograno)

CETINA, cetini, s. f. 1. Ramura, creanga de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori si de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetina-de-negi = mic arbust rasinos ornamental (Juniperus Sabina). [Pl. si: cetine] – Bg., sb. cetina.

LILIAC¹ ~eci m. 1) arbust inalt cu frunze ovale, cu flori in forma de ciorchine, de culoare violeta sau alba, placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylak

HORTENSIE s. f. arbust cultivat ca planta ornamentala cu flori mari, albe, rosii sau bleu, fara miros, din familia saxifragacee. (< fr. hortensia)

LABIRINT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe incaperi si galerii (asemanator edificiului mitic construit de catre Dedal in Creta), in care orientarea este foarte dificila. ♦ Gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti dispuse intr-o inlantuire care creeaza posibilitatea de ratacire. ♦ (Fig.) Lucru incalcit, incurcat. 2. Dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung in scopul de a-i micsora viteza. 3. Parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].

LABIRINT¹ s. n. 1. constructie cu foarte multe incaperi si galerii in care orientarea este dificila. ◊ gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti. 2. dalaj meandric in unele catedrale din evul mediu, pe care credinciosii trebuiau sa-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligenta care cere a gasi iesirea dintr-o retea de linii intortocheate. ◊ joc constand dintr-un cub din plastic transparent, din 6⁴ de camarute, la care unii pereti au cate un orificiu ce lasa sa treaca o bila de metal. 4. (fig.) incurcatura, incalceala datorata unor dificultati, unei proceduri. ◊ situatie incurcata, fara iesire. 5. dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung, in scopul de a-i micsora viteza. 6. parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

LILIAC¹, lilieci, s. m. arbust inalt cu frunze ovale, cu flori placut mirositoare, albe sau colorate in diferite nuante de violet sau albastru-violet, crescute in forma de buchete, cultivat ca planta ornamentala; iorgovan, malin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylak. Cf. bg. liuleak.

TRAMBITA² ~e f. arbust agatator cu flori galbene-rosietice, cultivat ca planta ornamentala. ◊ ~a-ciobanului planta erbacee cu flori albastre in forma de clopotei. /<sl. tronbica

ISOP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. Mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopu <gr.).

CAPRIFOI, caprifoi, s. m. arbust cu flori albe, galbui sau rosietice, parfumate, cultivat ca planta ornamentala (Lonicera caprifolium). – Din lat. caprifolium.

CAPRIFOI, caprifoi, s. m. arbust cu flori albe, galbui sau rosietice, parfumate, cultivat ca planta ornamentala (Lonicera caprifolium). – Lat. caprifolium.

TEISOR, teisori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiulet. 2. arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca planta ornamentala; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -isor.

GARDENIE s. f. arbust tropical cu flori albe, frumoase si placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. (< fr. gardenia)

ACACIA, acacii, s. f. Nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivati ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor si pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.

SALCIOARA ~e f. (diminutiv de la salcie) Arbore sau arbust spinos cu frunze lanceolate, argintii, si cu flori galbene, parfumate, cultivat in scopuri ornamentale. /salcie + suf. ~ioara

ISOP, isopi, s. m. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar rosii sau albe, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). – Din sl. isopu.

GARDENIE s.f. arbust originar din Extremul Orient, cu flori albe, frumoase si placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. [Gen. -iei. / < fr. gardenia].

LEANDRU s.m. arbust mediteranean cu flori mari frumoase, rosii sau albe, placut mirositoare, cultivat la noi ca planta ornamentala. [Pron. le-an-, var. oleandru s.m. / < it. leandro, cf. lat.t. oleander].

JALE² s. f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasa, aromata, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca planta ornamentala si medicinala, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsalya.

HURMUZ¹ ~i m. arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe in forma de bobite, cultivat ca planta ornamentala. /<turc. Hurmuz

MIRT s.m. arbust sudic totdeauna verde, mirositor, cu lemn greu, fin si cu structura omogena, cultivat si la noi ca planta ornamentala. [< fr. myrte, cf. lat. myrtus, gr. myrtos].

arbust ~sti m. Planta lemnoasa de dimensiuni mai mici ca ale arborelui, avand mai multe tulpini ramificate de la radacina. ~ fructifer. ~ ornamental. /<fr. arbuste, lat. arbustum

ALBASPINA s.f. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele si cu fructe comestibile, cultivat ca planta ornamentala; (pop.) Paducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina].

SPIREA s. f. arbust din familia rozaceelor, inalt pana la 2 metri, cu ramurile arcuite si flori albe dispuse pe toata lungimea ramurilor, cultivat ca planta ornamentala (Spiraea vanhouttei). – Din fr. spiree, lat. spiraea.

PADUCEL (lat. peducellus) s. m. 1. arbust din familia rozaceelor, inalt de c. 8 m, cu frunze ovale sau rombice si flori albe (Crataegus monogyna). Se cultiva uneori in scopuri ornamentale sau in perdele de protectie. este raspandit in Europa, Africa de Nord, V Asiei. In Romania creste frecvent, in toate regiunile, de la campie pana la alt. de 1.400 m. Fructele sunt comestibile si sunt folosite in ind. alimentara la prepararea marmeladelor. Frunzele, florile si fructele au utilizari in medicina ca hipotensive, vasodilatoare si sedative. 2. (Pop.) Boala de piele la talpile picioarelor si intre degetele de la picioare, care se manifesta prin mancarimi.

LEANDRU, leandri, s. m. arbust mediteranean, inalt pana la cinci metri, cu frunze lanceolate si cu flori albe, galbui sau rosii placut mirositoare, cultivat la noi ca planta ornamentala (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. si: lendri. – Var.: oleandru s. m.] – Din it. leandro.

PADUCEL, paducei, s. m. 1. arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele, cu fructe comestibile, care se cultiva si ca planta ornamentala (Crataegus monogyna). 2. Insecta parazita care traieste pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boala de piele care se manifesta prin mancarimi pe talpi sau intre degetele picioarelor. – Din lat. *peducellus.

SCROFULARIACEE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar arbori sau arbusti, cu flori hermafrodite, solitare sau in inflorescente, si fructe in general capsule (Scrophulariaceae). Unele sunt semiparazite (sor-cu-frate), altele parazite (muma-padurii). Importante ca plante ornamentale (gura-leului) sau medicinale (degetarul, lumanarica).

SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori si de arbusti cu scoarta in general neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne si asimetrice zimtate pe margini, albicioase si cu peri moi pe dos, al caror lemn tare este folosit in rotarie (Ulmus). ◊ Ulm de camp = arbore inalt, cu scoarta groasa, negricioasa, cu lemn rezistent, greu si elastic, folosit in industria casnica (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore inalt, cu scoarta subtire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus.