Rezultate din textul definițiilor
VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina
iasomie (iasomii), s. f. – Mic arbust cu flori albe parfumate (Iasminum officinale). – Var. iasmin, (inv.) asmonie. Mr. iasemin. Ngr. γιασεμί sau γιασομμί (Roesler 593; DAR), din tc. per. yasemin; var. din germ. Jasmin. Dupa Lokotsch 942, Tiktin si Ronzevalle 174, din tc.
CAPRIFOI, caprifoi, s. m. arbust cu flori albe, galbui sau rosietice, parfumate, cultivat ca planta ornamentala (Lonicera caprifolium). – Din lat. caprifolium.
VISINEL ~i m. (diminuitiv de la visin) arbust cu flori albe si fructe mici de culoare rosie, acre la gust. /visin + suf. ~el
calin (calini), s. m. – arbust cu flori albe (Viburnum opulus). Sl. (bg., sb., cr., ceh., pol., rus.) kalina, din sl. kalu „lut” (Cihac, II, 38; Conev 45). Din lat. *calῑnus, dupa Rosetti, I, 79, insuficient explicat. – Der. calina, s. f. (fructul calinului).
AFIN1, afini, s. m. arbust cu flori albe-verzui sau rosietice, cu fructe comestibile. (Vaccinium myrtillus).
CAPRIFOI, caprifoi, s. m. arbust cu flori albe, galbui sau rosietice, parfumate, cultivat ca planta ornamentala (Lonicera caprifolium). – Lat. caprifolium.
MANDARIN2, mandarini, arbust fructifer cu flori albe, cultivat in regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarina (derivat regresiv).
ARGINTICA, argintele, s. f. arbust cu flori mari, albe si cu frunze verzi lucitoare pe partea superioara si albe pe cea inferioara. (Dryas octopetala). – Argint + suf. -ica.
CRUSAN, crusani, s. m. arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la inceput rosii, apoi negre, din a carui scoarta se prepara o bautura laxativa, iar din lemn se obtine cel mai mult carbune pentru prepararea prafului de pusca (Rhamnus frangula). – Din ucr. krusyna.
MUR1 ~i m. arbust ghimpos, cu flori albe sau roz si cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus
salbis s.m. sg. (reg.) arbust melifer cu flori albe-verzui, cu frunze rosii care, apoi, devin negre; crusin.
GARDENIE s. f. arbust tropical cu flori albe, frumoase si placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. (< fr. gardenia)
ISOP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. Mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopu <gr.).
ARGINTICA, argintele, s. f. arbust cu flori mari albe si cu frunze verzi lucitoare pe partea superioara si albe pe cea inferioara. (Dryas octopetala). – Din argint + suf. -ica.
CALIN, calini, s. m. arbust salbatic cu flori albe si cu fructe rosii in forma de ciorchini (Viburnum opulus). – Din calina.
LAMAITA ~e f. 1) arbust ornamental cu flori mici, albe, ale carui frunze, frecate in mana, raspandesc un miros placut. 2) floare artificiala de culoare alba din care se fac coronite si buchete pentru mirese. /lamaie + suf. ~ita
TRANDAFIR1 ~i m. 1) arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si cu tepi, cu flori placut mirositoare (folosite in industria parfumurilor); roza. 2) floare a acestui arbust. ◊ ~ salbatic arbust cu flori roz sau albe si cu fructul oval, carnos, de culoare rosie; maces; rasura; ruja. 3) rar Carnati preparati din carne de porc cu mult piper si usturoi. /<ngr. tr[i]antafillon
JASMIN s.m. arbust cu flori galbene sau albe foarte mirositoare; (pop.) iasomie. ♦ Parfum extras din acest arbust, folosit in parfumerie. [< fr. jasmin, cf. pers. jasamin].
CAPER s.m. (Bot.) arbust mediteranean cu flori mari, albe sau rosietice si cu fructe comestibile. [< it. cappero].
CAPER, -A I. s. m. arbust mediteranean cu flori mari, albe si rosietice, si cu fructe comestibile. II. s. f. mugur floral al caperului, folosit drept condiment. (< it. cappero)
VISINEL, visinei, s. m. 1. Diminutiv al lui visin. 2. arbust din familia rozaceelor, cu flori albe si cu fructe mici, sferice, rosii-purpurii, foarte acre; visin salbatic (Prunus fructicosa). – Visin + suf. -el.
DARMOZ, darmoji, s. m. arbust cu frunze late, cu flori albe si cu fructe in forma de boabe rosii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: darmox s. m.]. – Et. nec.
MOJDREAN, mojdreni, s. m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a carui coaja se foloseste la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. mazdrean.
DARMOZ ~ji m. arbust cu frunze ovale, cu flori albe si fructe in forma de boabe rosii-negricioase, raspandit in regiunile deluroase. /Orig. nec.
LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum
SORB2 ~i m. Arbore sau arbust cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe globuloase, rosii, al carui lemn are intrebuintare industriala. /<lat. sorbus
ZMEUR ~i m. arbust din familia rozaceelor, cu flori albe si cu fructe de culoare roz, comestibile; zmeurar. /<ngr. smeuron
JASMIN s. m. arbust ornamental cu flori galbene sau albe, foarte mirositoare; iasomie. ◊ parfumul extras. (< fr. jarmin)
ACACIA, acacii, s. f. Nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivati ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor si pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.
GLADICI, gladici, s. m. arbust cu frunze ascutite si cu flori albe (Acer tataricum). [Var.: gladis s. m.] – Din scr. gladis.
MALIN, malini, s. m. arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare si cu fructe drupe mici, negre, din a carui scoarta amara se prepara un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din malina (derivat regresiv)
LAMAITA, lamaite, s. f. 1. arbust ornamental cu flori mici de culoare alba, ale carui frunze, frecate in mana, raspandesc un miros de lamaie (Philadelphus coronarius). 2. floare artificiala de ceara alba, din care se fac coronite si buchetele pentru mirese si cocarde pentru cei care participa la nunta. – Lamaie + suf. -ita.
BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur
CALIN ~i m. arbust care creste prin paduri, cu flori albe si cu fructe rosii, acrisoare la gust, dispuse in ciorchini. /Din calina
CUNUNITA ~e f. (diminutiv de la cununa) arbust inalt din familia rozaceelor cu flori albe, dispuse in inflorescenta, ce creste pe stanci in regiunile muntoase. /cununa + suf. ~ita
SANGER ~i m. arbust inalt, cu ramuri purpurii, cu flori albe si fructe negre, ce creste pe la margini de paduri (uneori cultivat in scopuri decorative). /v. a sangera
ghiorghin, ghiorghini, s.m. (reg., inv.) arbust spinos din familia rozaceeelor, cu flori albe frumos mirositoare si cu boabe rosii, gustoase.
GARDENIE s.f. arbust originar din Extremul Orient, cu flori albe, frumoase si placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. [Gen. -iei. / < fr. gardenia].
mosmol (mosmon), mosmoli (mosmoni), s.m. (reg.) arbust din familia rozaceelor cu flori mari albe si cu fructe comestibile (musmule); scorus.
porumbrel, porumbrei, s.m. (reg.) arbust salbatic cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice, negre-vinetii, foarte acre; porumbar, scorombar.
AZALEE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalee.
CALIN, calini, s. m. arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, zemoase, necomestibile, in forma de ciorchini (Viburnum opulus). - Din calina (derivat regresiv).
DROB2, drobi, s. m. 1. arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).
AZALEE ~ f. arbust ornamental exotic cu flori rosii, roz sau albe. [G.-D. azaleei; Sil. -le-e] /<fr. azalee
CAPER ~i m. arbust mediteranean, spinos, avand frunze vesnic verzi, flori albe sau rosietice si fructe comestibile. /<it. cappero
COCAZAR ~i m. 1) rar arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz, aromate; smirdar; rododendron. 2) arbust de munte cu frunze persistente, cu flori albe sau rosii si cu fructe marunte de culoare rosie, comestibile; merisor. /Din coacaza
RUGINARE ~ari f. arbust otravitor cu frunze persistente si cu flori albe sau rosietice, dispuse in raceme. /Din rugina
ACACIA s.m. Arbore sau arbust din familia leguminoaselor, cu flori galbene sau albe si cu miros placut, care creste in regiunile calde. [< fr., lat. acacia].
iucsucea s.f. (reg., inv.) arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, necomestibile, in forma de ciorchini; calin, darmoz.
palusca s.f. (reg.) arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, zemoase, necomestibile, in forma de ciorchini; calin.
LEANDRU s.m. arbust mediteranean cu flori mari frumoase, rosii sau albe, placut mirositoare, cultivat la noi ca planta ornamentala. [Pron. le-an-, var. oleandru s.m. / < it. leandro, cf. lat.t. oleander].
TAMARISCA s.f. Specie de arbust cu frunze marunte si dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundisuri; (pop.) catina. [Var. tamarix s.m. / < fr. tamaris, cf. lat. tamariscus].
HORTENSIE s. f. arbust cultivat ca planta ornamentala cu flori mari, albe, rosii sau bleu, fara miros, din familia saxifragacee. (< fr. hortensia)
LEANDRU / OLEANDRU s. m. arbust ornamental cu flori mari, frumoase, rosii sau albe, placut mirositoare. (< it. leandro, fr. oleandre)
TAMARISCA s. f./ tamarix s. m. arbust cu frunze marunte si dese, cu flori albe sau roz-violete, care creste pe prundisuri. ◊ catina. (< germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix)
VIBURN s. m. arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si fructele rosii, necomestibile, in forma de ciorchini; calin. (< fr., lat. viburnum)
AZALEE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Fr. azalee (< gr.).
HURMUZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Margea de sticla imitand margaritarul; (la pl.) sirag de astfel de margele. 2. S. m. arbust ornamental cu flori trandafirii si cu fructe bace albe de marimea cireselor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.
ISOP, isopi, s. m. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar rosii sau albe, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). – Din sl. isopu.
TULICHINA, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe rosii de forma boabelor de mazare (Daphne mezereum). – Et. nec.
MACES, macesi, s. m. Gen de arbusti cu spini, cu flori rosii, trandafirii, galbene sau albe si cu fructe rosii; trandafir salbatic, cacadar, ruja, rasura2, rug1. (Rosa). [Var.: macies s. m.] – Et. nec.
VONICER, voniceri, s. m. arbust cu ramurile in patru muchii si cu flori albe-verzui; salba-moale (Evonymus europaeus) – Et. nec.
CORCODUS, corcodusi, s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe mici, de culoare galbena, vanata sau rosie (Prunus cerasifera). – Probabil din corcodusa.
LILIAC1, lilieci, s. m. arbust inalt cu frunze ovale, cu flori placut mirositoare, albe sau colorate in diferite nuante de violet sau albastru-violet, crescute in forma de buchete, cultivat ca planta ornamentala; iorgovan, malin (Syringa vulgaris). ♦ floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylak. Cf. bg. liuleak.
CLOCOTIS1 s. m. arbust cu numeroase ramificatii, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate in inflorescente scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -is.
GARDENIE ~i f. arbust exotic cu frunze persistente si cu flori mari albe, placut mirositoare, cultivat in scopuri decorative. /<fr. gardenia
GLADICI ~ m. arbust decorativ cu frunze ascutite, lucioase si cu flori albe.
MERISOR1 ~i m. (diminutiv de la mar) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz si cu fructe comestibile in forma de boabe rosii. /mar + suf. ~isor
PORUMBAR2 ~i m. arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dintate, cu flori albe si cu fructe mici rotunde, de culoare neagra-albastruie. /porumb + suf. ~ar
albaSPINA s. f. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe in buchetele si cu fructe comestibile; paducel. (< lat. alba spina, it. albaspina)
SPIREA s. f. arbust din familia rozaceelor, cu frunze ovale si flori albe, dispuse in inflorescente globuloase. (< fr. spiree, lat. spiraea)
MIRT, mirti, s. m. arbust ornamental cu frunze alungite si persistente, cu flori mici, albe si parfumate, cultivat mai ales ca planta ornamentala (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte.
TAMARISCA s. f. Nume dat mai multor specii de arbusti ornamentali cu frunze marunte si dese si cu flori albe sau roz (Tamariscus). ♦ Catina. [Var.: tamarix s. m.] – Din fr. tamaris, lat. tamarix, -icis.
PORUMBAR1, porumbari, s. m. arbust salbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumba1 + suf. -ar.
LAMAI, lamai, s. m. arbust din tarile calde, cu frunze ovale lucitoare si florile albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Citrus limon). – Din lamaie (derivat regresiv).
RUGINARE, ruginari, s. f. Mic arbust otravitor, cu frunze inguste, lucioase, persistente si cu flori albe sau rosietice dispuse in manunchiuri la varful ramurilor (Andromeda polifolia). – Din rugina.
DROB3 ~i m. arbust din familia leguminoaselor avand tulpina paroasa, frunze trifoliate, flori albe sau galbene si fructul in forma de pastaie. /<rus., ucr. drok
HURMUZ1 ~i m. arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe in forma de bobite, cultivat ca planta ornamentala. /<turc. Hurmuz
LILIAC1 ~eci m. 1) arbust inalt cu frunze ovale, cu flori in forma de ciorchine, de culoare violeta sau alba, placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. 2) floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylak
MACES ~i m. Specie de arbusti spinosi din familia rozaceelor, cu flori rosii, roz sau albe si cu fructe mici, rosii; rasura. /Orig. nec.
PADUCEL1 ~i m. arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus
STRUGURE ~i m. 1) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale vitei de vie; poama. ◊ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina taratoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse in ciorchine si cu fructe rosii, mici, comestibile. /Cuv. autoht.
albaSPINA s.f. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele si cu fructe comestibile, cultivat ca planta ornamentala; (pop.) Paducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina].
AZALEE s. f. arbust ornamental, originar din China, cu flori rosii, roz sau albe. (< fr. azalee)
IASOMIE, iasomii, s. f. Mic arbust originar din India, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe, placut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri si gradini (Jasminum officinale). ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. ♦ Iasomie salbatica = arbust mic, cu ramurile colturoase, cu frunzele putin incovoiate si obtuze, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivat uneori ca planta decorativa (Jasminum fretticans). – Din ngr. ghiasemi.
CLOCOTIS1 m. arbust din familia stafiloceelor avand numeroase ramificatii, frunze compuse si flori albe, ale carui seminte contin ulei. /clocot + suf. ~is
MIRT ~ti m. arbust decorativ din regiunile meridionale, cu frunze persistente, cu flori mici, albe, parfumate si cu lemnul pretios. /<lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte
VONICER ~i m. arbust cu ramurile in patru muchii, avand frunze lucitoare si flori albe-verzui. /voinic + suf. ~er
MIRT s. m. arbust ornamental mediteranean, cu frunze lanceolate, persistente, aromate, cu flori mici, albe si cu lemnul greu, fin. (< fr. myrte, lat. myrtus, gr. myrtos)
SUMAC s. m. arbust din tarile calde cu frunze, bogate in tananti, si flori albe in panicule. (< fr. sumac)
CAPER, caperi, s. m. arbust spinos care creste in regiunile calde ale Europei, cu flori mari albe sau rosietice (Capparis spinosa). – Din it. cappero.
IEDERA, iedere, s. f. Specie de arbust tarator sau agatator, cu frunze verzi stralucitoare si cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca planta decorativa (Hedera helix). ◊ Iedera alba = arbust cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pieloase si cu flori albe-galbui, aglomerate in capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.
PADUCEL, paducei, s. m. 1. arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele, cu fructe comestibile, care se cultiva si ca planta ornamentala (Crataegus monogyna). 2. Insecta parazita care traieste pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boala de piele care se manifesta prin mancarimi pe talpi sau intre degetele picioarelor. – Din lat. *peducellus.
MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbusti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasa, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse in umbele si cu fructele comestibile (Rubus); arbust din aceasta specie. – Lat. morus.
IASOMIE ~i f. arbust cu coroana larg ramificata, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa, industriala si medicinala. ◊ ~ salbatica arbust mic, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivata si ca planta decorativa. [G.-D. iasomiei] /<ngr. ghiasemi
ARIN (lat. *alninus) s. m. Nume dat speciilor de arbori sau arbusti din genul Alnus, familia betulaceelor, cu flori in amenti; anin. ♦ A. alb = arbore inalt pina la 20 m, cu frunze ovate, dintate, pe dos cenusiu-paroase (Alnus incana) A. negru = arbore inalt pina la 28 m, cu frunze aproape rotunde, lipicioase (Alnus glutinosa) A. de munte = arbust inalt pina la 4 m, cu frunze mici, ovate sau eliptice, dintate (Alnus viridis).
CAPER, caperi, s. m. arbust spinos care creste in regiunile calde ale Europei, cu flori mari, albe sau rosietice (Capparis spinosa). – It. cappero.
VISIN, visini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dintate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Visin salbatic = visinel (2). Visin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (intrebuintat la confectionarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, intrebuintate drept condiment, cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui (Prunus mahaleb). – Din visina (derivat regresiv).
LEANDRU, leandri, s. m. arbust mediteranean, inalt pana la cinci metri, cu frunze lanceolate si cu flori albe, galbui sau rosii placut mirositoare, cultivat la noi ca planta ornamentala (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. si: lendri. – Var.: oleandru s. m.] – Din it. leandro.
MERISOR1, merisori, s. m. 1. Diminutiv al lui mar1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepara dulceata (Pirus baccata); b) (reg.) scorus. 3. Mic arbust de munte cu frunze in permanenta verzi, cu flori melifere de culoare alba sau rosiatica si cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimisir. – Mar1 + suf. -isor.
SPIREA s. f. arbust din familia rozaceelor, inalt pana la 2 metri, cu ramurile arcuite si flori albe dispuse pe toata lungimea ramurilor, cultivat ca planta ornamentala (Spiraea vanhouttei). – Din fr. spiree, lat. spiraea.
TAMARISCA f. arbust cu ramuri dese, cu frunze marunte, lunguiete si cu flori roz sau albe, cultivata ca planta decorativa; catina rosie. [Var. tamarix] /<lat. tamarix, ~icis, fr. tamaris
ROZMARIN s.m. Mic arbust placut mirositor, cu frunze totdeauna verzi si cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse la subsoara frunzelor. [< it. rosmarino, germ. Rosmarin, cf. lat. rosmarinus].
RODODENDRON s. m. arbust originar din regiunea mediteraneana, cu frunze persistente si flori mari, rosii sau albe, cu miros patrunzator; smirdar. (< fr. rhododendron)
ROZMARIN s. m. mic arbust placut mirositor, cu frunze totdeauna verzi si cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse la subsuoara frunzelor. (< germ. Rosmarin)
CALIN (‹ calina) s. m. arbust originar din Europa, Asia, America, Africa, de c. 3 m inaltime, cu frunze opuse, lobate, cu flori albe si fructe drupe mici (Viburnum opulus); unele varietati se cultiva ca arbusti ornamentali (ex. „boule de neige”).
CLOCOTIS (‹ clocotici) s. n. arbust inalt pina al 5 m, cu ramificatii bogate si inflorescente scurte, cu flori albe, cultivat in perdele de protectie sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).
JALE2 s. f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasa, aromata, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca planta ornamentala si medicinala, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsalya.
ZMEUR, (rar) zmeuri, s. m. arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioara, cu flori albe, cu fructe rosii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus) [Pr.: zme-ur] – Din zmeura (derivat regresiv).
ROZMARIN, rozmarini, s. m. arbust mic, din familia labiatelor, placut mirositor, cu frunze totdeauna verzi si cu flori albastre, albe sau rosii, intrebuintat in medicina si in industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.
CURPEN, curpeni, s. m. 1. Mladita lunga si subtire a vitei de vie sau a altei plante agatatoare, care se incolaceste sau se agata de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante taratoare ca dovleacul, pepenele etc.; p. ext. ramura tanara si flexibila. 2. arbust cu tulpina subtire, agatatoare si ramificata, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, in panicule (Clematis vitalba). – Cf. alb. kurpen.
RODODENDRU s.m. arbust originar din regiunea mediteraneana, cu frunze tari si cu flori mari, frumoase, rosii sau albe, cu miros patrunzator; (pop.) smirdar. [Var. rododendron s.n. / < fr. rhododendron, germ. Rhododendron].
ZMEUR, (rar) zmeuri, s. m. arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioara, cu flori albe, cu fructe roz, aromate, comestibile (Rubus idaeus). – Ngr. smeuron.
CORCODUS s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, inalt de 6-8 m, cu frunze eliptice, ovale sau obovate, serate, flori albe solitare si fructe drupe (Prunus cerasifera); originar din Asia; la noi se gaseste cultivat ca arbore fructifer si adesea salbaticit.
PADUCEL (lat. peducellus) s. m. 1. arbust din familia rozaceelor, inalt de c. 8 m, cu frunze ovale sau rombice si flori albe (Crataegus monogyna). Se cultiva uneori in scopuri ornamentale sau in perdele de protectie. este raspandit in Europa, Africa de Nord, V Asiei. In Romania creste frecvent, in toate regiunile, de la campie pana la alt. de 1.400 m. Fructele sunt comestibile si sunt folosite in ind. alimentara la prepararea marmeladelor. Frunzele, florile si fructele au utilizari in medicina ca hipotensive, vasodilatoare si sedative. 2. (Pop.) Boala de piele la talpile picioarelor si intre degetele de la picioare, care se manifesta prin mancarimi.
CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) catina rosie, cu frunze mici in forma de solzi, cu flori roz sau albe si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu; tamarisca (Tamarix ramosissima); b) catina alba, cu frunze inguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Probabil lat. catena.
ACACIA s. f. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele in foliole fine si cu flori galbene sau albe, mirositoare. (< fr., lat. acacia)
SOC soci m. arbust cu lujeri bogati in maduva si cu frunze palmat-compuse, ascutite la varf, cu flori mici, albe, placut mirositoare, grupate in ciorchine si cu fructe negre (mai rar rosii), sferice, folosite in medicina si in industria casnica. /<lat. sabucus
ELEAGNACEE ~ f. 1) la pl. Familie de arbori si de arbusti cu solzi bruni sau argintii pe partea aeriana, cu flori apetale si radacinile cu nodozitati (reprezentant: catina alba). 2) Planta din aceasta familie. [Sil. e-le-ag-na-ce-e] /<fr. eleagnacees
VUIETOARE, vuietori, s. f. arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze avand o dunga alba pe fata inferioara, cu flori mici trandafirii si cu fructe comestibile in forma de bobite negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.
SANGER, sangeri, s. m. arbust cu ramuri drepte, rosii toamna si iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi si toamna rosii, cu flori albe si fructe drupe negre (Cornus sanguinea). – Din sangera (derivat regresiv).
LAUR, lauri, s. m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se incununau odinioara eroii, poetii, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se multumi cu succesele obtinute si a nu duce activitatea mai departe. 2. arbust cu frunze persistente si lucioase, cu flori mici si cu fructe rosii (Ilex aquifolium). 3. Planta veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa; ciumafaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam. in fraze interogative sau exclamative) Am mancat laur(i) sau doar n-am mancat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.
ODAGACI s. m. 1. Planta erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale carei radacini se utilizeaza la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, sapunarita (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbusti exotici, cu ramuri brune si paroase, cu frunze ovale, a caror scoarta aromatica se intrebuinteaza in medicina (Croton). ♦ Scoarta acestor arbusti, care raspandeste (prin ardere) un miros placut; p. ext. substanta aromatica, parfum extrase din aceasta scoarta. [Var.: odogaci s. m.] – Din tc. odagacı.
MESTEACAN, mesteceni, s. m. Arbore cu scoarta alba, cu lemnul alb, galbui sau rosiatic, cu ramuri flexibile, cu frunze verzi-cenusii si cu flori grupate in amenti (Betula verrucosa); p. restr. lemnul acestui arbore. ◊ Mesteacan mic = specie de mesteacan, arbust inalt pana la un metru, care creste in regiunile alpine (Betula humilis). Mesteacan pitic = specie de mesteacan, arbust pana la jumatate de metru (Betula nana). Mesteacan pufos = specie de mesteacan, arbust sau arbore cu scoarta alba sau bruna-cenusie cu pete albe; mestecanas (Betula pubescens). – Lat. mastichinus.
FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila1. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).
RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.
LAUR ~i m. 1) arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus
GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuitaVezi nota 1 nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepiiVezi nota 2 care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.
soc (-ci), s. m. – arbust cu flori hermafrodite care au proprietati sudorifice (Sambucus nigra, S. racemosa). – Mr. sug. Lat. sabūcus, forma inv., fara infix nazal, in loc de sambūcus (Cihac, I, 256; Koerting 8241; Puscariu 1605; Spitzer, Mitt. Wien, 330; REW 7561; Rohlfs, Differenzierung, 14; P. Aesbischer, Vox rom., XII, 82-94), cf. alb. stok (Skok, ZRPh., XLIV, 332-7), sicil. savuku, prov. saiuc, cat. sauc, port. sabugo.
CATINA (lat. catena) s. f. Denumirea regionala a sapte specii de plante: c. alba, c. de garduri, c. mica, c. rosie, c. cuscuta, holera (3), spin (2). ♦ C. alba = arbust sau arbore de talie mica (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenusii-argintii, spinosi, parosi, decorativi (Hippophae rhamnoides). C. rosie = numele a doua specii de arbusti, spinosi, de c. 3 m inaltime, cu ramuri maro-rosietice, e****e (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) si flori mici, rozee.
SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.
