Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
CATALPA (‹ fr.) s. f. Gen de arbori ornamentali, originari din America de Nord, Cuba, China, de c. 10-30 m inaltime, foarte decorativi prin abundenta florilor albe sau galbui, prin marimea frunzelor ovale sau lobate si lungimea capsulelor (35-45 cm). In Romania s-a aclimatizat Catalpa bignonioides, numita, impropriu, castan japonez.

CENUSAR, (1) cenusare, s. n., (II, III) cenusari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, al unui cuptor etc. in care cade cenusa rezultata din ardere. 2. Atelier sau sectie dintr-o fabrica de tabacarie in care se executa operatiile premergatoare tabacirii. ♦ Bazin folosit in tabacarie, in care se pun pieile crude, cu o solutie de lapte de var, pentru a le curata de par. ♦ Solutie de lapte de var proaspat sau alcalin, folosita pentru depilarea pieilor crude si indepartarea epidermei. 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate; urna cinerara. II. S. m. (Inv. si ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. arbore ornamental originar din China, inalt, cu coroana ovala, cu frunze compuse si cu flori mici verzi-galbui (Ailanthus altissima). – Cenusa + suf. -ar.

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori si de arbusti cu scoarta in general neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne si asimetrice zimtate pe margini, albicioase si cu peri moi pe dos, al caror lemn tare este folosit in rotarie (Ulmus). ◊ Ulm de camp = arbore inalt, cu scoarta groasa, negricioasa, cu lemn rezistent, greu si elastic, folosit in industria casnica (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore inalt, cu scoarta subtire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus.

CATALPA s. f. arbore ornamental cu frunze foarte mari si flori dispuse in ciorchini, originar din America de Nord. (< fr., engl. catalpa)

GINKGO s. m. arbore ornamental, falnic, din familia coniferelor, originar din China, cu frunze bilobate, dispuse in evantai. (< fr. ginkgo)

TSUGA s. m. conifer american si asiatic, de talie mare, cu coronament conic, ramuri lungi si subtiri, plantat in parcuri ca arbore ornamental. (< fr. tsuga)

platan (platani), s. m.arbore ornamental exotic (Platanus occidentalis, Platanus orientalis). – Mr. platan, megl. platan. Gr. πλάτανος, partial prin intermediul fr. platane; cf. Galdi 230. Cf. paltin.

CENUSAR2, cenusari, s. m. arbore ornamental originar din China, inalt, cu coroana ovala, cu frunze compuse si cu flori mici verzi-galbui (Ailanthus glandulosa). – Din cenusa + suf. -ar.

COCONAR, coconari, s. m. 1. arbore conifer ornamental cu coroana in forma de umbrela, care creste in regiunea mediteraneana (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semintele comestibile, de forma ovala si cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunari.

arboriCULTURA f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu cresterea arborilor, arbustilor ornamentali si a pomilor fructiferi. /<fr. arboriculture

PODOCARP, -A I. adj. cu ovar pedicelat. II. s. m. arbore fructifer, ornamental, originar din America de Sud, Africa si Australia, cu frunze persistente si fructe drupe, de forma unor prune. (< fr. podocarpe, lat. podocarpus)

CIMISIR ~i m. arbore sau arbust ornamental, cu frunze ovale, vesnic verzi si cu flori galbene-verzui. /<turc. cimisir

ransa1, ranse, s.f. (reg.) 1. inflorescenta masculina a unor arbori; ament, matisor.2. curelusa ornamentala cu franjuri la punga.

CETINA ~i f. 1) Creanga de conifer. 2) rar Arbust sau arbore conifer. ◊ ~-de-negi arbust rasinos, ornamental, cu tulpina culcata, bogat ramificata, si cu frunze mici, solzoase persistente. [G.-D. cetinii] /<bulg., sb. tetina

ARBUST ~sti m. Planta lemnoasa de dimensiuni mai mici ca ale arborelui, avand mai multe tulpini ramificate de la radacina. ~ fructifer. ~ ornamental. /<fr. arbuste, lat. arbustum

PLATAN1 s. m. arbore exotic inalt, cu frunzele palmate, cultivat la noi ca planta ornamentala. (< fr. platane, lat. platanus, gr. platanos)

GINKGO s.m. (Bot.) arbore stravechi originar din China, cu frunzele in evantai, cultivat ca planta ornamentala. [< fr. ginkgo < cuv. chinez].

PLATAN s.m. arbore exotic inalt, cu frunzele palmate, cultivat si la noi ca planta ornamentala in parcuri. [Cf. fr. platane, lat. platanus].

SOFORA s.f. arbore din Extremul Orient cu frunzis bogat, care infloreste tarziu, cultivat ca planta ornamentala; salcam japonez. [< fr., lat. sophora].

CETINA, cetini, s. f. 1. Ramura, creanga de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori si de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetina-de-negi = mic arbust rasinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase si cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. si: cetine] – Din bg., scr. cetina.

SALCIOARA, salcioare, s. f. 1. Diminutiv al lui salcie1. 2. arbore spinos, cu frunze lanceolate si cu flori galbene, puternic mirositoare, cultivat ca planta ornamentala (Elaegnus angustifolia). [Pr.: -ci-oa-] – Salcie1 + suf. -ioara.

CETINA, cetini, s. f. 1. Ramura, creanga de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori si de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetina-de-negi = mic arbust rasinos ornamental (Juniperus Sabina). [Pl. si: cetine] – Bg., sb. cetina.

ACACIA, acacii, s. f. Nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivati ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor si pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.

SALCIOARA ~e f. (diminutiv de la salcie) arbore sau arbust spinos cu frunze lanceolate, argintii, si cu flori galbene, parfumate, cultivat in scopuri ornamentale. /salcie + suf. ~ioara

PIN ~i m. arbore conifer cu tulpina dreapta, rosiatica, si cu frunze persistente aciculare, reunite in smocuri, crescut in scopuri ornamentale si industriale. /<lat. pina

PADUCEL, paducei, s. m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele, cu fructe comestibile, care se cultiva si ca planta ornamentala (Crataegus monogyna). 2. Insecta parazita care traieste pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boala de piele care se manifesta prin mancarimi pe talpi sau intre degetele picioarelor. – Din lat. *peducellus.

BRAD ~zi m. 1) arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

PLATAN1 ~i m. arbore exotic cu tulpina inalta si groasa, avand scoarta de culoare verzuie, cu coroana mare, bogat ramificata si cu frunze palmate, cultivat ca planta ornamentala. /<lat. platanus, ngr. platanos, fr. platane

SCROFULARIACEE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar arbori sau arbusti, cu flori hermafrodite, solitare sau in inflorescente, si fructe in general capsule (Scrophulariaceae). Unele sunt semiparazite (sor-cu-frate), altele parazite (muma-padurii). Importante ca plante ornamentale (gura-leului) sau medicinale (degetarul, lumanarica).

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

SALCAM (‹ tc.) s. m. arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.