TAMARIN¹ s. m. arbore mare din India, foarte decorativ, cu flori galbene, care produce fructe din al caror miez se prepara o bautura racoritoare. (< fr. tamarin)

CASTAN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite si cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roscate, dispuse in panicule, si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). - Din castana (derivat regresiv).

CER¹, ceri, s. m. arbore mare din familia fagaceelor, inalt pana la 30 m, inrudit cu stejarul, cu scoarta negricioasa, cu frunze pieloase, bogate si cu fructele ghinde, foarte cautat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Lat. cerrus.

PLATICA², platici, s. f. arbore mare inrudit cu salcamul, originar din America, cultivat si la noi pentru a forma perdele de protectie; gladita (Gleditschia triacanthos). – Et. nec.

CER² ~i m. arbore mare, inrudit cu stejarul, avand scoarta groasa, frunze crestate si fructul o ghinda, folosit drept combustibil. /<lat. cerrus

GAIAC s.m. arbore mare rasinos, originar din Antile, a carui rasina se intrebuinteaza in medicina. [Pron. ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaiac, cf. sp. guayaco].

MACROFLORA s.f. Totalitatea plantelor mari (arbori, arbusti, ierburi) dintr-o regiune. [< macro- + flora].

SEMIPUNTE s. f. (mar.) portiune a puntii principale in pupa arborelui mare. (< semi- + punte)

VELASTRAI s. n. (mar.) vela latina invergata pe un strai al arborelui mare sau al artimonului. (dupa it. vela de straglio)

CASTAN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite si cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roscate dispuse in panicule, si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). – Ngr. kastanon.

CER¹, ceri, s. m. arbore mare, inrudit cu stejarul, foarte cautat ca lemn de foc (Quercus cerris). – Lat. cerrus.

crivina, crivine, s.f. (reg.) 1. desis de maracini mari, cu arbori subtiri; padurice de arbori tineri; lunca. 2. loc umed, mlastinos. 3. pamant lucrat, cultivat; tarina.

LIMBA² s. m. arbore african mare, cu lemn galbui-albicios, cu reflexe matasoase, usor, cu densitate redusa. (< fr. limba)

copac si (mai rar) copaci m., pl. ci (alb. kopac, buturuga. D. rom. vine ung. kopacs, tufa. Sing. rom. s´a format din pl., ca si la papuc). arbore, planta mare cu ramuri lemnoase (ca stejaru). S´a suit scroafa´n copac, s´a boierit ghiorlanu, a scos coarne, face lux.

SAPONINA (‹ fr.; {s} lat. sapon „sapun”) s. f. Substanta de origine vegetala care, in contact cu apa, formeaza o spuma abundenta si persistenta. Prezenta in cantitati mari in arborele tropical Quillaja saponaria dar si in numeroase alte plante, s. este folosita la fabricarea cosmeticelor, a bauturilor (ca agenti de spumare) si a filmelor fotografice, in ind. miniera si in medicina. Substantele spumogene s. steroide constituie materia prima pentru obtinerea hormonilor steroizi. Unele s. sunt toxice, afectand sistemul c************r (ex. digitalina), altele au proprietati antifungice si antibacteriene, scad cantitatea de colesterol din sange si inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

PADUREA PIETRIFICATA (PETRIFIED FOREST), padure fosilizata in timpurile geologice, cu arbori pietrificati, situata in SV S.U.A. (Arizona), in partea de SE a Desertului Pictat (Painted Desert), la c. 320 km NE de orasul Phoenix; 381 km² (cea mai mare padure pietrificata, declarata monument national in 1906 si parc national in 1962). In urma cu c. 170 mil. de ani, in aceasta zona exista o campie mlastinoasa in care torentii aduceau un numar mare de arbori prabusiti, care in conditii normale ar fi trebuit sa se transforme, de-a lungul erelor geologice, in carbune, dar, datorita prezentei in cantitati mari a oxidului de siliciu, care a impregnat lemnul, acesta s-a pietrificat.

TEI, tei, s.m. Denumire data unor specii de arbori cu frunze mari, cu flori albe sau galbui cu miros puternic, intrebuintate in medicina; fibra din scoarta acestor arbori din care se impletesc sfori, franghii sau rogojini.

TEI, (1) tei, s.m., si (2, rar) teie s.n. 1. arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe-galbui melifere, puternic parfumate, intrebuintate in medicina; creste in paduri sau cultivat pe strazi si in parcuri (Tilia platyphyllos) 2. (La sg. cu sens colectiv sau, rar, la pl.) Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, fringhii, rogojini.

TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe sau albe-galbui, puternic parfumate, melifere, intrebuintate in farmacie, si cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-rosiatic, usor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore inalt pana la 20 m, ale carui flori se folosesc in farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, franghii, rogojini. ◊ Expr. A lega doua-n tei = a reusi sa adune ceva avere. A gasi tei de curmei = a gasi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).

PARC s.n. 1. Gradina publica mare, amenajata special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. Suprafata de teren inchisa (plantata cu arbori) unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. Loc unde se gareaza vehiculele; loc unde se depoziteaza materialele unei institutii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei institutii, ale unei unitati. 4. Parc electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. [Cf. fr. parc, it. parco, germ. Park < lat. t. parcus].

PILOCARP s.m. arbore cu flori mari originar din America de Sud, ale carui frunze contin pilocarpina; jaborandi. [< fr. pilocarpe].

arbore s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].

PARC s. n. 1. gradina publica mare, amenajata cu arbori, peluze etc. ◊ gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. suprafata de teren inchisa unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. loc de stationare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor si materialelor unei institutii, unei unitati. ◊ totalitatea autovehiculelor unei intreprinderi, institutii etc.. 4. ~ electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. (< fr. parc)

STURICHIS, sturichisuri, s. n. (Reg.) Tufis des intr-o padure mare; amestecatura de arbori desi de tot felul.

CHITRU, chitri, s. m. 1. arbore exotic cu flori mari, albe si cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitra. – Din chitra.

MAGNOLIACEE, magnoliacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori exotici cu flori mari, decorative, cu frunzele permanent verzi; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -li-a-] – Din fr. magnoliacee.

CATALPA s.f. arbore cu frunze foarte mari si cu flori dispuse in ciorchini, originar din America de Nord. [< fr., engl. catalpa < cuv. din arhipelagul Carolinelor].

PALISANDRU s.m. arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, de culoare neagra-violeta, se intrebuinteaza in tamplaria fina. [< fr. palissandre, cf. it. palissandro].

MAGNOLIACEE s. f. pl. familie de arbori exotici cu flori mari, decorative: magnolia. (< fr. magnoliacees)

PALISANDRU s. m. arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, negru-violet, e folosit in tamplaria fina. (< fr. palissandre)

MAGNOLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau rosii, placut mirositoare, ale caror frunze sunt (la unele specii) intotdeauna verzi, cultivati ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.

BANANIER ~i m. arbore tropical inalt, cu frunze mari si cu fructe comestibile de forma alungita, dispuse in ciorchini. [Sil. -ni-er] /<fr. bananier

CHITRU ~i m. arbore exotic spinos, cu flori mari de culoare alba si cu fructe comestibile, asemanatoare cu lamaile. /<ngr. kitron

SILVA ~e f. rar Intindere mare de teren acoperita cu arbori; padure. /<lat. silva

BIGNONIA s.f. (Bot.) arbore decorativ cu frunze foarte mari in forma de inima si flori albe, originar din America sau din Asia. [< fr. bignonia].

SIMARUBACEE s.f. pl. Familie de plante dialipetale cuprinzand arbori cu frunze alterne foarte mari, a caror scoarta are proprietati aperitive; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. simarubacees].

GALOPA vb. I. intr. 1. A alerga in galop. 2. (Despre motoare cu ardere interna) A functiona neregulat, cu variatii mari ale vitezei unghiulare a arborelui-motor. [< fr. galoper, it. galoppare].

BIGNONIA s. f. arbore decorativ cu frunze foarte mari, in forma de inima si flori albe. (< fr. bignonia)

CATALPA s. f. arbore ornamental cu frunze foarte mari si flori dispuse in ciorchini, originar din America de Nord. (< fr., engl. catalpa)

DURAMEN s. n. partea centrala a trunchiului unui arbore, cu o densitate mai mare decat alburnul. (< fr., lat. duramen)

GALOPA vb. intr. 1. a alerga in galop. 2. (despre motoare cu ardere interna) a functiona neregulat, cu variatii mari ale vitezei unghiulare a arborelui motor. (< fr. galoper)

BULEVARD ~e n. Strada urbana larga si dreapta, de mare circulatie, marginita, de obicei, de arbori. ◊ De ~ care este de valoare dubioasa; bulevardier; usor. /<fr. boulevard

GREPFRUT uri n. 1) arbore citric care creste in regiunile subtropicale. 2) Fruct al acestui arbore, asemanator cu portocala dar mai mare, avand gust acrisor-amarui. /<fr., engl. grape-fruit

TUNG s. m. arbore tropical, inalt, cu frunze alterne, mari, intregi sau lobate, cu fructul drupa, continand un ulei gras (pentru motoare). (< germ. Tungol)

OSTERLING [ostərliŋ], Anders Johan (1884-1981), scriitor si critic literar suedez. Creator sa uneia dintre cele mai reprezentative poezii lirice ale literaturii suedeze contemporane, intr-o cromatica apropiata de simbolism si impregnata de melancolie („Arbori in floare”, „Cartea idilelor”, „Ecoul marii”, „Tarziu in viata”, „Fuga anilor”). Studii critice („Impresii in timp”, „Poezia si viata”), memorialistica („Oameni si peisaje”); traduceri.

PLATICA² ~ci f. arbore asemanator cu salcamul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie si cu fructul in forma de pastaie (originar din America); gladita. /Orig. nec.

RACHITAR ~i m. Fluture nocturn de talie mare, alb-cenusiu, a carui larva ataca arborii, in special salciile. /rachita + suf. ~ar

TEI¹ ~ m. 1) arbore cu scoarta brazdata marunt, cu frunze mari, ovale, zimtate si cu flori albe-galbui, aromate, dispuse in inflorescente, utilizate in scopuri medicinale. 2) Lemnul acestui arbore. ◊ ~-alb (sau~-argintiu) tei cu lemnul alb-rosiatic, cu coroana deasa si cu frunze cenusii-argintii pe partea inferioara. [Monosilabic] /<lat. tilia

BULEVARD, bulevarde, s. n. Artera urbana de mare circulatie, de obicei plantata pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

PILOCARP, pilocarpi, s. m. arbore originar din America de Sud, cu flori mari, ale carui frunze contin pilocarpina (Pilocarpus jaborandi). – Din fr. pilocarpe.

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, avand, dupa varietati, lemnul alb, dens si mirositor sau brun-rosiatic si fara miros, cu frunze mari si cu flori grupate in ciorchini (Santalum); arbore apartinand uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esenta extrasa prin distilare din lemnul si din radacina varietatii albe de santal, folosita in medicina si in parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit in tamplaria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandal s. m. ] – Din fr. santal.

GLADITA ~e f. arbore asemanator cu salcamul, dar cu spini mai mari pe ramuri, cu flori mici verzui si cu fructul in forma de pastaie mare turtita, de culoare bruna-roscata, originar din America; platica. /Orig. nec.

HORTENSIE ~i f. arbore mic sau arbust exotic decorativ cu flori mari, fara miros, cultivat prin parcuri sau gradini. [G.-D. hortensiei; Sil. -si-e] /<fr. hortensia

MAGNOLIE ~i f. arbore exotic cu frunze stralucitoare, alterne, cu flori mari, mirositoare, cultivat ca planta decorativa. /<germ. Magnolie, fr., it. magnolia

SIMARUBA s. m. arbore din America tropicala cu frunze alterne foarte mari, a carui scoarta are proprietati de aperitiv. (< fr. simaruba)

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

MANGHIER s.m. arbore tropical inalt de peste 10 m, cu fructe rosietice mari. [< fr. manguier].

ciolpan (ciulpan), ciolpani, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fara crengi, uscat si ramas la pamant; arbore rupt de vant; arbore batran; cioata, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare si diform.

CORVETA s.f. Nava de razboi de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement patrat, inarmata usor si avand mobilitate mare in actiune, folosita pentru escorta. [Cf. fr. corvette, it. corvetta].

DURAMEN s.n. Partea centrala a trunchiului unui arbore, de culoare mai inchisa si de densitate mai mare decat alburnul. [< lat. , fr. duramen].

CORVETA s. f. nava de lupta de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement patrat, inarmata usor si avand mobilitate mare in actiune, folosita pentru escorta. (< fr. corvette)

MANGHIER s. m. arbore din Asia si America tropicala, cu fructe rosietice mari, foarte parfumate. (< fr. manguier)

arbore, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.

MASIV² ~e n. 1) Ansamblu de forme identice de relief, care constituie o unitate. ~ muntos. 2) Grup compact, care formeaza o totalitate (de arbori, de plante, de blocuri locative etc.). ~ de pini. 3) Cantitate mare care formeaza o masa compacta. ~ de carbuni. /<fr. massif, germ. Massiv

scorum, scorumi, s.m. (inv.) arbore inalt de 15-20 m, cu scoarta bruna, crapata, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile; scorus, sorb.

MAGNOLIE s. f. arbore exotic, originar din Asia si din America, cu flori mari, frumoase si cu miros foarte placut, cultivat ca planta de ornament. (< germ. Magnolie, fr. magnolia)

GREPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbena, mai mare decat portocala, cu gust placut, acrisor-amarui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris si: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

VOLANT¹, volanti, s. m. 1. Piesa mare in forma de roata, de obicei foarte grea, montata pe arborele motor al unor masini cu piston, care serveste ca element de reglare a miscarii si de uniformizare a turatiei. 2. Piesa complexa din mecanismul masinilor batatoare in industria textila, care, printr-o invartire rapida in interiorul unui invelis, scarmana bumbacul presat de valtul de alimentare. – Din fr. volant.

MASIV, -A I. adj. 1. care constituie o masa compacta, densa. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. in cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase si deluroase care formeaza o unitate de relief. 2. arboret in care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de paduri de acelasi fel. 3. morman, gramada mare. (< fr. massif, germ. Massiv)

OMBRETA s. f. pasare mare, motata, din Africa tropicala, pe langa ape, construindu-si in arbori un enorm cuib sferic. (< fr. ombrette)

KALONG s.m. Cel mai mare liliac din lume, care traieste in Asia tropicala, ziua dormind in arbori, agatat cu capul in jos, si seara deplasandu-se in plantatii pentru a se hrani cu fructe. (cf. amer. kalong < cuv. indonez. liliac)

SCORUS ~i m. arbore inalt cu frunze lunguiete, zimtate, cu flori albe si cu fructe mari, comestibile, cu lemnul dur, intrebuintat in industria mobilelor. /Din scorusa

TSUGA s. m. conifer american si asiatic, de talie mare, cu coronament conic, ramuri lungi si subtiri, plantat in parcuri ca arbore ornamental. (< fr. tsuga)

SALCAM (‹ tc.) s. m. arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.

CATALPA, catalpe, s. f. arbore decorativ, originar din America de Nord, inalt pana la 15 m, cu frunze mari, ovale si cu flori albe (Catalpa bignonioides). - Din fr. catalpa.

INCIZIE, incizii, s. f. 1. (Med.) Taietura, sectionare facuta intr-un tesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Taietura facuta in scoarta unui arbore, cu scopul de a opri si de a dirija o cantitate mai mare de substante nutritive catre inflorescente, provocand astfel o crestere mai mare a fructelor si grabirea coacerii lor. 3. Ornamentare a unui obiect din lut, piatra, metal prin zgarierea in suprafata lui cu ajutorul unui instrument special; ornament astfel rezultat. – Din fr. incision, lat. inciaio.

CURMAL, curmali, s. m. arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul inalt pana la 25 m, cu frunze mari de 2 -3 m si cu fructe comestibile (Phoenix dactylifera). – Din curmala (derivat regresiv).

PLATAN¹ ~i m. arbore exotic cu tulpina inalta si groasa, avand scoarta de culoare verzuie, cu coroana mare, bogat ramificata si cu frunze palmate, cultivat ca planta ornamentala. /<lat. platanus, ngr. platanos, fr. platane

CAPRIMULG s. m. Nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.

PLANTATIE, plantatii, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate dupa o anumita metoda pe un teren amenajat in acest scop. ◊ Plantatie de protectie = plantatie de arbori sau de arbusti facuta pentru a apara un teren de cultura impotriva secetei, a vantului etc. 2. mare gospodarie caracterizata prin monocultura unor plante tehnice si alimentare in conditii speciale de clima (tropicala si subtropicala). [Var.: plantatiune s. f.] – Din fr. plantation.

GARNITA, garnite, s. f. arbore inrudit cu stejarul, cu tulpina dreapta, a carei scoarta are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fara petiol (Quercus frainetto). [Var.: garneata s. f.] – Din bg., scr. granica.

MAR¹, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ◊ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.

BAOBAB (‹ fr. {i}) s. m. arbore tropical din Africa si Asia, inalt de 12-22 m, cu circumferinta trunchiului pina la 48 m, cu ramuri foarte mari, diametrul coroanei variind intre 38 si 48 m si, cu fructe ovoide, numite piinea maimutelor (Adansonia digitata).

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.

BAOBAB, baobabi, s. m. arbore de dimensiuni uriase din Africa tropicala, cu tulpina ajungand pana la un diametru de 20 m si cu fructe mari, lunguiete (Adansonia digitata). [Var.: boabab s. m.] – Din fr. baobab.

RODIU² ~i m. arbore exotic cu tulpina scunda, cu ramuri spinoase si cu frunze alungite, cu flori rosii-aprinse si cu fructe mari comestibile. /Din rodie

NUC nuci m. 1) Pom fructifer cu tulpina viguroasa, cu coroana rotata, cu frunze mari, aromatice, cu fructe drupe, ce au un miez comestibil, bogat in grasimi si vitamine, al carui lemn este folosit in industrie. 2) Lemnul acestui arbore. /Din nuca

BANGKA, ins. indoneziana in Arh. Sondelor Mari, la SE de Sumatera, de care este despartita prin str. cu acelasi nume; 11,6 mii km²; c. 350 mii loc. Expl. de cositor si aur. Paduri tropicale. Arbori de piper.

RAFLESIA (‹ fr.; de la n. pr. Sir T.S. Raffles, 1781-1826, guvernator britanic in Indiile de Est) s. f. Gen de plante exotice, parazite, din Indonezia, cu cea mai mare floare din lume (cantarind c. 5 kg), cu diametrul aproape de un metru, cu pete rosii si albe si miros cadaveric. Tulpinile se dezvolta in interiorul arborilor parazitati.

CARPEN (lat. carpinus) s. m. arbore din familia betulaceelor, inalt pina la 28 m, cu frunze ovale dintate si cu flori grupate in amenti (Carpinus betulus). Lemnul c. este dens, rezistent si are o mare putere calorica. Creste in Europa si Asia Centrala.

HAAVIKKO [ha:viko], Paavo Juhani (1931-2008), poet, prozator si dramaturg. finlandez. Unul dintre cei mai mari poeti contemporani ai tarii sale. A reinnoit formele traditionale ale expresiei poetice, apeland la o metafora de tip special, care imbina mentalul cu materialul („Palatul de iarna”, „Arborii, toata verdeata lor”, „Drumuri spre departe”).

arbore ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

SÃO TIAGO, ins. in SE arh. Capul Verde (Oc. Atlantic), apartinand Rep. Capul Verde, situata la 640 km V de tarmul Africii; 992 km² (cea mai mare insula din acest arh.). Orase pr.: Praia (cap. Rep. Capul Verde), Villa do Tarrafal, Villa do Assomada. Relief muntos, de origine vulcanica. Alt. max.: 1.392 m (vf. Antonia). Plantatii de arbori de cafea, bananieri si portocali. Culturi de porumb, trestie de zahar, soia s.a. Pescuit.

CER¹ (lat. cerrus) s. m. arbore din familia fagaceelor, indigen (Cimpia Romana, Pod. Getic, SV Dobrogei, Dealurile Banatului si ale Transilvaniei), inalt pina la 30 m, cu scoarta negricioasa, frunze pieloase, numeroase flori unisexuate si fructul ghinda mare, brun-inchisa, asezata intr-o cupa cu solzi ghimposi (Quercus cerris).

BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. Ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.

plavie, plavii, s.f. (reg.) 1. insula plutitoare alcatuita din plaur (stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori, crengi si namol); plaur, cocioc, naclada. 2. (cu forma plava) nava, corabie; pluta. 3. padure doborata de vant; palanca. 4. sir de trestii infipte in pamant, din care ciobanii isi fac adapost. 5. limba de foc; plavina. 6. (adv.) in cantitate sau in numar mare.

BERGAMOTA (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpa acida din care se extrage acid citric si care contine, in coaja, un ulei esential foarte parfumat, esenta de b. fiind utilizata ca baza a apei de colonie si la parfumarea lichiorurilor. 2. (Si in forma pergamota) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase si aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.

RIUA [riau] (RIOUW [riou]), arhipelag indonezian in S Marii Chinei de Sud, intre ins. Sumatera si pen. Malacca, separat de statul Singapore prin str. Singapore, iar de ins. Sumatera prin str. Berhala; 5,9 mii km². Ins. pr.: Bintan, Batam, Rempang, Karimun. Relief deluros, granitic, cu alt max. de 722 m. Expl. forestiere, de petrol si gaze naturale, bauxita si staniu. Culturi de orez, porumb, ceai s.a. Plantatii de cocotieri, arbori de cafea, piper s.a. Explorat de olandezi in 1596 si controlat de acestia pana in sec. 18. Apartine Indoneziei din 1950.

OCNA SUGATAG, com. in jud. maramures, situata in depr. maramures; 4.196 loc. (2003). Nod rutier. Zacaminte de sare si gips. Prelucr. pieilor (Sat-Sugatag) si a lanii (Hoteni). Statie meteorologica (din 1858). Satul O.S., mentionat documentar in 1355, are statul de statiune balneoclimaterica de interes local, cu ape minerale clorurate, de mare concentratie (119,5 g/l), calcice, cantonate in lacuri instalate in ocne prabusite. Statiunea este indicat in tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice si vasculare. Complex sanatorial. Biserici de lemn cu hramurile Cuvioasa Parascheva (1642, cu decor sculptat si peretii pictati) si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1657), in satele Sat-Sugatag si Hoteni. Porti monumentale din lemn, cu sculpturi executate in stil maramuresean. Rezervatie forestiera (Padurea Craiasca, 44 ha) cuprinzand o veche plantatie de larice cu arbori monumentali si padure naturala de stejar. In satul Berb, rezervatia Lacul (Taul) Morarenilor (20 ha).

MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.