BEDUIN² ~i m. Persoana care face parte dintr-o populatie araba nomada din Peninsula Araba si din nordul Africii; arab nomad. [Sil. -du-i] /<fr. bedouin

BEDUIN, -A, beduini, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. arab nomad din Peninsula Arabia si din Africa de nord. 2. Adj. Care apartine beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bedouin.

BEDUIN¹ ~a (~i, ~e) Care apartine unei populatii arabe nomade din Peninsula araba si din nordul Africii. [Sil. -du-i-] /<fr. bedouin

beduin, -a s. (V. bidiviu). arab nomad din Africa. Adj. De beduin: un trib beduin.

SARAZINI (SARACENI) (‹ gr. sarakenoi, lat. saraceni) s. m. pl. Termenul apare atestat in Antic.; in V Europei (indeosebi in Galia, Italia si Provence), incepand din sec. 8, el desemna, in general, pe locuitorii Imperiului arabo-musulman care efectueaza incursiuni, jafuri si raiduri devastatoare. Se pare ca aceasta denumire a ajuns in V Europei si prin intermediul bizantinilor si al participantilor la Cruciade. De asemenea denumirea este atribuita si populatiilor nomade care penduleaza in tinuturile desertice dintre Siria si arabia Saudita.

HADRAMAUT (HADRAMAWT, HADHRAMAUT), regiune haturala in S Pen. arabia (Yemen), in lungul coastei G. Aden; 155,4 mii km². Podis calcaros, cu alt. medie de 500-1.500 m, limitat la N de desertul Rub’al Khālῑ si strabatut de uedul cu acelasi nume (645 km). Tutun, grau, mei, orez, curmale si bumbac. Cresterea nomada a ovinelor si caprinelor. Pescuit de sardele. Localit. pr.: Al-Mukallā, Tarim, Ash-Shihr. Pe terit. H. a existat un vechi stat, care, in sec. 3, a intrat in componenta Regatului Saba, iar din sec. 7 a facut parte, succesiv, din mai multe formatiuni statale arabe. Protectorat britanic (din 1888). Din 1967 alipit Yemen-ului.