apa, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fara gust si fara miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formeaza unul din invelisurile Pamantului. ◊ apa neagra = glaucom. ◊ Expr. apa de ploaie = vorbe fara continut, vorbe goale; (concr.) lucru fara valoare. A bate apa in piua = a vorbi mult si fara rost. A fi (toti) o apa (si un pamant) = a fi la fel. A intra la apa = a) (mai ales despre tesaturi) a-si micsora dimensiunile dupa ce a fost bagat in apa (I 1); b) (fam.) a ajunge intr-o situatie grea, neplacuta. (Fam.) A baga pe cineva la apa = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) dupa ce bea apa = a fi extrem de sarac. 2. Masa de apa (I 1) formand un rau, un lac, o mare etc. ◊ Ape teritoriale = portiune a marii sau a oceanului situata de-a lungul coastelor unui stat, formand o parte integrala a teritoriului acestuia. ◊ Loc. adv. Ca pe apa sau ca apa = in mod curgator, fluent; pe dinafara. Stie lectia pe dinafara. ◊ Expr. A sti (sau a vedea) in ce ape se scalda cineva = a cunoaste gandurile, intentiile sau dispozitia cuiva. A lasa pe cineva in apele lui = a nu deranja, a lasa pe cineva in pace.A nu fi in apele lui = a fi abatut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apa la moara = a se schimba imprejurarile in favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moara = a-i crea (cuiva) conditii nefavorabile; a face sa nu mai poata spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori facut in lumina de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinari) Denumire data unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. apa de colonie. ◊ apa grea = combinatie a oxigenului cu deuteriul, folosita in unele reactoare nucleare. apa oxigenata v. oxigenat. (Pop.) apa tare = acid azotic. apa de clor = solutie folosita ca decolorant in industria textila si a hartiei. apa de var = solutie cu proprietati antidiareice si antiacide. apa deuterica^{Vezi nota} = apa grea. 2. Fig. Denumire data unor secretii apoase ale corpului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ◊ Expr. A-i lasa (cuiva) gura apa (dupa ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apa = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.

apa, (I) ape, s. f. I. 1. Lichid transparent si incolor care, in stare pura, este o combinatie de oxigen si hidrogen. ◊ apa dulce = apa de izvoare si de rauri. apa minerala = apa care contine saruri, gaze si substante radioactive. ◊ Expr. (Fam.) apa de ploaie = vorbe goale; palavre. (Fam.) A bate apa in piua = a vorbi mult si fara rost. A imbata (pe cineva) cu apa rece = a incanta (pe cineva) cu vorbe goale. A fi (toti) o apa (si un pamant) = a fi la fel. A intra la apa = a) (despre tesaturi) a-si micsora dimensiunile la m*****a in apa; b) fig. (despre persoane) a ajunge intr-o situatie grea. A baga (pe cineva) la apa = a face (cuiva) un mare neajuns. A scoate apa din piatra (seaca) = a reusi sa realizezi ceva cu mijloace foarte reduse. A nu avea (nici) dupa ce bea apa = a fi extrem de sarac. ♦ Cantitate limitata din acest lichid. ♦ (In basme si in superstitii) apa neinceputa = prima apa scoasa (intr-o zi) dintr-o fantana sau dintr-un izvor si folosita in descantece. apa vie = apa miraculoasa care invie mortii. apa moarta = apa miraculoasa care imbina partile corpului unui om taiat sau ii inchide ranile. 2. Masa de apa (1) formand un rau, un lac, o mare etc.; rau, fluviu. Am mers pe malul apei (COSBUC). ◊ Ape teritoriale = zonele maritime de-a lungul coastelor marilor si oceanelor, asupra carora statele vecine isi exercita dreptul lor de suveranitate. ◊ Loc. adv. Ca pe apa (sau ca apa) = in mod curgator, curent. A sti ceva ca pe apa. ◊ Expr. A sti (sau a vedea) in ce ape se scalda cineva = a cunoaste gandurile, intentiile sau dispozitia cuiva. A-l lasa pe cineva in apele lui = a-l lasa pe cineva in pace. A nu fi in apele lui = a fi abatut. A-i veni (cuiva) apa la moara = a se schimba imprejurarile in favoarea (cuiva). A-i lua (cuiva) apa de la moara = a-i crea (cuiva) conditii nefavorabile. A pescui in apa tulbure = a se folosi de imprejurari tulburi, pentru dobandirea unui castig. A se duce pe apa sambetei = a se prapadi, a disparea. ♦ Intreaga cantitate de apa a unui rau, a unei mari etc.; (la pl., poetic) valuri, unde. 3. Fig. Joc de culori, amintind undele apei, pe care il fac in lumina anumite obiecte lucioase. Fetele erau in catrinte de lana, vrastate in fel de fel de ape (SADOVEANU). II. 1. (Urmat de determinari) Denumire data unor preparate lichide industriale, farmaceutice sau de parfumerie. apa de colonie. ◊ Compus: apa-tare = numele popular al acidului azotic. 2. Fig. Denumire data unor secretii apoase ale corpului omenesc (lacrimi, saliva, sudoare etc.). Stergea apa de pe obrajii dogoriti (C. PETRESCU). ◊ Expr. A-i lasa (cuiva) gura apa (dupa ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apa = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.

LIMONADA, limonade, s. f. Bautura racoritoare facuta din zeama de lamaie (sau de un inlocuitor al ei), apa si zahar; citronada. ♦ P. gener. Bautura racoritoare gazoasa preparata cu sirop de fructe. [Var.: (pop.) limonata s. f.] – Din fr. limonade, germ. Limonade.

APSOARA, apsoare, s. f. Diminutiv al lui apa. – apa + suf. -soara.

COTA s. 1. v. altitudine. 2. (MET.) nivel, (inv.) masura. (~ele apelor Dunarii.) 3. v. fixing. 4. cota-parte = cotitate, (reg.) tain, (inv.) refenea. (Ce ~ ii revine?)

LAPTE n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca. ◊ ~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis

APSOARA, apsoare, s. f. Diminutiv al lui apa.

CASTALIA (in mitologia greaca), nimfa din Focida, transformata de Apolo in fintina. apa ei este datatoare de inspiratie poetica.

adap (vest) si adap (est), a adapa v. tr. (lat. adaquo, -are, d. aqua, apa; it. adacquare, pv. azaigar, sp. adaguar). Alimentez vitele cu apa (ducindu-le apa cu galeata): plugaru-si adapa vita. Fig. Invat, sug invatatura: fiecare sa se adape de la izvoru stiintei!

briu n., pl. briie, briuri, si brine ca friu. (vsl. brunia, chiurasa. V. birnet). Cingatoare de pinza lata si invirtita de mai multe ori in prejuru corpului: i-a crescut barba pina la briu, apa le venea pina la briu. Un fel de dans si o melodie taraneasca. Dunga in prejuru unei case ori unei coloane. Orice dunga in general: briie de lumina. Munt. Podina la stog, baza claii de jos pina unde incepe conu. V. chimir.

Arion, cintaret din Lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.

conservator, -oare adj. si s. Pastrator, care tine de partidu celor ce, in politica, se opun schimbarilor brusce si nu instiga plebea. Conservator progresist, nume pe care, in Decembre [!] 1918, si l-au luat vechii conservatori (urmasi ai lui Catargiu, Carp si Maiorescu si condusi de Marghiloman) ca raspuns la acuzatiunea de retrograzi, pe care le-o aruncau demagogii (ceilalti conservatori, care l-au urmat pe N. Filipescu in 1915 si au ramas fara sef dupa moartea lui, intimplata in Sept. 1916, s´au confundat in partidu tachist, mort si el apoi). S. n., pl. oare (fr. conservatoire, adica „scoala care conserva tradidiunea muzicii”). Scoala oficiala de muzica ori de declamatiune. V. ciocoi, liberal, colectivist, tachist.

AEROFOR, aerofoare, s. n. aparat care furnizeaza aerul¹ necesar scafandrilor in timpul sederii lor sub apa. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerophore.

BOLOVAN, bolovani, s. m. Piatra (voluminoasa si grea) rotunjita prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucata mare de pamant sau dintr-o materie solida oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

INFUZIE, infuzii, s. f. 1. Solutie apoasa obtinuta dintr-o planta prin oparirea ei cu apa clocotita, in scopul extragerii principiilor active pe care le contine; medicament astfel obtinut. 2. Incrucisare a unei rase neameliorate cu o rasa ameliorata timp de una sau doua generatii. [Var.: infuziune s. f.] – Din fr. infusion, lat. infusio, -onis.

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. Izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. Brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

UNCROPel, uncropele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui uncrop; apa calduta. – Uncrop + suf. -el.

EBULIOMETRU, ebuliometre, s. n. aparat care serveste la determinarea concentratiei alcoolice a unui lichid, prin stabilirea punctului lui de fierbere in comparatie cu cel al apei. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ebulliometre.

PURIFICARE, purificari, s. f. Actiunea de a (se) purifica si rezultatul ei. ◊ Purificarea apei = epurarea apei, v. epurare. – V. purifica.

SANGERARE, sangerari, s. f. 1. Faptul de a sangera; sangerat¹, sangeratura. ♦ Varsare de sange. 2. Proces tehnologic de recoltare a sangelui animalelor sacrificate (la abator) pentru a fi valorificat. 3. (Tehn.) Operatie de gaurire a unei ancore de lemn pentru a lasa sa se scurga apa din ea. – V. sangera.

BOTEZ ~uri n. 1) Ritual crestin de primire in randul credinciosilor a unui nou-nascut, constand in afundarea lui in apa sfintita si in atribuirea unui prenume. ◊ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o lupta. 2) apa folosita pentru savarsirea acestui ritual. 3) Petrecere organizata cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza

LITRU ~i m. Unitate de masura pentru capacitate, egala aproximativ cu volumul unui kilogram de apa. [Sil. li-tru] /<fr. litre

DESILICIFIERE s.f. (Geol.) Proces de indepartare din sol a silicei si de transportare a ei in apa raurilor. [Pron. -fi-e-. / et. incerta].

FLOTATIE s.f. 1. Procedeu de separare pe cale umeda a mineralelor utile din minereuri si a carbunelui de steril. ♦ Separarea semintelor prin scufundarea lor in apa. 2. Flotare. [Gen. -iei. / cf. fr. flottation].

BLANSA, blansez, vb. I. tranz. In gastronomie, a opari sau a fierbe scurt anumite alimente (in special legume), introducandu-le in apa clocotinda (natur, sarata sau cu adaos de otet) pentru a le „albi”, adica pentru a le pastra o culoare si o textura adecvata in vederea prepararii propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.

BALAST s.n. 1. Incarcatura de nisip, de pietris etc. care asigura stabilitatea unei nave sau reglarea altitudinii unui balon. ♦ Compartiment etans al unui submarin, care asigura scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafata prin umplerea lui cu apa sau cu aer; lest. ♦ (Fig.) Ceea ce este inutil, de prisos, impovarator, umplutura. 2. Strat de pietris folosit ca pat pentru asezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietris si de nisip folosit la diferite lucrari. [Pl. -turi, -te. / < fr. ballast, cf. engl. ballast].

BATARDOU s.n. Incinta din lemn, din otel sau din beton, construita sub apa, in care se pot executa sapaturi si alte lucrari la poduri etc. dupa scoaterea apei din ea. ♦ Dig provizoriu construit pentru a opri sau a abate apele unui rau in vederea efectuarii unor constructii in albia lui. [Pl. -uri. / < fr. batardeau].

apeduct (apeducte), s. n. – Ansamblu de constructii si de instalatii care servesc la transportarea apei. – Var. (inv.) apeduc, apaduc, apedus. Format pe baza fr. aqueduc sau a lat. aquaeductus, cu retraducerea lui aquae › ape (sec. XIX).

DUR, -A adj. 1. Tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ◊ (Fon.) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (Despre ape) Bogat in saruri, cu mare proportie de saruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].

DUR², -A adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♦ consoana ~a = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (despre ape) cu mare proportie de saruri de calciu si magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)

FLOTATIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apa prin marirea capacitatii de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum si in sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semintelor prin scufundarea lor in apa. 2. flotare. (< fr. flottation)

FUX s. n. scoatere a bustenilor dintr-un blocaj cu ajutorul tapinei si aducerea lor pe apa. (< germ. Fuchs)

HIDROGRAFIE s. f. 1. ramura a hidrologiei care studiaza hidrosfera sau o parte a ei. 2. totalitatea apelor unei regiuni. 3. topografie marina. ◊ totalitatea hartilor care reprezinta o mare sau un ocean. (< fr. hydrographie)

beladona f., pl. e (it. bella donna, „femeie frumoasa”, din cauza ca’n Italia se scotea din ea o apa de toaleta). Matraguna.

OCEANIDE (‹ fr.) s. f. pl. (In mitologia greaca; si ca nume proprii) Nimfe ale apelor. fiicele lui Ocean si ale zeitei Thetis. Cele mai cunoscute dintre ele: Doris, mama nereidelor; Climene, mama lui Prometeu; Philiria, mama centaurului Chiron.

GHIONDER, ghiondere, s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din tc. gonder.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a imbiba sau a stropi cu apa sau cu alt lichid; a baga, a m**a ceva in apa sau in alt lichid; a inm**a (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-si uda gura = a bea putin, pentru a -si potoli setea. A uda pranzul (sau bucatele) = a bea in timpul mesei vin sau alte bauturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A strabate un tinut (pe care il alimenteaza cu apa). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A u***a pe el (in scutece, in pantaloni). – Lat. udare.

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe tarmul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau cu apa domoala si adanca, unde se pot adaposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

CLORIZARE s. f. Dezinfectare a apei prin tratarea ei cu clor. – Dupa fr. chlorisation.

CLATI, clatesc, vb. IV. I. Tranz. A curata rufe, vase etc., spalandu-le usor cu apa, a limpezi intr-o ultima apa curata; a clatari. ♦ Refl. A se spala usor pe maini, in gura etc. II. (Inv. si pop.) 1. Tranz. A clatina(1). ♦ (Refl.) (Despre apa, valuri) A se pune in miscare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. si refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. si refl. A (se) clatina. (3). ◊ Expr. A nu (se) clati un fir de par din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viata cuiva. – Din sl. klatiti.

SUFLECA, suflec, suflec, vb. I. Tranz. A indoi, a rasuci in sus marginile unui obiect de imbracaminte, de obicei manecile sau poalele (pentru a le feri de apa sau pentru a fi mai liber in miscari); a sumete. ◊ Refl. Se sufleca la maneci. – Din lat. *subfollicare.

PEREU, peree, s. n. Strat de piatra care captuseste un taluz, un sant sau o suprafata inclinata de teren pentru a impiedica surparea pamantului sau eroziunea lui de catre ape. – Din fr. perre.

OZONIZARE, ozonizari, s. f. 1. Actiunea de a ozoniza si rezultatul ei. 2. Sterilizare a apei prin tratare cu ozon. – V. ozoniza.

TAIETURA, taieturi, s. f. 1. Actiunea de a taia; (concr.) locul unde s-a taiat ceva; spec. rana provocata de un instrument taios. ♦ Suprafata rezultata dintr-un corp dupa ce a fost taiat. ♦ Fel, mod de a taia. 2. Drum (adancit) sapat de o apa in curgerea ei. ♦ Povarnis drept, prapastios; perete stancos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trasatura, contur. 4. Teren despadurit pe care se mai vad inca butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzatie de durere asemanatoare cu aceea provocata de o taiere; junghiuri. 6. Stersatura; fragment, text sters sau anulat. 7. Portiune, articol decupat dintr-o tiparitura. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -atura.

DIFLUENTA, difluente, s. f. Impartire a cursului unei ape curgatoare in doua brate, la varsarea ei in alta apa curgatoare. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. diffluence.

SOLBANC, solbancuri, s. n. element de constructie executat deasupra partii exterioare a parapetelor ferestrelor sau a usilor pentru protejarea lor de scurgerea apei de ploaie. – Din germ. Sohlbank.

CRESTE vb. 1. a se dezvolta, a se inalta, a se mari, (inv. si pop.) a odrasli, (pop.) a se ridica, a salta, a (se) zburataci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trai, a vegeta. (Ciupercile ~ in sol bogat.) 3. v. inalta. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. inmulti. 9. v. extinde. 10. a (se) mari, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. indesi. 12. a se mari, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele in matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mari, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mari, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. inteti. 19. v. adanci.

CRESTERE s. 1. dezvoltare, marire. (Procesul de ~ al unei fiinte.) 2. dezvoltare, vegetatie. (Perioada de ~ a plantelor.) 3. v. inaltare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultura. 7. v. inmultire. 8. v. extindere. 9. marire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. marire, ridicare, umflare. (~ apelor in matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. marire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. marire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.

MARIRE s., interj. 1. s. v. crestere. 2. s. v. extindere. 3. s. v. dilatare. 4. s. v. holbare. 5. s. crestere, ridicare, umflare. (~ apelor in matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantitati de cateva ori.) 7. s. v. inmultire. 8. s. crestere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.). 10. s. crestere, inmultire, sporire. (~ numarului de participanti la ...) 11. s. v. majorare. 12. s. v. amplificare. 13. s. (FIZ.) marire un-ghiulara = grosisment, putere maritoare unghiu-lara. 14. s. crestere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. s. v. intensificare. 16. s. crestere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 17. s. amplificare, crestere, dezvoltare, extensiune, extindere, largire. (~ schimburilor comerciale.) 18. s. v. glorificare. 19. s. v. glorie. 20. s. v. glorie. 21. s. v. preamarire. 22. interj. osana.

CIRCUIT ~e n. 1) Miscare pe un cerc inchis cu revenire la punctul initial ◊ ~ul capitalului miscare a capitalului industrial in sfera productiei (bani-marfa-bani). 2) Sistem de medii sau de conducte prin care circula ceva (lichide, vapori, gaze, electricitate etc.). ◊ ~ul apei in natura proces continuu de circulatie a apei in diferitele ei stari. ~ electric ansamblu de fire, bune conducatoare de electricitate, care constituie un traseu inchis pentru circulatia unui curent. /<fr. circuit, lat. circuitus

GRINDEI ~ie n. 1) Parte a plugului cu tractiune animala, constand dintr-o bara de otel, de care se fixeaza celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apa. /grinda + suf. ~ei

REZERVOR ~oare n. 1) Recipient pen-tru depozitarea fluidelor, a materialelor pulve-rulente sau granulare. ◊ Toc ~ stilou. 2) Bazin pentru colectarea apelor si folosirea lor in scopuri tehnice (irigatie, navigatie, producere de energie etc.). /<fr. reservoir

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

DEPLASAMENT s.n. Greutatea volumului de apa pe care il disloca o nava. ♦ Greutatea totala a unei nave. [Pl. -te. / < fr. deplacement].

DERIVA vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea in..., a veni din... 2. tr. A abate o apa din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se indeparta de la directia de mers sub influenta vanturilor, a curentilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei functii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. deriver, it., lat. derivare].

DESHIDRATARE s.f. Actiunea de a (se) deshidrata si rezultatul ei; eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substante. ♦ (Med.) Pierdere anormala a apei din tesuturile organice prin transpiratie, prin varsaturi repetate sau scaune diareice. [< deshidrata].

DIAGENEZA s.f. Totalitatea transformarilor suferite de rocile sedimentare dupa depunerea lor sub actiunea apelor in circulatie. [< fr. diagenese].

CARSTIFICARE s. f. dizolvarea rocilor solubile, transportul si depunerea sau precipitarea lor de catre ape. (dupa fr. karstification)

DERIVA vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-si avea originea in... 2. (despre /aero/nave) a devia de la directia de mers sub influenta vanturilor, a curentilor. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei functii. 2. a abate o apa din cursul ei firesc. (< fr. deriver, lat. derivare)

DIAGENEZA s. f. totalitatea transformarilor suferite de rocile sedimentare dupa depunerea lor sub actiunea apelor in circulatie. (< fr. diagenese)

singeapa (-gepe), s. f. – (Mold.) Cinzeaca, vas de forma speciala din care se bea rachiu. – Var. singeap. Origine indoielnica. Se considera in general ca der. de la cinzeaca, datorita unei deformari greu de admis si pe care Candrea o explica drept etimologie populara sau mai curind o asociere glumeata a lui singe si apa. Aceasta explicatie e mai putin acceptabila, deoarece o apropiere nu se poate face decit intre singe si „vin”, ultimul nefiind consumat niciodata in vasul numit singeapa. Sl. są sądu „vas” (Cihac, II, 3250 nu este probabil, cf. Byhan 332. Pare cuvint oriental.

BIRZAVA 1. Riu, afl. stg. al Timisului, cu care confl. pe terit. Iugoslaviei; 129 km (pe terit. Romaniei). Izv. din M-tii Semenicului, trece prin Resita si Bocsa (pe care le alimenteaza cu apa industriala si potabila). Pe cursul sau inferior (in parte canalizat) sint orezarii. Amenajari hidrotehnice: lacurile de acumulare Gozna, al hidrocentralei Crainicel, Valiug (barajul construit in 1907-1909), al hidrocentralelor Grebla, Breazova si Secu (barajul construit in 1963). 2. Com. in jud. Arad; 3.204 loc. (1991). Statie de c. f.

BOLOVAN, bolovani, s. m. Bucata mare de piatra, rotunjita prin transportul ei de catre ape; pietroi. ♦ Bucata dintr-o materie solida oarecare. Bolovan de sare. – Bg. balvan.

CIUPA, ciupe, s. f. (Reg.) Albie in care se scalda copiii mici; apa in care li se face baie. – Comp. bg. cipa.

CHILIA 1. Bratul nordic al Deltei Dunarii, care formeaza granita cu Ucraina. Lungime: 111 km. Prin el trec 60% din apele fl. Navigabil pentru vase mici. Delta secundara. 2. Grind de origine continentala, intre bratele Sulina si Chilia. Supr.: 55 km². Alt. max.: 6,5 m. Culturi agricole.

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe litoralul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau, cu apa domoala si adanca, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Rus, ucr. zaton.

cataracta f., pl. e (vgr. kataraktes). In biblie, stavilarele care tineau apa si carora li s´a dat drumu cind a fost potopu. Cascada, cadere de apa: cataractele Nilului. Un fel de albeata la ochi, opacitatea cristalinului sau a membranei lui.

chipcel (Dun. de jos) si chep- (Dun. de sus) n., pl. e (din chepcea, pl. -ele, de unde apoi un sing. -pcel). Ciorpac. – Si cipcel (Br.).

1) clonc n., pl. uri (d. clonc 2). Dun. Un bat scurt cu care pescarii izbesc apa producind sunetu clonc ca sa atraga somnu. Sunetu clonc: cloncu lisitelor care bat apa cu labele lor (Sadov. VR. 1928, 7-8, 9).

Daphne, nimfa, fiica lui Peneus, zeul apei cu acelasi nume, dupa o versiune, dupa o alta a riului Ladon. Facea parte din ceata de vinatoare a zeutei Artemis, alaturi de care cutreiera muntii si padurile. Ca sa scape de urmarirea lui Apollo, care se indragostise de ea, Daphne isi implora tatal s-o metamorfozeze in dafin. Acesta ii implineste vrerea. De atunci, se spunea, dafinul a ramas planta favorita a lui Apollo.

ADANCIME, adancimi, s. f. 1. Faptul sau insusirea de a fi adanc; distanta de la suprafata sau de la gura unei adancituri sau ape pana la fundul ei; (concr.) parte adanca, adancita; adanc, afunzime. 2. (Concr.) Loc ascuns, departat; afund, afundatura, afundis. 3. Fig. Tarie, forta, profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adancime. – Adanc + suf. -ime.

BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. balte.

BAHLA s. f. (Reg.) apa statuta. – Postverbal al lui bahli.

INSONDABIL, -A, insondabili, -e, adj. (Despre ape sau despre adancimea lor) Care nu poate fi sondat (din cauza adancimii mari); nesondabil. ♦ Fig. Cu neputinta de cercetat sau de lamurit; de nepatruns. – Din fr. insondable.

USUC, usucuri, s. n. Substanta unsuroasa, alba-galbuie, secretata de glandele sebacee si sudoripare ale ovinelor, care protejeaza fibrele de lana, mentinandu-le rezistenta si elasticitatea. ♦ apa unsuroasa rezultata din prima spalare a lanii (si folosita in medicina populara la tratamentul scabiei). – Lat. suc(c)us + usuc (prez. ind. al lui usca).

MINA, minez, vb. I. Tranz. 1. A aseza, a pune explozibile, mine¹ (2) pe uscat sau in apa; a depune o incarcatura de exploziv intr-o cladire, la un pod etc. in scopul aruncarii lor in aer. 2. (Despre ape) A sapa, a roade un teren. ♦ (Fig.) A slabi, a distruge (cu incetul); a macina. – Din fr. miner.

PLUTIT¹ s. n. Faptul de a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin mentinerea lui la suprafata unei ape curgatoare. – V. pluti.

EMISAR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizatii politice sau al unui stat, cu o misiune (secreta); p. gener. persoana trimisa undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. apa care colecteaza apele murdare provenite de la intreprinderi, asezari umane etc., varsandu-le apoi intr-o apa mai mare. 2. Curs de apa permanent care dreneaza surplusul de apa dintr-un bazin lacustru. – Din fr. emissaire.

DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.

DEFERIZA, deferizez, vb. I. Tranz. A indeparta excesul de fier din apele feruginoase spre a le face proprii consumului. – Din fr. deferriser.

AMENAJARE ~ari f. 1) v. A AMENAJA. 2): ~ hidraulica sistem de lucrari avand ca scop prevenirea actiunilor daunatoare ale unui curs de apa si valorificarea resurselor lui potentiale. [G.-D. amenajarii] /v. a amenaja

APEDUCT ~e n. Sistem de conducte care transporta apa de la locul ei de captare pana la punctul de destinatie. /<lat. aquaeductus

HIDRATARE s.f. Actiunea de a hidrata si rezultatul ei. ♦ (Med.) Introducere de apa in organism in caz de hemoragii, varsaturi etc. ♦ (Biol.) Cresterea cantitatii de apa din organismele vegetale. [< hidrata].

HIDROCel s.n. (Med.) Hidropizie a scrotului. [< fr. hydrocele, cf. gr. hydor – apa, kele – hernie].

LANSARE s.f. Actiunea de a (se) lansa si rezultatul ei; (spec.) Punere pe apa a unei nave. [< lansa].

LEVIGARE s.f. (Chim.) Actiunea de a leviga si rezultatul ei; levigatie. ♦ Transportare in apa freatica a substantelor din sol in cazul cand un exces de apa s-a infiltrat vertical. [< leviga].

DEBACLU s.n. Rupere si pornire a ghetii prinse intre malurile unui curs de apa; zapor. [Pl. -uri, -le. / < fr. debacle].

DIAFANOMETRU s.n. aparat pentru determinarea tulburarii apei prin masurarea transparentei ei. ♦ Instrument de masura a vizibilitatii. ♦ aparat cu care se determina opacitatea (sau transparenta) hartiei. [< fr. diaphanometre].

perdafi, perdafesc, vb. IV (inv. si reg.; despre rufele spalate) a stropi usor cu apa inainte de a le calca.

SALINIZA vb. I. refl. (Despre sol) A deveni salin; a se imbiba cu saruri solubile pe care le contine in solutie apa de irigare. [Cf. fr. saliniser].

DIAFANOMETRU s. n. 1. aparat pentru determinarea tulburarii apei, prin masurarea transparentei ei. 2. instrument de masura a vizibilitatii. 3. aparat cu care se determina opacitatea (sau transparenta) hartiei. (< fr. diaphanometre)

ORDALIE s. f. proba judiciara in evul mediu constand in supunerea invinuitului la diferite incercari (foc, apa fiarta etc.); „judecata lui Dumnezeu”. (< fr. ordalie, lat. ordalium)

SALINIZA vb. tr., refl. (despre sol) a face sa devina, a deveni salin; a se imbiba cu saruri solubile pe care le contine in solutie apa de irigare. (< fr. saliniser)

potmol (-luri), s. n. – Noroi, tina, clisa. – Var. podmol. Bg., slov. podmol „loc spalat de ape” (Tiktin). Este dubletul lui podmol (var. posmol, pomnol, postomol), s. n. (duna; grind de nisip), in Trans. – Der. (im)potmoli, vb. (a se opri, a se mocirli).

RASCOTE s. f. Gramada de lemne, vreascuri, crengi (aduse de apa). – Din rasc (var. lui vreasc) + suf. -ot.

ADANCIME, adancimi, s. f. 1. Faptul sau insusirea de a fi adanc; distanta de la suprafata sau gura unei adancituri sau ape pana in fundul ei. ♦ (Concr.) Parte scobita, adancita. 2. Departare; p. ext. loc ascuns, departat. 3. Fig. Profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adancime. – Din adanc² + suf. -ime.

BERMEJO [bermeho], riu in Argentina, afl. dr. al fl. Paraguay; 1.100 km. Izv. din Anzii Bolivieni si strabate C. Gran Chaco, unde se numeste si Teuco. In sezonul ploios, traversind reg. cu soluri rosii, apele sale devin si ele rosii.

basin n., pl. uri si e (fr. bassin, d. celticu bac, cavitate). Rezervoriu de apa intr’o gradina sau aiurea. Piscina de scaldat. Intr’un port, partea in care stau corabiile. Basinu unui fluviu, toata intinderea ale carei ape se varsa in el. Anat. Partea corpului uman cu care se termina trunchiu (intre pept si picioare). Fals. bazin. V. strand, havuz.

cetate f., pl. ati (lat. civitas, civitatis, cetatenie, oras, stat; it. citta, vpv. ciutat, fr. cite, sp. ciudad, pg. cidade. V. civil). Oras fortificat. Fort. Dreptu de cetate, dreptu de cetatenie. Artilerie de cetate, artilerie compusa din tunuri stabile in forturi. – Vechile cetati moldovenesti cu ziduri de peatra [!] erau comandate de cite un pircalab, apoi de cite doi. ele erau: Hotinu, Orheiu, Soroca, Tighina (turc. Bender, adica „port, scheie”), Cetatea Alba (turc. Ak-kerman), Chilia, Tetina, Ciceu, Suceava, Romanu, Cetatea Neamtului si Craciuna. Unele tirguri, ca Baia, erau intarite numai cu santuri si palisade (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1910, I, 71, 123 si 152). V. nazir, raia.

AMENAJARE, amenajari, s. f. 1. Actiunea de a amenaja si rezultatul ei. 2. Ansamblul de lucrari prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse si utilizate astfel incat sistemul sa corespunda cat mai bine scopului pentru care a fost realizat. ◊ Amenajare hidraulica = amenajare pentru prevenirea actunilor daunatoare ale unui curs de apa si pentru valorificarea resurselor lui potentiale. – V. amenaja.

FORAMINIFER, foraminifere, s.n. (La pl.) Nume dat unui ordin de animale unicelulare din increngatura protozoarelor, care au corpul invelit intr-o cochilie calcaroasa, alcatuita din una sau mai multe camere comunicand intre ele, si care traiesc in apele marine; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre roci, straturi, formatii geologice etc.) Care contine foraminifere. – Din fr. foraminiferes.

ULEI², uleiuri, s. n. Lichid gras de provenienta vegetala, animala, minerala sau sintetica, insolubil in apa si mai usor decat ea, folosit in alimentatie, in industrie etc. ◊ Tablou (sau pictura, portret) in ulei = tablou (sau pictura, portret) executat in culori preparate cu ulei². [Var.: (reg.) oleu s. n.] – Din sl. olej.

DESECARE, desecari, s. f. Actiunea de a deseca si rezultatul ei. ♦ Secare a surplusului de apa dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru constructii. ♦ Operatie de eliminare mecanica a apei din carbune. – V. deseca.

PIPA, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasa si scobita, in care se pune tutunul, si dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasa si scobita a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intra in aceasta parte a obiectului; lulea. 2. Piesa de portelan curbata la un capat, folosita pentru protejarea instalatiilor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea lor in peretii unei cladiri. 3. Piesa a distribuitorului motorului cu aprindere electrica, care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.

MORUNAS, morunasi, s. m. Diminutiv al lui morun. ♦ Peste teleostean de ape dulci, asemanator cu crapul, de culoare cenusie-albastrie, cu botul prelung (Vimba vimba). [Var.: moronas s. m.] – Morun + suf. -as.

DIZAHARIDA, dizaharide, s. f. Compus organic format din doua molecule de monozaharide prin eliminarea dintre ele a unei molecule de apa. – Din fr. disaccharide.

RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).

MARI vb. 1. v. creste. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) intinde, a (se) largi, a (se) lati. (Si-a ~ stapanirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a creste, a se ridica, a se umfla. (apele s-au ~ in matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. inmulti. 9. a creste, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Si-a ~ averea.) 11. a creste, a se inmulti, a se ridica, a spori, a se urca, (inv.) a prisosi, a se multi, a se umnoji. (S-a ~ numarul participantilor.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a creste, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a creste, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adanci. 19. v. glorifica. 20. v. preamari.

BATARDOU ~ri n. 1) Constructie hidrotehnica subacvatica, avand forma unei incinte cu pereti etansi, care, fiind evacuata de apa, permite executarea in interiorul ei a unor lucrari. 2) Dig provizoriu construit pe un rau pentru a opri sau a abate apele, in vederea efectuarii in albie a unor lucrari de constructie. /<fr. batardeau

HelIOTERMIE f. Fenomen care consta in racirea mai lenta a apei in unele lacuri sarate, datorita existentei la suprafata lor a unui strat de apa dulce, care impiedica iradierea caldurii in atmosfera. /<fr. heliothermie

SPONGIER ~i m. 1) la pl. Clasa de nevertebrate marine (rar dulcicole) cu corpul silicios sau calcaros, care absoarbe prin pori apa impreuna cu hrana din ea (reprezentant: buretele de mare). 2) Animal din aceasta clasa. [Sil. -gi-er] /<fr. spongiaires

UNDA ~e f. 1) Ondulatie care se propaga pe suprafata unei ape linistite (mare, lac, iaz). ~ele lacului. 2) Miscare (usor) oscilatoare intr-un mediu oarecare. ◊ ~ seismica unda pornita din epicentrul unui cutremur de pamant, de-a lungul careia cutremurul se propaga in interiorul si la suprafata pamantului. ~ sonora unda de sunet ce se propaga prin miscare oscilatoare. ~e scurte, ~e lungi, ~e medii, ~e ultrascurte clasificare a undelor electromagnetice, folosite in radiodifuziune. [G.-D. undei] /<lat. unda

ZATON ~oane n. 1) Lac situat in lungul tarmului marii si despartit de mare printr-o fasie de uscat. 2) Loc pe cursul unui rau, cu apa domoala si adanca. 3) pop. Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a opri apa sau a regla nivelul ei); baraj; stavilar; zagaz. 4) Ingraditura in apa facuta special pentru a opri si prinde pestele. /<rus., ucr. zaton

CAPTARE s.f. Actiunea de a capta si rezultatul ei. ♦ Operatie de colectare a apelor, a gazelor sau a pulberilor dintr-o incapere etc., pentru a le folosi sau a le impiedica actiunea nociva; captatie. [< capta].

CIMENT s.n. 1. Praf fin, obtinut prin calcinarea unui amestec de calcar si argila, care se pietrifica prin amestecarea cu apa. 2. Material care leaga intre ele fragmente de roci detritice. [Pl. -turi. / cf. it. cimento, fr. ciment, lat. caementum – pietris].

PONTON s. n. 1. pod improvizat peste o apa, din barci legate intre ele. 2. ambarcatie (fixa) pentru a usura acostarea navelor, a sustine o instalatie etc. 3. vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. (< fr. ponton)

BAER, Legea lui ~, teorie care atribuie abaterea apelor curgatoare (spre malul drept in emisfera nordica si spre malul sting in cea sudica) miscarii de rotatie a Pamintului (forta Coriolis).

angina f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamatiunea gitului. Angina difterica, o boala grea caracterizata pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrana alba, apoi galbie, tuse, paliditate si ameteala. (Pop. bolfe si sopirlaita). Cind se intinde la faringe e si mai grava. (Se mai numeste si crup si guster). – Ob. anghina.

circel m., pl. ei (d. circi sau d. vsl. kruciti, a suci, gruciti sen, a se stringe, a se zgirci. V. zgircesc). Mustata (filament) care ajuta vitei sa se agate. Strugure mic sau bucatica dintr´un strugure: da-mi un circel din strugurele tau. Contractare convulsiva si dureroasa a muschilor: scalda-te, dar nu te duce la adinc, ca te apuca circeii (sau ti se pune circelu) si nu mai poti intinde picioarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gindaci negriciosi lungi si subtiri care plutesc pe apa lina sprijiniti pe lungile lor picioare si carora poporu le atribuie zgircirea picioarelor la cei ce inoata. Gorj. Circeaba mai mica. Adv. cu paru circel, cu paru incretit (ca circeii de vita). A se stringe circel, a se zgirci, a se rasuci. V. ciorchin.

Acheron 1. Unul dintre fluviile Infernului, cu ape tulburi si noroioase. Peste el, Charon trecea in luntrea lui, de cealalta parte, sufletele mortilor, care ajungeau astfel in imparatia subpaminteana. 2. Nume purtat de mai multe ape curgatoare din Grecia si din Italia.

Aea (sau Ea) 1. Nimfa urmarita de zeul apei, Phasis, si metamorfozata intr-o insula, cu acelasi nume. 2. Cetatea de scaun a lui Aeetes, regele Colchidei.

Helle, fiica lui Athamas si a lui Nephele si sora cu Phrixus. Salvata impreuna cu fratele ei de furia lui Ino, de catre un berbec zburator (v. si Athamas), Helle isi gaseste moartea in apele marii care in amintirea ei poarta numele de Hellespontus.

AVANTBEC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situata catre punctul de unde curge apa, amenajata special pentru a-l proteja impotriva presiunii apei si a corpurilor transportate de ea. [Var.: avanbec s. n.] – Din fr. avant-bec.

HATIE, hatii, s. f. (Reg.) Ingramadire de nuiele, pietre, bolovani etc. executata pentru a amenaja cursul unei ape sau pentru a stavili revarsarea ei. – Hat + suf. -ie.

HIDROAMelIORATII s. f. pl. Totalitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare care au scopul sa mentina in sol un raport favorabil intre apa si ceilalti factori ai fertilitatii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apa; hidroameliorare. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + amelioratie.

PESCARAS, pescarasi, s. m. I. (Rar) Diminutiv al lui pescar (I). II. Pasare de apa cu corpul scurt, cu ciocul lung, conic, cu penajul colorat in tonuri de albastru-verzui; pescarel (a) (Alcedo atthis). – Pescar + suf. -as.

OSTRET, ostrete, s. n. Fiecare dintre sipcile din care se fac garduri sau diferite ingradituri; vergea de fier; zabrea; p. ext. ingraditura, gard. ♦ Spec. Impletitura, leasa, gard de nuiele sau de trestie, asezat in apa de-a curmezisul unui rau sau al unei balti spre a opri trecerea pestilor si a usura prinderea lor; ingraditura de nuiele fixata in apa pentru inchiderea si pastrarea pestilor vii. – Din bg. ostret.

DECATA, decatez, vb. I. Tranz. A aplica tesaturilor de lana un tratament prin supunerea lor la actiunea aburului sau a apei fierbinti, in vederea imbunatatirii calitatii si a maririi stabilitatii dimensionale. – Din fr. decatir.

TURGESCENTA s. f. 1. (Med.) Umflare locala a unui tesut, datorita acumularii de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorita apei care a patruns in interiorul ei. – Din fr. turgescence.

DESHIDRATARE, deshidratari, s. f. Actiunea de a (se) deshidrata si rezultatul ei; eliminare totala sau partiala a apei pe care o contine un corp in mod normal. ♦ (Med.) Pierdere anormala a apei din tesuturile organice prin transpiratie, prin voma repetata sau prin scaune diareice. – V. deshidrata.

DECLORIZA, declorizez, vb. I. Tranz. A curata apa de clorul ramas dupa dezinfectia ei. – Din fr. dechloriser.

BOU s. 1. (ZOOL.) bou-de-balta (Bombinator) = (Mold.) buhai-de-balta; bou grohaitor v. iac. 2. (ORNIT.) bou-de-balta (Botaurus stellaris) = (reg.) hauca, batlan-de-stuh, buhai-de-balta, starc de noapte. 3. (ENTOM.) bou-de-balta (Hydrophilus piceus) = (reg.) bou-de-apa; boul-Domnului v. buburuza. boul-lui-Dumnezeu v. buburuza.

LISITA ~e f. Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu si cu un mot alb intre ochi; gaina-de-apa. [G.-D. lisitei] /cf. bulg. liska

bruft (brufturi), s. n. – Varuit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „actiunea de a uda podeaua cu apa” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, il pune in legatura cu pol. obrzucic, din sl. rjutiti „a zacea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a varui; a brusca); bruftu(lu)iala, s. f. (varuit; dojana, cearta). Iordan, BF, II, 192, considera bruftui drept creatie expresiva; in ce ne priveste, credem ca este expresiva numai adaugarea grupului lu, la var.

PONTON s.n. 1. Pod provizoriu peste o apa, format din barci legate intre ele. 2. Ambarcatie, de obicei fixa, folosita pentru a usura acostarea navelor; pentru a sustine o instalatie etc. 3. Vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. [Pl. -oane. / < fr. ponton].

TURGESCENTA s.f. 1. (Med.) Umflare locala a unui tesut datorita acumularii de lichide (sange, limfa etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorita apei care a patruns in interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla].

facali (-lesc, -it), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un bat. – Var. facalui. Creatie expresiva, dupa cum o indica terminatia caracteristica -li (pentru valoarea expresiva a acestei terminatii, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. facalet, s. n. (bat cu care se mesteca, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Draganu, Dacor., III, 714 si Scriban il deriva din mag. fa-kalan „lingura de lemn” si il considera drept baza a celorlalti der., ceea ce nu pare posibil; facalitoare, s. f. (facalet, vergea); facaluitura, s. f. (terci); facau, s. n. (cep de moara de apa), dupa ipoteza putin probabila a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch „piua”.

BIODEBIT s. n. cantitatea de substante organice, bacterii etc. pe care apa in miscare a unui rau le spala de pe fund. (< bio- + debit)

CASTel s. n. 1. constructie fortificata, medievala, cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si santuri, servind ca resedinta seniorilor feudali. ♦ e in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apa = rezervor, constructie inalta, destinata acumularii apei potabile sau industriale si distribuirii ei. 2. fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn deasupra puntii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)

DECLORIZA vb. tr. a curata apa de clorul ramas dupa dezinfectia ei. (< fr. dechloriser)

FUMARAZA s. f. enzima care catalizeaza fixarea (eliberarea) apei de acidul fumaric si trecerea lui in acid malic. (< fr. fumarase)

TERITORIU s. n. 1. spatiu geografic determinat prezentand o unitate fizica sau politica. ◊ portiune de pe glob, incluzand uscatul, subsolul, apele si spatiul aerian de deasupra lor, care se afla sub suveranitatea deplina si exclusiva a unui stat. 2. spatiu limitat care asigura necesitatile de supravietuire, alimentare si aparare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, muschi si portiuni ale pielii in care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)

TURGESCENTA s. f. 1. (med.) umflare locala a unui tesut datorita acumularii de lichide (sange, limfa etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor (1); tumiditate. 2. umflare a celulei vegetale datorita apei care a patruns in interiorul ei. (< fr. turgenscence)

BORCHIS s. n. Nisipuri fine, cu continut de particule prafoase si argiloase in stare afinata si saturate cu apa sub presiune care, la deschiderea lor prin lucrari miniere sau sapaturi in gropi de fundatie, devin o masa fluida viscoasa, ce navaleste in lucrarea respectiva.

blajin, -a adj. (vsl. blazinu, blazinyi, bun, si blazenu, fericit, part. d. blaziti, a ferici, adica „a face bun”, d. blagu, bun). Bun si blind: om blajin. Adv. A vorbi blajin. M. pl. Mold. Niste oameni buni si evlaviosi care, dupa credinta poporului, traiesc undeva departe, pe linga apa Simbetei, la marginea lumii. Pastele lor cade Lunea dupa Duminica Tomii, iar despre asta el nu afla decit atunci cind ajung la ei cojile de oua rosii, pe care poporu inadins le arunca pe riuri, ca sa ajunga si la ei vestea invierii lui Hristos. In Buc. se numesc Rocmani.

NOE (in „Vechiul Testament”), patriarh, considerat reintemeietorul neamului omenesc in urma potopului. Fiul lui Lameh. La indemnul lui Dumnezeu, a construit o arca, in care a urcat familia sa si perechi ale tuturor vietuitoarelor de pe Pamant, precum si hrana pentru toti, pentru a fi salvate de la potop. Dupa incetarea ploii, care a durat 150 zile, arca lui s-a oprit pe muntele Ararat. N. este considerat garantul intelegerii dintre Dumnezeu si omenirea reinnoita prin fiii sai, Sem, Ham si Iafet, stramosii semitilor, hamitilor si iafetizilor. Pentru crestini, N. este o prefigurare a lui Iisus Hristos, care va invinge apele mortii, mantuindu-i pe oameni.

ciozvirta f., pl. e si ti (din vechiu cetvirta, d. vsl. cetvrutu, sfert. V. ciocirtesc). Sfert de animal la bucatarie, ciric, butuc, picior cu o bucata cu carne: Apoi palosu scotea, Patru ciozvirti il facea (Teod. 593). – Si cezvirta, ciovirta si ciofirta. In Mold. ciofirta, „sfert de stinjin de lemne”.

Achelous 1. Cel mai mare riu al Greciei, situat in Aetolia. Izvora din muntii Pindului si se varsa in Marea Ionica. 2. Zeul apei cu acelasi nume. Era fiul lui Oceanus si al lui Tethys si cel mai mare dintre alti trei mii de frati-riuri. Era de asemenea, considerat parintele sirenelor. Achelous a intrat in ciclul lui Heracles: metamorfozindu-se in taur, a luptat cu eroul pentru mina Deianirei, fiica lui Oeneus. A fost insa invins de Heracles, care i-a rupt, in lupta, un corn. Dupa unele versiuni, acest corn a fost transformat mai tirziu de catre naiade in Cornul Abundentei. Tot de figura lui Achelous este legata si existenta insulelor Echinade, situate in Marea Ionica. Legenda spune ca patru nimfe aduceau sacrificii zeilor pe malul riului Achelous. Uitind sa-l invoce si pe zeul riului, acesta, minios, le-a metamorfozat in insule.

Actaeon, vinator vestit, fiul lui Aristaeus si al Autonoei. Odata, pe cind se afla in padure la vinatoare, a zarit-o pe Artemis care se imbaia in apa unui riu, impreuna cu nimfele ei. Minioasa, zeita l-a transformat in cerb. Sub aceasta infatisare, nefericitul vinator a fost sfisiat de catre proprii sai ciini pe muntele Cithaeron.

brazda f., pl. e (vsl. brazda). Urma pe care o lasa plugu in pamint. Bucata scoasa din pamint cu iarba pe ia si cu care se intareste o ridicatura de pamint. ca sa n’o strice ploaia. Fig. Urme pe care unele lucruri le lasa trecind: vaporu lasa o brazda pe apa. Pl. Zbircituri: brazdele pe care le trage etatea pe fata. Poet. Cimpuri, cimpii, tara: prea mult singe a udat brazdele noastre.

Anna Perenna, veche divinitate romana. Anna, fiica lui Belus si sora lui Dido, s-a refugiat dupa moartea acesteia din urma (v. si Dido) in Italia, unde a fost gazduita de Aeneas. Rascolind amintirile si trecutul eroului, sosirea ei nu e insa privita cu ochi buni de Lavinia, sotia lui Aeneas, care hotaraste s-o piarda. Dido i se infatiseaza Annei in vis si-i dezvaluie uneltirile Laviniei. Inspaimintata, Anna paraseste in miez de noapte palatul lui Aeneas si se arunca in apele riului Numicius. Transformindu-se in nimfa, ea devine nemuritoare, luind numele de Anna Perenna.

Charybdis, fiica monstruoasa a lui Poseidon si a lui Gaea, care salasluia odinioara pe coasta Siciliei, in apropiere de Messina. Lacoma si nesatioasa din fire, Charybdis se spunea ca ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsa, a fost lovita de trasnetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybdis inghitea de trei ori pe zi apa marii si o data cu ea, navele corabierilor nesabuiti care s-ar fi aventurat prin partea locului. Insusi Odysseus era sa fie inghitit de ea, dar a scapat ca prin minune de moarte, agatindu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea pesterii unde statea ascuns monstrul. In fata Charybdei, de cealalta parte a strimtorii care despartea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. si Scylla).

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor intr-o suspensie de amidon in apa; a apreta. – Din bg. skrobja, scr. skrobiti.

CISMEA ~ele f. 1) Izvor amenajat pentru a bea apa. 2) Instalatie prevazuta cu o pompa sau cu un robinet, prin care se ridica apa ce vine dintr-o conducta sau dintr-un izvor natural. In curte este instalata o ~. [Art. cismeaua; G.-D. cismelei; Sil. cis-mea] /<turc. cesme

RASTOACA ~ce f. 1) Loc putin adanc in albia unei ape. 2) Brat de rau abatut din matca lui si secat cu scopul de a prinde mai usor pestele. /<bulg. rastoka

ALUVIONARE s.f. 1. Depunere de aluviuni. 2. Concentrare a minereurilor si a carbunilor efectuata in jgheaburi cu ajutorul unui curent de apa, materialele depunandu-se in ordinea greutatii lor specifice. [Dupa fr. alluvionnement].

CURENT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzata de o diferenta de temperatura si de presiune. 2. Curs al apei, miscare a lichidelor in directia pantei lor. ◊ Curent marin = miscare care antreneaza mase mari de apa din masa oceanelor si a marilor. 3. (Fiz.) Sarcina electrica in miscare. 4. (Mar.) Parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. [< fr. courant].

DERapaRE s.f. Actiunea de a derapa si rezultatul ei; derapaj. ♦ Deplasare a ancorei pe fundul apei datorita vantului, valurilor etc. care actioneaza asupra navei. ♦ Deplasare laterala a unui avion la aterizare sau in timpul unui viraj cu inclinare laterala prea mica. [< derapa].

PURJA vb. tr. (tehn.) a curata o instalatie de impuritatile depuse de un fluid care a circulat prin ea. ♦ a ~ balastul = a goli balastul de apa prin introducerea aerului sub presiune, la submarine. (< fr. purger)

bilticii, a -i v. intr. (d. biltic si ruda cu vsl. bultati, rus. bultyhati si boltati, a bilticii. V. bildibic, hilticii si heltiuga). Fam. Se zice despre zgomotu apei cind cade ceva greu in ia si face bildibic ori despre picioare cind calca pin apa si fac biltic. Clatin un lichid in vasu lui (hilticii). V. refl. apa se bilticiie in butoi.

cruseala f., pl. eli. Est. Dubeala (coaja de stejar cu apa de var). – Pop. -sala (ca gresala).

ALUVIONARE s. f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor si a carbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apa intr-un jgheab orizontal, in ordinea greutatii lor specifice. [Pr.: -vi-o-] – Dupa fr. alluvionnement.

CALCINA, calcinez, vb. I. Tranz. A transforma o substanta chimica in alta prin incalzirea ei la o temperatura inalta in scopul eliminarii apei, al inlaturarii unor compusi volatili, al oxidarii etc. – Din fr. calciner.

HIDROAMelIORARE, hidroameliorari, s. f. Totalitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare care au scopul sa mentina in sol un raport favorabil intre apa si ceilalti factori ai fertilitatii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apa; hidroamelioratie^{Vezi nota}. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (dupa fr. hydroamelioration).

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

COLMATARE, colmatari, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale in masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgatoare, avand ca rezultat ridicarea treptata a fundului unui bazin, a unei portiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetica pe suprafata frontala a capetelor magnetice. – Cf. fr. colmatage.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

VIITURA, viituri, s. f. 1. Crestere brusca a nivelului apei dintr-un rau (care poate duce la revarsarea lui). 2. Mal, bolovani, pietris, crengi etc. aduse de apele curgatoare cand se revarsa. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tura.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieti, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Multime de pui¹ (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui¹ + suf. -et.

SUFAN, sufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari grosi si lungi, ascutiti la un capat cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu scape pestele pe sub el. – Et. nec.

EPANDAJ s. n. Operatie de raspandire a apelor murdare pe un teren cultivabil dupa decantarea lor, in scopul epurarii biologice naturale a acestor ape. – Din fr. epandage.

TALVEG, talveguri, s. n. Linia care uneste intre ele punctele cele mai adanci ale albiei unei ape curgatoare sau ale unei vai uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.

DESECA, desec vb. I. Tranz. 1. A elimina excesul de apa de la suprafata terenurilor joase in vederea cultivarii lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – De⁴ + seca (dupa fr. dessecher).

SCAZUT adj. 1. v. redus. 2. ingrosat. (Mancare ~.) 3. imputinat, micsorat, redus. (Numarul lor e acum mult ~.) 4. coborat, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al leului.) 7. coborat, jos, redus, scoborat. (Temperatura ~.) 8. v. diminuat. 9. v. incet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (inv. si pop.) micsorat, (fig.) stirbit. (Cu reputatia ~.)

BRAT ~e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

CHERHANA ~le f. rar Constructie speciala pe malul unei ape, destinata prelucrarii si depozitarii temporare a pestelui. [Art. cherhanaua; G.-D. cherhanalei] /<turc. kerhane

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

ZAGAZ ~uri n. 1) Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a opri, sau a regla nivelul ei); baraj; stavilar. 2) Constructie (de pamant, de piatra etc.) ridicata pe malurile unei ape (pentru a opri apa in caz de inundatie); dig. 3) Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; opreliste. /cf. sb. zagatiti

PERCOLARE s.f. 1. Operatie de extragere a unei substante solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o solutie de mai multe substante; percolatie. 2. Strabatere a solului de sus in jos de catre apa din precipitatii impreuna cu substantele pe care le contine. [< percola, dupa fr. percolation].

PURJA vb. I. tr. (Tehn.) A curata o instalatie de impuritatile depuse de un fluid care a circulat prin ea. ◊ A purja balastul = a goli balastul de apa prin introducerea aerului sub presiune, la submarine. [< fr. purger].

PERCOLARE s. f. 1. extragere a unei substante solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o solutie de mai multe substante. 2. proces de strabatere a solului de sus in jos de catre apa din precipitatii impreuna cu substantele pe care le contine. (dupa fr. percolation)

SUFANA, sufane, s. f. Par gros si lung, ascutit la un capat, cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu scape pestele pe sub el.

CALINESCU, Matei (1934-2009, n. Bucuresti), critic literar si scriitor roman stabilit in S.U.A. Prof. la Universitatea din Bucuresti si Indiana (S.U.A.). Analize comparatiste („Clasicismul european”); studii si eseuri despre literatura romana si straina („Titanul si geniul lui M. Eminescu”, „Eseuri critice”). Lirica intelectualista („Semn”, „Umbra de apa”), un roman parabolic-eseistic („Viata si opiniile lui Zacharias Lichter”).

agit si -ez, a -a v. tr. (lat. agito, -are; fr. agiter. V. cuget). Zgudui, scutur, clatin: a agita apa dintr' o garafa. Fig. Tulbur, atit: pasiunile il agita, demagogii agita poporu. Aduc in discutiune: a agita o chestiune.

bitum si (rar) bitumen n. fara pl. (fr. bitume, d. lat. bitumen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoala, o substanta minerala inflamabila lichida si galbuie sau solida si neagra care se gaseste in pamint si din clasa careia face parte pacura, petrolu, carbunele de pamint, catranu, asfaltu s.a. (Cu ia se ung corabiile ca sa nu intre apa pin crapaturi).

HelIOTERMIE, heliotermii, s. f. Fenomen fizic care consta in pastrarea mai mult timp a caldurii inmagazinate in apa sarata a unor lacuri comparativ cu regiunile invecinate, datorita prezentei la suprafata lacurilor a unui strat izolator de apa dulce, care impiedica iradierea caldurii in atmosfera. [Pr.: -li-o-] – Din heliotermic.

ZETAJ, zetaje, s. n. Metoda de separare sau de concentrare a minereurilor sau a carbunilor sfaramati cu ajutorul unui curent de apa, pentru a obtine depunerea componentilor in ordinea greutatii lor specifice. – Din fr. setzage.

BOLBOROC, bolboroci, s. m. (Rar) Basica formata la suprafata apei cand ploua sau cand se arunca ceva in ea.

PUT, puturi, s. n. 1. Groapa cilindrica sau patrata, adesea cu peretii pietruiti sau cu ghizduri imprejur, sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa si care serveste la alimentarea cu apa potabila; fantana. ◊ Put absorbant = groapa facuta in locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate pana la un strat permeabil care sa le absoarba. Put colector = put in care se aduna apele captate prin mai multe puturi sau drenuri. 2. Sapatura intr-o mina care leaga zacamantul cu suprafata sau cu o galerie principala si care serveste la extractie, la aeraj sau la patrunderea personalului in mina. ♦ Gaura sapata in pamant pentru extragerea petrolului. – Lat. puteus.

EPURARE, epurari, s. f. Actiunea de a epura, epuratie, curatire, purificare. ◊ Epurarea apei = operatie de indepartare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substantelor care le fac improprii anumitor intrebuintari. – V. epura.

CLONC², cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul caruia se produc in apa zgomote care sperie pestele, mai ales somnul, si il goneste catre plase sau carlige.

MORGANA adj. (In sintagma) Fata morgana = fenomen optic din regiunile tropicale, care face ca obiectele aflate la orizont sau dincolo de el sa apara multiplicate sau rasturnate, ca intr-o apa; apa mortilor. – Din it. [fata] morgana.

REOTROPISM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o pozitie determinata in raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheotropisme.

SPALAT², -A, spalati, -te, adj. 1. Curatat cu ajutorul apei, sapunului, detergentilor etc.; curat. 2. (Despre oameni si corpul lor) Ingrijit, dichisit. ♦ Fig. Cu educatie ingrijita, cu maniere alese, binecrescut. – V. spala.

COLECTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) (despre recipiente) In care se colecteaza fluide. ◊ Canal ~ canal central in care se aduna apele colectate de intreaga retea de canale, spre a le conduce intr-un anumit loc. /<fr. collecteur

MARE² mari f. 1) Spatiu intins de apa statatoare, sarata, situata intre continente sau in interiorul lor. ~ea Mediterana. ~ea Caspica. ◊ A fagadui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a fagadui (a promite, a cere) imposibilul. A incerca ~ea cu degetul a intreprinde ceva fara sanse de succes. A vantura mari si tari a calatori foarte mult. 2) fig. Intindere mare; vastitate. O ~ de grane. 3) Multime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. marii] /<lat. mare, ~is

EPANDAJ s.n. 1. (Frantuzism) Imprastiere. 2. (Tehn.) Operatie de imprastiere a apelor uzate pe un teren permeabil in vederea epurarii lor. ♦ Imprastierea ingrasamantului pe camp. [< fr. epandage].

sufan, sufane, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari grosi si lungi, ascutiti la un capat, cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu se scape pestele pe sub el. 2. (in forma: sifan) prajina folosita de pescari pentru a conduce luntrea.

REOTROPISM s.n. Tropism propriu unor plante acvatice, prin care ele iau o pozitie determinata in raport cu curentul apei; reotaxie. [< fr. rheotropisme, cf. gr. rheos – curent, tropos – intoarcere].

EPANDAJ s. n. 1. operatie de imprastiere a apelor uzate pe un teren permeabil in vederea epurarii lor. 2. imprastierea ingrasamantului pe camp. (< fr. epandage)

BOBOTEAZA s. f. Sarbatoarea botezului lui Iisus Hristos (6 ianuarie). ◊ Gerul bobotezei = ger mare. – Din apa + boteaza.

BRASAJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picaturilor unui combustibil lichid, inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecarea fainii de malt cu apa calda, pentru a se obtine mustul de bere. – Fr. brassage.

ZETAJ, zetaje, s. n. Metoda de sortare a minereurilor sau a carbunilor sfaramati cu ajutorul unui curent de apa, pentru a obtine depunerea componentilor in ordinea greutatii lor specifice. – Fr. setzage (< germ.).

clepsidra f., pl. e (vgr. klepsydra). Ceasornic de apa. – In vechime, era un vas transparent, din care se scurgea apa intr´un timp anumit si care avea pe el o scara cu mici diviziuni; pe urma scara a fost inlocuita cu´n cadran; apa scazind, scobora cu ia [!] un corp plutitor legat de un fir infasurat pe axa de care era fixat aratatoru cadranului. Mai tirziu, clepsidrele ajunsera adevarate ceasornice de apa, cu roate dintate, cadran si minutare, cum era acel trimes de Harunal-Rasid lui Carol cel mare. Si astazi se intrebuinteaza clepsidrele (dar cu nisip in loc de apa, si in acest caz nu se mai potriveste numele, ca -ydra, derivat din ydor, inseamna „apa”).

AGESTI, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stavili o apa curgatoare, ingramadind busteni, crengi etc. la o cotitura a ei. 2. Refl. (Despre busteni, crengi etc.) A se ingramadi la cotitura unui rau, formand un fel de stavilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripasi, a se aciua. – Din agest.

AVA², ave, s. f. Unealta de pescuit formata din trei fasii de plasa, care se asaza vertical in apa cu ajutorul unor bucati de pluta prinse la marginea lor superioara si al unor bucati de plumb la cea inferioara. – Din tc., bg. av.

BRASAJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picaturilor unui combustibil lichid inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecare a fainii de malt cu apa calda pentru a se obtine mustul de bere. – Din fr. brassage.

CALUGAR, calugari, s. m. I. Barbat care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monah. II. Instalatie hidrotehnica cu ajutorul careia se poate evacua apa din helesteie, lacuri sau bazine artificiale in vederea primenirii ei. – Din sl. kalugeru (< gr.).

HIDRATARE, hidratari, s. f. Actiunea de a se hidrata si rezultatul ei. ♦ Interactiune intre particulele unei substante dizolvate si moleculele de apa, insotita de degajare de caldura. ♦ (Med.) Introducere de apa in organism, care se efectueaza in caz de hemoragii, varsaturi etc. – V. hidrata.

SIROIRE, siroiri, s. f. 1. Actiunea de a siroi² si rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficiala, provocat de firisoarele de apa care provin din precipitatii atmosferice si care se scurg pe un teren in panta; spalare. – V. siroi².

FANTANEL, fantanei, s. m. Specie de pastrav cu un colorit frumos, care traieste in apele limpezi si reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fantana + suf. -el.

NAVIGATOR, -OARE, navigatori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care intreprinde lungi calatorii pe mari si oceane; persoana care conduce o nava (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoana care calatoreste pe apa. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore.

SCURGERE, scurgeri, s. f. 1. Actiunea de a (se) scurge si rezultatul ei. 2. (Concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Pop.) Nume dat unor secretii patologice ale corpului omenesc. – V. scurge.

CADERE s. 1. picare. (~ a unui obiect de pe masa.) 2. v. cazatura. 3. v. prabusire. 4. daramare, naruire, picare, prabusire, pravalire, rasturnare. (~ lui la pamant in urma unei lovituri.) 5. (GEOGR.) cadere de apa v. cascada. 6. scapare. (~ a ciocanului din mana.) 7. v. lasare. 8. v. disparitie. 9. esec, insucces, nereusita, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 10. v. calitate.

A OPARI ~esc tranz. 1) A trata cu un lichid fierbinte (pentru a steriliza, a curata etc.). ~ rufele. 2) (fiinte, parti ale corpului lor) A face sa capete arsuri de pe urma actiunii apei clocotite sau a altui lichid fierbinte. /<bulg. oparja, sb. opariti

OSTRET ~e n. 1) Vergea dintr-un gard. 2) Gard din vergele. 3) Gard de nuiele sau de trestie care se asaza de-a curmezisul unei ape pentru a opri trecerea pestilor si a usura prinderea lor. /<bulg. ostret

SACAGIU ~i m. inv. Persoana care transporta apa (potabila) cu sacaua; apar. ◊ A vinde apa la ~ a) a propune cuiva un lucru pe care il are cu prisosinta; b) a cauta sa dai sfaturi cuiva care este mai priceput decat tine. /saca + suf. ~giu

LIOFILIZARE s.f. Procedeu de conservare a unor produse biologice, alimente, medicamente etc., constand din sublimarea apei cu ajutorul vidului din produsele in prealabil congelate. [Pron. li-o-. / < liofiliza].

CANALIZARE s.f. Actiunea de a canaliza si rezultatul ei; canalizatie. ♦ Totalitatea lucrarilor tehnice executate pentru colectarea si evacuarea apelor uzate dintr-un oras sau dintr-un centru industrial. ♦ Deschidere a unui vas anatomic obstruat. [< canaliza].

HIDRAULICA s.f. Disciplina care studiaza mecanica lichidelor si aplicarea lor in tehnica. [Cf. fr. hydraulique, germ. Hydraulik < gr. hydor – apa, aulos – teava].

HIDROSTATICA s.f. Ramura a hidromecanicii care studiaza legile echilibrului lichidelor si al corpurilor cufundate in ele; statica fluidelor. [Gen. -cii. / < fr. hydrostatique, cf. gr. hydor – apa, statikos – referitor la echilibru].

burtuca (-ci), s. f. – Copca, gaura in gheata unei ape. Cuvint rar, pe care in ce ne priveste nu il cunoastem. La Cihac, II, 486, este mentionat ca un der. al mag. burduga „suvoi de apa”. Inclinam sa vedem acest cuvint ca un diminutiv de la borta, „gaura” probabil scris gresit.

chepcea (-ele), s. f. – Lingura de spuma. Tc. kepce (Seineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεφέ, bg. kebce. Probabil cuvint identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apa; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totusi, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 si DAR) il deriva de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezinta dificultati fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.

ghiban (-ni), s. m. – Peste de apa dulce (Perca fluviatilis). Bg. giban (DAR). Este dublet al lui biban. – Var. ghigort, ghibort, s. m. (Acerina cernua, peste de riu) nu au fost lamurite.

AACHEN [ḁ:hen], oras in Germania (Renania de Nord-Westfalia), la granita cu Belgia; 535 mii loc. (1987, cu suburbiile). Centru minier (carbune si min. de fier). Ind. textila, constr. de masini (electrotehnica), chimica, geamuri. Nod de comunicatii. Statiune balneoclimaterica cu ape termale. Institut politehnic (1870). Principala resedinta a imp. franc al lui Carol cel Mare (Aix-la-Chapelle). Loc de incoronare a imparatilor Sfintului Imperiu Roman (813-1531). Aici au fost semnate tratatele de pace prin care s-au incheiat Razboiul de Devolutiune dintre Franta si Spania (1667-1668) si Razboiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Centru de arta in epoca carolingiana. Monument celebru: Capela Palatina (inceputul sec. 8 – sfarsitul sec. 9) ridicata de arhitectul Odo (Eudes) de Metz pentru Carol cel Mare. Primarie in stil gotic (sec. 14).

AGESTI, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stavili o apa curgatoare, ingramadind busteni, crengi etc. la o cotitura a ei. 2. Refl. (Despre busteni, crengi etc.) A se ingramadi la cotitura unui rau, formand un fel de stavilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripasi; a se oplosi. – Din agest.

cobilita f., pl. e (bg. kobilica, dim. d. kobila, iapa; vsl. kobylica. V. cobila. Cp. cu iapa). Sud. Coromisla, paringa de dus greutati pe umar atirnindu-le de amindoua capetele ei. Constelatiunea Casiopeii. Cosas, lacusta mica (numita cobelita in Bucov.).

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solara, asemanatoare – si uneori identificata – cu Apollo. apartinea generatiei preolimpiene; era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos. Helios, inchipuit ca un tinar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l preceda, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Helios coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbintati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde o porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus (v. si Odysseus). In mitologia romana Helios se numea Sol.

CANALIZARE, canalizari, s. f. Actiunea de a canaliza si rezultatul ei. ♦ Ansamblu de lucrari tehnice executate pentru colectarea, epurarea si evacuarea apei intrebuintate intr-o localitate, intr-un sistem tehnic, pe un teren etc., sau a apei de ploaie, in vederea pastrarii salubritatii solului si a aerului; canalizatie. – V. canaliza.

DEADWEIGHT s. n. Capacitatea maxima de incarcare a unei nave comerciale, reprezentand rezervele de combustibil, de ulei si de apa, proviziile si incarcatura utila (inclusiv echipajul si pasagerii cu bagajele lor). [Pr.: dedueit] – Cuv. engl.

RASTOACA, rastoace, s. f. Loc, garla unde o apa este putin adanca. ♦ Brat al unui rau abatut din matca lui si secat pentru a putea prinde peste. – Din sl. *rastoku.

ABSORBI vb. 1. a aspira, a incorpora, a inghiti, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pamantul ~ apa de precipitatii.) 2. a acapara, a domina, a preocupa, a stapani. ( Il ~ rezolvarea unei probleme.)

MODUL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

BAC¹ s. n. 1. platforma plutitoare care serveste la transportul de oameni, animale si vehicule peste un curs de apa. 2. cuveta, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor si al pasagerilor lor. 4. recipient de sticla, metal sau ebonita, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)

BALNEOLOGIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul apelor minerale si al namolurilor terapeutice, precum si cu studiul actiunii lor curative. [Gen. -iei. / < fr. balneologie, cf. lat. balneum – baie, gr. logos – studiu].

HIDRAULIC, -A I. adj. 1. referitor la hidraulica. 2. care functioneaza cu ajutorul unui lichid, actionat de o pompa. 3. care rezista la actiunea apei. II. s. f. stiinta care studiaza mecanica lichidelor si aplicarea lor in tehnica. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus)

CANALIZARE, canalizari, s. f. Actiunea de a canaliza si rezultatul ei. ♦ Totalitatea lucrarilor executate (in orase) pentru a colecta si evacua apa intrebuintata sau apa de ploaie.

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

covrigar m. (d. covrig). Facator sau vinzator de covrigi, simigiu. Est. Iron. (din partea taranului, care socoteste ca oraseanu n´are masa temeinica, ca el, ci se multameste [!] c´un covrig si o cofa de apa!). Orasean mai sarac (nu boier), tirgovet, burghez. – Fem. -areasa, pl. ese. V. mamaligar, ciofligar, surtucar, sumanar, opincar.

UNDUIRE, unduiri, s. f. Actiunea de a undui si rezultatul ei; miscare in unde, in valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mladiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.

SACAGIU, sacagii, s. m. Persoana care transporta in trecut apa (potabila) cu sacaua, pentru a o vinde. ♦ Expr. A vinde apa la sacagiu = a incerca sa dai cuiva un lucru pe care il are din belsug; a incerca sa inveti (sau sa inseli) pe cineva mai priceput (sau mai siret) decat tine. – Saca + suf. -giu.

DEZGHETA, dezghet, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide inghetate; la pers. 3) A redeveni lichid, a inceta de a mai fi inghetat; (despre corpuri imbibate cu apa inghetata) a se m**a la caldura (prin topirea lichidului pe care il contin). ◊ Tranz. Caldura a dezghetat raul. ♦ (Despre fiinte inghetate) A se dezmorti; a se incalzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-si pierde sfiala, stangacia, neindemanarea; a deveni vioi, indraznet, priceput. – Lat. disglaciare.

DOLIE ~i f. 1) Linie de intersectie a doua versante de acoperis. 2) reg. Loc unde o apa (rau, fluviu) curge mai incet. [Art. dolia; G.-D. doliei; Sil. -li-e] /<sl. dole

PLUTA¹ ~e f. 1) Platforma plutitoare, formata din trunchiuri de copaci prinsi impreuna si transportati pe o apa curgatoare. 2) Ambarcatie simpla, facuta din busteni sau din scanduri unite intre ele. /<bulg. pluta

SACA ~le f. inv. Butoi instalat pe o caruta, cu care se cara apa. [Art. sacaua] /<turc. saka

BRASAJ s.n. 1. Amestecare a combustibilului pulverizat sau in stare de vapori cu aerul comburant inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecare la cald a fainii de malt cu apa pentru a se obtine mustul de bere. 3. Bratare. [< fr. brassage].

califar (califari), s. m. – Pasare de apa, varietate de rata salbatica (Tadorna casarca). Gr. ϰαλλίφαρος „bine imbracat” (Scriban); cf. bg. kalefar, kilifar. Este putin probabila explicatia lui Cihac, II, 487, bazata pe mag. kanaly feher, numele altei pasari de apa.

BRASAJ s. n. 1. amestecare a combustibilului pulverizat sau in stare de vapori cu aerul comburant inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. amestecare la cald a fainii de malt cu apa calda pentru a se obtine mustul de bere. (< fr. brassage)

INGRelA, ingrelez vb. I. Tranz. A ingreuia (prin bucati de plumb) marginile inferioare ale unei plase de pescuit, pentru a o face sa se cufunde in apa si sa se mentina in pozitie verticala. – Din in- + grele (pl. lui grea).

acetilena f. pl. e (d. lat. acetum, otet, si vgr. yle, substanta; fr. acetylene). Chim. Un gaz idrocarbonat [!] care se obtine tratind carbura de calciu cu apa (C₂H₂). Acetilena da o flacara alba foarte stralucitoare, dar intrebuintarea ei cere mari precautiuni. Poate produce inadusire, iar pin [!] amestecu cu aeru sau in contact cu flacara face exploziune. A fost descoperita de Davy la 1836.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual crestin de primire a cuiva printre credinciosii bisericii, insotit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activa la o lupta. 2. apa folosita pentru savarsirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasma a credinciosilor si a caselor lor de catre preot, cu prilejul unor slujbe sau sarbatori bisericesti. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apa a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

VARSARE, varsari, s. f. 1. Actiunea de A (se) varsa si rezultatul ei. ◊ Expr. Varsare de sange = ucidere in masa, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apa curgatoare se varsa in alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, aparitie (a zorilor, a serii etc.). – V. varsa.

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spatiu pe care il ocupa un corp. ♦ Numar care exprima masura unei marimi tridimensionale. 2. Masa de apa debitata de o fantana, de un izvor, un rau, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proportiile unei activitati. 4. Forta, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonora al semnalelor auditive in transmisiile de telecomunicatii. II. Carte (legata sau brosata) avand in genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cartile care alcatuiesc impreuna o lucrare unitara; tom. [Pl. si: (inv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

POPUSTA, popuste, s. f. (Reg.) Franghie verticala care tine carmacele in pozitia lor in timpul pescuitului si care se lasa intotdeauna mai lunga decat adancimea apei. – Din ucr. popusta.

TEIER ~e n. Prajina (avand legate de ea cateva curmeie de tei) cu care se starneste pestele de pe fundul apei pentru a-l indrepta spre plasa. /tei + suf. ~ar

ANADIOMENE adj. invar. (Lit.) Nume dat lui Venus, zeita dragostei. [Cf. fr. anadyomene < gr. anadyomai – a iesi din apa, prin aluzie la presupusa nastere a zeitei din spuma marii].

SIROP s. n. solutie densa de zahar in apa sau in suc de fructe ori de plante; bautura racoritoare preparata din ea (cu sifon). (< fr. sirop)

VAISESIKA s. f. scoala filozofica indiana din sec. V a. Chr., care concepe substantele (pamantul, apa, focul si aerul) in spiritul materialismului, ca fiind compuse din atomi, carora li se adauga sufletul si intelectul. (cf. sanscr. visesa, deosebit)

BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual crestin de primire a cuiva printre credinciosii bisericii, atribuindu-se celui botezat si un nume; p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Nume de botez = prenume. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activa la o lupta. 2. apa folosita pentru savarsirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasma a credinciosilor si a caselor lor de catre preot, cu prilejul unor slujbe sau sarbatori bisericesti. – Postverbal al lui boteza.

ANASTOMOZARE (< fr. {i}) s. f. 1. Mod de prezentare a unei retele de fisuri mineralizate sub forma de filoane mai mult sau mai putin paralele, legate intre ele prin filonase oblice. 2. Proces de astupare a gurii de varsare a unui curs de apa cu propriile aluviuni si ramificarea in mai multe brate ce comunica intre ele.

abanos m. ca copac si n. ca materie (turc. abanos si -oz, d. pers. abnus, ar. ebenus, care vine d. vgr. ebenos, iar acesta d. ebr. eben, peatra [!]; lat. ebenus [copacu] si ebenum, it. ebano, fr. ebene fem.) Un copac din India (diospyros ebenum). Lemnu lui, care e negru foarte dens si apreciat in strugarie [!], nu pluteste pe apa si cind cade, daca e in forma de bat, se fringe ca sticla. Fig. Par de abanos, par foarte negru. Adv. A raminea abanos a nu mai imbatrini (pin [!] aluz. la lemnu de abanos, care nu putrezeste). – Barb. eben (dupa fr.).

CLOROFILIANA, clorofiliene, adj. (In sintagma) Asimilatie clorofiliana = proces fiziologic de asimilatie a substantelor nutritive, care se produce in frunzele plantelor verzi, in prezenta clorofilei si sub influenta luminii solare, si care consta din combinarea apei, venita din pamant prin radacini, cu bioxidul de carbon din aer; fotosinteza. [Pr.: -li-a-] – Din fr. chlorophyllien.

TULBURARE, tulburari, s. f. Actiunea de a (se) tulbura si rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparentei unui lichid (din cauza impuritatilor). 2. Involburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastampar. 3. Fig. Neliniste sufleteasca, ingrijorare, framantare, emotie. ♦ Manie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, razvratire, rascoala. 5. Fig. Dereglare a functiei unui organ anatomic, a unei facultati fizice sau psihice. [Var.: turburare s. f.] – V. tulbura.

TURTUR ~i m. 1) Formatie mica de gheata in forma de con, care atarna de stresini sau de ramurile copacilor, aparuta prin inghetarea picaturilor de apa ce se preling. 2) mai ales la pl. pop. Fascicul de fire unite intre ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare. /Orig. nec.

corli (-lesc, -it), vb. – A (se) cufunda in apa, a (se) da la fund. Creatie expresiva ca in toate vb. terminate in -li: pentru radacina expresiva, cf. corcodel. – Der. corla, s. f. (pasari acvatice, care in alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al caror nume este in legatura, dupa Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stirc” (pentru caracterul sau expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gindea fara nici un temei, la pol. kulik „pescarus”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.

1) cioc n., pl. uri (mrom. cioc, ciocan, d. cioc 2 si inrudit cu ciocan, ciocnesc, ciocoi, cioplesc, ciuca, ciugulesc, ciupesc, ciunt, tata s. a., precum si cu rus. cok, ciocnire de pahare; bg. cuk, ciocnire, covka, cioc, plisc; alb. cok, plisc, it. ciocco, butuc, ung. csok, sarutare; fr. choc, sp. choque, ol. schok, ciocnire). Vest si sud. Plisc, gura pasarilor. Lovitura de cioc: i-a tras un cioc. apa cit ia pasarea o data [!] cu ciocu: un cioc de apa. Fam. Bot, sarutare (ung. csok). Paru barbei lasat neras numai la barbie (cum il purta Napoleon III si Cuza): a purta cioc sau barba in cioc. Botu corabiii. Ciocu berzei, greghetin. V. tic 1.

LACHLAN [laklən], rau in SE Australiei, afl. dr. al lui Murrumbidgee in aval de Oxley; 1.484 km. Izv. din M-tii Marii Cumpene de Ape (Great Dividing Range) si strabate campia Murray. Pe cursul superior s-a construit barajul Wyangala (58 m inaltime si 305 m lungime), datorita caruia s-a format lacul cu acelasi nume. Seaca partial vara. Primul rau din Australia, descoperit si explorat intre 1815 si 1817 de catre George William Evans si numit astfel in onoarea lui Macquarie L., guvernator al statului New South Wales.

BOBOTEAZA s. f. Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cand se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Hristos; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la inceput de ianuarie). – Probabil din apa + boteaza (< boteza).

CENTRIFUG, -A, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde sa se departeze de centru; centrifugal. ◊ Forta centrifuga = forta care actioneaza asupra unui corp aflat in miscare de rotatie, tinzand sa-l departeze de axa de rotatie. Miscare centrifuga = miscare a unui corp care se departeaza de centrul lui de rotatie. Pompa centrifuga = aparat bazat pe efectul fortei centrifuge si folosit la pomparea apei. 2. S. f. aparat pentru separarea componentilor cu densitati diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul fortei centrifuge. – Din fr. centrifuge.

TULBURAT, -A, tulburati, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenta, de limpezime, amestecat cu impuritati. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, involburat. ♦ (Despre cer) Innorat, cetos, posomorat. 2. Fig. (Despre oameni si despre manifestarile lor). Nelinistit, zapacit, zbuciumat, agitat. ♦ Manios, furios. ♦ (Despre functia unor organe sau facultati fizice ori psihice) Care si-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [Var.: turburat, -a adj.] – V. tulbura.

PATRULARE s.f. Actiunea de a patrula si rezultatul ei; supraveghere, misiune de cercetare, de paza etc. indeplinita prin deplasarea in teren sau pe apa. [< patrula].

COLMATARE s.f. Actiunea de a colmata si rezultatul ei; colmataj. ♦ Metoda de desecare prin depunerea dirijata a materialului solid purtat in suspensie de apele curgatoare in scopul ridicarii nivelului terenurilor joase. [< colmata].

PORT s.n. 1. Loc adapostit la tarmul unei ape, unde pot stationa navele si unde se afla instalatiile necesare pentru incarcarea si descarcarea lor. 2. Oras cladit langa un port (1). [Cf. fr. port, it. porto, lat. portus].

BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasma pe credinciosi si casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adauga apa in lapte (sau in vin etc.) pentru a mari cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de nas sau de nasa la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocura); a porecli. – Lat. baptizare.

arvonesc (est) si -unesc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. onisa). Dau arvona ca sa fiu sigur de un lucru: a arvoni o casa (pe care apoi o voi lua cu chirie ori o voi cumpara), a arvoni niste lucratori (dindu-le un acont), a arvoni o birja (primind tu ceva de la birjar ca asigurare ca se va prezenta la timp). V. refl. Ma angajez, promit altuia si el mie. – Si aravonesc, aravonesc, aravonisesc (Dos.) si arvunez (Pan).

blamanjea f., pl. ele (fr. blanc-manger). Barb. Gelatina animala alba preparata cu extract de migdale dulci, cu apa de flori de portocal si cu esenta de lamiie.

OCEAN (OKEANOS) (in mitologia greaca), divinitate marina, zeul „fluviului Ocean”, cel mai in varsta din Titani; fiul Gaiei si al lui Uranus. Imaginat ca un fluviu ca inconjura intreg Pamantul, fiind izvorul primordial al tuturor apelor. Casatorit cu Thetis, va deveni tatal oceanidelor.

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcaturi de saci de nisip, pietris etc. care reechilibreaza o ambarcatie sau regleaza ridicarea in aer a unui aerostat; lest, savura. ♦ Camera care se umple cu apa sau cu aer pentru a modifica greutatea unui submarin in vederea manevrei de scufundare a lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor. 2. Pietris, zgura etc., folosite ca asternut pe care se monteaza traversele sinelor de tren; amestec de pietris si de nisip intrebuintat la prepararea betonului, la pietruirea soselelor etc. – Din fr. ballast.

A SE ARUNCA ma arunc intranz. 1) (despre fiinte) A se desprinde brusc din loc, deplasandu-se intr-o anumita directie. ~ in apa. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sari; a ataca. Cainele s-a aruncat la el. ◊ ~ in partea cuiva (sau la cineva) a semana cu cineva (la infatisare, la caracter). /<lat. eruncare

VIJelIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se caracterizeaza prin prezenta vijeliei; cu vijelie. Noapte ~oasa. 2) (despre ape) Care curge cu vijelie. Rau ~. 3) fig. Care manifesta verva in vorbe si in fapte. [Sil. -li-os] /vijelie + suf. ~os

LIMIVOR, -A adj. 1. (despre animale acvatice) care se hraneste cu resturi organice continute in malul de pe fundul apelor; pelofag. 2. (despre microorganisme) care traieste in vasele sangvine ale unui animal, hranindu-se cu continutul lor. (< fr. limivore)

ADA-KALEH, fosta ins. situata in albia Dunarii, la 1 km aval de Orsova; lungime 1.750 m latime: 500m. Din 1970 acoperita de apele lacului de acumulare de la Portile de Fier. Punct strategic, a fost fortificata in timpul lui Iancu de Hunedoara, iar in 1717 Eugeniu de Savoia a construit aici o puternica cetate stelata. Spre sfirsitul sec. 18 a fost amenajata pentru locuire civila de catre populatia turceasca. Monumentele mai importante (geamia, bazarele, Cetatea s.a.) au fost transferate pe ostrovul Simian din fata municipiului Drobeta Turnu-Severin.

ANAXIMANDRU (ANAXIMANDROS) (c. 610-c. 546 i. Hr.), filozof grec presocratic. Originar din Milet. Dupa el, principiul lucrurilor este apeiron-ul, adica ceea ce este nedeterminat in raport cu elementele determinate (apa, aer, foc, pamint).

CIANOFICEE (‹ fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-inchis” + phykos „alga”) s. f. pl. Clasa de alge albastre, microscopice, unicelulare sau pluricelulare, care contin in protoplasma, alaturi de clorofila, un pigment albastru (ficocianina); raspindite in ape dulci, in balti si pe uscat, in locuri umede; cunoscute din Precambrian prin produsele activitatii lor vitale, in general concretiuni calcaroase discoidale (Cyanophyta).

2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. Parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.

caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.

2) cirsnic (vest) si crisnic (est) n., pl. e (aceiasi orig. cu cirsnic 1 fiind-ca e in forma de cruce). Ciorpac atirnat care se cufunda in apa si se lasa mai mult timp (pina ce se aduna pestele la mincarea pusa in el). – Si cirstas (Gorj), cristas (Meh.), scirtas (Oltu de jos), pl. e. Si, tirboc, posfat, cirliont, halau si prijinea. V. napatca.

CLOCOTI, clocotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, rauri, suvoaie) A se agita puternic si zgomotos. 2. Fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gandurile lor) A ajunge la un inalt grad de intensitate; a fi gata sa se dezlantuie. 3. Fig. A rasuna cu putere; a vui. [Var.: (inv.) colcoti vb. IV.] – Din sl. klokotati.

TAMADUIRE, tamaduiri, s. f. (Pop.) Actiunea de a (se) tamadui si rezultatul ei; tamaduiala. ♦ Izvorul tamaduirii = a) sarbatoare bisericeasca crestina tinuta in prima vineri dupa Pasti; b) loc cu ape de baut sau de scaldat, care au proprietatea de a vindeca anumite boli. – V. tamadui.

RATUSCA, ratuste, s. f. 1. Diminutiv al lui rata; ratisoara, ratuca; pui de rata, boboc. 2. Joc de copii constand din aruncarea unei pietricele in apa in asa fel incat aceasta sa faca mai multe sarituri la suprafata apei inainte de a se scufunda; p. restr. fiecare dintre aceste sarituri. – Rata + suf. -usca.

ZONA s. 1. portiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitata in spatiu.) 2. loc, regiune, teren, tinut. (Nu cunoaste bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, taram, teritoriu, tinut. (Se afla in ~ necunoscute.) 4. regiune, tinut, (inv.) oblastie, olat. (In ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zona tropicala = tropice (pl.). 6. regiune, suprafata, teritoriu. (O ~ arida.) 7. loc, spatiu. (Erau ~ pline cu apa.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zona apicala = caliptra, piloriza, scufie. 10. cadru, cerc, camp, domeniu, sector, sfera, taram. (~ de preocupari.)

A SE SCURGE pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere

ilis (ilisuri), s. n. – Impozit pe pescuitul in apele statale, si dupa cit se pare, pe diferite tranzactii comerciale. Tat. ulus „parte” (Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, II, 607). Dupa Draganu, Dacor., VII, 216, din mag. elest „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetari istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, inv. – Der. iliser (var. ilisar), s. m. (persoana care stringe impozitul).

BALHAS, lac in Kazahstan (C.S.I.), navigabil, lipsit de scurgere, la 342 m alt. In V are apa dulce, iar in E sarata. Supr. medie: 18,2 mii km². Ad. med.: 6 m; ad. max.: 26,5 m. In el se varsa riurile Ili, Karatal, Aksu s.a. Port pr.: Balhas.

2) amestec, a -a v. tr. (d. a 4 si mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cu apa. Misc, mestec: a amesteca cu lingura. Incurc: a amesteca lucrurile. Implic: l-a amestecat si pe el in afacere. V. refl. Ma bag, intru: cine se amesteca in tarita, il maninca porcii (Prov.).

bucinis m. (d. bucium. D. rom. vine bg. bucinis. V. si dudaie). Un fel de cucuta neveninoasa pe ale carei vlastare tinere le maninca oamenii in nordu Europei (anchangelica officinalis). Un fel de cucuta foarte veninoasa care creste in apa (cicuta virosa).

Euphemus, unul dintre fiii lui Poseidon si ai Europei (v. Europa 2.), inzestrat de tatal sau cu darul de a merge pe apa. A participat la expeditia argonautilor.

BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasma pe credinciosi si casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adauga apa in lapte (sau in vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de nas sau de nasa la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocura); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).

INCHIDE vb. 1. v. incuia. 2. a (se) fereca, a (se) incuia, a (se) zavori. (A ~ o casa, o usa; s-a ~ in casa.) 3. v. astupa. 4. v. obtura. 5. a opri. (A ~ apa, gazele.) 6. v. incheia. 7. v. bloca. 8. v. infunda. 9. v. imprejmui. 10. v. aresta. 11. a baga, a pune, a vari. (Il ~ la arest.) 12. v. cicatriza. 13. a ispravi, a incheia, a sfarsi, a termina. (Sa ~ discutia.) 14. v. intuneca. 15. v. innora. 16. v. strica.

NARGHILEA ~ele f. Lulea orientala, avand un tub lung, al carui capat de jos comunica cu un vas cu apa parfumata, prin care trece fumul inainte de a fi inspirat. /<turc. nargile

RATUSCA ~te f. (diminutiv de la rata) Joc de copii constand in aruncarea unei pietricele in apa in asa fel, incat aceasta, inainte de a se scufunda, sa faca mai multe sarituri pe suprafata ei. /rata + suf. ~usca

LITORAL s.n. Regiune situata de-a lungul tarmului marii; tarmul marii. // adj. Care apartine tarmului marii. ◊ Zona litorala = a) zona cuprinzand paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zona care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – tarm].

BIOINDICATORI (‹ bio + indicatori ) s. m. pl. Organisme care, prin prezenta, numarul sau intensitatea dezvoltarii lor, servesc drept indicatori ai unor procese naturale sau anumitor conditii de mediu, ai prezentei anumitor substante in apa sau in sol, al gradului de poluare s.a.

cheag (ea dift.) n., pl. uri (lat. coagulum [d. con-, la un loc, si agere, a stringe], pop. quaglum, apoi clagum, cheag; it. caglia, gaglio, sp. cuajo, pg. coalho. D. rom. vine rus. gliag, pol. klag, nsl. kliag. V. cuget). O substanta amara care se afla in stomahu [!] rumegatoarelor si care se intrebuinteaza la inchegat laptele. Al patrulea stomah al rumegatoarelor (in care se afla cheagu). Asezatura de trei peremete (V. peremet). Fig. Fond, putere, capital: a avea, a prinde cheag. V. maia.

CROCODILIENI (‹ fr.) s. m. pl. (ZOOL.) Ordin ce cuprinde cele mai mari si mai evoluate reptile (nari foarte bine separate intre ele, dinti implantati in alveole, inima cu patru compartimente), incadrate in 13 specii (ex. crocodilul, gavialul, aligatorul), raspindite in apele din toate reg. calde de pe glob; se hranesc cu prada animala, vie sau moarta.

UMEZEALA, umezeli, s. f. 1. Insusirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apa care se afla in atmosfera, in aer sau intr-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care il au ochii inlacrimati; p. ext. stralucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eala.

PRESIUNE, presiuni, s. f. 1. Forta care apasa (uniform si perpendicular) pe unitatea de suprafata a unui corp; marime fizica egala cu raportul dintre valoarea acestei forte si aria suprafetei corpului respectiv; apasare. ◊ Presiune atmosferica = presiune pe care o exercita atmosfera asupra suprafetei pamantului si a corpurilor situate pe ea. 2. (In sintagma) Presiune arteriala = tensiune. 3. (Bot.; in sintagma) Presiune radiculara = presiune din celulele vii ale radacinii care impinge apa in radacina si tulpina. 4. Fig. Constrangere (morala, economica, politica, sociala) exercitata asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apasare sufleteasca. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

SUBLIMAT, sublimati, s. m. Corp solid obtinut prin sublimarea unei substante si prin readucerea vaporilor ei in stare solida. ◊ Sublimat corosiv = clorura de mercur care se prezinta sub forma de pulbere alba, solubila in apa, utilizata ca dezinfectant extern. – Din fr. sublime.

VOLUM¹ ~e n. 1) Spatiu tridimensional pe care il ocupa un corp; marimea unui corp. ~ul unui cub. 2) Cantitate globala. ~ul productiei. ~ul investitiilor. 3) Debit al unei ape curgatoare sau al unei fantani. 4) muz. Intensitate a sunetelor vocale sau instrumen-tale. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

IRIGATIE s.f. Udare, alimentare cu apa (facuta de obicei printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivabile (din regiunile secetoase) in vederea maririi fertilitatii lor. [Gen. -iei, var. irigatiune s.f. / cf. fr. irrigation, lat. irrigatio].

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcatura constand din saci plini cu nisip, pietris etc., care asigura echilibrul unei nave sau ajuta la reglarea inaltimii unui aerostat; lest. ♦ Compartiment inchis care se umple cu apa de mare sau cu aer, pentru a ingreuia sau a usura un submarin in vederea scufundarii sau ridicarii lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor; povara. 2. Strat de pietris care se asaza sub traversele unei linii ferate, pentru a forma un pat elastic; amestec de pietris si de nisip, intrebuintat la diferite lucrari tehnice (prepararea betoanelor, pietruirea soselelor). – Fr. ballast.

clondir n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri si kryondiri [scris -ntiri], d. kryos, frig, adica „vas care tine apa rece”; bg. krondil si krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticla) de citi-va litri (5-6 ori chear [!] si 2-3 sau un simplu burcut). Continutu lui: un clondir de vin. – La inceput s´a zis asa celor de lut (ca cele de Curacao), apoi si celor de sticla. V. urcior si damigeana.

clor n. (vgr. hloros, galben verziu). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Scheele la 1774 si numit asa de G*y-Lussac. Se gaseste si liber, si combinat, ca´n sarea de bucatarie, care e o clorura de sodiu. Gazos sau disolvat [!] in apa, din cauza afinitatii sale pentru idrogen [!], distruge partea cloranta a materiilor vegetale si animale si produce singerare cind il respiri. Cu el se albesc pinzele, se sterge scrisu de cerneala si se distrug miazmele.

Hermaphroditus, fiul lui Hermes si al Aphroditei. A fost crescut de nimfe pe muntele Ida pina la virsta de cincisprezece ani, cind a pornit sa cutreiere prin lume. O data, pe cind se scalda in apele unui lac, nimfa lacului Salmacis s-a indragostit de frumosul tinar si a vrut sa se uneasca cu el. Hermaphroditus a respins-o. Atunci ea l-a cuprins in brate cu sila si, fiindca tinarul se zbatea sa scape din strinsoare, Salmacis s-a rugat fierbinte zeilor sa le uneasca trupurile pentru totdeauna. Zeii i-au implinit voia: in locul tinarului si al nimfei a aparut o singura fiinta, avind ambele sexe. Hermaphroditus se numara printre insotitorii lui Dionysus.

OBLET (OBLETE) (‹ oblu, pop., „neted, drept”) s. m. Peste ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt si solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblica, fara mustati (Arburnus alburnus). Traieste in apele dulci din nordul si centrul Europei si ale Asiei. In Romania este abundent in Dunare si in afluentii ei, in Delta si in balti. Din solzii lui se prepara „esenta de Orient”, folosita la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean. ◊ O. mare = peste migrator asemanator cu obletul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasa si gustoasa (Chalcalburnus chalcoides); tuscov.

CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

TROMBA, trombe, s. f. 1. Coloana inalta de apa de forma conica, ridicata de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu mare iuteala in jurul ei insasi. ♦ Vant in forma de vartej cu axa verticala sau putin inclinata si cu o mare viteza; p. ext. coloana de fum, de praf etc. ridicata de un vant puternic; vartej. 2. Tub prin care se face ventilatia in incaperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

TURCESC, -EASCA, turcesti, adj. Care apartine Turciei sau populatiei ei, privitor la Turcia sau la populatia ei; turc (2). ◊ Cafea turceasca = bautura preparata dintr-o pulbere fina obtinuta din boabe de cafea prajite si macinate, fiarta in apa cu adaos de zahar. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) baba turceasca, se spune despre barbatii spani si cu zbarcituri pe fata. – Turc + suf. -esc.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

A INECA inec tranz. 1) A face sa se inece. 2) (terenuri) A acoperi cu apa; a potopi; a inunda. ~ ogorul. 3) fig. A cuprinde pe de-a-n-tregul; a coplesi. Buruienile au ~t lanul. Il ineaca lacrimile. /in + lat. necare

A SE INFIORA ma infior intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se inspaimanta. 2) (despre corp sau parti ale lui) A se contracta involuntar sub actiunea unei tensiuni nervoase; a se incrancena; a se increti. 3) fig. (despre frunze, iarba, apa) A tremura usor. /in + fior

Acestes, rege mitic al Siciliei, nascut din zeul apei Crimisus si din troiana Aegesta (sau Segesta). Era considerat intemeietorul orasului Segesta. L-a gazduit pe Aeneas la sosirea lui in Sicilia si l-a ajutat sa-si inmorminteze parintele pe muntele Eryx.

confete n. pl. (d. it. confetti, cofeturi, fiind-ca, la inceput, se arunca cu cofeturi mici ca alicele, apoi cu cofeturi de gips, iar azi cu bucatele de hirtie). Bucatele de hirtie (discuri de 5-6 mm.) pe care si le arunca oamenii unii in altii la sarbarile [!] carnavalului. (La Paris, nebunia multimii e asa de mare, in cit, pe marile bulevarde, la Martea Grasa si Mercurea [!] Cenusii, se formeaza adevarate troiene de confete).

OCEANOGRAFIE (‹ fr.; {s} gr. okeanos „ocean” + „graphein” „descriere”) s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul si descrierea stiintifica a Oceanului Planetar (configuratia tarmurilor, relieful si structura fundului oceanic si marin, dinamica si caracteristicile fizico-chimice ale apei, organismele vii care traiesc in oceane si in mari, diviziunile oceanului planetar cu resursele minerale si biologice si valorificarea lor, managementul mediului oceanic). UNESCO defineste o. ca stiinta nelimitata la ocean. Unul dintre fondatorii o. este L.F. Marsigli, autorul lucrarii „Istoria fizica a marii” (1725), care a efectuat un studiu complex al G. Lyon.

MARARAS s. m. 1. Diminutiv al lui marar. 2. Planta erbacee acvatica din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificata si cu flori albe, foarte asemanatoare cu mararul; chimion-de-apa (sau -de-balta) (Oenanthe aquatica). Marar + suf. -as.

OCEAN, oceane, s. n. Vasta intindere de apa sarata de pe suprafata globului, delimitata de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor si a marilor, cu legatura intre ele, formand o singura masa lichida. ♦ Fig. Intindere nemarginita, noian, imensitate; multime nemarginita. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. ocean.

HAZNA ~le f. 1) Cladire sau incapere unde se pastreaza tezaurul statului; vistierie. 2) Bazin subteran de dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea si decantarea apelor menajere. [Art. haznaua] /<turc. hazine, hazne

MUSAMA ~le f. 1) Tesatura de panza sau viscoza, care este acoperita sau imbibata cu substante impermeabile, folosita pentru a proteja obiectele impotriva apei. 2) Obiect confectionat din astfel de tesatura. [Art. musamaua; G.-D. musamalei] /<turc. musama

VENTUZA ~e f. 1) Vas mic de sticla, care se aplica pe corpul unui bolnav, dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin incalzire, pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 2) zool. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul caruia ele se pot lipi de corp (pentru a suge sangele). 3) Dispozitiv cu ajutorul caruia se poate extrage aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. /<ngr. ventuza, fr. ventouse

ANGel [anhel] (SALTO DE ANGel), cascada cu cea mai inalta cadere de apa din lume (979 m). Situata pe platoul Auyan-tepui (Pod. Guyanelor), in SV Venezuelei. Formata de Rῑo Carrao, afl. al lui Rῑo Caronῑ (bazinul Orinoco).

MOARE f. reg. 1) apa cu sare (si cu otet), folosita la conservarea legumelor. 2) Zeama de muraturi. ~ de varza. ~ de castraveti. ◊ A sti (sau a cunoaste) ~ea cuiva a cunoaste firea, obiceiurile cuiva. /<lat. muria

CASTel s.n. 1. Constructie fortificata, medievala, prevazuta de obicei cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si cu santuri, care servea ca locuinta seniorilor feudali; (astazi) casa mare, luxoasa, cladita dupa arhitectura medievala. ◊ Castele in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apa = constructie de beton armat in care se pastreaza apa pentru alimentarea unor fabrici, locuinte etc. 2. Fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].

brod (broduri), s. n. – 1. Vad, trecere a unei ape prin vad. – 2. Ponton, vas transbordor. – Var. brud(a). Sl. brodu (Cihac, II, 29). – Der. brudar, s. m. (pontonier), pe care Miklosich, Lexicon, 44, il deriva de la sl. brodaru; brudina, s. f. (vad; ponton), cf. slov. brodnina, sb. brodarina „cost al transbordarii”. Cf. brodi.

aliman n., pl. inuz. uri (turc. ar. el-eman si el-aman, aman). Vest. A ajunge la aliman, a ajunge la aman, la ananghie, la mare nevoie. – In Trans. (Viciu) „apa adinca”.

ULUC, uluce, s. n. 1. Jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din tc. oluk.

PASA, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii catre un coechipier. 2. Fiecare dintre miscarile facute cu mana de cel care hipnotizeaza pe cineva. 3. Miza pe care trebuie sa o depuna jucatorii de carti la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de carti. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) pasa buna (sau proasta) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de carti; a trece prin imprejurari favorabile (sau nefavorabile); a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fasie de apa indicata navigatiei intr-o zona cu stanci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat in tiparele sau in matritele care il fasoneaza. – Din fr. passe, engl. pass.

catinel, -ica adj., pl. ei, ele (din mai vechiu catelin, adica „cite lin”, cite putin, din care supt infl. lui incetinel, putinel, -ntel, s´a facut catenel, apoi catinel. V. cite). Vechi. Azi nord. Putin: catinica vreme. Adv. Lin, incet: a porni catinel. Putin: stai catinel! – Si catingan si chitinel (Trans.). Dim. catinelus.

Abyla, promontoriu situat in Mauritania. Impreuna cu muntele Calpe, din Hispania, alcatuia actuala strimtoare a Gibraltarului, pe care cei vechi o cunosteau sub denumirea de „Coloanele lui Heracles”. Legenda spune ca cei doi munti, initial uniti, au fost separati de erou, care in felul acesta a facut sa comunice apele Mediteranei cu cele ale Atlanticului.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

INCALZIRE, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ Incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. Pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

TRAINA vb. tr. (mar.) a tari pe fundul apei un cablu metalic, cu capetele fixate pe doua corpuri plutitoare, pentru a agata corpuri scufundate sau pentru a cauta obstacole submarine si a le determina pozitia. (< fr. trainer)

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).

amenint (est) si -int (vest), a -a v. tr. (lat. amminentiare sau eminentiare, d. eminens, -entis, part. lui eminere, a fi proeminent, minaciae, amenintari; it. minaciare, pv. menasar, fr. menacer, sp. amenazar, pg. ameacar). 1. Fac amenintari: a ameninta pe cineva cu sabia, cu moartea. 2. L. V. Mold. Mentionez. 3. Fig. (dupa fr.) Is aproape sa, inspir teama sa nu: apele ameninta sa se reverse, casa ameninta sa cada. 4. V. intr. Fac un semn ori gest de amenintare: batrinu ameninta cu toiagu asupra lor. – Si -rint. Vechi si azi Olt. amelint. Vechi si menint, „amenint”, si (a)melit, „amenint” si „mentionez”.

HIDRAULIC, -A, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care studiaza legile de echilibru si de miscare ale lichidelor si aplicarea lor in tehnica. 2. Adj. Care apartine hidraulicii (1), referitor la hidraulica. ◊ Presa hidraulica = presa al carei mecanism este alcatuit dintr-un cilindru cu piston actionat de apa sub presiune. – Din fr. hydraulique.

NEUTRALIZARE s.f. Actiunea de a neutraliza si rezultatul ei; neutralizatie. ♦ (Lingv.) Suprimarea in anumite conditii a unei opozitii dintre doua unitati lingvistice. ♦ Regim international special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape). [< neutraliza].

mojdi (-desc, -it), vb. – A pisa, a melita. Sb. mozditi. – Der. mujdei (var. mojdei), s. n. (pasta de usturoi cu ulei sau cu apa), cf. sb. mezdenik, „pasta de fasole” (dupa Cihac, II, 204, din sl. mostizi „untdelemn”; dupa Tiktin, din sl. mozga, cf. mizga; dupa parerea lui Cretu 338, din lat. mūria de allium); mojdier, s. n. (pilug).

VENTUZA s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri ca sa suga. 2. Paharel special de sticla care se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. [< fr. ventouse].

VENTUZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. (< fr. ventouse)

1) banisor m. (d. ban 1). Vechi. Judecator rural ambulant dependent de banu Craiovei, apoi si de domn in restu Tarii Romanesti. – Banisorii se numeau si bani de judet si au fost desfiintati de Const. Mavrocordatu, care a dat atributiunile lor celor cinci ispravnici.

beau (vest) si beu (est), beut (Ban. Olt. Trans.) si baut, a bea v. tr. (lat. bibere; it. bere, si bevere, pv. beure, fr. boire, sp. pg. beber. – Beau, bei, el bea, ei bea, in nord ii beu; sa beau, sa bei, sa bea, in nord sa beie, band si, la Moxa, beund). Inghit un lichid: a bea apa, vin. Pop. Fumez (ca turc. tutun icmek): a bea tutun. Is betiv: acest om cam bea. Cheltuiesc pe bautura: aqm un leu si vreu sa-l beu (P.P.) Fig. A bea paharu pina’n fund, a suferi o nenorocire pina la capat. A bea in sanatatea cuiva, a inchina un pahar (a ridica un toast) in sanatatea cuiva. Cp. cu iau si vreau.

CARTARE, cartari, s. f. 1. Actiunea de a carta si rezultatul ei. 2. Urmarire pe teren si transpunere, prin semne si prin culori conventionale, pe harti topografice, a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci, formatiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) – V. carta.

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

CABOT [kæbət] 1. John C. (Giovanni Caboto) (c. 1450-c. 1498), navigator englez de origine genoveza. A condus o expeditie care urmarea descoperirea Pasajului de Nord-Vest; in 1497 a atins ins. Terra Nova. 2. Sebastian C. (1476-1557), navigator englez. Fiul lui C. (1). A explorat (1526-1530), in cadrul unei expeditii spaniole, reg. Rio de la Plata. 3. Str. in V Oc. Atlantic, intre ins. Terra Nova si Cape Breton, unind apele acestuia cu G. Sfintul Laurentiu. Este blocata iarna de gheturi. Lungime: 195 km. Latime max.: 107 km. Ad. min.: 101 m.

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

CODRU-MOMA, masiv muntos impadurit in V M-tilor Apuseni, intre Crisu Alb si Crisu Negru. Alt. max. 1.112 m (vf. Plesu), in E lui apar calcare cu numeroase fenomene carstice, in V sisturi cristaline si riolite, iar in S roci vulcanice. Expl. de marmura si calcare ornamentale (Vascau si Moneasa). Ape minerale termale (Moneasa). Cunoscut si sub denumirea de M-tii Codrului.

cotropesc v. tr. (cp. cu cotrocesc si cotroboiesc [!]). Cuprind, acoper [!] peste tot: apa a cotropit fineata. Invadez, ocup: dusmanii au cotropit tara. Incalc, uzurp: vecinu mi-a cotropit mosia. – Si cutropesc, vechi si incutropesc. In Ban. Olt. Serbia cutrop (el cutroape, sa cutroapa) si (a)cutrupesc, acoper, invalesc [!]: un strai de cutrupit.

REVARSA, revars, vb. I. Refl. (Despre ape curgatoare; la pers. 3) A se varsa peste maluri, a iesi din albie, a inunda. ♦ A curge din belsug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre parti ale lui) A atarna de prea multa grasime, a se lasa de prea multa grasime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se raspandi, a se imprastia in numar mare; a impanzi. 3. Refl. (Despre lumina, caldura, mirosuri) A se imprastia, a se raspandi; a se difuza. ◊ Expr. A se revarsa zorile (sau zori de ziua) sau a se revarsa de ziua = a se lumina de ziua, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A asterne in cantitate mare peste ceva; a imprastia, a presara din belsug. – Lat. reversare.

OCEAN ~e n. 1) Vasta intindere de apa sarata, care ocupa spatiul dintre continente. 2) fig. Intindere sau multime nemarginita. ◊ ~ul planetar (sau mondial) totalitate a oceanelor si marilor de pe globul pamantesc care comunica intre ele. [Sil. -cean] /<lat. oceanus, fr. ocean, germ. Ozean

A TREMURA tremur intranz. 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) A fi cuprins de tremur. 2) (despre plante sau despre parti ale lor) A se misca lin intr-o parte si in alta; a se clatina. 3) rar (despre lumini sau umbre) A produce efecte schimbatoare; a juca. 4) (despre suprafata unei ape) A se misca in unde. 5) (despre voce) A avea o sonoritate vibranta si slaba (din cauza unor emotii). 6) fig. (despre oameni) A fi cuprins de teama. ◊ ~ dupa bani a fi lacom de bani. /<lat. tremulare

RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].

1) ciur n., pl. uri (lat. cribrum, [d. cernere, a cerne], de unde s´a facut cibru [ca frate din fratre], apoi ciuru, ciur [ca in creier, treier, faur, fiula, staul, laurusca], fr. crible, sp. cribo, pg. crivo). Un instrument de cernut. (E o sita mai mare de piele gaurita). Gherghef ratund [!] (facut dintr´o vacalie de ciur ori de sita). Ciur acoperit cu o plasa si intrebuintat ca cusca de prepelite. A cara apa cu ciuru, a face munca zadarnica. Trecut si pin [!] sita, si pin ciur (sau si pin ciur si pin vesca sau pin dirmon), foarte experimentat (mai ales in vitii).

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

UD, -A, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Patruns, imbibat de apa sau de alt lichid; imbibat de umezala, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; inlacrimat. ♦ Plin de naduseala; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a u****t pe el. 2. S. n. U***a. Basica udului. – Lat. udus.

SUBMARIN, -A, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste sau se produce sub suprafata marii sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafata marii sau oceanului. 2. S. n. Nava de lupta sau de cercetare care poate naviga atat la suprafata cat si sub suprafata unei ape; submersibil (2). – Sub¹- + marin (dupa fr. sous-marin).

cioaca, cioace, s.f. (pop.) 1. deal, inaltime, varf de deal. 2. carlig care tine un obiect de altul; scoaba, clobant, carliont. 3. capatul lemnului vertical al ferastraului. 4. (reg.) tarnacop, cazma, crampan, gheunoaie, chirlopan, tarsita. 5. unealta de taiat si de scobit; ciuc, ticlu, pupaza, dihoroi, scobitor, salmoc. 6. lingura de lemn de baut apa; polonic, caus, cauc, cupa, hargaie, cofa. 7. trunchiul unui arbore scos cu radacinile din pamant. 8. cioara neagra de clopotnita. 9. unealta de dogarie cu care se imping cercurile la locul lor.

STATIE s. f. 1. oprire, popas. ◊ punct de oprire, stationare a vehiculelor de transport public pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor, incarcarea sau descarcarea marfurilor etc. 2. asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate pe observarea anumitor fenomene. ◊ punct geodezic din care se fac observatii. 3. pozitie, loc. ♦ ~ de benzina = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei si apa a autovehiculelor. ◊ loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc. ♦ ~ electrica = ansamblu de instalatii electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei. 4. a planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. ♦ ~ spatiala (sau cosmica) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbita in jurul Pamantului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampa de lansare spre alte planete. (< it. station, lat. statio)

APOMIXIE (‹ fr.; {s} gr. apo „departe” + mixis „amestec”) s. f. (BIOL.) Inmultire fara fecundare la organisme cu diferentiere s*****a. Se realizeaza prin seminte produse fara fecundare (agamospermie), prin organe vegetative sau portiuni din ele (clonare), prin concresterea de organe ale unei plante pe alta planta (transplantare). Apogamia si partenogeneza sint cazuri de a.

BIOGLIFE (‹ gr. bios „viata” + glyphein „a grava”) s. f. pl. Structuri de bioturbatie superficiale realizate de organismele animale bentonice (anelide, moluste, crustacee, trilobiti etc.) in timpul activitatii lor biotice. Se disting urme de pasi, de tirire, de hranire si de ingropare ce redau aspecte distincte ale morfologiei ventrale a organismului. B. sint caracteristice depozitelor sedimentare de apa putin adinca (lacustre, litorale).

baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui Martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. Baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.