PREZENT, -A I. adj. care se petrece, exista etc. in timpul vietii vorbitorului, in momentul de fata; actual, contemporan. ◊ (interj.) formula de raspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situatia actuala. 2. timp verbal care exprima o actiune ce se desfasoara in momentul vorbirii. ♦ ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, in naratiuni. (< fr. present, lat. praesens)

STRIGAT s. n. 1. Faptul de a striga. ◊ Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studentilor etc. 2. Rostire de strigaturi la jocurile taranesti. – V. striga.

apel n., pl. uri (fr. appel, d. lat. appellare, a chema). Strigarea numelui pentru constatarea prezentei: apelu nominal. Recurs la un judecator, la un tribunal superior: curte de apel. Fig. A face apel la cineva, a-l chema in ajutor. E******e: apel la arme, la revolta.