TANTAR¹, tantari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul si cu picioarele lungi si subtiri, cu aripi inguste, ale caror larve se dezvolta la cele mai multe specii in ape statatoare, iar adultii se hranesc cu sange, unele specii transmitand prin intepaturi frigurile palustre, altele, in stare larvara, atacand culturile de ciuperci, varza, grau etc. (Culex). ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera. – Lat. zinzalus.

A ASANA ~ez tranz. 1) (terenuri, mlastini, rauri etc.) A face sa ramana sec; a seca; a deseca; a usca. 2) (ape statatoare) A face sa devina salubru. 3) fig. A readuce la starea normala; a redresa; a reface; a restabili. /<fr. assainir, germ. assanieren

SAPROPEL ~uri n. Namol format in ape statatoare din substante organice aflate in putrefactie si folosit in scopuri medicinale sau ca ingrasamant.[Sil. sa-pro-] /<fr. sapropel, germ. Sapropel

laun (-ni), s. m. – Planta, Myriophyllum verticillatum. Origine obscura. Pare cuvint inrudit cu vb. la „a spala” (dupa Bogrea, Dacor., II, 667, prin intermediul unui lat. *lavōnem „spalatorie”; mai curind cu ajutorul suf. expresiv -un, cf. bauna, gaunos etc.). Este planta care creste in ape statatoare; dar formarea cuvintului e putin clara. – Der. launos, adj. (murdar); Launele, s. f. pl. (riu in Olt.), al carui nume este vizibil identic cu cuvintele anterioare (dupa Iordan, Rum. Toponomastik, 141, cf. DAR, din lat. leonem).

NAVOD (‹ sl.) s. n. Plasa de pescuit de dimensiuni mari (100 pana la 1.500 m lungime si 2 la 20 m latime), confectionata din fire de canepa, bumbac sau mase plastice. E compusa din doua aripi intre care se fixeaza matita. Se foloseste la pescuitul in ape statatoare (lacuri, balti, elestee, iazuri), in mare sau in rauri.

BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. balte.

BROSCARIE, broscarii, s. f. Loc sau apa (statatoare) cu multe broaste; multime de broaste. – Broasca + suf. -arie.

MARE², mari, s. f. Nume generic dat vastelor intinderi de apa statatoare, adanci si sarate, de pe suprafata Pamantului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o stramtoare; parte a oceanului de langa tarm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vantura mari si tari = a calatori mult. A incerca marea cu degetul = a face o incercare, chiar daca sansele de reusita sunt minime. Peste (noua) mari si (noua) tari = foarte departe. ♦ Fig. Suprafata vasta; intindere mare; imensitate. ♦ Fig. Multime (nesfarsita), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. Izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. Brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. Peste mic din apele statatoare sau lin curgatoare, comestibil, cu miscari foarte iuti, de culoare galbuie, cu gura prevazuta cu sase mustati si cu o teapa sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.] – Et. nec.

ASANA, asanez, vb. I. Tranz. A inlatura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrari hidrotehnice executate pe spatii intinse. ♦ P. ext. A seca (o apa statatoare). ♦ (Fig.) A imbunatati, a redresa. – Din fr. assainir, germ. assanieren.

PARAMECI, parameci, s. m. Gen de animale infuzoare de forma oval-alungita, care traiesc in apele statatoare dulci (Paramoecium); animal din acest gen. – Din fr. paramecie.

PESTISOARA, pestisoare, s. f. 1. Mica planta erbacee cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor statatoare sau a celor care curg incet (Salvinia natans). 2. Planta erbacee acvatica cu frunze alcatuite din patru foliole si cu radacini care se fixeaza pe fundul apei (Marsilea quadrifolia). – Peste + suf. -isoara.

LAC¹, lacuri, s. n. Intindere mai mare de apa statatoare, inchisa intre maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un rau. ◊ Lac de acumulare = lac (artificial) situat in amonte de o hidrocentrala, care constituie rezerva de apa necesara producerii energiei. ◊ Expr. A sari (sau a cadea, a da etc.) din lac in put = a da de un rau mai mare, incercand sa scape de un alt rau. ♦ Fig. Cantitate mare de apa sau de alt lichid. – Lat. lacus.

ORZOAICA s. f. Specie de orz al carei spic este format numai din doua randuri de boabe, mai bogate in amidon decat ale orzului si folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiaca-de-balta = planta erbacee care creste in apele statatoare sau lin-curgatoare, cu frunze liniare ingramadite la baza tulpinii si cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaica.

LINTITA, (rar) lintite, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze si adesea de radacini, cu tulpina latita, care formeaza colonii pe suprafata apelor statatoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: si lintiti] – Linte + suf. -ita.

MOCIRLA, mocirle, s. f. apa statatoare (de mica intindere) provenita din ploi, revarsari etc. si plina de mal, de noroi; loc mlastinos, noroios; noroi, mal. ♦ Fig. Decadere morala; mediu decazut din punct de vedere moral. – Cf. bg. mocilo.

NAMOL, namoluri, s. n. Sediment moale alcatuit din particule fine, de culoare inchisa, cu miros caracteristic si uneori cu proprietati radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor statatoare, sau ramas dupa inundatie la malul unui rau; mal; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (bai de) namol = a-si unge corpul cu un strat de namol in scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomol s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

NISIPISTE, nisipisti, s. f. Aluviune depusa pe fundul apelor (statatoare), formata dintr-un strat subtire de mal acoperit cu nisip (1). – Nisip + suf. -iste.

TAU¹, tauri, s. n. 1. apa statatoare putin adanca; balta. ♦ Lac, iezer. 2. (Inv.) Prapastie, abis. – Magh. to.

TAU¹, tauri, s. n. 1. apa statatoare putin adanca; balta. ♦ Lac (glaciar); iezer. 2. (Inv.) Prapastie, abis. – Din magh. to.

TAUI, tauiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgatoare) A se opri din curs, a deveni apa statatoare. [Pr.: ta-u-i] – Din tau¹.

SCOICA, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

TOPILA, topile, s. f. 1. Loc ingradit in albia unui rau sau intr-o apa statatoare unde se pun la topit canepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, sapat in camp si legat printr-un canal de o apa curgatoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.

STAGNANT adj. statator. (ape ~.)

lac (apa statatoare, solutie) s. n., pl. lacuri

apa ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato

GHIOL ~uri n. pop. apa statatoare cu fundul malos. /<turc. gol

IAZ ~uri n. apa statatoare adunata intr-o adancitura naturala sau artificiala, stavilita de un dig si folosita in diferite scopuri (pentru cresterea pestelui, pentru irigatie etc.). [Monosilabic] /<sl. jazu

LAC¹ ~uri n. 1) apa statatoare de mare intindere, cu sau fara scurgere. 2) fig. Cantitate mare de apa sau de alt lichid. /<lat. lacus

LINTITA ~e f. Specie de alge verzi plutitoare care formeaza straturi intinse pe suprafata apelor statatoare; matasea-broastei. [G.-D. lintitei] /linte + suf. ~ita

MARE² mari f. 1) Spatiu intins de apa statatoare, sarata, situata intre continente sau in interiorul lor. ~ea Mediterana. ~ea Caspica. ◊ A fagadui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a fagadui (a promite, a cere) imposibilul. A incerca ~ea cu degetul a intreprinde ceva fara sanse de succes. A vantura mari si tari a calatori foarte mult. 2) fig. Intindere mare; vastitate. O ~ de grane. 3) Multime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. marii] /<lat. mare, ~is

MATASE ~asuri f. 1) Fibra naturala obtinuta prin depanarea gogosilor de viermi de matase; borangic. 2) Tesatura din asemenea fibre; borangic. 3) Fibra textila artificiala care imita firul de borangic. 4) Tesatura din asemenea fibre. 5) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confectionate din asemenea tesatura. ◊ Crescut in ~ crescut in avutie; rasfatat. 7) Totalitate a firelor subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si ies din panusi in forma de smoc. ◊ ~asea-broastei sau ~-de-apa specie de alge verzi plutitoare pe suprafata apelor statatoare; matreata. [G.-D. matasii] /<lat. metaxa

MATREATA f. 1) Materie organica constand din particele albicioase de epiderma, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafata apelor statatoare; matasea-broastei. 3) Planta erbacee cu tulpina rosie, ramificata si cu flori roz. ◊ ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni daunatori, care se dezvolta pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.

MOCIRLA ~e f. 1) apa statatoare plina de mal si noroi. 2) fig. Mediu social viciat; mlastina. /cf. bulg. motilo

MREAJA mreje f. 1) Plasa de prins peste in apele statatoare sau in portiunile linistite ale unei ape curgatoare. 2) fig. Ingraditura rotunda din nuiele impletite cu papura si folosita la prins peste; cotet. 3) Mijloc abil si viclean de ademenire a unei persoane pentru a o insela; cursa. 4) Situatie a unei persoane atrasa printr-un atare mijloc. 5) Factor care incatuseaza libertatea sau independenta. [G.-D. mrejei; Sil. mrea-] /<sl. mreza

PENITA ~e f. (diminutiv de la pana) 1) Lama mica concava de metal, cu varf ascutit si despicat, care, fixata la un toc si m****a in cerneala, serveste la scris. ~ de aur. ◊ Ce-i scris cu ~a nu tai cu bardita ce e scris, scris ramane. 2) Planta erbacee cu frunze penate, capilare si cu flori alburii, care creste in apele statatoare; vasc-de-apa. /pana + suf. ~ita

SOLONCEAC ~uri n. 1) Sol bogat in saruri solubile, cu o fertilitate foarte scazuta, din zonele de stepa, semipustiuri si pustiuri. 2) Adancitura (fund de apa statatoare secata) acoperita cu un strat de sare. /<rus. solontak

TAU¹ ~ ri n. 1) apa statatoare noroioasa si de adancime mica. 2) Lac de munte; iezer. 3) inv. Prapastie fara fund; hau; abis; genune. /<ung. to

TANTAR ~i m. Insecta cu corpul si picioarele lungi si subtiri, cu o singura pereche de aripi si cu aparat bucal pentru intepat si supt, care este raspandita, de regula, pe langa apele statatoare. /<lat. zenzalus

jabrina s.f. (reg.) planta de apa statatoare, ce se intinde ca o panza; matasa, lana (in sintagma jabrina broastei = matasa (lana) broastei).

ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.

stivalua s.f. (reg.) apa statatoare si adanca.

sarc², sarcuri, s.n. (reg.) 1. sant facut prin holda pentru scurgerea apei. 2. loc adanc intr-o apa statatoare.

LIMNOBIOLOGIE s. f. studiul organismelor din lacuri si din apele statatoare dulci. (< fr. limnobiologie)

LIMNOPLANCTON s. n. plactonul lacurilor si al apelor statatoare dulci. (< fr. limnoplancton)

NEPA s. f. insecta din apele statatoare, carnivora, care respira printr-un tub abdominal. (< fr. nepe)

STAGNANT, -A adj. 1. (despre ape) statator. 2. (despre abstracte) care nu evolueaza, nu progreseaza; inactiv; (p. ext.) nefavorabil progresului. (< fr. stagnant, lat. stagnans)

STAGNOPLANCTON s. n. planctonul apelor statatoare. (< fr. stagnoplancton)

lac (lacuri), s. n. – apa statatoare. – Mr., megl. lac, istr. lǫc Lat. lacus (Puscariu 630; Candrea-Dens., 937; REW 4836; DAR), cf. it., sp., port. lago, prov., fr. lac. Din rom. pare sa provina mag. lak (Edelspacher 18). – Der. lacarie, s. f.; lacos, adj.; lacoviste, s. f., cu suf. -iste (dupa Skok, 71 si DAR, din bg., sb. lokva „baltoaca”).

BALTA, balti, s. f. 1. apa statatoare permanenta, de obicei putin adanca si avand o bogata vegetatie acvatica; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face o gafa. Are balta peste, se spune cand ceva se afla din belsug. ♦ Intindere de apa statatoare ramasa in urma revarsarii unui rau; regiune mlastinoasa de la tarmul unor rauri. 2. apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau cu mocirla; (prin exagerare) apa sau lichid varsat pe jos. – V. baltoaca.

CARACUDA (‹ bg.) s. f. Peste teleostean, ciprinid, prezent in toate apele statatoare si reg. mocirloase ale riurilor Europei si Asiei de Nord, de 15-20 cm si 80-100 g, cu corpul oval, comprimat lateral, solzi bruni-verzi, aramii si galbeni-portocalii pe burta (Carassius carassius).

balta f., pl. balti si (est) belti, iar vechi balte (il. baltom, pl. balta, vsl. bg. blato, rut. rus. boloto, rut. [d. rom.] si balta. Tot de aci: ung. Balaton, germ. Pla’ten-see, lacu Balaton; dalm. balta, it. nord balta, alb. balita, ngr. baltos, mgr. balti, balta. V. bolatau). Lac (mai mic sau chear format din ploaie), apa statatoare in natura. Adv. A lasa, a raminea balta (un lucru), a lasa, a raminea neterminat. Dun. de jos. Insula baltoasa (ca in Ial., Br. si Tulcea): a duce vitele’n balta. V. helesteu, iaz.

TIPAR, tipari, s. m. Peste de apa dulce statatoare, cu corpul lung si subtire, aproape cilindric, acoperit cu solzi marunti si cu un strat de mucus, cu mustati la gura, intrebuintat mai mult ca nada; chiscar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. tipa².

MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.

PENITA, penite, s. f. 1. Diminutiv al lui pana¹; p*******a. 2. Placa de metal, mica si concava, terminata printr-un varf despicat, care, montata sau atasata la un toc sau stilou, foloseste pentru a scrie cu cerneala. 3. Numele a doua specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc in ape adanci, statatoare sau lin curgatoare (Myriophyllum spicatum si verticillatum). – Pana¹ + suf. -ita.

GAMAR s.m. (Zool.) Mic crustaceu care traieste prin apele dulci statatoare sau prin paraie; creveta de apa dulce. [< fr. gammare, cf. gr. gammaros – rac].

PARAMECI s.m. (Zool.) Protozoar ciliat din clasa infuzorilor, care traieste in apele dulci statatoare. [Var. paramecium s.m. / < fr. paramecie, cf. lat. paramecium].

GAMAR s. m. mic crustaceu din apele dulci statatoare sau din paraie; creveta de apa dulce. (< fr. gammare, lat. gammarus)

PARAMECI s. m. protozoar ciliat din clasa infuzorilor, in apele dulci statatoare. (< fr. paramecie, lat. paramecium)

HIDROGRAFIE s. f. 1. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul apelor de suprafata dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgatoare si statatoare ale unei regiuni. 2. Stiinta care se ocupa cu elaborarea hartilor marine. ♦ Totalitatea hartilor care reprezinta o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie.

SLOI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) Turtur de gheata. – Din bg. sloj.

statator adj. stagnant. (ape ~oare.)

CLOROFITE s. f. pl. increngatura de alge verzi in ape (dulci sau statatoare) si in locuri umede. (< fr. chlorophytes)

HIDROMORFOLOGIE s. f. ramura a hidrologiei care studiaza geneza si formele albiilor apelor curgatoare sau statatoare. (< hidro- + morfologie)

podina, podini si podine, s.f. 1. (pop.) pardoseala de scanduri (la casa, la podul casei, la tavane, la vechile strazi etc.) 2. (la pl.; inv.) obligatie a negustorilor brasoveni, din Tara Romaneasca, in evul mediu, de a intretine strazile Bucurestiului pavate cu scanduri; taxa perceputa in trecut la Iasi pe carele cu produse care intrau in oras, pentru intretinerea strazilor pavate cu scanduri. 3. (inv. si reg.) tavan de scanduri. 4. (pop.) suport pe care se cladeste claia de fan; pat; pod; partea de jos a stogului de fan, poclaj, podlas; mijlocul stogului de fan. 5. (reg.) platforma de scanduri inaltata deasupra terenului care foloseste ca post de observatie, de paza. 6. platforma de care sunt fixate pietrele morii de apa; pod. 7. (reg.) piatra statatoare a morii de apa. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apa; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboara bustenii la vale. 10. (reg.) suprafata plana in regiunea de munte sau de deal; regiune de ses mai inalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafata butoiului in timpul fermentatiei. 12. (reg.) sale.

STAGNANT, -A adj. 1. (Despre ape) Care nu curge; statator. 2. (Despre abstracte) Care sta pe loc, nu se dezvolta; inactiv; (p. ext.) nefavorabil progresului. [Cf. fr. stagnant].

statator, -OARE, statatori, -oare, adj. 1.Care sta pe loc, care nu se misca, imobil, fix; (in special despre ape) care nu curge. ◊ Piatra statatoare (si substantivat, f.) = piatra fixa din sistemul celor doua pietre ale morii. 2.(Inv.:despre oameni) Cu locuinta statornica; stabil. 3. (In loc. adj.) De sine statator = care poate exista si se poate mentine prin propriile sale puteri sau insusiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ator.

CURGATOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este statatoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizeaza prin lipsa de efort; care se desfasoara natural si fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ator

statator ~oare (~ori, ~oare) 1) Care sta (pe loc); care nu se misca; imobil. ◊ apa ~oare apa care nu curge. 2) si adverbial : De sine ~ care nu depinde de nimeni; independent. /stat + suf. ~ator