apa (lat. aqua) s. f. 1. Lichid incolor, fara miros, fara gust, compus hidrogenat al oxigenului (H₂O; p. f. 100 ºC; densitatea maxima egala cu 1 la + 4 ºC). Formeaza unul dintre invelisurile Pamintului; are un important rol in natura; cel mai raspindit solvent. A. naturala are dizolvate in ea diferite substante. ♦ A. din atmosfera = a. in stare lichida, gazoasa sau solida care se gaseste in partea inferioara a atmosferei (troposfera). A. continentala = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplaseaza sau stagneaza pe continente (a. statatoare, curgatoare, de siroire, de infiltratie, subterane). A. marina = apa oceanelor si marilor, sarata (in medie 35 ‰) si mai densa decit cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km³. A. meteorica v. meteoric. A. minerala = apa cu un continut variabil de saruri, gaze, substante minerale, elemente radioactive, care ii confera proprietati terapeutice. A. termala v. termal. A. subterana = a. care circula prin mediul poros-permeabil din scoarta Pamintului, formind strate acvifere (a. freatica). Este de origine exogena (vadoasa si de condensare) si endogena (juvenila). A. de zacamint = a. care satureaza partial rocile din zona zacamintelor de hidrocarburi si, total, rocile din zona acvifera a unui zacamint de titei, cu care este singenetica. A. de constitutie = a. care intra in molecula unor substante chimice. A. de cristalizare = a. pe care o retin unele substante cristaline, formind cristalohidrati. A. potabila v. potabil. A. industriala = a. intrebuintata in procesele tehnologice ale intreprinderilor. A. dura v. dur. A. degradata = a. in care se varsa dejectii sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduala = a. cu impuritati sau cu substante toxice evacuata din intreprinderi, ferme etc. A. epurata = a. din care au fost indepartate, prin procedee mecanice, chimice etc., substante daunatoare antrenate in suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apa = a) (despre tesaturi) a-si micsora dimensiunile la inmuierea in apa (1). b) fig. a ajunge intr-o situatie grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfintita = aghiasma. 2. Masa de a. (1), formind un riu, un lac (ape dulci), o mare (ape sarate) etc. A. continentale pot fi: subterane si de suprafata. Acestea din urma sint curgatoare (torenti, riuri, fluvii), statatoare (lacuri, mari, oceane) si stagnante (balti, mlastini). ♦ A. moarta = apa (2) in miscare foarte lenta sau cu intreruperi de scurgere (ex. brate moarte, lagune etc.). 3. (Dr.) Ape interioare = riurile, fluviile, lacurile si canalele situate pe teritoriul unui singur stat, marile interioare, apele porturilor si golfurilor interioare, care, ca atare, sint supuse suveranitatii acelui stat. Ape teritoriale = portiunea de mare sau de ocean (variind, in trecut, de la un stat la altul, de obicei intre 3 si 12 mile marine; astazi uneori extinsa la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusa suveranitatii acestuia si formind o parte integranta a teritorilui sau. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemanator cu apa (2)) pe care il fac in lumina unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secretii apoase ale corpului (sudoare, saliva etc.). 6. (Urmat de determinari) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substante chimice. ♦ apa de clor = solutie care contine trei volume de clor dizolvate intr-un volum de apa (1), intrebuintata ca decolorant in industria textila si a hirtiei; ataca aurul si platina. A. de var = solutie de hidroxid de calciu preparata din var nestins si apa (1), cu proprietati antidiareice si antiacide. A. de plumb = solutie de acetat de plumb, toxica, intrebuintata in medicina, in imprimeria textila si la prepararea multor combinatii ale plumbului. A. amoniacala = produs secundar obtinut in procesul de cocsificare a carbunilor, care contine saruri de amoniu. A. de barita = solutie de xidroxid de bariu, folosita pentru absorbtia dioxidului de carbon. A. de Colonia = solutie alcoolica a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) intrebuintata in cosmetica pentru mirosul ei placut. A. de Javel = solutie de hipoclorit de potasiu, intrebuintata ca decolorant. A. grea = combinatie a oxigenului cu deuteriul (D₂O); a fost obtinuta (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey si McDonald. Se foloseste in tehnica nucleara (moderata). A. oxigenata v. oxigenat. A. regala = amestec format din trei parti acid clorhidric si o parte acid azotic; lichid de culoare galbena, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.

CANALIZATIE ~i f. 1) Sistem de canale si conducte folosit la colectarea, epurarea si evacuarea apelor reziduale sau a apei de ploaie din perimetrul unei localitati. 2) Instalatie care serveste la transportul si distribuirea energiei electrice prin canale. [Art. canalizatia; G.-D. canalizatiei; Sil. -ti-e] /<fr. canalisation

AUTOEPURATIE s.f. Purificare naturala a apelor reziduale varsate in ape de suprafata, datorita actiunii bacteriilor aerobe. [Cf. fr. auto-epuration].

rezidual, -A adj. Care ramane (ca reziduu). ◊ apa reziduala = apa utilizata in procesele tehnologice, continand anumite impuritati sau substante toxice. [Pron. -du-al. / cf. it. residuale, fr. residuel, engl. residual].

STRIPARE s.f. Procedeu de epurare a apelor reziduale din industria petrochimica. [< stripa].

EMISAR² s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor in exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limba de gheata scursa dintr-o calota glaciara sau dintr-un ghetar. (< fr. emissaire)

COCHECI, Vasile (1922-1996, n. Bilteni, jud. Gorj), inginer chimist roman. M. coresp. al Acad. Romane (1991), prof. univ. la Timisoara. Cercetari privind protectia calitatii apelor, epurarea apelor reziduale, valorificarea deseurilor si a unor resurse naturale.

DEVERSA, deversez, vb. I. Tranz. A scurge surplusul de apa dintr-un lac (de acumulare). ♦ (Tehn.) A face sa se scurga un lichid (rezidual) intr-o apa naturala. – Din fr. deverser.

scursatura, scursaturi, s.f. (inv.) apa statuta de ploaie sau reziduala, adunata intr-o adancitura.

A DEVERSA ~ez tranz. 1) (surplusul de apa) A scurge dintr-un bazin, dintr-un lac etc. pana la nivelul normal. 2) (lichide reziduale) A face sa se scurga intr-o apa naturala. /<fr. deverser

rezidual ~a (~i, ~e) Care ramane ca reziduu. apa ~a. [G.-D. -du-al] /<fr. residuel, it. residuale

BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.

POLUA, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viata sa devina nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deseurilor industriale, a gazelor de esapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediul de viata) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.

POLUAT, -A, poluati, -te, adj. (Despre aer, ape, mediul de viata) Care a devenit nociv prin infectare cu materii chimice reziduale, cu deseuri industriale, cu gaze de esapament etc. [Pr.: -lu-at] – V. polua.