SPONTAN, -A, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fara vreo cauza exterioara aparenta; care se face de bunavoie, fara a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neasteptate. ♦ Care actioneaza cu promptitudine. ♦ Care nu este constient. [Var.: spontaneu, -ee adj.] – Din fr. spontane, lat. spontaneus.

SPONTAN ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. Miscare ~a. 2) Care apare brusc, pe neasteptate. 3) rar (despre plante) Care creste de la sine; necultivat; salbatic. /<fr. spontane, lat. spontaneus

TORENT ~e n. 1) Curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis

ACCES s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a patrunde intr-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se patrunde undeva. 2. (Med.) Simptome care apar brusc si determina o stare acuta a unei boli. ♦ (Fig.) Izbucnire trecatoare si violenta a unei stari sufletesti. 3. (Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite inregistrarea si regasirea informatiei. [Pron. ac-ces, pl. -se, -suri. / < fr. acces, cf. lat. accesus < accedere – a sosi, a ajunge].

INSTANTANEU, -EE adj. 1. (adesea adv.) Care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (Fiz.; despre marimi) Referitor la un anumit moment. // s.n. Fotografie luata cu expunere scurta. ♦ Expunere scurta la fotografiere. [Pron. -neu. / < fr. instantane].

INSTANTANEU, -EE I. adj. 1. (si adv.) care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (fiz., despre marimi) referitor la un anumit moment. ◊ (tehn.; despre centre si axe de rotatie) cu pozitie variabila in timp fata de sistemul de referinta fix si mobil. II. s. n. fotografie luata cu expunere scurta. ◊ expunere foarte scurta a cliseului. (< fr. instantane)

LUCI, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A raspandi lumina; a straluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scanteia. ♦ (Despre ochi) A avea o stralucire deosebita, exprimand o emotie, o dorinta etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A aparea in mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calitati deosebite. – Lat. *lucire (= lucere).

MIOCLONIE, mioclonii, s. f. Contractie musculara brusca, involuntara, dezordonata, care apare adesea in crizele de epilepsie. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myoclonie.

NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.

A aparea apar intranz. 1) A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a se ivi; a se arata; a se isca. 2) A lua nastere. Astfel a aparut lumea vegetala. 3) (despre publicatii) A iesi de sub tipar. /<lat. apparere

TORENT, torente, s. n. Apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.

METEORIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de meteori; propriu meteorilor. Apa ~ca. 2) Care apare pe neasteptate si dispare repede; cu aparitie brusca si disparitie rapida. [Sil. -te-o-] /<fr. meteorique

A SE DEROBA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre cai) A-si schimba brusc directia impusa de calaret din cauza unui obstacol aparut ce nu-l poate trece; a se intoarce in loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli indeplinirea unei obligatii, recurgand la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober

A SE ISCA ma isc intranz. A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a aparea; a se arata; a se ivi. /<bulg. iskam

A SE IVI ma ivesc intranz. A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a aparea; a se arata; a se isca. /<sl. javiti

A IZBUCNI ~esc intranz. 1) (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etc.) A incepe brusc si cu violenta; a se dezlantui; a se declansa; a irupe; a se declara; a se starni. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni; a irupe; a rabufni. 3) fig. A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a aparea; a se arata; a se ivi; a se isca. 4) (despre zgomote, sunete, vorbe etc.) A incepe brusc si cu intensitate. 5) (despre persoane) A interveni pe neasteptate si violent intr-o discutie; a exploda. /<bulg. izbukna

A SE ZARI pers. 3 se ~este intranz. A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a aparea; a se arata; a se ivi; a se isca. ◊ ~ de ziua a se face ziua; a se lumina de ziua. /Din zare

TASNI, tasnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A iesi cu presiune printr-o crapatura sau printr-o deschizatura. ♦ A sari, a improsca. 2. (Despre fiinte) A aparea, a sari, a iesi de undeva pe neasteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se napusti. 3. A se ivi deodata, a izbucni cu putere, a irupe. – Din tast.

CATALEPSIE s. f. Stare patologica care apare in unele boli psihice si care se caracterizeaza printr-o rigiditate brusca a muschilor si printr-o tulburare a functiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis.

A SE ARATA ma arat intranz. 1) A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a se ivi; a aparea; a se isca. Un nor negru s-a aratat. 2) A avea aparenta; a fi in aparenta; a parea. Vara se arata a fi calduroasa. ◊ Pe (sau dupa) cat se arata dupa cum pare. 3) (despre persoane) A aparea (intr-un anumit fel) in fata unei colectivitati; a se manifesta. 4) pop. A i se parea ca real (ceea ce, de fapt, nu exista); a (i) se nazari; a (i) se naluci. /<lat. arrectare

A RASARI rasar intranz. 1) (despre plante) A iesi din pamant (dupa incoltire); a aparea. ◊ ~ ca ciupercile (dupa ploaie) a aparea repede si in numar mare. Seamana, dar nu rasare se spune despre lucruri sau despre persoane intre care nu este nici o asemanare. 2) (despre astri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-si face brusc aparitia; a se arata; a se isca; a se ivi. ~ ca din pamant. 4) fig. A lua nastere; a-si lua inceputul; a aparea. Rasar orase noi. 5) (despre copii) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a se salta. 6) pop. A se ridica in picioare (cu repeziciune). ◊ ~ din somn a tresari. 7) rar (despre aluat) A creste in timpul dospirii. /<lat. resalire

ERUPTIE, eruptii, s. f. 1. Iesire brusca si violenta din pamant a unui gaz, a titeiului, a lavei etc; p. gener. tasnire, izbucnire. 2. Aparitia unor pete, a unor basicute, placi, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, placi, pustule etc. aparute [Var.: eruptiune s. f.] – Din fr. eruption, lat. eruptio, -onis.