MASCA, maschez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o masca (1); a (se) mascui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a impiedica sa se vada; a ascunde, a camufla. ◊ Fig. A ascunde ceva sub aparente inselatoare, cu intentia de a induce pe cineva in eroare; a disimula. – Din fr. masquer.

A SE CAMUFLA ma ~ez intranz. 1) A se ascunde pentru a nu fi descoperit de inamic. 2) A se ascunde sub aparente inselatoare (cu scopul de a induce in eroare); a se masca; a se deghiza; a se travesti. /<fr. camoufler

A SE DEGHIZA ma ~ez intranz. 1) A-si schimba imbracamintea (pentru a nu putea fi recunoscut); a se travesti. 2) A se ascunde sub aparente inselatoare (cu scopul de a induce in eroare); a se camufla; a se travesti. /<fr. deguiser

A SE TRAVESTI ma ~esc intranz. 1) A-si schimba imbracamintea obisnuita pentru a nu putea fi recunoscut; a se deghiza. 2) (despre actori) A juca roluri diferite in aceeasi piesa (schimbandu-si costumul). 3) A se ascunde sub aparente inselatoare cu scopul de a induce in eroare; a se camufla; a se deghiza. /<fr. travestir

DISIMULA vb. tr. a-si ascunde adevaratele ganduri, sentimente etc., dandu-le aparente inselatoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)

GRIMASA, grimase, s. f. Strambatura voita sau spontana a fetei (care exprima o anumita stare sufleteasca). ♦ Fig. aparenta inselatoare, mincinoasa; disimulare. – Din fr. grimace.

MASCAT, -A, mascati, -te, adj. 1. Care poarta masca (1), acoperit cu masca; mascuit. ◊ Bal mascat = bal la care participantii sunt deghizati sau poarta masca (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparenta inselatoare; disimulat. – V. masca.

PARELNIC, -A, parelnici, -ce, adj. (Astazi rar) Imaginar, aparent; inselator, iluzoriu. – Parea + suf. -elnic.

POSPAIALA, pospaieli, s. f. Faptul de a pospai; (concr.) invelis sau strat subtire dintr-o materie care acopera un obiect; fig. lustru inselator, aparenta, spoiala, superficialitate. [Pr.: -pa-ia-] – Pospai + suf. -eala.

POSPAIT, -A, pospaiti, -te, adj. Acoperit sau invelit cu un strat subtire dintr-o materie; fig. cu o aparenta inselatoare de cultura, de civilizatie etc.; superficial. – V. pospai.

DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevarata fata a unui lucru, a unei situatii etc. (dandu-i o aparenta inselatoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

SIMULACRU, simulacre, s. n. aparenta inselatoare; actiune simulata; obiect care da o falsa impresie a realitatii. – Din fr. simulacre, lat. simulacrum.

SIMULAT, -A, simulati, -te, adj. Care are o aparenta inselatoare; facut in mod intentionat sa dea o impresie falsa. – V. simula.

PARUT adj. v. amagitor, aparent, inselator.

SIMULACRU ~e n. 1) Actiune simulata. 2) aparenta inselatoare. 3) Imagine falsa a realitatii. [Sil. -la-cru] /<lat. simulacrum, fr. simulacre

MAYA s.n. (In filozofia indiana) Latura intamplatoare, aleatorie a realitatii; aparenta inselatoare, iluziile care constituie lumea. ◊ Valul mayei = aparenta care ascunde ultima esenta a lucrurilor sau nimicul. [< fr. maya. / < sanscr. maya].

SIMULACRU s.n. Imitatie inselatoare, aparenta falsa; spoiala. [< fr. simulacre, cf. lat. simulacrum – copie].

ILUZIE s.f. 1. aparenta inselatoare datorita perceperii denaturate a realitatii. 2. (Fig.) Speranta, dorinta neindeplinita; amagire. ◊ A(-si) face iluzii = a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile. [Gen. -iei, var. iluziune s.f. / cf. lat. illusio, fr. illusion].

NUD, -A adj. Neimbracat, gol. ♦ Pur, curat, fara aparenta inselatoare. ◊ Proprietate nuda = proprietate fara uzufruct. // s.n. 1. Corp gol, fara vesminte. 2. Statuie sau pictura reprezentand un corp gol. [Pl. nuzi, nude, (s.n.) nuduri. [< lat. nudus].

ATRAPA s. f. 1. aparenta inselatoare; pacaleala. 2. obiect destinat a insela prin amuzament. ◊ silueta, manechin pentru atragerea vanatului. (< fr. attrape)

ILUZIE s. f. 1. aparenta inselatoare datorita perceperii deformate a realitatii. 2. (fig.) speranta neintemeiata; amagire. ◊ a(-si) face iluzii = a nadajdui lucruri de nerealizat; a-si pierde iluziile = a ramane deceptionat din cauza nerealizarii unor sperante. (< fr. illusion, lat. illusio)

MAYA s. f. (in fil. indiana) latura fenomenala a realitatii; aparenta inselatoare, iluzia. ♦ valul ~ ei = aparenta care ascunde ultima esenta a lucrurilor sau nimicul. (< fr. maya)

SPECIOS, -OASA adj. care are doar aparente favorabile; aparent, inselator. (< fr. specieux, lat. speciosus)

PARUT, -A, paruti, -te, adj. (Inv. si reg.) aparent, inchipuit; inselator, amagitor. – V. parea.

PARELNIC adj. v. aparent, iluzoriu, inselator, neintemeiat, van.

pararos, pararoasa, adj. (inv.) parelnic, aparent, imaginar, inselator, iluzoriu.

SPECIOS, -OASA adj. (Rar) aparent, amagitor, inselator. [Pron. -ci-os. / cf. fr. specieux, lat. speciosus].

PSEUD(O)- elem. „fals”, „(aparent) asemanator”, „inselator, neadevarat”, „pretins”. (< fr. pseud/o/-, cf. gr. pseudos)

MAR² mere n. Fruct al marului. Mere varatice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gatului. ~ul discordiei cauza neintelegerii. Din afara ~ frumos si-nauntru gaunos se spune pentru a atrage atentia asupra faptului, ca aparentele pot fi inselatoare. /<lat. melum

MIRAJ¹ ~e n. 1) Iluzie optica, datorata refractiei luminii, in care imaginea unor lucruri departate apare apropiata si rasturnata. ~ de desert. 2) fig. aparenta seducatoare si inselatoare; iluzie desarta. ~ul gloriei. 3) Ansamblu de calitati care trezesc admiratie; farmec; vraja; fascinatie. /<fr. mirage

SIMULACRU s. n. aparenta falsa, imitatie inselatoare. (< fr. simulacre, lat. simulacrum)

SPECIOS, -OASA, speciosi, -oase, adj. (Livr.) Care are doar aparente favorabile, placute; amagitor, inselator. [Pr.: -ci-os] – Din fr. specieux, lat. speciosus.

aparenta ~e f. Infatisare exterioara inselatoare a unui lucru. ◊ In ~ judecand dupa exterior. A salva ~ele a da unei situatii un aspect agreabil pentru a ascunde esenta neplacuta. Dupa toate ~ele dupa cum pare. [G.-D. aparentei] /<fr. apparence, lat. apparentia

LUSTRU n. 1) Stralucire a suprafetei unui obiect, obtinuta prin slefuire, poleire sau frecare. 2) Luciu pe care il capata unele obiecte de imbracaminte, din cauza uzarii. 3) fig. Stralucire aparenta care produce o impresie inselatoare; spoiala; poleiala; pospaiala. [Sil. lus-tru] /<fr. lustre, it. lustro

POLEIALA ~ieli f. 1) v. A POLEI. 2) Strat subtire de metal nobil cu care este poleit un obiect. 3) fig. Stralucire aparenta (fizica sau spirituala) care produce o impresie inselatoare; spoiala; pospaiala; lustru. /a polei + suf. ~eala

POSPAIALA ~ieli f. 1) v. A POSPAI si A SE POSPAI. 2) fig. Stralucire aparenta (fizica sau spirituala) ce produce o impresie inselatoare; spoiala; poleiala; lustru. /a (se) pospai + suf. ~eala

aparentA s. f. infatisare, manifestare exterioara evidenta, uneori inselatoare. ♦ in ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia)

aparenta, aparente, s. f. Infatisare exterioara, vizibila si adeseori inselatoare a unui lucru, a unei fiinte sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. In aparenta = judecand dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a da unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda un rau launtric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).

ILUZIE ~i f. 1) Percepere falsa, denaturata a unui obiect, determinata de unele stari psihice sau nervoase. ◊ ~ optica percepere vizuala denaturata a unor obiecte sau figuri din realitate, datorita particularitatilor de formare a imaginilor pe retina. 2) aparenta neadecvata, ireala. ~ de prospetime. 3) fig. Idee cu caracter seducator, inselator; speranta neintemeiata; amagire; inselare. ◊ A-si face ~i a spera lucruri irealizabile. [G.-D. iluziei; Sil. -zi-e] /<fr. illusion, lat. illusio, ~onis

inselator ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care insala; care induce in eroare; iluzoriu. Aspect ~. aparente ~oare. /a insela + suf. ~ator