BAZA, baze, s. f. I. 1. Parte care sustine un corp, o cladire sau un element de constructie; temei, temelie. ♦ Latura a unui triunghi sau a unui poligon ori fata a unui poliedru (care se reprezinta de obicei in pozitie orizontala). ♦ Dreapta care serveste ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formeaza temeiul a ceva, elementul fundamental, esential. ◊ Loc. adj. De baza = fundamental, esential. Fara baza = neintemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) baza... sau pe baza de... = in conformitate cu..., pe principiul... ◊ Expr. A avea (ceva) la baza = a se intemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a intemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substante chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economica”) Totalitatea relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care serveste ca punct de plecare pentru o anumita activitate. Baza de aprovizionare. Baza de receptie. Baza de atac. ◊ Baza aeriana = aeroport militar. Baza navala = port militar. Baza sportiva = complex de instalatii sportive. 5. (In sintagma) Baza craniului = partea craniului care inchide cutia craniana inspre ceafa. II. Corp chimic alcatuit dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai multi hidroxili, care albastreste hartia rosie de turnesol, are gust lesietic si, in combinatie cu un acid, formeaza o sare. III. 1. Distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonica. 2. (Electron.) Electrod corespunzator zonei cuprinse intre cele doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; in sintagma) Baza de timp = unitate functionala a unor aparate electronice, care genereaza impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.

FONODACTILOGRAFIE s. f. metoda moderna de inlocuire a stenografiei cu aparate electronice. (< fono- + dactilografie)

BIOAMPLIFICATOR, bioamplificatoare, s. n. (Med.) aparat electronic folosit pentru amplificarea biopotentialelor musculare. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioamplificateur.

BUCLA, bucle, s. f. I. 1. Suvita de par rasucita in spirala; zuluf, carliont. 2. Portiune de fir textil, rasucita in timpul tricotarii, in forma de bucla (I 1). II. 1. Curba dintr-un drum in serpentina. ♦ Cot al unui curs de apa. 2. Piesa metalica pe care se fixeaza, prin indoire, capatul unui cablu. 3. (In sintagma) Bucla digitala = aparat electronic folosit pentru redarea infinita a unei secvente sonore inregistrate. – Din fr. boucle.

CABLAJ s. n. 1. Mod de rasucire sau de impletire a firelor pentru a forma un cablu. 2. Totalitatea cablurilor si a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalatii sau ale unui aparat de telecomunicatii. ◊ (Electron.) Cablaj imprimat = cablaj prefabricat in care conexiunile dintre piesele componente ale unui aparat electronic sunt realizate sub forma de benzi conductoare inguste, pe un suport izolant; circuit imprimat. – Din fr. cablage.

CARACTEROGRAF, caracterografe, s. n. aparat electronic care permite vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a caracteristicilor dispozitivelor semiconductoare. – Din engl. characterographe.

FLANGER, flangere, s. n. aparat electronic realizat cu linii de intarziere, folosit pentru obtinerea unor efecte sonore speciale in muzica moderna. [Pr.: -jer] – Din engl. flanger.

VODER, vodere, s. n. aparat electronic de producere a vocii artificiale, care utilizeaza chei similare acelora ale instrumentelor muzicale. – Din fr. voder.

DETECTOR, detectoare, s. n. aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ◊ (In sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentratiei gazelor toxice in aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detecteaza apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zona controlata. – Din fr. detecteur.

SUPRAVEGHETOR, -OARE, supraveghetori, -oare s. m. si f., s. n. 1. S. m. si f. Persoana insarcinata cu supravegherea cuiva sau a ceva. 2. S. n. (In sintagma) Supraveghetor de flacara = aparat electronic destinat supravegherii prezentei flacarii in timpul functionarii arzatoarelor, in scopul prevenirii unor incendii. – Supraveghea + suf. -tor.

AMPLIFICATOR, amplificatoare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica. 2. S. n. aparat sau masina electrica ce mareste valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursa separata. ◊ Amplificator de antena = amplificator montat in imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei receptii imbunatatite a posturilor locale sau pentru receptia posturilor indepartate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu construit din doua sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonica a sunetului. – Din fr. amplificateur.

ANALIZOR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul caruia se realizeaza o analiza. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonica experimentala a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau inregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur.

PERIODMETRU, periodmetre, s. n. aparat electronic digital folosit pentru masurarea perioadelor semnalelor periodice. [Pr.: -ri-od-] – Din fr. periodmetre.

VOLTMETRU, voltmetre, s. n. Instrument electric folosit pentru masurarea tensiunii electrice si a tensiunii electromotoare, cu indicatiile scalei exprimate direct in volti sau in multiplii sau submultiplii voltului. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. – Din fr. voltmetre.

PROCESOR, procesoare, s. n. aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operatii complexe sau pentru transformarea esentiala a semnalelor inregistrate pe banda magnetica. – Din engl. processor.

MELODIMETRU, melodimetre, s. n. (Fon.) aparat electronic folosit pentru cercetari asupra intonatiei. – Din fr. melodimetre.

MEMORISCOP, memoriscoape, s. n. aparat electronic de afisare cu posibilitatea de memorare a curbelor afisate. – Din engl. memoriscope.

EXPLOZIMETRU, explozimetre, s. n. aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie in medii cu gaze si vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.

ELECTROGLOTOGRAF, electroglotografe, s. n. aparat electronic care permite vizualizarea si inregistrarea v*********r glotale. – Din fr. electroglottographe.

TONOMETRU, tonometre, s. n. (Fon.) aparat electronic pentru extragerea si masurarea frecventei fundamentale a semnalelor vorbirii. – Din fr. tonometre.

DEFIBRILATOR, defibrilatoare, s. n. (Med.; si in sintagma defibrilator c*****c) aparat electronic folosit in tratamentul fibrilatiei atriale sau ventriculare. – Din fr. defibrillateur.

SEGMENTATOR, segmentatoare, s. n. (Fon.) aparat electronic folosit pentru segmentare. – Segmenta + suf. -tor.

SINTETIZOR, sintetizoare, s. n. 1. (Muz.) Instrument electronic complex folosit pentru generarea artificiala a timbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinitati inedite de timbruri si a unor efecte sonore, largind posibilitatile de exprimare artistica. 2. (In sintagma) Sintetizor de vorbire = a) aparat electronic complex care simuleaza functiile aparatului fonator uman, in scopul producerii vocii si vorbirii pur artificiale; b) procesor electronic care reduce redundanta semnalelor vorbirii umane in scopul manipularii lor cu maxima eficienta in diferite sisteme. – Din fr. synthetiseur.

COMPRESOR, -OARE, compresori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care comprima. 2. S. n. Masina, cu piston si cu rotor, intrebuintata pentru ridicarea presiunii unui gaz. 3. S. n. Cilindru metalic masiv, cu tractiune animala sau mecanica, servind la indesarea terasamentelor, nivelarea soselelor etc. 4. S. n. (In sintagma) Compresor de dinamica = aparat electronic care realizeaza compresia dinamicii semnalelor electrice. 5. S. n. (Med.) Instrument cu care se strange un vas sanguin in timpul unei operatii. – Din fr. compresseur.

CLAVIATURA s. 1. (MUZ.) (inv.) tastatura. (~ unui pian.) 2. (TEHN.) tastatura. (~ unor aparate elec-tronice.)

FAX ~uri n. 1) aparat electronic pentru transmiterea informatiilor scrise prin linia telefonica. ◊ Fax modem dispozitiv care permite calculatorului sa transmita si sa receptioneze mesaje. 2) Text transmis cu ajutorul acestui aparat. /<engl., fr. fax

COLORGRAF s.n. (Poligr.) aparat electronic de corectat si de dozat extrasele de culori obtinute pe negative fotografice. [< fr. colorgraphe].

MICROELECTRONICA s.f. Tehnologie care studiaza micsorarea continua a pieselor si aparatelor electronice pana la dimensiuni microscopice. [Gen. -cii. / et. incerta].

VECTOCARDIOGRAF s.n. aparat electronic folosit in vectocardiografie. [< fr. vectocardiographe].

VOLTMETRU s.n. Instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].

VODER s.n. aparat electronic de producere a vocii artificiale, folosind chei similare celor ale instrumentelor muzicale. [< fr. voder].

COLORGRAF s. n. (poligr.) aparat electronic de corectat si dozat extrasele de culori obtinute pe negative fotografice. (<fr. colorgraphe)

COMPRESOR, -OARE I. adj. care comprima. II. s.n. 1. masina de forta, pneumatica, servind la comprimarea unui gaz. 2. utilaj rutier autopropulsat format dintr-un cilindru masiv si greu, pentru compactarea terasamentelor. 3. instrument chirurgical cu care se face o compresiune (4). 4. aparat electronic care satureaza la nivel optim un semnal muzical. (<fr. compresseur)

LAMPA s.f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumina. ◊ Lampa de radio = tub electronic. 2. aparat portativ folosit ca sursa de caldura pentru anumite operatii. [Pl. lampi, (rar) lampe. / cf. germ. Lampe, fr. lampe, it. lampa < gr., lat. lampas].

AUTOOSCILATIE s. f. oscilatie electrica, nedorita, care se produce in aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit intre circuite. (< fr. autooscillation)

BIOAMPLIFICATOR s. n. aparat electronic pentru amplificarea biopotentialelor musculare. (< fr. bioamplificateur)

CARACTEROGRAF s. n. aparat electronic pentru vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a dispozitivelor semiconductoare. (< engl. characterographe)

DEFIBRILATOR s. n. aparat electronic pentru defibrilatie. (< fr. defibrillateur)

DETECTOR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substantelor toxice de lupta, a radiatiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detecteaza apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zona controlata; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat in practica organelor de urmarire penala pentru a detecta, prin inregistrarea efectelor fiziologice si a emotiilor provocate de intrebari, daca cel interogat spune adevarul sau nu. (< fr. detecteur)

EGALIZATOR, -OARE I. adj. care egalizeaza. II. s.n. 1. amestec de rasina folosit in vopsitorie la netezirea si la obtinerea unui luciu superior al peliculelor (2). 2. produs chimic cu proprietati de egalizare (3) a colorantilor. 3. dispozitiv care regleaza presiunea apei, a aburilor intr-o conducta. 4. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obtinerea calitatii maxime la inregistrare sau la redare a unui casetofon. (< fr. egalisateur, /II/ egaliseur, /II, 4/ engl. equalizing)

ELECTRONIC, -A I. adj. 1. referitor la electroni(ca). 2. care functioneaza dupa legile electronicii. ♦ muzica ~a = muzica cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice. II. s. f. 1. stiinta care studiaza fenomenele legate de miscarea electronilor si ionilor in diferite medii. 2. ramura a electrotehnicii care se ocupa cu producerea dispozitivelor si aparatelor electronice. (< fr. electronique)

EXPLOZIMETRU s. n. aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie in medii cu gaze si vapori inflamabili. (< fr. explosimetre)

FLANGER [-JER] s. n. aparat electronic care da senzatia de apropiere sau de departare a unui sunet produs de instrumente cum ar fi chitara sau orga. (< engl. flanger)

MELODIMETRU s. n. (fon.) aparat electronic pentru cercetari asupra intonatiei. (< fr. melodimetre)

MICROELECTRONIC, -A I. adj. 1. referitor la microelectronica. 2. (despre dispozitive electronice) cu grad inalt de miniaturizare. II. s. f. ramura a electronicii care studiaza miniaturizarea continua a circuitelor si aparatelor electronice. (< fr. microelectronique, engl. microelectronic/s/)

PERIODMETRU s. n. aparat electronic pentru masurarea perioadelor semnalelor periodice. ◊ aparat pentru masurarea perioadei unui reactor nuclear. (< fr. periodemetre)

SINTETIZOR s. n. 1. instrument electric cu claviatura, comutatoare de filtre, posibilitati de memorizare etc., avand o larga paleta de timbre si sonoritati, in muzica electronica, usoara si de film. 2. aparat electronic complex care permite efectuarea sintezei cuvintelor; procesor electronic care reduce redundanta semnalelor vorbirii umane in scopul manipularii lor cu eficienta maxima in diferite sisteme. (< fr. synthetiseur)

SONAGRAF s. n. aparat electronic care permite analiza semnalelor sonore pe benzi magnetice. (< fr. sonagraphe, engl. sonagraph)

STAND-BY [STEND-BAI] s. n. 1. (fin.) intelegere dintre o banca si client, potrivit careia banca acorda acestuia dreptul de a obtine credite succesiv, dupa nevoi, intr-o perioada convenita (3 la 5 ani). 2. (la aparatele electronice) indicatie de stare intre inchis si deschis. (< engl. stand-by)

SUPRAVEGHETOR, -OARE I. s. m. f. persoana insarcinata cu supravegherea cuiva sau a ceva. II. s. n. ~ de flacara = aparat electronic pentru supravegherea prezentei flacarii in timpul functionarii arzatoarelor. (dupa fr. surveillant)

VECTOCARDIOGRAF s. n. aparat electronic folosit in vectocardiografie. (< fr. vectocardiographe)

VODER s. n. aparat electronic de producere a vocii artificiale, folosind chei similare celor ale instrumentelor muzicale. (< fr. voder)

COMUTATOR (‹ fr.) s. n. Dispozitiv electromecanic sau electronic care poate realiza operatia de comutare (1). ◊ C. electronic = aparat electronic care permite observarea independenta a doua curbe pe ecranul unui osciloscop catodic cu un singur fascicul de electroni.

ELECTRONIC, -A, electronici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronica. 2. S. f. Stiinta care studiaza fenomenele legate de miscarea in diferite medii a particulelor incarcate electric, interactiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum si constructia si studiul dispozitivelor si aparatelor care functioneaza pe baza acestor fenomene. ♦ Ramura a tehnicii care se ocupa cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. electronique.

TERMENVOX, termenvoxuri, s. n. aparat muzical electronic la care executia se face prin miscarea mainii in apropierea unei antene. – Din engl. termenvox.

CIBERNETIC, -A I. adj. referitor la cibernetica; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii, pentru proiectarea si construirea masinilor si a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operatii. (< fr. cybernetique)

SOCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatra) care sustine o coloana, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminenta) a unei cladiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixeaza in dulie. ♦ Piesa prin intermediul careia se fixeaza tuburile electronice de sasiul aparatelor in care sunt montate. 3. (Geogr.; in sintagma) Soclu continental = zona a uscatului, afundata cu panta lina sub apele marii, pana la adancimea de 200 de metri. – Din fr. socle.

LAMPA s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumina. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursa de caldura pentru anumite operatii. (< fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa)

PHILIPS [filips], companie olandeza fondata in 1891, la Eindhoven, de inginerul Gerard P. (1858-1942) si de tatal sau, bancherul Frederik P. Initial s-a numit P. Electronics N.V.; in 1912 a luat actualul nume, iar in 1914 a creat P. Research Laboratories. Dupa Primul Razboi Mondial, a devenit cea mai mare exportatoare din lume de lampi cu incandescenta. Dupa 1927, s-a lansat in fabricarea tuburilor electronice si a aparatelor de radio, creandu-si numeroase filiale. In prezent isi desfasoara activitatea in aproximativ 60 de tari, cuprinzand productie de instalatii de iluminat, aparate electrocasnice, instalatii si aparate pentru sunet si imagine, semiconductori, echipamente electronice si medicale etc.

INTERFATA s. f. 1. suprafata de separare a portiunilor care reprezinta faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontiera conventionala intre doua sisteme sau unitati, care permite schimburi de informatii dupa anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care converteste semnalele electronice astfel incat doua aparate sau sisteme sa poata comunica intre ele. (< engl., fr. interface)

MODUL² s.m. Parte, portiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spatiale, care poate functiona independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcatuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat sau intr-o instalatie electronica. ♦ (Arhit.) Unitate de masura aleasa arbitrar pentru a determina proportiile elementelor de arhitectura ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

INTERFATA², interfete, s. f. (Electron.) Dispozitiv care converteste semnalele electronice in asa fel, incat doua aparate sau sisteme sa poata comunica intre ele. – Din engl., fr. interface (dupa fata).

TELERECORDING s.n. Inregistrare pe pelicula cinematografica a emisiunilor de televiziune prin filmarea directa a ecranului cu ajutorul unui aparat special sau prin realizarea baleiajului electronic direct pe suprafata unei pelicule sensibile la radiatii. ♦ aparat folosit in acest scop. ♦ Pelicula pe care s-a facut o asemenea inregistrare. [< engl. telerecording].

TELERECORDING s. n. inregistrare pe pelicula cinematografica a emisiunilor de televiziune prin filmarea directa a ecranului cu ajutorul unui aparat special sau prin realizarea baleiajului electronic direct pe suprafata unei pelicule sensibile la radiatii; aparatul folosit. (< engl. telerecording)

TRANZISTORIZA vb. tr. a inlocui in aparate, instrumente, sisteme tehnice vechi tuburile electronice cu tranzistoare; a echipa cu tranzistoare. (< fr. transistoriser, engl. transistorize)

LAMPA, lampi, s. f. aparat ori dispozitiv care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampa fulger = blitz. Lampa cu halogen = lampa cu incandescenta in balonul careia se introduce un amestec de gaze inerte care contine halogeni, in scopul maririi duratei de functionare si a stralucirii. Lampa de radio = tub electronic. Lampa de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacara foarte puternica, necesara in operatia de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.

CATOMETRU s.n. (Fiz.) aparat pentru masurarea tensiunii catodice la tuburile electronice. [< germ. Katometer – nume comercial].

AUDIOMETRU s. n. 1. aparat pentru determinarea acuitatii auditive; acumetru. 2. control electronic care inregistreaza automat timpul in care un receptor radio sau tv. a fost deschis. (< fr. audiometre)

CATOMETRU s. n. aparat pentru masurarea tensiunii catodice la tuburile electronice. (< fr. catommetre)

ORGA s. f. 1. instrument muzical complex, cu claviatura, bazat pe un sistem de tuburi sonore, in care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune. ♦ ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere si intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comanda a aparatelor de iluminat intr-o sala de spectacol, intr-un platou de filmare sau de televiziune. 2. ~ geologica = ansamblu de coloane verticale in unele roci, prin fisurare. ◊ sustinerea unei lucrari miniere subterane cu stalpi asezati unul langa altul. (< fr. orgue)

CATOMETRU, catometre, s. n. aparat folosit pentru controlul marimilor caracteristice ale tuburilor electronice. – Din fr. catometre.

MICROTOMOGRAFIE s. f. tomografie redusa, realizata cu un aparat care combina un scanograf si un microscop electronic. (< micro¹- + tomografie)

TRANZISTORIZA, tranzistorizez, vb. I. Tranz. A supune un aparat de tip vechi operatiei de inlocuire a tuburilor electronice cu tranzistoare; a echipa cu tranzistoare. – Din engl. transistorize, fr. transistoriser.

ACUSTOMAT, acustomate, s. n. Dispozitiv adaptor electronic la un magnetofon pentru pornirea si oprirea automata a aparatului, care asigura inregistrarea numai atunci cand se vorbeste. – Din germ. Akustomat.

ACUSTOMAT ~e n. Dispozitiv adaptor electronic la un magnetofon pentru pornirea si oprirea automata a aparatului. /<germ. Akustomat

VOCODER s.n. 1. Sistem electronic de telefonie in care vorbirea este codificata si apoi reconstituita. 2. aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrarii si sintezei electrice. [< fr., engl. vocoder, germ. Vocoder].

ANALOGIC, -A adj. 1. bazat pe analogie, prin analogie. 2. (despre semnale electronice) a carui valoare poate fi reprezentata printr-o functie continua de timp. 3. (despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) care masoara, prelucreaza si stocheaza semnale analogice (2). (< fr. analogique, lat. analogicus)

TRANZISTOR I. s. n. /s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifica tensiuni sau curenti electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor)

LIMITATOR, limitatoare, s. n. 1. Dispozitiv, aparat etc. care impiedica automat ca o marime fizica sa depaseasca o limita data; limitor. 2. (Rad.) Circuit electronic cu ajutorul caruia se realizeaza limitarea semnalelor. – Limita + suf. -tor.

TEMPORIZATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizeaza. II. s. n. aparat care introduce intentionat un interval de timp intre inceputul si sfarsitul functionarii unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)

TUB² s. n. 1. teava de metal, de sticla, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii. ♦ ~ fonator = organ in forma de canal cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, la diferite montaje. ♦ ~ electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice; ~ Geissler = tub care contine un gaz rarefiat si in care se produc descarcari electrice, la reclamele luminoase. ◊ (la unele instrumente muzicale) teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ◊ invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)

TUB s.n. 1. Teava de metal, de sticla etc. 2. Recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, in forma de canal, cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (Tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].

GENERATOR, -OARE, generatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care genereaza, produce, determina ceva. II. S. f. Linie dreapta care genereaza prin deplasarea in spatiu (pe o traiectorie curba) o suprafata riglata. III. S. n. 1. aparat, masina sau instalatie care serveste la producerea unei forme de energie, folosind energie de o alta forma. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiatii electromagnetice care functioneaza pe baza fenomenului de emisie stimulata a radiatiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosita in masuratori. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. aparat sau instalatie care serveste la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. generateur, lat. generator, -oris.

COMPARATOR s. n. 1. instrument de masurat pentru compararea a doua marimi sau a dimensiunilor unor piese fata de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru masurarea defazajului si a raportului dintre amplitudinile a doua tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a doua informatii intrate in calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compara efectul obtinut cu forma optima a actiunii. (<fr. comparateur)

CITOPLASMA (‹ fr. {i}; {s} cito- + gr. plasma „formatie”) s. f. (BIOL.) Componenta esentiala a celulei, cuprinsa intre membrana si nucleu, cu structura complexa. La microscopul electronic se evidentiaza: c. fundamentala (hioalopasma), nestructurata, alcatuita dintr-o matrice fin granulata: organite comune tuturor celulelor (ergastoplasma, reticul endoplasmatic neted, ribozomi, mitocondrii, aparat Golgi, centrosfera) si specifice unora dintre ele (corpusculi Nissi, sarcozomi, miofibrile); incluziuni citoplasmatice, vacuole, dispozitive fibrilare s.a. In c. se realizeaza procese esentiale ale vietii (metabolism, biosinteze – peste 1500 de reactii diferite, intr-o fractiune de secunda), cu exceptia sintezelor acizilor nucleici, si este sediul genelor ereditatii extranucleare (plasmagenele).

LAMPA lampi f. aparat fix sau portativ care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric, folosit la iluminat sau pentru semnalizari. ~ cu gaz. ~ electrica. ◊ ~ de radio tub electronic. ~ de sudat (sau de lipit) lampa cu benzina, folosita la sudarea pieselor metalice. [G.-D. lampii] /<germ. Lampe, fr. lampe

COMPARATOR, -OARE adj. Care face o comparatie, care determina o comparatie. // s.n. aparat care serveste la determinarea lungimilor, a distantei dintre doua puncte sau dintre doua repere. ♦ Instrument care serveste la compararea riglelor divizate. ♦ Circuit care permite compararea a doua informatii care intra in calculatorul electronic. [Cf. fr. comparateur].

CADRU s. n. I. 1. structura de rezistenta din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ rama. ◊ aparat de gimanstica pentru miscari de mladiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianta. 4. (fig.) limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune. 5. element al unei marci postale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ◊ subdiviziune a actiunii unui film, reprezentand o succesiune continua de imagini; camp(1). 7. (tv.) figura descrisa de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antena de forma unei bobine, cu un numar mic de spire, in receptiile radioelectrice si in radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei intreprinderi, institutii etc. care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului. ◊ efectiv al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)

ROBOT (‹ fr.; {s} ceh. robota „munca”) s. m. aparat automat al carui program contine un sistem complex de legaturi inverse (cu reactie) stabilite la anumite e*******i exterioare si care, ca urmare, este capabil de o serie de actiuni dirijate. El poate inlocui efortul uman, desi nu are, in cele mai multe cazuri, vreo asemanare cu omul sau sau un mod de functionare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) apartinand scriitorului ceh Karel Capek. In prezent se utilizeaza r. foarte performanti la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau executa unele lucrari in conditii periculoase pentru om. R. cu forma omeneasca sunt numiti androizi.