DISCOFON s. n. aparat de telefon si agenda cu numere de telefoane. (< disc + -fon²)

TAXOFON s. n. aparat de telefon care stabileste automat legatura interurbana, prin introducerea unei monede. (< fr. taxophone)

telefonIE s. f. Transmitere, de obicei bilaterala, la distanta a sunetelor (transformate in unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate intre ele prin cabluri conducatoare. – Din fr. telephonie.

FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) Fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca

V******R, -OARE, v*******i, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibreaza, care produce v******i, vibrant. II. S. n. 1. aparat care produce oscilatii (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Intrerupator electromagnetic automat care produce oscilatii slabe de inalta frecventa; dispozitiv cu intrerupere mecanica, folosit pentru transformarea curentului continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica vibranta care intrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosita la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. aparat care serveste la indesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

telefon (-oane), s. n. – 1. aparat care permite convorbirile la distanta. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. telephone. Instalat in Bucuresti in 1885, in Iasi in 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc.

MEMBRANA, membrane, s. f. 1. Nume dat tesuturilor animale sau vegetale, subtiri si suple, foarte diferite ca structura, care captusesc, imbraca, leaga, sustin sau delimiteaza anumite organe sau parti de organe; piele subtire; pielita. ♦ Diferentiere protoplasmatica sau celulozica, care inveleste si limiteaza celula animala si cea vegetala. 2. (Fiz.) Corp subtire flexibil, care prin v******e, poate produce sau transmite sunete, fiind intrebuintat la telefon, la microfon si la alte aparate acustice sau de percutie. 3. Corp subtire folosit pentru a separa doua medii; diafragma. 4. (Inv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

DIAFRAGMA, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separa toracele de abdomen si care participa la respiratie. ♦ Cartilaj care separa cele doua nari. 2. Membrana elastica (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin v********e ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe placute opace mobile, care limiteaza o deschidere circulara reglabila, lasand sa treaca prin ea o anumita cantitate de lumina. 4. Dispozitiv alcatuit dintr-o membrana cu un orificiu, care, introdus intr-o conducta, masoara debitul si viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de constructie alcatuit dintr-o placa plana sau dintr-un planseu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

FAX s. n. 1. aparat de telecomunicatie care permite transmiterea facsimilului unui text, desen etc. prin telefon; telefax. 2. document trimis prin fax. ◊ numarul de telefon respectiv. (< engl. fax)

telefon ~oane n. 1) Mijloc de telecomunicatie care asigura convorbiri la distanta prin fire electroconductoare. 2) aparat electroacustic pentru convorbiri la distanta, constand dintr-un transmitator si un receptor. 3) Chemare sau convorbire telefonica. 4) Numarul de telefon al unui abonat. /<fr. telephone

telefon s. n. 1. telecomunicatie prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor folosite in acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmitator si un receptor, pentru transmiterea la distanta a vorbirii; post telefonic. ◊ chemare telefonica. ◊ numarul telefonului (2) unui abonat. (< fr. telephone)

telefon s.n. 1. Telecomunicatie constand in realizarea de convorbiri la distanta prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor folosite in acest scop. 2. aparat electric care are un transmitator si un receptor, cu ajutorul caruia se pot face convorbiri la distanta. ♦ Chemare telefonica. ♦ Numarul telefonului (2) unui abonat. [< fr. telephone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet].

RECEPTOR, -OARE adj. Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primeste o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; (p. ext.) piesa care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei e**********i exterior in energie nervoasa. [Cf. fr. recepteur].

RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)

telefon, telefoane, s. n. 1. Telecomunicatie in care se realizeaza convorbiri la distanta prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor necesare pentru acest scop. 2. aparat prevazut cu un transmitator si un receptor si care, legat de o instalatie telefonica centrala, permite convorbiri la distanta. ♦ Chemare telefonica. ♦ Numarul pe care il poarta telefonul (2) unui abonat. – Din fr. telephone.

V******R, -OARE I. adj. care vibreaza, vibrant, v********u. II. s. n. 1. aparat care produce oscilatii. ◊ dispozitiv care transforma curentul continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica ce vibreaza, intrerupand un curent electric la comanda unui electromagnet, in soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. masina care serveste la indesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de constructie. (< fr. v*******r)